Metehne vechi…

Sursa

La începutul lunii august 1927, Aron Băiulescu care era preşedintele Societăţii de Înmormântare şi Ajutor din Piteşti înfiinţată în anul 1901, se plângea episcopului de Argeş, Nichita Duma (n. 26 aprilie 1864, Săcalu de Munte, Mureş) că unii preoţi din Piteşti cereau sume mari pentru slujbele de înmormântare şi aveau un comportament sfidător şi lipsit de umilinţă, după cum reiese din plângerea înaintată la reşedinţa episcopală de la Curtea de Argeş, pe care o redăm integral:

„Înalt Prea Sfinţite,

Sesizat de procesul verbal cu nr. 8 din 29 iulie a.c. al Consiliului de Administraţie al Societăţii de Înmormântare şi Ajutor „Eternitatea” din Piteşti, strada Smeurei nr. 5, al cărei preşedinte sunt, cu mult respect supunem la cunoştinţa Înalt P.S.V. că preoţii din acest oraş la diferite servicii făcute cu ocasiunea înmormântărilor membrilor acestei societăţi refuză să primească plata de lei 100 ce li se dă de fiecare decedat sau decedată şi protestează cu indignare cerând a li se plăti câte 300 lei de preot ameninţându-ne că la chemare nu mai vin la nicio înmormântare.

Făcându-li-se întrebare, a ne spune dacă există vreun ordin de la Înalt P.S.V. ca să li se plătească cât cer, parte din preoţi ne-a răspuns că nu există nici un ordin şi că urmează să dea fiecare cât poate, numai preotul I. Postelnicescu a spus că este ordin şi că trebuie să plătim cât cer.

Înalt Prea Sfinte, în ziua de 15 iunie a.c. au fost chemaţi conform statutului Societăţii doi preoţi, I. Postelnicescu şi N. Becescu de la Biserica Sf. Vineri să oficieze slujba înmormântării decedatei Iulia Hagi Hristea din acest oraş, strada 24 Ianuarie care cădea în Parohia Bisericii Sf. Vineri, ambii au condus cortegiul până la Biserica Sf. Ioan, staţia opririi cortegiului pentru ultima pomenire şi de unde se conduce decedatul la cimitir numai de un singur preot. Omul Societăţii a voit să le facă plata dând la fiecare în parte câte 100 lei plus dascălului 30 lei care nefiind presinte aici a încredinţat şi această sumă preotului paroh I. Postelnicescu. Numitul văzând că li se dă câte 100 lei de preot, în faţa publicului asistent a lepădat banii în drum spunând ca să li se dea câte 300 lei de fiecare preot, astfel că omul Societăţii văzând acest refuz a adunat banii de jos şi i-a adus înapoi Societăţii spunându-ne despre cele petrecute şi pentru constatarea adevărului putem proba cu d-lor Costică Ţurlea, omul Societăţii, Nae Ciurea, om de serviciu la dric, Nicu Gh. Constantinescu, birjarul trăsurii preoţilor şi dl. Iosif Marinescu, actualul administrator al Societăţii din Piteşti.

În ziua de 28 iulie a.c. dl. casier al Societăţii, Marin Iliescu întâlnindu-se cu preotul I. Postelnicescu care era însoţit şi de dascălul acelei biserici pe strada Brâncoveanu a voit a-i da preotului suma de lei 100 ce avea să primească de la această înmormântare şi spunându-i-se în acelaşi timp că dascălul s-a presentat la sediul Societăţii şi a primit plata.

Preotul I. Postelnicescu a găsit cu cale în stradă să atragă atenţiunea dascălului că de ce a primit banii şi luând hârtia de 100 lei din mâna d-lui casier M. Iliescu, a rupt-o în bucăţi şi a aruncat-o jos în stradă ripostând diferite vorbe, a plecat împreună cu dascălul urmându-şi de drum, iar dl. casier a strâns de jos bucăţile hârtiei pentru a ne proba nouă fapta săvârşită în stradă de numitul preot şi pe care o alăturăm aici spre a se vedea şi de Î.P.S.V. a vă convinge de adevăr.

Înalt Prea Sfinte, această societate de ajutor este înfiinţată în anul 1901, adică acum 27 ani şi este compusă din societari meseriaşi, lucrători de diferite bresle, oameni mai mulţi săraci cărora le vine în ajutor în caz de deces cu mici sume, în schimbul cotizaţiilor de 4, 5 şi 6 lei pe lună, majorate în anul acesta în vederea scumpetei şi a vremurilor grele prin care trecem, cu toate silinţele puse de noi, abia putem face faţă plăţilor existente la ordinea zilei, nemaiavând alte venituri din care să se poată spori încasările şi nici Consiliul de Administraţie ales nu primeşte nicio retribuţie făcând serviciul gratuit.

În vederea celor expuse mai sus vă rugăm respectuos Înalt Prea Sfinte să binevoiţi a ne lua în consideraţie arătările noastre şi a dispune cele ce Înalt P.S.V. veţi găsi de cuviinţă atât pentru fixarea sumei ce urmează a se plăti preoţilor la înmormântările decedaţilor societari, comunicându-ne şi nouă rezultatul odată cu înapoierea bucăţilor hârtiei de lei 100 ce v-am trimis spre a o schimba la Bancă.

Cu această ocasiune vă rugăm Înalt Prea Sfinte să binevoiţi a primi asigurarea înaltului devotament şi respectului ce vă păstrăm”[1].

Răspunsul s-a lăsat aşteptat, astfel încât la mijlocul lunii septembrie 1927, reprezentantul Societăţii trimite o altă petiţie către episcop în care preciza:

„Înalt Prea Sfinţite,

În referire la petiţiunea timbrată a acestei Societăţi cu nr. 10 din 3 august 1927 recomandată direct Înalt P.S.V. confidenţial-personal la care am aşteptat din zi în zi rezultatul pe care neprimindu-l, avem onoare a vă ruga respectuos Înalt Prea Sfinte să binevoiţi a dispune să mi se comunice rezultatul cerut pe cât va fi posibil de curând fiindu-ne pretins de membrii comitetului când vă rugăm să binevoiţi a ne înapoia şi bucăţile hârtiei de lei 100 ce vi s-a trimis.

În cazul că nu aţi primit-o vă rugăm Înalt Prea Sfinte a dispune să mi se comunice spre a se cerceta la oficiul poştal de aici în baza recipisei ce posedăm.

Binevoiţi vă rugăm Înalt Prea Sfinte a primi asigurarea distinsei noastre consideraţiuni”[2].

De abia la finele lunii septembrie 1927, episcopul emite un răspuns telegrafic despre „clasele de taxare” pentru înmormântări, pe care Societatea de Înmormântare şi Ajutor din Piteşti trebuia să le respecte pe viitor, după cum reiese din răspuns:

„În referire la adresa dv. nr. 10 şi 12/a.c. avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că onorariile ce se cuvin cucernicilor preoţi pentru serviciul înmormântării v-au fost deja făcute cunoscut în mod verbal încă din ianuarie a.c. de P.C. protoiereu de atunci icon. dr. Petre Vintilescu.

Ele sunt: 100 lei pentru serviciul unei înmormântări de clasa III, 200 lei pentru clasa II, 300 lei pentru clasa I, 500 lei pentru clasa I „de lux”; pentru cei cu desăvârşire săraci, serviciul se face gratuit.

Pentru a nu se mai da loc la neînţelegeri ca cea semnalată de d-voastră prin adresele de mai sus, veţi binevoi a ţine seama de cele arătate aici cu privire la plata onorariilor cuvenite preoţilor”[3].

În răspunsul emis de episcop nu se mai preciza absolut nimic despre comportamentul nedemn al preotului Postelnicescu, iar despre bancnota de 100 lei pe care acesta a rupt-o în public fiind nemulţumit de suma primită, s-a menţionat pe marginea copiei de răspuns, într-un mod expeditiv: „Suta de lei ruptă? …Nu este!”. Deci, nimic nou sub soare, la vremuri noi…preoţi vechi!

Radu Aurel, Metehne vechi..., în "Săgetătorul", nr. 808, supliment cultural al cotidianului "Argeşul", nr. 6770, 26 martie 2013, p. 7, 10.

[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 36/1926, f. 370, 378.

[2] Ibidem, f. 371.

[3] Ibidem, f. 379.