Scriitorul şi dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu a fost pentru o perioadă scurtă de timp profesor de Limba Franceză la Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş. Scurta perioadă de profesorat a acestuia la Curtea de Argeş se poate reconstitui pe baza documentelor istorice aflate în fondul de arhivă al Seminarului Teologic din Curtea de Argeş păstrat la Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Argeş.
În aceste documentele de arhivă a rămas consemnat că Eugen Ionescu, născut în anul 1909, a terminat în 1928 Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti cu Diplomă de Bacalaureat şi a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1932, cu Diploma de Licenţă nr. 18.399. A susţinut examenul de capacitate în 1935 la Bucureşti, iar ulterior a fost numit profesor de Limba Franceză la Gimnaziul Mixt din Cernavodă[1].
Ministerul Instrucţiunii prin Serviciul de Învăţământ Bucureşti i-a aprobat solicitarea de transfer de la Cernavodă la Seminarul de la Curtea de Argeş începând cu 1 septembrie 1935, unde a fost numit profesor titular provizoriu la catedra de Limba Franceză[2].
În anul şcolar 1936-1937, acesta a predat Limba Franceză la clasele: I , a II-a, a III-a câte 3 ore la fiecare şi la clasele: a V-a, a VII-a, a VIII-a câte 2 ore la fiecare, în total 15 ore pe săptămână. Din lisa nominală a personalului didactic de la Seminar de la 1 aprilie 1936 reiese că profesorul Eugen Ionescu era căsătorit (am putea spune, „proaspăt căsătorit” în 1936 cu Rodica Burileanu, născută la 9 decembrie 1910, de profesie avocat, fiica lui Mihail Burileanu, director al ziarului „Ordinea”[3]), fără copii, avea gradul militar de caporal T.R., contingentul 1934, arma Infanterie din cadrul Regimentului 3 Olt – Slatina şi era încadrat în mod efectiv în învăţământ de 1 an şi 7 luni[4].
La 29 octombrie 1936, inspectorul general Al. Batist din cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice a inspectat activitatea didactică a profesorului titular-provizoriu Eugen Ionescu la ora de Limba Franceză de la clasa a IV-a şi a consemnat în scris astfel: „S-a examinat lecţia «La région de la Saône».Examinarea a fost făcută prin întrebări puse în limba franceză şi constat că în scurt timp d-sa a obişnuit pe elevi să întreţină o uşoară conversaţie în limba franceză. S-a dat ca lecţie nouă «La région des Alpes». Şi la explicaţie dl. profesor procedează metodic, folosindu-se în colaborarea clasei. Lecţia ar fi fost şi mai uşor propusă dacă şcoala ar dispune de o hartă a Franţei. Dl. profesor pronunţă frumos şi desigur că în clasele inferioare (I şi II) va izbuti ca să facă şi pe elevi să pronunţe mai corect şi altfel decât pronunţă cei din clasa IV”[5].
Activitatea sa didactică la Curtea de Argeş a fost însă de scurtă durată şi instabilă. În perioada 1 septembrie – 10 decembrie 1936, profesorul Eugen Ionescu acumulase cele mai multe absenţe de la catedră totalizând un număr de 49 de absenţe, din care 45 erau „motivate” cu ordinele nr. 53.263 şi 62.279 din 1936, iar 4 absenţe erau nemotivate şi fără cerere de concediu. Din cele 49 de absenţe, 38 au fost suplinite de alţi profesori, iar 11 au rămas nesuplinite. Absenţele repetate de la catedră din anul 1936 au fost consemnate la: 29 septembrie, 6,7,10 octombrie, între 3 – 13 noiembrie 1936 şi au fost motivate parţial printr-un „concediu de boală”[6]. În această perioadă, la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş mai erau şi alţi profesori în această situaţie, a căror activitate didactică era suplinită în mod constant de alţi profesori, aşa cum era cazul profesorului de Istorie, proaspăt absolvent de doctorat în străinătate, Mihai Berza după cum reiese din statele de plată ale personalului didactic din perioada 1937-1938.
În februarie 1937, Ministerul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor cu ordinul 24.642 a aprobat numirea profesorului Eugen Ionescu, cu titlu provizoriu, la catedra de Limba Franceză de la Seminarul Central din Bucureşti, catedră care devenise vacantă prin decesul profesorului şi scriitorului Anton Holban (decedat în ianuarie 1937), iar orele de Limba Franceză de la Seminarului Teologic de la Curtea de Argeş urmau să fie suplinite de profesorul Gh. Murgioiu[7].
În acelaşi an, prin ordinul ministrului nr. 138.970 din septembrie 1937 înaintat Seminarului Teologic de la Curtea de Argeş, profesorul Eugen Ionescu a fost delegat într-o „funcţiune administrativă” din Ministerul Instrucţiunii – fără alte menţiuni despre funcţia ocupată – şi urma „să primească din învăţământ 20% din salariu, pe tot timpul cât va funcţiona în Minister fiind considerat în concediu din oficiu de la catedră” pentru anul şcolar 1937-1938, conform art. 173 din Legea de organizare[8].
De-a lungul anilor şcolari 1937-1938 şi 1938-1939, profesorul Eugen Ionescu a fost trecut în continuare în schema de încadrarea sau în statele de plată salariilor de la Seminarul din Curtea de Argeş, deşi catedra de Limba Franceză era suplinită de alţi profesori. Pentru perioada septembrie – noiembrie 1937, suma de lei 2.730 cuvenită conform statelor de plată profesorului Eugen Ionescu, a fost depusă la Administraţia Financiară Argeş, iar pentru luna decembrie 1937, suma de 1.028 lei a fost depusă tot la Administraţia Financiară Argeş ca reţinere pentru Casa Corpului Didactic[9].
În mod practic, Eugen Ionescu a avut o activitatea didactică de scurtă durată şi intermitentă în perioada septembrie 1935 – februarie 1937 când a funcţionat în mod oficial ca profesor de Limba Franceză la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, însă a fost o apariţie fulgurantă rămasă în amintirea absolvenţilor…
Note:
[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş, dosar 690/1937, f. 254.
[2] Ibidem, dosar 677/1936 f. 218.
[3]http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/personalitati_in_vizor/Eugen%20Ionescu.pdf, 2014.
[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş, dosar 690/1937, f. 323; 677/1936 f. 206.
[5] Ibidem, registru nr. 803/1921-1938, f. 81, 82v.
[6] Ibidem, dosar 677/1936, f. 232; 690/1937, f. 5; 680/1936, f. 110v.
[7] Ibidem, dosar 687/1937, f. 26; 687/1937, f. 18.
[8] Ibidem, dosar 687/1937, f. 160, 252, 254, 284.
[9] Ibidem, dosar 699/1937, f. 1.557; 687/1937, f. 1.558.
În aceste documentele de arhivă a rămas consemnat că Eugen Ionescu, născut în anul 1909, a terminat în 1928 Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti cu Diplomă de Bacalaureat şi a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1932, cu Diploma de Licenţă nr. 18.399. A susţinut examenul de capacitate în 1935 la Bucureşti, iar ulterior a fost numit profesor de Limba Franceză la Gimnaziul Mixt din Cernavodă[1].
Ministerul Instrucţiunii prin Serviciul de Învăţământ Bucureşti i-a aprobat solicitarea de transfer de la Cernavodă la Seminarul de la Curtea de Argeş începând cu 1 septembrie 1935, unde a fost numit profesor titular provizoriu la catedra de Limba Franceză[2].
În anul şcolar 1936-1937, acesta a predat Limba Franceză la clasele: I , a II-a, a III-a câte 3 ore la fiecare şi la clasele: a V-a, a VII-a, a VIII-a câte 2 ore la fiecare, în total 15 ore pe săptămână. Din lisa nominală a personalului didactic de la Seminar de la 1 aprilie 1936 reiese că profesorul Eugen Ionescu era căsătorit (am putea spune, „proaspăt căsătorit” în 1936 cu Rodica Burileanu, născută la 9 decembrie 1910, de profesie avocat, fiica lui Mihail Burileanu, director al ziarului „Ordinea”[3]), fără copii, avea gradul militar de caporal T.R., contingentul 1934, arma Infanterie din cadrul Regimentului 3 Olt – Slatina şi era încadrat în mod efectiv în învăţământ de 1 an şi 7 luni[4].
La 29 octombrie 1936, inspectorul general Al. Batist din cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice a inspectat activitatea didactică a profesorului titular-provizoriu Eugen Ionescu la ora de Limba Franceză de la clasa a IV-a şi a consemnat în scris astfel: „S-a examinat lecţia «La région de la Saône».Examinarea a fost făcută prin întrebări puse în limba franceză şi constat că în scurt timp d-sa a obişnuit pe elevi să întreţină o uşoară conversaţie în limba franceză. S-a dat ca lecţie nouă «La région des Alpes». Şi la explicaţie dl. profesor procedează metodic, folosindu-se în colaborarea clasei. Lecţia ar fi fost şi mai uşor propusă dacă şcoala ar dispune de o hartă a Franţei. Dl. profesor pronunţă frumos şi desigur că în clasele inferioare (I şi II) va izbuti ca să facă şi pe elevi să pronunţe mai corect şi altfel decât pronunţă cei din clasa IV”[5].
Activitatea sa didactică la Curtea de Argeş a fost însă de scurtă durată şi instabilă. În perioada 1 septembrie – 10 decembrie 1936, profesorul Eugen Ionescu acumulase cele mai multe absenţe de la catedră totalizând un număr de 49 de absenţe, din care 45 erau „motivate” cu ordinele nr. 53.263 şi 62.279 din 1936, iar 4 absenţe erau nemotivate şi fără cerere de concediu. Din cele 49 de absenţe, 38 au fost suplinite de alţi profesori, iar 11 au rămas nesuplinite. Absenţele repetate de la catedră din anul 1936 au fost consemnate la: 29 septembrie, 6,7,10 octombrie, între 3 – 13 noiembrie 1936 şi au fost motivate parţial printr-un „concediu de boală”[6]. În această perioadă, la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş mai erau şi alţi profesori în această situaţie, a căror activitate didactică era suplinită în mod constant de alţi profesori, aşa cum era cazul profesorului de Istorie, proaspăt absolvent de doctorat în străinătate, Mihai Berza după cum reiese din statele de plată ale personalului didactic din perioada 1937-1938.
În februarie 1937, Ministerul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor cu ordinul 24.642 a aprobat numirea profesorului Eugen Ionescu, cu titlu provizoriu, la catedra de Limba Franceză de la Seminarul Central din Bucureşti, catedră care devenise vacantă prin decesul profesorului şi scriitorului Anton Holban (decedat în ianuarie 1937), iar orele de Limba Franceză de la Seminarului Teologic de la Curtea de Argeş urmau să fie suplinite de profesorul Gh. Murgioiu[7].
În acelaşi an, prin ordinul ministrului nr. 138.970 din septembrie 1937 înaintat Seminarului Teologic de la Curtea de Argeş, profesorul Eugen Ionescu a fost delegat într-o „funcţiune administrativă” din Ministerul Instrucţiunii – fără alte menţiuni despre funcţia ocupată – şi urma „să primească din învăţământ 20% din salariu, pe tot timpul cât va funcţiona în Minister fiind considerat în concediu din oficiu de la catedră” pentru anul şcolar 1937-1938, conform art. 173 din Legea de organizare[8].
De-a lungul anilor şcolari 1937-1938 şi 1938-1939, profesorul Eugen Ionescu a fost trecut în continuare în schema de încadrarea sau în statele de plată salariilor de la Seminarul din Curtea de Argeş, deşi catedra de Limba Franceză era suplinită de alţi profesori. Pentru perioada septembrie – noiembrie 1937, suma de lei 2.730 cuvenită conform statelor de plată profesorului Eugen Ionescu, a fost depusă la Administraţia Financiară Argeş, iar pentru luna decembrie 1937, suma de 1.028 lei a fost depusă tot la Administraţia Financiară Argeş ca reţinere pentru Casa Corpului Didactic[9].
În mod practic, Eugen Ionescu a avut o activitatea didactică de scurtă durată şi intermitentă în perioada septembrie 1935 – februarie 1937 când a funcţionat în mod oficial ca profesor de Limba Franceză la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, însă a fost o apariţie fulgurantă rămasă în amintirea absolvenţilor…
Note:
[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş, dosar 690/1937, f. 254.
[2] Ibidem, dosar 677/1936 f. 218.
[3]http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/personalitati_in_vizor/Eugen%20Ionescu.pdf, 2014.
[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş, dosar 690/1937, f. 323; 677/1936 f. 206.
[5] Ibidem, registru nr. 803/1921-1938, f. 81, 82v.
[6] Ibidem, dosar 677/1936, f. 232; 690/1937, f. 5; 680/1936, f. 110v.
[7] Ibidem, dosar 687/1937, f. 26; 687/1937, f. 18.
[8] Ibidem, dosar 687/1937, f. 160, 252, 254, 284.
[9] Ibidem, dosar 699/1937, f. 1.557; 687/1937, f. 1.558.
 |
| Placa memorială inaugurată în decembrie 2014 la Curtea de Argeş |
