Prefectura Județului Muscel, mai precis Serviciul Județean al Prefecturii Muscel (vezi foto mai jos) avea în decembrie 1900 șapte angajați (în afară de prefect): un secretar (Dimitrie Rizeanu), un șef de birou (Constantin I. Ghioculescu), un contabil (Alecsandru Rizeanu), doi copiști (Ion I. Ștefănescu și Alecsandru Popescu), un camerier (Gheorghe Pristavescu) și un registrator-arhivar (Niculae Georgescu care, atenție, ocupa acest post din septembrie 1893!).
Din păcate, nu am putut da un exemplu similar din fondul de arhivă Prefectura Județului Argeș întrucât o parte semnificativă din arhiva acestei instituții, cea anterioară anului 1918, a fost distrusă de trupele de ocupație în Primul Război Mondial.
 |
| SJAN Argeș, fond Prefectura Județului Muscel, dosar 54/1900-1901, f. 235. |
 |
| SJAN Argeș, fond Prefectura Județului Muscel, dosar 55/1900-1901, f. 11. |
Revenind în prezent constatăm că Prefectura Județului Argeș, mai precis Instituția Prefectului Județul Argeș(!), care are o schemă de personal mult mai complexă decât a omoloagei sale de la 1900, nu mai are nevoie de umilul post de registrator-arhivar sau mai simplu arhivar (pentru cunoscători, mai există și meseria de arhivist, dar nu are rost să complicăm know-how-ul administrației românești). În schimb, are un "responsabil cu munca de arhivă", un șofer, care după ce trage pe dreapta, preferă să aprofundeze și problemele arhivei…
Ai dreptate în bună măsură, Aurel, dar aș face vreo două comentarii. Mai întâi, prefectura nu-și stabilește singură organigrama și nu poate înființa compartiment de arhivă și nici măcar un post de arhivar, asta e de competența secretariatului general al guvernului. Din păcate, toate guvernele de după 1990 n-au acordat prea multă atenție arhivei create de prefecturi, vreo 10-15 ani n-a existat la Pitești nici măcar un responsabil de arhivă, cum este acum.Referitor la cel care are acum responsabilitatea arhivei, da, este și șofer dar are cursuri de formare ca arhivar, știe ce are de făcut dar nu prea-i ajunge timpul. Nu i-ar fi ajuns timpul nici dacă era numai arhivar, după ce ani de zile nu s-a ocupat nimeni, ca meseriaș, de acea arhivă, Așa că ce registrator arhivar, ca la 1900, vise...Din păcate, multe din instituțiile noastre, nu doar prefectura, au ratat șansa de a se racorda la ceea ce am avut valoros în trecutul și în tradițiile noastre, au copiat doar niște forme, uneori fără fondul bun, rămânând doar niște entități fără istorie,doar postdecembriste...
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru completări și lămuriri. Din păcate, fondul problemei rămâne neschimbat. La multe instituții publice nu există nici măcar un post de arhivar, ba mai mult, sintagma legală "persoană responsabilă cu munca de arhivă" a dus efectiv în derizoriu meseria de arhivar. În funcție de anumite criterii (complexitate, importanță, nr. de personal, cantitate de documente create, deținute etc.), orice instituție trebuie să aibă un X nr. de arhivar(i) și poate chiar un arhivist sau mai mulți. În acest sens, Legea 138/2013 a adus ceva pozitiv în cazul autorizării OEPSA, dar la instituțiile publice se perpetuează aceleași probleme...
RăspundețiȘtergereAbsolut corect! N-ar trbui să existe institușie a statului fără un arhivar. Evident, la instituîiile mai mici sau la cele aflate la început de drum, unde nu este multă arhivă, ar fi o mică problemă dar cred că și acolo ar fi necesar un arhivar, responsabil eventual și cu alte activități, dar angajat ca arhivar. Nu ca acum, un agent agricol, un magazioner sau un șofer responsabil cu munca de arhivă.
Ștergere