Campania 1916-1918
|
Campania 1941 |
Tănăsescu M. – Sergent Anghel D.R. – Soldat Anton S.I. – Soldat Buşcan F.F. – Soldat Bănuţoiu I.N. – Soldat Cârstea Dumitru – Soldat Constantin S.I. Dincă Gh. Const. Fratea M. Florea Gh.I. Gheorghe A.Gh. Gheorghe I.R.S. Lungu Gheorghe Necula Z. Nedelea Petre Nae B. Gheorghe Popa Nicolae Preda Nicolae Pălici Nicolae Pălici C. Pandele I. Petre Stanciu T. Şerban Nicolae Voinicilă Gheorghe Cârstea D. Dumitru Cârstea B.S. Anghel A.R.S. Cârstea I.M. |
Negoescu M. Ioan (Badea) Sergent T.R. Popescu Gh. Inocenţiu, Cap. T.R. Dumitru I. Marin, Caporal Stan R. Simion, Fruntaş Buşcan St. Marin, Soldat Burcea Gh. Gheorghe, Soldat Dobre Florea, Soldat Florea St. Ion, Sergent Alexe N. Gheorghe, Soldat Costache Ghe. Gavrilă, Sergent |
sâmbătă, 2 ianuarie 2016
Eroii satului Gruiu - comuna Căteasca
Biserica cu hramurile Adormirea Maicii Domnului şi Cuvioasa Paraschiva din satul Gruiu (comuna Căteasca)
Începuturile
Cinstitei Ocârmuiri ArgeşSuptocârmuirea Găleşăşti"Aleşi satul Cacaleţi de Jos au îndreptat la Suptocârmuire atât o adeverinţă din partea a 40 familii care a aflându-să în lipsă de preot cer prin rugăciune hirotonisirea unui grămătic din satul lor şi anume Costache popa Gheorghe cât şi raportul lor de dreapta cerere a acestor locuitori. După care Suptocârmuirea cercetând spre aflarea adevărului au dovedit cuviincioasă cererea acestor locuitori din pricină că aceste familii în no. dă 40 să află deosăbite de satul numit într-un cătun, iar mai cu seamă că deşi sunt trei preoţi în sat, dar după legiuire socotindu-să fieşcare în lucrare pe 50 familii. Acest cătun de 40 trecând mai mult nu se pot îndemâna preoţii a-i împărtăşi şi pă dânşii cu semnele sfintei legi. De aceea să îndreptează la cinstita Ocârmuire pomenitul grămătic cu toată formalitatea care le şi este neînclinat la niciun fel de dare ca să să facă cu dânsul cuviincioasa punere la cale spre a învrednici în nart, ci dar pă seama bisericii acestui cătun unde să prăznuieşte hramul Cuvioasa Parascheva.Suptocârmuirea I. Balotă".
1837 fevr. 4
1. Personalul bisericii
În 1837, preoți
erau următorii[1]:
Cacaleţii de Jos:
1. Preoţi şi diaconi care plătesc plocon – Dumitru Mogoşi (în slujbă) şi Cotache sin popa Gheorghe (rămas pă dinafară); Dragomir Mihai (cântăreţ), Costandin Dumitru (paracliser); hram bis. Cuvioasa Paraschiva.
2. Preoţi şi diaconi care plătesc plocon – Gheorghe Costandin (în slujbă), Stancu popa Gheorghe (în slujbă), Gheorghe Stan (cântăreţ), Velcea Din (paracliser); hram bis. Cuvioasa Paraschiva.
3. Manea Gheorghe ot Furdueşti (în slujbă, nu plăteşte plocon), Dinu Jugravu (cântăreţ), hram bis. Ierarh Nicolae („Acesta să află în slujbă la biserica cătunul Răteşti ce ţine de satul Cacaleţi de Jos).
Cacaleţii de Sus:
Neagoe sin popa Sima (în slujbă), Ivan Pătru (cântăreţ), hram bis. Cuvioasa Paraschiva
În statistica întocmită în 1864 de
protopopiatul plaselor Piteşti, Găleşeşti şi Cotmeana sunt cuprinse următoarele
informaţii[2]:
Cacaleţii de Jos:Nr. biserici – 2: cu hramul Cuvioasa Paraschiva;Nr. familii – 156Nr. preoţi – 3: proistos G. Vărgatu, 31 ani, hirotonisit 26 octombrie 1856; preot Costache, 52 ani, hirotonisit 11 aprilie 1834; preot Stancu, 62 ani, hirotonisit 8 ianuarie 1834; cântăreţ M. Popescu, 21 ani; paracliser Stan Popescu, 25 ani şi Petre Popescu, 17 ani.
[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 20/1864, f. 55-66
[2] Arhivele Naţionale –
Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 47/1837, f. 86-87.
Construirea bisericii din satul Cacaleții de Jos (Gruiu)
Protopopul plasei Găleşeşti făcea cunoscut
episcopului în iunie 1864 următoarele:
„Locuitorii din comuna Cacaleţii de Jos … arată că au pregătit tot materialul necesar pentru a construi o nouă biserică din temelie în locul celei vechi dărăpănată cu patroana Cuvioasa Paraschiva.Subscrisul având în vedere că acea comuna se compune din 156 familii în care deşi se mai află o veche biserică de lemn pusă tocmai în marginea satului, - pe când cea ce urmează a se construi este în centrul comunei – negreşit că cea veche luând şi cea nouă săvârşire, o să rămâie închisă căci se află mai de tot ruinată şi astfel toţi locuitorii se vor aduna la o singură biserică.Prin urmare, în prevederea şi consideraţiunea celor de mai sus cu respect vă rog Preasfinţite să binevoiţi a da voie şi binecuvântare spre a se putea începe lucrarea”[1].
Răspunsul episcopului din iunie
1864 este următorul[2]:
„La cererea făcută de cucernicia ta … răspundem că până mai întâi nu ne vom informa exact de ce anume material are a fi clădită biserica cea nouă din comuna Cacaleţii de Jos în locul uneia din cele vechi, dacă locuitorii pot a o săvârşi cu toate cele trebuincioase şi dacă consimt şi ei la prevăzătorul considerent zis de cucernicia ta că clădindu-se biserica cea nouă au a fi întruniţi toţi într-o singură enorie, fără pretenţii, nu putem ceda pentru începerea lucrării celei noi”.
Protopopul răspunde:
„Biserica ce voiesc a face locuitorii din comuna Cacaleţii de Jos este de zid şi că pot să o săvârşească cu toate cele trebuincioase. Iar cât pentru considerentul prevăzător că luând fiinţă construcţiunea acestei biserici toţi locuitorii o să se unească într-o singură enorie este prea adevărat, după cum singur m-am încredinţat din întrebarea ce le-am făcut în faţa locului, unde toţi au aderat la această centralizare de enorie.Prin urmare, cu respect vă rog iarăşi cu tot dinadinsul ca să binevoiţi a da înalta-vă dezlegare pentru începerea lucrării fiindcă meşterii şi locuitorii aşteaptă”[3].
Răspunsul episcopului din iulie
1864:
„Pe temeiul încredinţărilor şi al desluşirilor date de cucernicia ta … dăm voie şi binecuvântare pentru începerea clădirii bisericii din comuna Cacaleţii de Jos asupra cării lucrări cucernicia ta să urmezi după povaţa sfintelor bisericeşti canoane”[4].
Protopopul judeţului Argeş, iconom
I. Păunescu, în adresă către episcopul Neofit Scriban din octombrie 1871 îi
făcea cunoscut şi solicita următoarele:
„Biserica din comuna Cacaleţii de Jos, plasa Găleşeşti, cătunul Gruiu Nou cu hramul Cuvioasa Paraschiva a cării zidire s-au început în anul 1864 în locul celei vechi prin ordinul înalt preasfinţiei voastre nr. 591 iulie 18, luând desăvârşire de orice lucrare precum mă încredinţează preotul şi ctitorii acelei biserici prin suplica înregistrată la nr. 424 pentru care se roagă a li se sfinţi în ziua de 11 noiembrie.Suscrisul în baza cererii numiţilor viu cu cel mai profund respect şi vă rog preasfinţite stăpâne să binevoiţi a-mi da voie şi blagoslovenie în locul sfinţii voastre pentru a ei sfinţire, ordonând a se libera sf. moaşte, sf. mir şi un antimis trebuincios la această biserică. Binevoiţi vă rog înalt preasfinte stăpâne a primi încredinţarea prea deosebitei mele consideraţiuni şi a respectului ce vă conserv”[5].
[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 13.
[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 15.
[3] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 15.
[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 16.
[5] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 26.
Textul pisaniei:
Cu ajutorul Tatălui, al Fiului, al Sf. Duh s-au zidit din nou această sf. biserică cu hramul Adormirea M. Domnului şi Cuv. Paraschiva de robii lui Dumnezeu ctitorii sf. biserici acesteia mai ajutorând şi alţii. Săvârşită în zilele Preasfinţii sale părintele episcop Neofit Scriban în anul 1871.Pictura s-a renovat în anul 1944 de pictorul N. Nicolescu şi în anul 1976 de către pictorul Nicu Ioana Vâlcele din îndemnul, binecuvântarea şi ajutorul dat de P.S.S. episcop Iosif Gafton şi cu supravegherea P.C. preot protoereu Const. Dejan, preot paroh fiind pr. Ioan Bărănescu cu fondurile dăruite de credincioşii parohiei care pentru credinţa străbunilor n-au pregetat la împodobirea şi înzestrarea ei.Pomeneşte Doamne întru împărăţia Ta pe cei ce iubesc locaşul slavei talePictor Nicu Ioana, 19..
Despre arhivarul-registrator de la 1900...
Prefectura Județului Muscel, mai precis Serviciul Județean al Prefecturii Muscel (vezi foto mai jos) avea în decembrie 1900 șapte angajați (în afară de prefect): un secretar (Dimitrie Rizeanu), un șef de birou (Constantin I. Ghioculescu), un contabil (Alecsandru Rizeanu), doi copiști (Ion I. Ștefănescu și Alecsandru Popescu), un camerier (Gheorghe Pristavescu) și un registrator-arhivar (Niculae Georgescu care, atenție, ocupa acest post din septembrie 1893!).
Din păcate, nu am putut da un exemplu similar din fondul de arhivă Prefectura Județului Argeș întrucât o parte semnificativă din arhiva acestei instituții, cea anterioară anului 1918, a fost distrusă de trupele de ocupație în Primul Război Mondial.
SJAN Argeș, fond Prefectura Județului Muscel, dosar 54/1900-1901, f. 235. |
SJAN Argeș, fond Prefectura Județului Muscel, dosar 55/1900-1901, f. 11. |
Revenind în prezent constatăm că Prefectura Județului Argeș, mai precis Instituția Prefectului Județul Argeș(!), care are o schemă de personal mult mai complexă decât a omoloagei sale de la 1900, nu mai are nevoie de umilul post de registrator-arhivar sau mai simplu arhivar (pentru cunoscători, mai există și meseria de arhivist, dar nu are rost să complicăm know-how-ul administrației românești). În schimb, are un "responsabil cu munca de arhivă", un șofer, care după ce trage pe dreapta, preferă să aprofundeze și problemele arhivei…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)