Ioan A. Dobrovitz (1853-1926)

Ioan A. Dobrovitz (scris și I.A. Dobrovitz, Dobrowitz, Dobroviț sau Dobrovici) s-a născut la 1 ianuarie 1853 în București. A urmat studiile la Universitatea din Leipzig, la Școala Politehnică din Viena și la Școala de Poduri și Șosele din Paris. A fost un inginer, industriaș, proprietar și om politic liberal (PNL). A colaborat alături de Barbu Delavrancea la ziarul Democrația. A fost ajutor de primar în București, inginer la CFR, membru în Comisia permanentă de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, încă de la înființarea acestui minister.

A fost ajutor de primar al Bucureștiului între 1881-1887.

A fost ales în Camera Deputaților pentru prima dată în 1888 (Colegiul II Muscel) și reales în noiembrie 1895 cu 157 de voturi[1].

La 25 iunie 1901 a depus jurământul pentru funcția de prefect al județului Muscel, funcție pe care o deține până în 1905/1906, iar în anul 1907 inspector administrativ al județului Muscel[2].

În 1905 a fost membru fondator al Băncii Muscelului din Câmpulung și membru în Consiliul de administrație[3]. În 1915 era președintele și membru în Consiliul de administrație al societății anonime pe acțiuni Petrolul[4].

A fost președinte al Comisiei Interimare a Bucureștiului (1 noiembrie 1917 – 25 noiembrie 1918), consilier pentru aprovizionarea cu făină, grâu, porumb, mori și brutării[5]. Sabina Cantacuzino, sora cea mare a fraților Brătianu, afirmă în amintirile sale că a fost numit primar al Bucureștiului în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, însă după război a fost exclus din viața politică "cu mai multă severitate decât s-a arătat pentru alții". [6].

Între 1921-1923 a fost cenzor al Societății Anonime Române (SAR) pentru Industria Forestieră al cărei președinte era Mihail Pherekyde[7].

O întâmplare neobișnuită care suscită un anumit interes datorită insolitului situației a fost relatată în presa vremii din ziua de 10 februarie 1922. Unul din servitorii lui I.A. Dobrovitz de la vila sa de domiciliu din București din Calea Călărașilor, a încercat să-și sugrume stăpânul, dar în timpul luptei atacatorul reușește să fugă „plin de sânge, fără haină și cu capul gol”[8].

O mare parte din viață a dedicat-o conducerii, dezvoltării și diversificării activității de producție de la Fabrica de Spirt din Clucereasa începând din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și până în anul decesului său (1926). A cumpărat moșia și fabrica din Clucereasa de la moștenitorii grecului Moraitu din Pitești și alte moștii ale moștenitorilor Racoviceanu și Conțescu din Racovița realizând cea mai mare moșie particulară din întreg județul Muscel. A fost și comerciant de băuturi spirtoase la Hanul Clucereasa din comuna Racoviţa, cu brevetul nr. 52.936 din 1919, comerț exercitat neîntrerupt până în 1926[9].

Model de marcă exclusivă pentru drojdii comprimate înregistrat la 01.05.1899.

Prima rafinărie de spirt în România (fondată în 1864)

I.A. Dobrovitz

Fabrica de spirt rafinat şi de drojdii comprimate.

Tribunalul Muscel, Secţia II, Registrul pentru înscrierea mărcilor de fabrică şi comerţ, nr. 153/1892-1939, f. 1v.

Model de marcă exclusivă pentru lichiorul „Amerclucereasa” înregistrat la 05.07.1910

Tribunalul Muscel, Secţia II, Registrul pentru înscrierea mărcilor de fabrică şi comerţ, nr. 153/1892-1939, f. 5v.

Model de marcă exclusivă pentru oţetul „Virginia” înregistrat la 26.02.1916.

Oţetul higienic „Virginia” a primit medalie de aur la Expoziţia din anul 1903.  

Tribunalul Muscel, Secţia II, Registrul pentru înscrierea mărcilor de fabrică şi comerţ, nr. 153/1892-1939, f. 7.

A mai deținut o vie de 30 pogoane la Filaret de la Belu și o moșie model la Lupșani-Ialomița.

S-a implicat în viața comunității prin donații de bani, de terenuri și de materiale pentru construirea și administrarea instituțiilor locale din comuna Racovița: școală, spital, primărie și biserică ș.a. Spre exemplu, în 1919 a donat Societății Economice de Împrumut și Păstrare „Speranța” din comuna Racovița, un teren lângă primăria acelei comune, în suprafață de 548 m.p. în scopul construirii sediului acelei societăți, a mai dat gratuit materialul lemnos, a contribuit la înființarea și construirea unei uscătorii de prune care a fost clădită alături. Donațiile au fost făcute numai pentru scopurile precizate prin actele de donație. În caz că societatea „Speranța” nu va mai funcționa sau se va desființa, locul urma să revină donatorului. Această donație a fost acceptată de către președintele Societății de Împrumut „Speranța” din comuna Racovița, I.Gh. Stănciulescu[10].

S-a căsătorit în 1881 cu Eugenia (Virginia) Lucasievici (d. 1940) și au locuit în București, Calea Călărașilor, nr. 61, iar pe tipul verii la Clucereasa, județul Muscel[11].
Moare la 8 ianuarie 1926, fiind înmormântat în Cimitirul Belu din București[12].

Toată averea a fost împărțită prin act voluntar între fiicele defunctului: Ioana C. Zătreanu (în diferite documente apare cu numele de botez Jana, Jeana sau Jeanne) căsătorită cu Constantin C. Zătreanu, magistrat la Tribunalul Ilfov care a primit moșia Clucereasa cu toate construcțiile aflate pe moșie și Beatrice Dobrovitz căsătorită cu dr. C. Mărgăritescu din București[13].

Crucea de mormânt din Cimitirul Belu din București

[1] George D. Nicolescu, Albert Hermely, Deputații noștri, Biografii și portrete, 1895-1899, Editura Librăriei Carol Muller, București, 1896, p. 212.
[2] „Foaia populară”, an IV, nr. 13(125), iulie 1901, p. 7; an II, nr. 7, 14 februarie 1899, p. 3.
[3] „Monitorul Oficial”, nr. 225 din 9 ianuarie 1914, p. 10.264.
[4] „Monitorul Oficial”, nr. 7 din 8 aprilie 1915, p. 324-325.
[5] Anuarul statistic al orașului București pe anii 1915-1923, Tipografia Curții Regale F. Gobl Fii, București, 1924, p. 2.
[6] Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Brătianu (1831-1891), București, 1934, p. 67.
[7] „Monitorul Oficial”, nr. 96 din 2 august 1922, p. 4708; nr. 154 din 12 octombrie 1923, p. 7802.
[8] „Adevărul”, an XXXV, nr. 11610, 10 februarie 1922, p. 4.
[9] SJAN Argeș, Percepția Financiară Racovița, dosar 11bis/1926, f.n.
[10] SJAN Argeș, Judecătoria rurală de ocol Stâlpeni, dos. 6/1919, act autentic nr. 324/1919, apud Gheorghe Șovar, Filantropi argeșeni și musceleni, Editura Paralela 45, Pitești, 2013.
[11] Almanach du High-Life, 1914, p. 208.
[12] „Adevărul”, nr. an 39, nr. 12905, 10 ianuarie 1926, p. 3; G. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul N. Iorga, București, 1972, p. 115.
[13] „Monitorul Oficial”, partea a II-a, nr. 186 din 16 august 1933, p. 6444; Gheorghe C. Săvulescu, Comuna Colibași…, 1973, p. 73-74.

Documente referitoare la bombardarea orașului Pitești de către aviața germană în Primul Război Mondial

 1.

Poliţia oraşului Piteşti
Nr. 1.073
9 noiembrie 1916

Domnule Prefect,

Am onoare a raporta că aeroplanele vrăşmaşe au aruncat astăzi ora 3 ½ P.M. în acest oraş, şapte bombe, în următoarele locuri:

1) În strada Tudor Vladimirescu (dosul abatorului) unde bomba a pătruns prin acoperiş în casa lui Hristea Mateş, măţar, distrugând odaia dinspre stradă şi bagajul chiriaşului Nicolae Velingher, mecanic CFR. N-a fost nicio victimă.

2) În curtea caselor d-lui farmacist N. Iliescu din strada Fraţii Goleşti n. 28, locuite de chiriaşul C-tin Iordan. Bomba a căzut în curte, lângă colţul casei, distrugând o galerie şi obiectele din două odăi unde schijele au pătruns prin ferestre şi prin scândurile galeriei, rănind în acelaşi timp pe D-na Filoftea C-tin Iordan, la umărul drept.

3) În zăvoiul din dreptul abatorului, rănind grav doi locuitori şi două femei, toţi din comuna Racoviţa, acest judeţ, care păşteau vitele în zăvoi. Tot în acest loc a mai fost rănit pe faţă şi la mâna dreaptă un caporal din Coloana 4 de Subzistenţă. Victimele au fost transportate la Spitalul militar de evacuare, din b-dul Elisabeta (Şcoala Nicolopol).

4) În strada Craiovei, trei bombe: la Radu Sămăreanu n. 152, la Ion Dogaru n. 157 şi la Bariera Craiovei, unde câteşitrele bombele, au căzut în grădini şi în câmp, fără a cauza vreo stricăciune.

5) A şaptea bombă, a căzut în grădina lui Ion Popescu din strada Smârdan n. 16, unde n-a cauzat nicio stricăciune.

Poliţai,
p. A. Fotescu

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 80/1916, f. 117.

2.

Poliţia oraşului Piteşti

Nr. ---
10 noiembrie 1916

Domnule Prefect,

Avem onoare a raporta că bombardările aeroplanelor vrășmașe făcute asupra acestui oraș în cursul zilei de 10 curent au cauzat următoarele:

1) La ora 10 AM în strada Maior Giurescu nr. 6 s-a aruncat o bombă pe acoperișul casei unde locuiește Vasile Bachidis distrugând acoperișul pe o întindere de 3 mp și tavanurile de la două camere și douăzeci geamuri.

2) Din această bombă, schijele au sărit la casa cu nr. 4 din aceiași stradă locuită de G. Nițulescu, funcționar CFR unde au spart 19 geamuri și a ucis pe un copil al său anume Gheorghe în etate de 5 ani.

3) Alte schije tot din aceiași bombă au sărit în strada Cuza Vodă nr. 23 ce este în apropiere la locuința lui Borcea Ion, funcționar CFR, rănind destul de grav la mână pe soția sa anume Zoe spărgând 14 geamuri și un cazan de aramă.

4) O altă bombă a explodat în Târgul din Vale, în fața oborului de vite rănind grav pe plutonierul Hagiu și soldatul Toma Ion din Coloana 13 de reparații și trei femei și a ucis doi cai și trei juninci.

5) La rampa gării locale, o bombă a lovit un vagon rănind ușor prin spărturi de geamuri trei soldați.

6) A patra bombă a căzut într-o câmpie din strada Colonel Chicoș fără să cauzeze vreo stricăciune.

7) După amiază la ora 2, trei bombe au fost aruncate în Târgul din Vale unde au ucis 60 vite cornute ale țăranilor care le adusese spre a le vinde Comisiei de aprovizionare a armatei.

8) La ora 2 ½ PM, alte șase bombe au fost aruncate tot în Târgul din Vale unde aviatorii dușmani au observat aglomerația de locuitori și vite aduse pentru Comisia de aprovizionare rănind grav pe băiatul Gheorghe Toarață de 15 ani din comuna Jiblea și s-au spart geamurile prăvăliei comerciantului Dumitru Ionescu.

9) La ora 3 ½ PM, două bombe au căzut la rampa gării ucigând 4 cai ai Coloanei 7 Subzistență, doi oameni bătrâni anume Gheorghe Ana în etate de 80 ani din comuna Boișoara și Nae Nicolescu din acest oraș, strada Maior Giurescu, precupeț în etate de 64 ani.


Polițai,
Aldea Predescu

Director,
A. Fotescu 

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 80/1916, f. 130.

3.

Raportul prefectului de Argeş Honoriu Bănescu către Ministerul de Interne referitor la numărul victimelor umane și pagubelor materiale făcute de  bombardamentele aviației și artileriei nemțești.  

La ordinul telefonic n. 23.145/1919 cu onoare raportăm că în oraşul Piteşti au fost victime ale aeroplanelor: 12 morţi, 1 rănit, 3 infirmi, 2 case distruse şi 6 ruinate, pagube 55.540 lei; în oraşul Curtea de Argeş: victime ale aeroplanelor: 3 morţi şi 1 rănit, 3 case şi 2 slonuri distruse, 6 case ruinate, pagube 67.607 lei. După ocuparea oraşului Curtea de Argeş de inamic au fost 7 case arse în valoare de 116.000 lei.

În judeţ au fost victime ale aeroplanelor: 27 morţi, 3 răniţi şi 8 infirmi.

Prin bombardament de artilerie avem: 2 morţi şi 8 case distruse în valoare de 113.000 lei.

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 210/1919, f. 82.

4.

Poliţia Curtea de Argeş

Nr. 1026

1919 martie 27

Rezultat ord. 2.441 din 26 c.(urent) am onoarea a vă raporta că din cauza bombardării acestui oraş de aeroplane şi tunurile inamice au pricinuit următoarele pagube: 3 oameni morţi şi unul rănit, 3 vaci şi 13 porci morţi în valoare de lei 14.000. Din cauza aeroplanelor au fost 3 case distruse şi 2 slonuri în valoare de lei 48.607, 6 case ruinate în valoare de lei 19.000, 7 case arse după ocuparea inamicului în valoare de lei 116.000. Total general 197.807 lei.  

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 210/1919, f. 83.

 5.

Situația bombardamentelor aviației inamice în plasele județului Argeș în martie 1919

Plasa Argeş	4 morţi şi 3 răniţi din bombardările aeroplanelor şi 1 mort din cauza bombelor otrăvitoare aruncate din aeroplane. Administrator de plasă Pop. Jilanek.
Plasa Bascov	Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator de plasă Cutcudache.
Plasa Dănicei	Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator de plasă căpitan N. Racovitză.
Plasa Dâmbovnic	Fără victime umane, însă bombardamentul inamic a distrus Şcoala din Căteasca în valoare de 30.000 lei, a mai omorât doi boi şi a distrus o şatră a femeii Chiţa Stan Soare din satul Lagăr în valoare de 4.500 lei.  Administrator de plasă Florea Frumosu.
Plasa Oltu de Sus	Victime de aeroplane: 16 morţi, 6 infirmi cauzând o pagubă familiilor lor de 532.000 lei, însă fără pagube materiale. Administrator de plasă M.G. Pănescu
Plasa Oltu de Jos	Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator delegat al plasei M.G. Pănescu.
Plasa Teleorman	Victime umane au fost: Vasile R. Momârlă din comuna Băseni şi Gheorghe Bărăboi din comuna Costeşti. Administrator de plasă Baltazar.
Plasa Topolog	Fără pagube materiale însă cu victime umane: 6 morţi, 2 infirmi. Administrator de plasă Ion P. Slavescu(?).
Plasa Uda	Fără victime umane şi pagube materiale. Administrator de plasă maior A. Drăghicescu.

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 210/1919, f. 84-93.