Biserica cu hramurile Adormirea Maicii Domnului şi Cuvioasa Paraschiva din satul Gruiu (comuna Căteasca)

 Începuturile

Cinstitei Ocârmuiri Argeş

Suptocârmuirea Găleşăşti

"Aleşi satul Cacaleţi de Jos au îndreptat la Suptocârmuire atât o adeverinţă din partea a 40 familii care a aflându-să în lipsă de preot cer prin rugăciune hirotonisirea unui grămătic din satul lor şi anume Costache popa Gheorghe cât şi raportul lor de dreapta cerere a acestor locuitori. După care Suptocârmuirea cercetând spre aflarea adevărului au dovedit cuviincioasă cererea acestor locuitori din pricină că aceste familii în no. dă 40 să află deosăbite de satul numit într-un cătun, iar mai cu seamă că deşi sunt trei preoţi în sat, dar după legiuire socotindu-să fieşcare în lucrare pe 50 familii. Acest cătun de 40 trecând mai mult nu se pot îndemâna preoţii a-i împărtăşi şi pă dânşii cu semnele sfintei legi. De aceea să îndreptează la cinstita Ocârmuire pomenitul grămătic cu toată formalitatea care le şi este neînclinat la niciun fel de dare ca să să facă cu dânsul cuviincioasa punere la cale spre a învrednici în nart, ci dar pă seama bisericii acestui cătun unde să prăznuieşte hramul Cuvioasa Parascheva.

Suptocârmuirea I. Balotă".

1837 fevr. 4      

1. Personalul bisericii

În 1837, preoți erau următorii[1]:

 Cacaleţii de Jos:

1. Preoţi şi diaconi care plătesc plocon – Dumitru Mogoşi (în slujbă) şi Cotache sin popa Gheorghe (rămas pă dinafară); Dragomir Mihai (cântăreţ), Costandin Dumitru (paracliser);  hram bis. Cuvioasa Paraschiva.

2. Preoţi şi diaconi care plătesc plocon – Gheorghe Costandin (în slujbă), Stancu popa Gheorghe (în slujbă), Gheorghe Stan (cântăreţ), Velcea Din (paracliser); hram bis. Cuvioasa Paraschiva.

3. Manea Gheorghe ot Furdueşti  (în slujbă, nu plăteşte plocon), Dinu Jugravu (cântăreţ), hram bis. Ierarh Nicolae („Acesta să află în slujbă la biserica cătunul Răteşti ce ţine de satul Cacaleţi de Jos).

Cacaleţii de Sus: 

Neagoe sin popa Sima (în slujbă), Ivan Pătru (cântăreţ), hram bis. Cuvioasa Paraschiva

În statistica întocmită în 1864 de protopopiatul plaselor Piteşti, Găleşeşti şi Cotmeana sunt cuprinse următoarele informaţii[2]:

Cacaleţii de Jos:

Nr. biserici – 2: cu hramul Cuvioasa Paraschiva;

Nr. familii – 156

Nr. preoţi – 3: proistos G. Vărgatu, 31 ani, hirotonisit 26 octombrie 1856; preot Costache, 52 ani, hirotonisit 11 aprilie 1834; preot Stancu, 62 ani, hirotonisit 8 ianuarie 1834; cântăreţ  M. Popescu, 21 ani; paracliser Stan Popescu, 25 ani şi Petre Popescu, 17 ani.

---

[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 20/1864, f. 55-66

---

[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 47/1837, f. 86-87.

 Construirea bisericii din satul Cacaleții de Jos (Gruiu)  

 Protopopul plasei Găleşeşti făcea cunoscut episcopului în iunie 1864 următoarele:

„Locuitorii din comuna Cacaleţii de Jos … arată că au pregătit tot materialul necesar pentru a construi o nouă biserică din temelie în locul celei vechi dărăpănată cu patroana Cuvioasa Paraschiva.

Subscrisul având în vedere că acea comuna se compune din 156 familii în care deşi se mai află o veche biserică de lemn pusă tocmai în marginea satului, - pe când cea ce urmează a se construi este în centrul comunei – negreşit că cea veche luând şi cea nouă săvârşire, o să rămâie închisă căci se află mai de tot ruinată şi astfel toţi locuitorii se vor aduna la o singură biserică.

Prin urmare, în prevederea şi consideraţiunea celor de mai sus cu respect vă rog Preasfinţite să binevoiţi a da voie şi binecuvântare spre a se putea începe lucrarea”[1].

Răspunsul episcopului din iunie 1864 este următorul[2]:

„La cererea făcută de cucernicia ta … răspundem că până mai întâi nu ne vom informa exact de ce anume material are a fi clădită biserica cea nouă din comuna Cacaleţii de Jos în locul uneia din cele vechi, dacă locuitorii pot a o săvârşi cu toate cele trebuincioase şi dacă consimt şi ei la prevăzătorul considerent zis de cucernicia ta că clădindu-se biserica cea nouă au a fi întruniţi toţi într-o singură enorie, fără pretenţii, nu putem ceda pentru începerea lucrării celei noi”.

Protopopul răspunde:

„Biserica ce voiesc a face locuitorii din comuna Cacaleţii de Jos este de zid şi că pot să o săvârşească cu toate cele trebuincioase. Iar cât pentru considerentul prevăzător că luând fiinţă construcţiunea acestei biserici toţi locuitorii o să se unească într-o singură enorie este prea adevărat, după cum singur m-am încredinţat din întrebarea ce le-am făcut în faţa locului, unde toţi au aderat la această centralizare de enorie.

Prin urmare, cu respect vă rog iarăşi cu tot dinadinsul ca să binevoiţi a da înalta-vă dezlegare pentru începerea lucrării fiindcă meşterii şi locuitorii aşteaptă”[3].

Răspunsul episcopului din iulie 1864:

„Pe temeiul încredinţărilor şi al desluşirilor date de cucernicia ta … dăm voie şi binecuvântare pentru începerea clădirii bisericii din comuna Cacaleţii de Jos asupra cării lucrări cucernicia ta să urmezi după povaţa sfintelor bisericeşti canoane”[4].

Protopopul judeţului Argeş, iconom I. Păunescu, în adresă către episcopul Neofit Scriban din octombrie 1871 îi făcea cunoscut şi solicita următoarele:

„Biserica din comuna Cacaleţii de Jos, plasa Găleşeşti, cătunul Gruiu Nou cu hramul Cuvioasa Paraschiva a cării zidire s-au început în anul 1864 în locul celei vechi prin ordinul înalt preasfinţiei voastre nr. 591 iulie 18, luând desăvârşire de orice lucrare precum mă încredinţează preotul şi ctitorii acelei biserici prin suplica înregistrată la nr. 424 pentru care se roagă a li se sfinţi în ziua de 11 noiembrie.

Suscrisul în baza cererii numiţilor viu cu cel mai profund respect şi vă rog preasfinţite stăpâne să binevoiţi a-mi da voie şi blagoslovenie în locul sfinţii voastre pentru a ei sfinţire, ordonând a se libera sf. moaşte, sf. mir şi un antimis trebuincios la această biserică. Binevoiţi vă rog înalt preasfinte stăpâne a primi încredinţarea prea deosebitei mele consideraţiuni şi a respectului ce vă conserv”[5].

---

[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 13.
[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 15.
[3] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 15.
[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 16.
[5] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 23/1864, f. 26.

Textul pisaniei:

Cu ajutorul Tatălui, al Fiului, al Sf. Duh s-au zidit din nou această sf. biserică cu hramul Adormirea M. Domnului şi Cuv. Paraschiva de robii lui Dumnezeu ctitorii sf. biserici acesteia mai ajutorând şi alţii. Săvârşită în zilele Preasfinţii sale părintele episcop Neofit Scriban în anul 1871.

Pictura s-a renovat în anul 1944 de pictorul N. Nicolescu şi în anul 1976 de către pictorul Nicu Ioana Vâlcele din îndemnul, binecuvântarea şi ajutorul dat de P.S.S. episcop Iosif Gafton şi cu supravegherea P.C. preot protoereu Const. Dejan, preot paroh fiind pr. Ioan Bărănescu cu fondurile dăruite de credincioşii parohiei care pentru credinţa străbunilor n-au pregetat la împodobirea şi înzestrarea ei.

Pomeneşte Doamne întru împărăţia Ta pe cei ce iubesc locaşul slavei tale

Pictor Nicu Ioana, 19..

 

 Câteva documente

1.

Parohia Comunei Cacaleţii de Jos

Plasa Cotmeana Găleşeşti

Judeţul Argeş

Nr. 5

1901 Decembrie 9

Raport[1] de starea morală şi materială a locuitorilor dependinţi de Sânta biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Cacaleţii de Jos[2]

Prea Cucernice Părinte Protoiereu,

Deşi nu s-a împlinit un an de când Dumnezeu prin sântul seu duh m-a chemat la sublimul serviciu dumnezeiesc ce unesce pe om cu Dumnezeu şi de când mi s-a încredinţat conducerea turmei celei cuvântătoare ce se grupează împrejurul sântei biserici parohii, dar cu toate acestea pot spune că prin ajutorul trimis din partea divinului creator s-au mai îmblânzit sufletele creştinilor, tot li s-a infiltrat mai mult ca altă dată respectul, supunerea şi ascultarea la cele religioase.

La venirea mea în această parohie o nepăsare de cele sânte agita multe din sufletele încredinţate mie şi ca consecinţă a acestui indeferentism religios era neducerea la biserică. În sufletele multor copii persoana preotului era desemnată cu colori urâte de către părinţi şi representată ca ceva de care trebuie să se teamă. Această teamă a copiilor de preot am întâlnit-o consecvent când ocasiea mă făcea a mă întâlni cu ei şi mângâindu-i şi dându-le şi câte ceva şi cu chipul acesta i-am făcut ca orşi pe unde mă întâlnesc să se apropie de mine şi să-mi sărute mâna şi acesta ca semn de supunere şi de dragoste ce o au către mine.

De asemenea, prin sfaturi, prin predici ocasionale însoţindu-le şi de fapte am făcut pe enoriaşi să vină cât mai mulţi la biserică şi i-am făcut ca în timpul când aud clopotul bisericei nici unul să nu mai fie în lucrare. Deşi se mai găsesc şi oi rătăcite, dar sper ca şi acestea se vor întoarce în turmă la păstorul cel bun.

Acestea sunt cele cu privire la starea lor morală şi socială. Cu privire la starea lor materială am de zis cele următoare. Majoritatea locuitorilor au pământul lor propriu şi cei ce nu au îndeajuns muncesc tot împrejurul comunei la cei cu proprietăţi mai mari. Muncesc în continuu şi au îndeajuns cele necesare pentru existenţa zilnică şi le mai şi prisosesc şi din acest prisos vânzându-l cumpără cele necesare în familie. Câţiva se ocupă şi cu creşterea albinelor, dar această cultură a albinelor se face tot după vechile metode. Alţii se ocupă cu creşterea vitelor ca: porci şi vaci şi acestea le vând în târguri. Activitate fiind în continuu în comună dispune pe oameni la moralitate şi-i depărtează de la viţiile ce resultă din neocupaţiune şi din trândăvire. De asemenea, igiena caselor este îmbucurătoare. Căci de când mi s-a încredinţat această turmă spre conducere am visitat de multe ori casele enoriaşilor şi acolo unde am văzut că există necurăţenii le-am dat sfaturi necesare ca să nu-şi găsească boala adăpost în locuinţele lor. La casuri de boala ce nu erau tocmai grave, le-am dat reţetele necesare ca mâncăruri uşoare, în caz de răceală ceaiuri şi cărămizi la picioare, cărămizi calde etc. şi farmacia comunală este cercetată adesea şi medicamentele ce se găsesc în ea întrebuinţate.

Aceste sfaturi le-am dat nu doar că mi-am luat asupra-mi însărcinarea unui doctor de plasă, dar am voit să fiu pe deplin mulţumit în sufletul meu că nu am ascuns nimic din ce mi s-a încredinţat din partea domnilor profesori ai Seminarului.

Aceasta este în scurt starea morală şi materială a locuitorilor din comuna Cacaleţii de Jos, judeţul Argeş.       

2.

În adresa[3] nr. 6 din 9 decembrie 1901, preotul Marin  Petculescu scrie:

„Parohia poartă numele de Biserica parohie cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi este făcută din cărămidă. S-a terminat în anul 1866 şi este făcută de locuitori. Este singura biserică în această comună în care se oficiază serviciul divin. Biserica se găseşce în stare bună. Împrejurul acestei sânte biserici se grupează 187 familii cu 781 suflete şi sunt mai multe ca în anul trecut 5 familii, iar suflete 10. Afară de această biserică se mai găsesce în această comună în cătunul numit Gruiul Vechi, o cupolă de cimitir în forma bisericei. Este făcută din lemn şi este învălită şi tencuită  şi prin urmare e neterminată fiind rezugrăvită şi lipsindu-i din mobilier. Această cupolă în biserici după terminare va servi la slujba morţilor.

La biserica parohie se găsesce la paroh pr. M. Petculescu absolvent al seminarului Central cu opt clase iar ca cântăreţi sunt Alexe Popescu şi Gheorghe P. Popescu, ambii cu experienţă în cântările bisericeşti, fără să fie vreunul absolvent al unei scole de cântăreţi.   Biserica n-are pământ. Conform art. 31 la această sântă biserică s-a înfiinţat pangarul şi lumânările le procurăm de la fabrica de lumânări a societăţii clerului din Argeş – „Frăţia”.

Parohia deţinea 5 ha teren agricol de la împroprietărirea din 1921 fiind folosit de preotul paroh şi cantori. 

3.

Proces-verbal din din 20.11.1927[4]

„Fondul parohial pe anul în curs în sumă de 6.000 lei nu s-a putut încasa sub motiv că membri adunării parohiale au avut plăţi multe de făcut cu noul local de şcoală. De asemenea, reparaţia la temelia bisericii nu s-a putut executa anul acesta, urmează ca imediat ce timpul se va împrimăvăra să se execute”. Tot în acelaşi an s-a discutat cu privire la învelitul capelei de la cimitir cu şiţă.

Biserica zidită în 1866? a fost reparată de enoriaşi în anul 1906, a fost învelită cu şiţă în 1927, turla e învelită cu fier”.   

4.

Biserica a cumpărat în rate două clopote de la Fabrica de Clopote „Oituz” deţinută de Gh. Dumitrescu  din Bucureşti fiind somată să le plătească urgent deoarece era restantă la plata ratelor. 

 

5.

10 mai 1936, Gruiu[5]

Preotul paroh arătă că parohia Gruiu a primit din partea Casei Pădurilor din Bucureşti material lemnos din pădurea Gorgan din Muşcel pentru construirea unei clopotniţe de biserică din nou:

„Zilele acestea primăria locală văd că se amestecă în afacerile epitropiceşti şi ale consiliului parohial angajând şi dulgheri care au şi început a fasona din material fără consimţământul nostru şi fără ca consiliul parohial să aibă cunoştinţa de un deviz de construcție cari socotesc că trebuie să fie aprobat şi de sfânta episcopie, ba şi mai mult, consiliul comunal a strâns cereale şi numerar de la mai mulţi enoriaşi, circa 1.000 lei fără registru chitanţier” şi solicita episcopului să dea ordin primăriei locale să nu se mai amestece la această lucrare. Episcopul a intervenit la prefectul judeţului pentru „a interveni la dl. primar respectiv să-şi atenueze  zelul de care dispune, lăsând pe cei în drept a lua pe cale ierarhică şi în mod solid”.

---

[1] Raport întocmit de preotul Marin Petculescu.
[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 24/1901-1902, f. 360.
[3] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 24/1901-1902, f. 358.
[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeșului, dosar 128/1929-1937, f.n.
[5] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeșului, dosar 128/1929-1937, f.n.

2. Personalul bisericii

1. Preot Marin Petculescu (n. 9 noiembrie 1879, comuna Ţuţuleşti, Argeş – d. 28 februarie 1954), înregistrat la starea civilă sub numele Marin Petcu în ziua de 11 noiembrie 1879, fiu al lui Petcu Ilie de 40 ani şi Petcu Nastasiea de 36 ani[1]. A fost numit  la biserica parohială Gruiu în anul 1901. S-a căsătorit cu Maria Stoica (d. octombrie 1952) și în 1930 aveau patru copii: Gheorghe (27 ani), Elena (24), Costantin (21) şi Ioana (16). 

În 1930 erau cântăreți bisericești: Gheorghe Popescu, n. 1.05.1882, cântăreţ I, numit de la 01.07.1901, cu studii Şcoala de cântăreţi Piteşti, cu 4 copii: Neculae 22 ani, Inocenţiu 17 ani, Onoria 15 ani şi Victor 4 ani; Petre Georgescu, n. 17.01.1869, cântăreţ II, numit de la 01.01.1901, cu 4 copii: Maria 25 ani, Rada 20 ani , Zanfir 18 ani şi Victoria 16 ani.

2. Preot Marin D. Popescu (n. 09 octombrie 1911 – d.? ), a fost hirotonit la 26 martie 1939, încadrat la biserica parohială Gruiu la 1 octombrie 1939 și până în martie 1947 când este mutat la Parohia Ionești-Argeș. [2]. 

 

3. Preot Leon Penteleiciuc, preot paroh la Parohia Ionești-Argeș a fost mutat la Parohia Gruiu în 1947[3]. Era în funcție și la sfârșitul anilor 50.

4. Preot Ion Bărănescu (n. 08 septembrie 1913 – d. 22 octombrie 1996), a fost hirotonit la 30 ianuarie 1935, duhovnic din anul 1938, încadrat la biserica parohială Gruiu la 1 aprilie 1966. S-a căsătorit cu Camelia (n. 1919 - d. 2000). Cântăreț în 1976 era Ilie C. Ana[4]. 

 

 

5. Preot Ion Matei, preot paroh din anii 90 și în prezent.

 

[1] Arhivele Naţionale – Argeş, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, comuna Ţuţuleşti, registrul nr. 22/1866-1882.
[2] Anuarul Eparhiei Argeșului pe anul 1934, Editura Consiliului Eparhial, Curtea de Argeș, 1934, p. 104.
[3] "Monitorul Oficial", partea I B, nr. 76 din 1 aprilie 1947, p. 2624.
[4] Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, Râmnicu-Vâlcea, 1976, p. 439.