Lista primarilor oraşului Piteşti (1886-1941)

Arhivele Naţionale - Argeş, fond Primăria Piteşti, dosar 51/1942, f. 1-3.

Armand Călinescu – avatarul unui simbol

În mai 1939, Petre Petrescu, primarului oraşului Piteşti, îi acorda lui Armand Călinescu cetăţenia de onoare „pentru merite deosebite în toată viaţa publică, pentru marea cinste ce face oraşului natal şi pentru servicii de cea mai mare importanţă aduse comunei urbane Piteşti”. Printre meritele „deosebite” în viaţa publică i se remarca calitatea de „prim sfetnic al Tronului şi în această supremă demnitate, însuşi Majestatea Sa Regele Carol al II-lea i-a recunoscut ţinuta înalt patriotică” şi acele „mari lucrări de interes obştesc” cum au fost: pavarea străzilor Viilor, Craiovei şi Trivalea, asanarea Cimitirului şi altele, pentru care i se datorează „nepieritoare recunoştinţă”, după cum susţinea primarul Piteştiului[1].


În acelaşi an, pe 21 septembrie 1939, Armand Călinescu este asasinat de o bandă de legionari, asasinatul fiind dictat de legea talionului, întrucât în calitate de ministru de Interne, acesta a fost implicat în executarea ordinului regelui Carol al II-lea de asasinare în închisoare a liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu în 30 noiembrie 1938. Regele Carol al II-lea răspunde la asasinat, ordonând alte asasinate. Făptuitorii au fost prinşi, executaţi sumar şi aduşi la locul faptei. În fiecare oraş reşedinţă de judeţ alţi legionari sunt executaţi în aceiaşi manieră fiind lăsaţi să zacă în văzul publicului.


După asasinarea primului-ministru, autorităţile de la nivel local, în frunte cu prefectul judeţului Argeş, colonelul Petre Cameniţă, au exploatat din punct de vedere politic situaţia şi s-au grăbit să ridice un monument în oraşul Piteşti pentru „Marele Bărbat de Stat”, fostul preşedinte al Consiliului de Miniştri.


Notabilităţile oraşului şi ale judeţului, senatorii şi deputaţii de judeţ au fost convocaţi în 21 noiembrie 1939 la sediul Prefecturii Argeş unde s-a constituit un Comitet restrâns format din: Petre Cameniţă (prefectul judeţului), Ion Purcăreanu (senator), Mihai Mihăileanu (deputat), Vasile Viespescu (docent universitar), Hristache Argeşanu (prim-preşedinte al Tribunalului Argeş), Spiridon Emanoil (avocat), Ştefan Minoescu şi N. Niculescu-Lungu (secretarii judeţeni ai FRN Argeş) care prin liste de subscripţie aprobate de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale vor colecta fonduri de la „foştii prieteni şi admiratori ai bărbatului de stat”, Armand Călinescu în vederea construirii unui monument[2].


Pretorii de plasă au fost rugaţi să facă presiuni asupra comunelor din judeţ ca „să dea din sold cât mai mult pentru monumentul lui Armand Călinescu”, circa 500.000 lei, ceea ce însemna ca fiecare comuna să contribuie cu suma de 5.000 lei, iar îndeplinirea acestei măsuri să fie făcută „fără zgomot şi cu dragostea pioasă pe care s-o păstrăm marelui dispărut”[3].


Sumele încasate s-au ridicat la peste 1.600.000 lei, cea mai mare sumă provenind din contribuţia Ministerului de Interne (1.000.000 lei) care a plătit bustul lui Armand Călinescu, plus contribuţia comunelor (388.000 lei) şi colectele de pe listele de subscripţie (237.517 lei). Suma totală colectată a fost mai mare decât valoarea bustului comandat care a fost evaluat iniţial în jurul sumei de 1.100.000 lei. În urma propunerii văduvei defunctului, Adela Călinescu, s-a aprobat ca suma rămasă să fie cheltuită pentru construirea unei fântâni publice pe moşia sa, la răscrucea drumului Ciupa cu Căteasca-Teiu, lucrare care s-a executat[4].


Am prezentat mai jos o situaţie cu persoanele care au primit liste de subscripţie, la care se mai adaugă şi cele primite de 113 primari ai comunelor rurale[5], după cum urmează:

Nr. crt.	Numele şi prenumele	Calitatea	Suma subscrisă (lei)
1.	Petre Cameniţă	Prefect de Argeş	63.611
2.	Constantin Rătescu	Primar al oraşului Piteşti	-
3.	Ştefan Minoescu	Senator	35.000
4.	Mihail Mihăileanu	Deputat	-
5.	Nicolae Bobancu	Deputat	-
6.	Ion Hodoroagă	Deputat	6.750
7.	Constantin Procopiu	Secretar general M. Finanţe	-
8.	Vasile Viespescu	Avocat şi Primar al Sectorului Galben Bucureşti	32.000
9.	Nicolae Ghimpa	Consilier Curtea de Apel, Secţia a VII-a Bucureşti	6.450
10.	Inginer Oprea Rădescu	Director Direcţia VI Silvică	12.376
11.	Nae Gheorghiu	Preşedinte al Camerei Agricole Argeş	1.875
12.	N. Vişoiu	Director Liceul Comercial Piteşti	500
13.	B. Ionescu Siseşti	Director Liceul Industrial Piteşti	1.863
14.	H. Argeşanu	Prim-preşedinte Tribunal Argeş	10.800
15.	N. Nicolescu-Lungu	Secretar FRN Curtea de Argeş	5.000
16.	Ana Georgescu	Directoare Liceul de Fete Piteşti	5.700
17.	Ana Filipescu	Directoare Liceul Industrial de Fete Piteşti	2.330
18.	Anastasia col. Bănescu	Directoare Liceul Casnic de Fete Piteşti	3.200
19.	Sevasta Stavarache	Directoare Şcoala Normală de Fete	2.540
20.	Maria dr. Pristăvescu	Preşedinte Crucea Roşie	4.000
21.	Elena P. Stavăr	Preşedinte „Sprijin Bătrâneţilor”	3.000
22.	Emil Varabiescu	Administraţia Financiară Argeş – Încasări	9.000
23.	Gheorghe Anghel	Administraţia Financiară Argeş – Constatare	10.000
24.	P. Dumitrescu	Inspector şcolar	16.800
25.	Dr. I. Creangă	Medic primar al judeţului	3.568
26.	Dr. Victor Enescu	Medic şef al oraşului Piteşti	2.370
27.	Av. Marin Constantinescu	Ajutor de primar Piteşti	9.500
28.	Al. Retevoescu	Primar Curtea de Argeş	-
29.	C. Zamfirescu	Director Casa de Asigurări	-
30.	Colonel Al. Grecescu	Preşedinte Societatea Mărăşti	17.550
31.	Spiridon Emanoil	Avocat	13.200
32.	Ing. Sorin Nicolescu	Serviciul Drumuri Naţionale	2.550
33.	Ing. Petre Ioan	Serviciul Tehnic al judeţului Argeş	505
34.	Marin Stănescu B. Nicolae	Comandant Legiunea de Jandarmi Argeş	2.000
35.	Teodor Damian	Şeful Poliţiei Piteşti	3.610
36.		Diriginte al PTT Piteşti	535
37.	Ştefan Fanian	Şef Staţia CFR Piteşti	-
38.	Maior D. Teodoreanu	Comandant Garda Naţională FRN	6.900
39.	Pr. I. Postelnicescu	Protoiereul judeţului	5.150
40.	Velicu Atanasiu	Decanul Baroului Argeş	-
41.	N. Mareş	Inspector şcolar Argeş	-
42.	I. Garofoiu	Profesor	-
43.	Adrian Vasiliu	Director BNR	-
44.	Petre Dumitrescu	Inspector şcolar	-
45.	Spiridon Emanuil	Avocat	-
46.	Pârvan	Preot Humele	5.920
47.	Ioan Filipescu	Pretor Plasa Bascov	900
48.	A. Petruc	Pretor Plasa Piteşti	550
49.	Traian Mardan	Pretor Plasa Topolog	300
50.	I. Ioaniu	Pretor Plasa Teleorman (Costeşti)	300
51.	Ştefan Popovici	Pretor Plasa Oltul (Jiblea)	600
52.	Marin Paţac	Pretor Plasa Dâmbovnic  (Rociu)	1.100
53.	Bucurescu	Pretor Plasa Curtea de Argeş	190
54.	Petre N. Dumitrescu	Mălureni Bădiceni	-
TOTAL			486.107

Prefectul judeţului a contribuit personal cu suma de 5.000 lei, iar primarul oraşului Piteşti, avocatul Constantin Rătescu cu 10.000 lei. În septembrie 1940, nou numitul prefect legionar Mihail Georgescu îl ameninţa pe primar că: „Din ordin vă comunic că până astăzi 26.09.1940 orele 18.00 va trebui să depuneţi Prefecturii de Argeş sumele realizate rămânând a se aviza ulterior asupra scopului iniţial şi întrebuinţării actuale a sumelor”. Primarul a refuzat să „verse” banii văzând că nu se mai face monumentul şi susţinea că: „Această subscripţie s-a făcut pentru un scop bine determinat. Întrucât n-am vărsat banii înţeleg să retrag subscripţiunea. Legalmente şi pe speţă n-am nicio obligaţie eu personal de a vărsa banii mei. Aştept să fiu executat prin mijloacele prevăzute de lege, pentru a mă apăra conform legii”[6].


De asemenea, pe lista de subscripţie a deputatului Ştefan Minoescu se regăsesc următorii donatori: Ţesătoria Română din Piteşti (20.000 lei), F.H. Bomchis din Bucureşti, administratorul delegat al societăţii Ţesătoria Română (5.000 lei), A. Raes din Bruxelles (5.000 lei) şi Victor Goldschmidt din Paris (5.000 lei). Pe lista av. V. Viespescu s-au aflat: Cancicov Mircea (5.000 lei), Banca de Credit Românesc (10.000 lei), D. Alimănişteanu (5.000 lei), I. Boambă (2.000 lei), Industria Textilă Arădană (10.000 lei), adică 32.000 lei, în timp ce suma de 61.000 lei a fost restituită donatorilor având în vedere că lucrarea nu se mai execută, după cum urmează: Societatea de Gaz şi Electricitate (30.000 lei), ing. N. Caranfil (1.000 lei) şi V. Viespescu (30.000 lei)[7].


După preluarea puterii în stat de către legionari şi generalul Antonescu, construirea monumentului nu a mai reprezentat vreo prioritate, căci noul prefect legionar al judeţului dr. Mihail Georgescu, într-o „publicaţiune” din 16 decembrie 1940 susţinea că: „După 22 septembrie 1939 – ziua în care sute de legionari au fost târâţi în miez de noapte din căminurile lor şi asasinaţi în margini de drum -, autoritatea care a patronat aceste asasinate a luat iniţiativa ridicării unui bust Marelui Bărbat de Stat Armand Călinescu. Călăul Neamului se cerea imortalizat în bronz pentru că a asasinat cu laţul pe Căpitan şi ceilalţi 13 martiri. S-au deschis larg pe acel timp buzunarele multora din cei care astăzi nu găsesc un leu pentru sărăcimea ce se sbate în nevoi şi foame. Unii au dat de frica teroarei ce se exercita, alţii au dat cu bucuria şi satisfacţia ce le-o oferea spectacolul organizat de autorităţi: oameni nevinovaţi şi nejudecaţi aruncaţi ciuruiţi de gloanţele asasinilor în margine de drum şi la răspântii”. Prefectul legionar mai arăta că bustul lui Armand Călinescu care a fost realizat din banii daţi de Ministerul de Interne şi „plimbat într-un camion pe străzile din Piteşti şi Bucureşti”, a fost predat Arsenalului Armatei după ce a fost găsit la Curtea de Argeş „meşteşugit ascuns de părtaşii jafurilor”[8].


În mod demagogic şi populist prefectul a propus ca suma rămasă în urma colectei să fie folosită pentru a cumpăra porumb şi încălţăminte pentru săracii din nordul judeţului după cum susţinea acesta: „În pragul iernei, în ajunul sărbătorilor când cei ce au nu prididesc cu adunatul, trebuie să ne gândim la colibele răzleţite prin văgăunele munţilor în care în jurul unei vetre reci stau copii pustiiţi de foame”[9]. Totuşi, banii nu au fost folosiţi pentru ajutorarea săracilor… căci în martie-aprilie 1941, sumele „donate” iniţial au fost restituite comunelor judeţului[10].


Pentru a lovi şi mai mult în imaginea lui Armand Călinescu o Comisie specială pentru controlul fondurilor secrete şi de ordine publică înfiinţată pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri a pus sechestru pe întreaga avere mobilă a defunctului Armand Călinescu, sub acuzaţia că în timpul cât a fost prim-ministru a frustrat statul cu suma de 35.246.000 lei. În 16 ianuarie 1941 s-a pus sechestru asigurător pe toate bunurile mobile aflate în vila din comuna Ciupa (astăzi comuna Răteşti) care au fost lăsate în custodia administratorului moşiei, Costache Victor. Administratorul moşiei a fost nevoit să se deplaseze la Bucureşti pentru a aduce la cunoştinţa Adelei Călinescu informaţii despre sechestru şi pentru a-i preda cheile vilei de la Ciupa.


Aceiaşi Comisie a pus un sechestru asigurător penal pentru suma de 11.022.302 lei, pe averea mobilă a fostului demnitar aflată în comuna Ciomăgeşti. Având în vedere că era în iarna anului 1941, portărelul şef Grigorescu de pe lângă Tribunalul Argeş care a fost delegat pentru aplicarea sechestrului, fără să aibă la dispoziţie niciun mijloc de transport, îi solicita primarului comunei Ciomăgeşti, o comună izolată mai ales pe timp de iarnă, să-i pună la dispoziţie în ianuarie 1941 o sanie[11]!


Totuşi, la scurt timp după rebeliunea legionară, în februarie 1941, a fost ridicat sechestrul de pe averea mobilă, pe motivul că bunurile sechestrate erau proprietatea doamnei Adela Călinescu de la defunctul ei tată, maiorul Alexandru Barangă, fost mare proprietar în comuna Ciupa. În schimb, tot cu aceeaşi ocazie s-a aplicat sechestru pe un teren arabil în suprafaţă de 25 hectare, întrucât s-a constatat că este proprietatea defunctului Armand Călinescu provenit prin cumpărare[12].


După Rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, în notele informative întocmite de Legiunea de Jandarmi Argeş apar informaţii legate de profanarea mormântului familiei Călinescu din Curtea de Argeş. Locotenent colonelul Modest Isopescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Argeş relata că în urma deplasării cu maşina la cimitirul din Curtea de Argeş s-au constat următoarele: „Cavoul este crăpat, o parte din acoperiş şi plasa din faţa criptei este stricată, iar parte din acoperişul sicriului lui Armand Călinescu este stricat, aşa că i se vedeau pantofii. Prin grija primarului oraşului Curtea de Argeş, s-au astupat crăpăturile în mod provizoriu cu cărămizi, anunţându-se familia ca să vină să ia măsuri de repararea criptei”[13].


În urma anchetelor a reieşit că în seara Rebeliunii legionare din 21-22 ianuarie 1941, doi elevi de la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş, Ionescu Florian şi Dragomir Grigorie, au pătruns cu forţa peste paznicul cimitirului din oraş care le-a înmânat cheile de la cripta familiei Călinescu, sub ameninţarea revolverului. Elevii seminarişti ajutaţi de Niţă Gheorghe şi Preda Constantin au ridicat cu această ocazie placa de marmură de pe mormânt.


Legionarii Niţă Gheorghe şi Preda Constantin, fără să aibă o funcţie calificată, erau angajaţi la Cooperativa Forestieră „Munţii Argeşului” din Curtea de Argeş de către preşedintele legionar al cooperativei, avocatul Apostol Dumitru născut în 1905 în comuna Şuici care era şi şeful legionarilor din plasa Curtea de Argeş. În imobilul deţinut de această cooperativă în strada Negru Vodă, nr. 47 era instalat sediul legionar din oraş. De asemenea, profesorul Mihăilescu H. de la Seminarul Teologic din oraş şi membru în consiliul de administraţie al Cooperativei „Munţii Argeşului”, a fost cel care a mers în zilele de rebeliune la Piteşti în frunte unei echipe formată din elevi seminarişti şi oameni de prin satele din jur[14].


În seara următoare, pe la orele 23.00, au revenit cu toţii în cimitir fiind susţinuţi de Popescu Gh. Ion şi Popescu Ion (contabili la aceeaşi cooperativă) şi alte persoane neidentificate care împreună au minat cavoul şi l-au detonat. După reconstituirea faptelor, elevii seminarişti şi angajaţii de la Cooperativa „Munţii Argeşului” care au contribuit direct la detonarea criptei familiei Călinescu, au fost înaintaţi pentru a fi judecaţi de Tribunalul Militar al Corpului I Armată Craiova, cu excepţia lui Popescu Ion şi Popescu Gh. Ion care erau dispăruţi şi daţi în urmărire alături de alte persoane părtaşe[15]. Pentru exemplificare, avocatul Dumitru Apostol a fost condamnat la trei luni de închisoare corecţională şi mobilizat pentru a fi trimis pe font[16]. La sfârşitul războiului, acesta din urmă a organizat un grup de rezistenţă anti-comunistă în nodul judeţului Argeş, pe Valea Topologului, fiind prins în 1948 când a fost condamnat la închisoare şi împuşcat la scurt timp[17].


La finele celui de-al Doilea Război Mondial, cu ocazia lucrărilor de reformă agrară din 1945, Comisia de expropriere a plasei Rociu prezidată de C. Stanciu făcea cunoscut că până la definitivarea legii, Adela Călinescu şi fiul său Barbu Călinescu stabilit în Marea Britanie, dinainte de începerea războiului, rămâneau cu o cotă legală de 100 ha, câte 50 ha de fiecare. Această cotă legală era cuprinsă în următoarele hotare: la apus cu şoseaua Teiu-Furduieşti, la răsărit cu şoseaua Ciupa, la miazăzi cu proprietatea locuitorilor din comuna Teiu-Vale şi cu proprietatea Elenei Zamfirescu (fostă Popescu-Racova), iar la miazănoapte cu loturile locuitorilor din Furduieşti şi Răteşti. Terenul expropriat a fost folosit pentru împroprietărirea locuitorilor din Teiu-Deal, însă membri Comitetului de împroprietărire din comuna Teiu-Deal au fost nemulţumiţi deoarece în urma contestaţiei Adelei Călinescu i-a fost rezervată de către Comisia de reformă agrară de la nivelul Ministerului Agriculturii cota de 100 ha teren, sub denumirea de „Fermă model”[18].


Prefectul judeţului, C. Chiriac care era membru în Comisia judeţeană de reformă agrară a înaintat un memoriu vehement adresat ministrului Agriculturii şi Domeniilor – Direcţia Proprietăţii şi a Bunurilor Statului în 11 iulie 1946 şi susţinea că la nivel judeţean Barbu Călinescu a fost şi trebuie socotit „absenteist” fiind plecat din ţară şi nu trebuia făcută vreo excepţie de la expropriere pentru cei plecaţi la studii în străinătate.


Comisia judeţeană i-a rezervat Adelei Călinescu o suprafaţă de numai 50 ha teren arabil, plus conacul, pădurea şi zăvoiul, arătând că în comună sunt oameni săraci şi mai ales că măsurătorile erau făcute şi suprafeţele corespunzătoare date îndreptăţiţilor la împroprietărire, iar înmânarea titlurilor de proprietate era în curs, astfel încât „orice revenire asupra celor stabilite de comisia judeţeană şi a stărilor de fapt existente, ar produce mari tulburări în sânul populaţiei, care nu sunt de dorit în nicio împrejurare”, după cum susţinea cu patos prefectul[19].


Adela Călinescu susţinea că s-a dat o interpretare greşită noţiunii de „absenteist” căci după cum afirma aceasta dacă „s-ar fi ţinut socoteală de actele ce am prezentat între care se găseşte şi un certificat eliberat de Ministerul Instrucţiunii, desigur că nu s-ar fi ajuns la decizia ce s-a dat considerând pe Barbu Ar. Călinescu absenteist care nu a plecat din ţară ca să se plimbe, ci forţat, terorizat de bandele legionare şi a plecat ca să studieze şi din cauza războiului nu a mai putut reveni în ţară”[20].


De asemenea, în comuna Ciomăgeşti a fost expropriată şi moşia pe care Barbu Călinescu o primise de la tatăl său, în suprafaţă de 75 ha, din care 60 ha pădure şi 15 ha, curtea conacului, livezi de pruni şi fân. Prin procesul verbal din aprilie 1945, Comitetul comunal de împroprietărire al comunei Ciomăgeşti a expropriat în întregime terenul arabil, livezile şi fâneţele, în suprafaţă de 21 ha, precum şi conacul moşiei care avea următoarele „binale”:
- o casă cu trei camere învelită cu fier;
- două case mai mici cu câte două camere învelite cu şiţă;
- o magazie pentru vase cu polată în spate învelită cu şiţă şi ţiglă;
- o povarnă învelită cu şiţă;
- un pătul învelit cu şiţă.


Terenul expropriat a fost rezervat pe seama statului pentru a fi folosit ca centru pomicol şi horticol[21].


Prin legea 1948, întreaga moşie de la Ciupa a fost naţionalizată în prezenţa delegatului PMR Argeş, Teodor Bachide, a fostului administrator Victor Costache şi a administratorului Constantin Necula. Procesul verbal de luare în primire a bunurilor mobile şi imobile se întinde pe 18 file. Bunurile imobile din care făceau parte terenurile în suprafaţă de 100 ha:

- păşuni (11 ha), păduri (4,50 ha), curte (1 ha), neproductiv 2 (ha), arabil (71 ha), livezi (10 ha), vii (0,50 ha) şi construcţiile:

- o vilă (325 mp, vezi foto 1), o locuinţă de iarnă pentru administrator (161 mp), un coşar porumb (72 mp), o magazie de grâu din scândură, acoperită cu ţiglă (136 mp), o remiză pentru trăsuri, din scândură, acoperită cu ţiglă (176 mp), o oierie din scândură, acoperită cu tablă (207 mp), o locuinţă de vară pentru administraţie din zid acoperită cu ţiglă (45 mp), o bucătărie de vară din scândură acoperită cu tablă (9 mp), un coteţ de păsări, din lemn, acoperit cu tablă (6 mp), un coteţ de iepuri de casă, din scândură, acoperit cu tablă (6 mp), o uscătorie prune cu 24 de grătare, din zid, acoperită cu ţiglă (25,30 mp), o clădire cu instalaţie şi magazie pentru fabricat ţuică, construită din zid, acoperită cu ţiglă (96 mp), un fânar din ştachete de lemn, acoperit cu tablă (67 mp), un grajd cu fânar, din zid, acoperit cu ţiglă (432 mp), o cocină de porci cu opt boxe, din zid, acoperită cu tablă (117 mp), un coteţ de păsări din zid, acoperit cu tablă (31 mp) şi unul acoperit cu ţiglă (20 mp), o gheţărie din zid, acoperită cu ţiglă (18 mp), o polată pentru stupi, acoperită cu tablă (42 mp).

Foto 1.
Vila din Ciupa, Răteşti

Printre obiectele confiscate şi trecute în inventarul bunurilor mobile aflate în clădirea principală, la etaj, s-au găsit 25 de tablouri (pe sticlă, în ulei şi acuarelă) fără să fie trecut autorul ci numai subiectul lucrării, din care două se aflau în podul locuinţei, unde s-au mai găsit 22 volume din „La Petite Illustration”, legate în verde, 52 reviste „Deux Mondes”, 9 volume „Enciclopedia Cadillac”, 8 volume de medicină veterinară, 4 volume din „Istoria militară” a generalului Dabija şi alte 50 de reviste diferite. Un singur obiect de inventar a fost „trimis ca obiect de valoare” (nu ştim unde), fiind vorba de un şal de mătase croşetată! De asemenea, inventarul conţine în aparenţă toate bunurile găsite, cu o scrupulozitate care frizează ridicolul şi absurdul situaţiei, fiind trecute inclusiv 13 perechi de ciorapi file d’ecose uzate, 4 perechi de şosete purtate, 5 perechi de mănuşi de damă purtate[22] etc.

Foto 2.
N. Iorga şi A. Călinescu

Deşi în prezent, în Argeş şi în ţară există străzi şi licee botezate în cinstea lui Armand Călinescu, încă nu există niciun monument expus într-un spaţiu public, cu excepţia unui monument modest, placat cu marmură, aflat în Bucureşti, la intersecţia bulevardelor Eroilor cu Eroii Sanitari. Acest monument ridicat pe locul unde a fost asasinat Armand Călinescu i se datorează lui Barbu Călinescu, unicul fiu al lui Armand Călinescu şi al Adelei, fiind dezvelit la 21 septembrie 1991 în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor administrative, culturale şi militare ale ţării[23]. Din păcate, în prezent acest monument este vandalizat, întrucât placa de marmură cu inscripţia „Aici a căzut la datorie primul-ministru Armand Călinescu” este smulsă, împreună cu celelalte plăci de marmură care îmbrăcă monumentul de beton. La un moment dat, pe monument a apărut scris chiar şi numele lui Miţi Dumitrescu, cel care a condus banda de legionari asasini. Ironia sorţii e că a rămas intactă doar placa pe care sunt inscripţionate cuvintele lui N. Iorga (vezi foto 2), o altă victimă a legionarilor, „Un om s-a jertfit pentru liniştea ţării sale înăuntru şi pentru independenţa ei politică în afară”.


Pentru unii, Armand Călinescu reprezintă doar un simbol al luptei intransigente cu fanatismul mişcării legionare, expresie a extremismului de dreapta în România, în acele vremuri tulburi pe plan politic intern şi extern, în timp ce pentru alţii este doar un simbol al executantului umil al ordinelor venite din partea regelui playboy Carol al II-lea şi responsabilul moral pentru moartea liderului legionar şi mai ales carismatic Corneliu Zelea Codreanu.


Cert este că Armand Călinescu este un alt personaj controversat din istoria noastă contemporană zbuciumată, el nu este un „erou naţional” şi nici nu trebuie să fie folosit în vreun panteon ideologic, el este un personaj istoric cu lumini şi umbre care trebuie asumat ca atare, adică fără ură şi fără părtinire.

Foto 3.
 Monumentul ridicat în memoria lui Armand Călinescu, Bucureşti.

Summary

Armand Calinescu – the avatar of a symbol

Armand Calinescu was the Prime Minister of Romania in a troubled period in the history of the country (7 March 1939 – 21 September 1939), being murdered by a band of Legionnaires in Bucharest in the car he was traveling with.


Local authorities in Pitesti, home town of the former Prime Minister, imposed an administrative “offertory” and through this money was raised to build a monument in his honor in this town. However, the bust was made ​​using Ministry of Interior money, but was not unveiled, as after the Legionnaires came to power it was seized by the Army and finally track of it was lost. Also, under the pretext of misappropriation, the Legionnaires seized all personal property that Armand Calinescu had in Ciupa (today Ratesti commune) and Ciomagesti from Arges County.


On 21-22 January 1941, the Legionnaires desecrated Armand's grave in Curtea de Arges, which they blew up. In this action were involved inclusively pupils from the local Theological Seminary and the group chief, lawyer Dumitru Apostol. The latter, who after the war organized an anticommunist resistance group in the northern area of the Arges County, was caught in 1948, when he was sentenced to prison and shot shortly after.


On 21 September 1991, Armand Calinescu’s son Barbu, who had settled in Cambridge before the Second World War, unveiled a modest marble monument in Bucharest near the site of the assassination of his father. This monument was vandalized by the neo-Legionnaires followers, who were in the same situation as present...


For some, Armand Calinescu is just a symbol of the uncompromising fight with the Iron Guard, the fanatical expression of right-wing extremism in Romania in those turbulent times of internal and external politics, while for others he is just the symbol of a humble performer of orders coming from the ”playboy king” Carol II, and the one morally responsible for the death of the especially charismatic legionnaire leader Corneliu Zelea Codreanu.


The fact is that Armand Calinescu is just another controversial figure in our troubled contemporary history. He is not a ”national hero” and should not be used in any ideological pantheon, but a historical figure with both “flaws and assets” and should be taken as such, namely without hatred and without bias.



[1] Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Argeş (în continuare SJAN Argeş), fond Primăria Piteşti, dosar 24/1939, f. 1-5.
[2] SJAN Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 130/1939, f. 1, 10, 13.
[3] Ibidem, f. 14.
[4] Ibidem, f. 47.
[5] Ibidem, dosar 130/1939, f. 3 şi dosar 129/1940, f. 4.
[6] Ibidem, dosar 129/1940, f. 9, 10.
[7] Ibidem, f. 14, 19.
[8] Ibidem, dosar 130/1939, f. 74.
[9] Ibidem, f. 74.
[10] Ibidem, dosar 21/1941, f. 14
[11] Ibidem, dosar 15/1941, f. 1-8.
[12] Prin actul de vânzare din 28 iulie 1939, Maria Barangă îi vinde ginerelui său Armand Călinescu un teren arabil în suprafaţă de 50 ha cumpărat în 1929 de la Elena Popescu Racova, teren aflat în partea dinspre Vlădeasa-Mozac şi cu un drum de acces la şoseaua Teiu-Furduieşti, apud SJAN Argeş, fond Inspectoratul II Cadastral Piteşti, dosar 25/1945-1946, f. 263.
[13] SJAN Argeş, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 43-44.
[14] Ibidem, fond Prefectura Argeş, dosar 14/1941, f. 80-82.
[15] Ibidem, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 86.
[16] Ibidem, fond Prefectura Argeş, dosar 211/1941, f. 11, 19.
[17]http://www.procesulcomunismului.com, 2012.
[18] SJAN Argeş, fond Inspectoratul II Cadastral Piteşti, dosar 25/1945-1946, f. 258, 262.
[19] Ibidem, f. 251.
[20] Ibidem, f. 251.
[21] Ibidem, f. 270, 273.
[22] Ibidem, dosar 70/1948, f. 87-109.
[23]http://www.armandcalinescu.go.ro, 2013.

Aurel RADU, Armand Călinescu – Avatarul unui simbol, în „Argesis”, Studii şi comunicări, seria Istorie, XXII, Muzeul Judeţean Argeş, Editura Ordessos, Piteşti, 2013, p. 319-328.