În
Cimitirul Sf. Gheorghe din Pitești se află monumentul funerar al familiei
Teiuleanu realizat de sculptorul grec V. Scutari[1], monument care amintește
posterității de personalitatea Mariei Dimitriu-Teiuleanu. Pe o placă de marmură
pusă în urmă cu un veac stă scris cu litere de o șchioapă: „Maria
Dimitriu-Teiuleanu / 1839-1922 / Donatoarea școalei
profesionale de fete și a azilului de bătrâne din Pitești”. Monumentul a
fost descris de profesoara Silvia Popescu în lucrarea sa dedicată cimitirului
piteștean, însă fără să prezinte informații suplimentare despre Maria Teiuleanu
și acțiunile ei filantropice puse în slujba orașului Pitești[2].
Despre familia Teiuleanu se cunosc destul de puține informații biografice. În perioada comunistă această personalitate a urbei a fost ocultată, pentru că prin actele sale de caritate contravenea ideologiei comuniste privind lupta de clasă. Ideologia comunistă portretiza boierii și burghezii ca fiind exploatatori nemiloși ai muncitorilor și țăranilor. În acest context, actele filantropice nu puteau să fie decât minimalizate sau chiar date uitării.
Drama familiei Teiuleanu începe în 1883, când se stinge din viață unicul fiu al familiei, care nu împlinise încă 21 de ani. Constantin I. Teiuleanu era student în Drept la Paris și un publicist promițător, însă aflat pe poziții patriarhale și conservatoare privind emanciparea femeii, astfel încât era combătut în presa vremii cu vervă polemică de Sofia Nădejde[3]. A scris câteva articole în presa locală și națională sub pseudonimul Constantin Săgeată. În actul de deces nr. 78 din 1883 este consemnată și afecțiunea care i-a curmat viața: un „flegmon iliac”, probabil o apendicită cu complicații. Decesul a avut loc la casa părinților săi din Pitești, strada Târgul de Afară, nr. 499.
Soții Teiuleanu au fost afectați profund de sfârșitul neașteptat al unicului lor fiu. Tatăl său, arendașul Ioan Dimitriu-Teiuleanu care avea origini sud-dunărene își întocmește testamentul în același an lăsându-și soția unică moștenitoare. Îmbătrânit și nevăzător, se stinge din viață peste câțiva ani. A decedat în urma unei embolii, în casa sa din Pitești, strada Târgu din Afară, nr. 84, după cum s-a trecut în actul de deces nr. 314 din 1886.
Pentru a cinsti memoria fiului și a familiei sale, Maria Teiuleanu, rămasă singură moștenitoare a hotărât „fără șovăire ca prinosul sârguințelor și economiilor” să fie pus în slujba „unui țel mai înalt”.
La finele anului 1899, ea donează întreaga moșie „Funia Domnească” de circa 400 de hectare situată în comuna Teiu, plasa Cotmeana-Găleșești din județul Argeș, precum și locul cu casele sale situate în orașul Pitești, strada Târgu de Afară, nr. 5 și 7, astfel încât să formeze un fond care să se administreze de Casa Școalelor, fond care să servească numai pentru „Școala profesională de fete din Pitești”, în condițiile impuse de donatoare. Dorința acesteia a fost ca fondul, cât și școala, să poarte numele „Ion, Maria și Constantin Teiuleanu”.
În cinstea donatoarei, strada Târgul din Afară pe care se afla și casa familiei a purtat, încă din vremea donatoarei, denumirea Teiuleanu, ca un act de recunoștință din partea municipalității pentru actele de binefacere realizate pentru orașul natal mult îndrăgit „...pentru un punct al țării noastre, mie însă foarte scump, pentru orașul Pitești”, după cum stă scris în actul de donație.
Ca recunoștință, Ministerul Instrucțiunii Publice, prin decretul 47/I/1904 i-a acordat medalia „Răsplata muncii pentru învățământul secundar”, clasa I pentru „Mare donațiune făcută școlii profesionale din Pitești”[4].
Donația Mariei Teiuleanu a fost un exemplu care a închegat inițiative similare pentru susținerea învățământului fetelor. În anii care au urmat, Primăria orașului Pitești s-a implicat în consolidarea bazei materiale a școlii profesionale de fete, astfel că în 1914 cedează o clădire alăturată (Casa doctorului Botescu) pentru a fi folosită ca internat școlar. În 1928, din fondul școlii profesionale și cu sprijinul suplimentar din partea ministerului se cumpără un imobil alăturat, cu o sumă importantă de bani (1.700.000 lei). Continuând tradiția Mariei Teiuleanu, o fostă elevă a școlii profesionale, Sabina Constantinescu, prin testamentul său din 1942 a contribuit la mărirea zestrei acestei deja prestigioase școli pentru învățământul fetelor. Cu ocazia serbărilor școlare, Maria Teiuleanu s-a implicat anual în acordarea premiilor și burselor pentru elevele meritoase. Aceasta se stinge din viață în 1922, la o vârstă venerabilă (83 ani). Conducerea școlii profesionale a continuat să omagieze personalitatea Mariei Teiuleanu și gestul ei filantropic, să îngrijească mormântul familiei și chiar să-i ridice un bust de bronz care a fost amplasat în incinta liceului.
La un deceniu de la prima donație pentru școala de fete din oraș (1899), Maria Teiuleanu mai face un act filantropic admirabil, prin testamentul său din 1909, prin care lasă Primăriei orașului Pitești impozantul imobil în care locuia, aflat la intersecția străzilor Craiovei cu Teiuleanu, cu condiția ca după moartea sa și a nepoatei sale Victoria Posescu, în acest imobil să se amenajeze la etaj un azil pentru femei bătrâne și sărace, azil care să se întrețină de municipalitate din chiria prăvăliilor aflate la parterul clădirii. Testatoarea a dorit ca stabilimentul social să se numească „Azilul de femei Maria I. Dimitriu-Teiuleanu”.
În 1940, la parterul imobilului Teiuleanu se aflau „Farmacia Modernă Orezeanu – G. Gălușcă” cu un laborator farmaceutic propriu, precum și spații comerciale (prăvălii) în care funcționau o frizerie, o tinichigerie, un magazin de coloniale și un perier[5]. La etajul clădirii, unde s-a aflat apartamentul testatoarei, erau 13 încăperi pentru locuire pe care le folosea nepoata sa Victoria Posescu[6]. Suprafața totală a acestui imobil (terenul) era de 414 mp[7].
În urma atacului aerian de la 6 mai 1944, când orașul Pitești a fost bombardat de trupele aliate, clădirea a fost grav avariată, fiind deteriorat acoperișul, grinzile, zidurile, ușile și ferestrele[8]. După război, imobilul a trecut în proprietatea statului și a suferit o transformare radicală, întrucât a devenit primul „Magazin Universal” din oraș. A fost demolat în anii 70, în contextul sistematizării comuniste, care a șters definitiv vechea stradă Teiuleanu (Târgul de Afară) și dorința Mariei Teiuleanu de a se înființa un azil de bătrâne în frumosul său imobil.
Chiar dacă a fost o femeie instruită într-o societate încă patriarhală, Maria Teiuleanu s-a dovedit vizionară în acțiunea de susținere a învățământului fetelor. Donația ei a încurajat accesul fetelor în învățământul profesional și secundar, fiind un sprijin exemplar în procesul de emancipare a femeilor. În prezent, Liceul economic „Maria Teiuleanu” din Pitești îi poartă numele cu mândrie, aducând în contemporaneitate zbuciumul unei vieți de acum un secol și opera caritabilă pentru urbea natală mult iubită.
ABOUT MARIA TEIULEANU AND HER DONATIONS TO THE CITY OF PITEȘTI
(1899-1909)
Even though she was a woman educated in a still patriarchal society, Maria Teiuleanu proved to be a visionary in supporting the education of girls. Her donation encouraged girls' access to professional and secondary education, being an exemplary support in the process of women's emancipation. Currently, the "Maria Teiuleanu" economic high school in Pitesti proudly bears her name, bringing into contemporaneity the hustle and bustle of a life a century ago and a charitable work for the much-loved hometown.
ANEXĂ DOCUMENTARĂ
1. 14 mai 1883. Testamentul lui Ivancea H. Dumitriu.
TESTAMENT
În vedere că unicul fiu ce aveam din singura căsătorie în care am petrecut întreaga mea viață cu soția mea Maria, născută Theodor Constantinescu din Pitești; acum acest fiu se află încetat din viață; în vedere că altă afecțiune nu mai am decât către zisa mea soție, dispun de a mea bună voie și nesilit de nimeni, ca după încetarea mea din viață, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare, de orice natură, adică bani, efecte, drepturi mobile și imobile, în fine, totul ce se va găsi la încetarea mea din viață, să rămână în plină și exclusivă proprietate și posesiune a soției mele Maria, născută Theodor Constantin, căci împreună cu dânsa am făcut toată averea, muncind și agonisind și deoarece numai dânsa m-a ajutat și îngrijit în toate nevoile și bolile ce am îndurat în cursul vieții mele.
Ei dară și numai ei se cuvine succesiunea avutului, căci ce este al meu este și al ei. Dumnezeu să-i ajute a-mi supraviețui pentru a putea îngriji de sufletul meu și al copilului nostru precum a îngrijit de noi în viață.
Acest testament este scris de o altă persoană care m-a și subscris, deoarece eu fiind completamente lipsit de vedere nu l-am putut nici scrie, nici subscrie; acest testament însă mi s-a citit în de fața mea din cuvânt în cuvânt, l-am auzit și el conține libera mea voință, de aceea am rugat și pe onorb. Tribunal de Argeș să-l legalizeze.
1883 mai 14
Ivancea Hagi Dumitriu din Pitești
SJAN Argeș, Tribunalul Argeș, Notariat, registru nr. 1/1883, f. 152; Testamentul a fost transcris sub nr. 187 din 16 mai 1883.
2. 1899 noiembrie 1. Actul de donație al Mariei Teiuleanu.
ACT DE DONAȚIE
A fost voința Domnului să pierd pe unicul meu fiu Constantin, căruia în curând i-a urmat și scumpul meu soț Ion Hagi Dimitriu-Teiuleanu.
Din acel moment dureros al pierderii fiului nostru, munca unei întregi vieți ar fi rămas ca fără scop, dacă atât eu cât și soțul meu nu ne-am fi hotărât fără șovăire ca prinosul sârguințelor și economiilor noastre să-l închinăm unui țel mai înalt.
Am simțit ca o datorie creștinească de a face oricând am putut, ca din roadele muncii pe care Domnul ne-a îngăduit mie și soțului meu să le agonisim, să se împrăștie pe cale bine chibzuită și spre alinarea nevoilor altora.
Asemenea simt ca o datorie cetățenească, când statului nostru i se cer mereu și grăbit atâtea jertfe, pentru ca poporul nostru să se ridice la timp, acolo unde e chemat să ajungă, ca fiecare dintre noi, cu ce putem și când putem, să nu stăm la cumpănă a ne da obolul spre a-l ajuta în opera lui patriotică și scumpă nouă tuturora, de a lumina poporul nostru și a-l pregăti ca prin muncă cinstită și rodnică să trăiască politicește și economicește liber în mijlocul celorlalte neamuri.
Și deoarece cu mintea mea mărginită am ajuns la credința că de mare folos ar fi neamului nostru răspândirea cât mai întinsă a instrucțiunii și educațiunii profesionale și casnice, și cum cugetarea chiar îmi îngăduie a mă gândi la tot neamul, pe când puterile îmi permit a veni cu slab ajutor în serviciul acestei necesități sociale abia pentru un punct al țării noastre, mie însă foarte scump, pentru orașul Pitești.
Știind că fapta bună, oricât de neînsemnată să fie, nu este de disprețuit căci deși alină ea suferințe puține, ce e drept, dar poate fi dătătoare de pildă altora, m-am hotărât astăzi din libera mea voință să fac aici arătatul act de danie.
Dăruiesc Onor Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor jumătate din averea mea constând din:
a) Moșia mea numită „Funia Domnească” situată în comuna Teiu, plasa Cotmeana-Găleșești, județul Argeș, în toată întinderea ei ca la 800 (opt sute) pogoane, cu toate trupurile și numirile ei, cu toate clădirile și îmbunătățirile aflate pe dânsa, fără nicio rezervă din chiar momentul perfectării acestei donațiuni;
b) Locul cu casele situate în orașul Pitești, strada Târgu de Afară, nr. 5 și 7, construite în două etaje și cu toate clădirile și îmbunătățirile aflate pe dânsul, iarăși de acum fără nicio rezervă, afară de dispoziția art. 12 din acest act.
Aceste două obiecte pe care eu însămi mi le-am moștenit de la defunctul meu soț Ivancea Hagi Dimitriu pe baza testamentului autentificat de către Onor Tribunal Argeș sub nr. 187 din 16 mai 1883, le dăruiesc sub următoarele condițiuni:
1) Din ambele aceste obiecte sau din valoarea lor, cum și din venit, să se formeze un fond care se va administra de către Onor Ministerul Instrucțiunii Publice prin Casa Școalelor și care va purta numele de Fondul „Ion, Maria și Constantin Teiuleanu”.
2) Întreg acest fond va servi numai și numai pentru dezvoltarea Școalei profesionale de fete din orașul Pitești, care să poarte de acum înainte numele de Școala Profesională „Ion, Maria și Constantin Teiuleanu”.
3) Când Onor Minister al Instrucțiunii Publice va crede necesar (și pentru aceasta va asculta și de dorința concetățenilor mei reprezentați prin Administrația comunală a orașului Pitești), fie din valoarea, fie din venitul acestei averi, va face un local mare pentru școală, pe frontispiciul căruia să se puie și numele ei.
Până la facerea acestui local nou, școala să se mute chiar de la Sf. Gheorghe viitor sau de îndată ce va putea în casele pe care i le-am dăruit printr-acest act, punându-se pe frontispiciul lor inscripțiunea cu numele ei: „Școala Profesională Ion, Maria și Constantin Teiuleanu”; și aceasta nu doar pentru orgoliul meu, ci spre a servi de îndemn acelora care pot jertfi mai mult ca mine pentru binele obștesc.
4) Se va institui pe lângă această școală un atelier unde să facă practică elevele și să se primească comenzi particulare, iar venitul ce va rezulta, după ce se va răsplăti munca elevelor și se vor scoate și cheltuielile celelalte ale atelierului, să se adauge la fondul creat de mine prin acest act de donație.
5) Se vor da în fiecare an cel puțin trei burse elevelor românce mai meritorii și lipsite de mijloace, ale școalei, care burse li se vor servi încă un an după absolvirea școalei, pentru a-și putea căuta în liniște cale de ocupație în raport cu învățătura făcută.
6) Se va dota la sfârșitul fiecărui an școlar câte două eleve cel puțin din cele care absolvă școala, alese de către întreg consiliul profesoral al școalei, cu câte cel puțin 1000 (una mie) lei, pentru a-și înființa ateliere unde să exercite meseria învățată în școală. Elevele acestea vor rămâne datoare să înapoieze această sumă cu dobânda legală, în cazul când nu o vor întrebuința în scopul pentru care le-a fost dată, sau se va putea dovedi că prin dol[9] a reușit să sustragă această sumă din servirea scrisă a scopului ce urmăresc: crearea de ateliere de către elevele absolvente ale acestei școale. În caz când elevele cărora li s-a acordat acest premiu de 1.000 lei nu vor putea înființa imediat atelier sau prăvălie, ele au încă cinci ani de la absolvire dreptul a cere această sumă cu dobânda ei de 2,5% pentru a-și înființa atelier sau prăvălie.
7) La finele fiecărui an școlar, la serbarea distribuirii premiilor școalei de la Minister și de către mine decernate prin acest act, se va ține câte o cuvântare din partea administrației școalei spre amintirea acestui act de donație și pomenirea numelui meu, al soțului și al fiului meu, de care serbare voi fi întotdeauna încunoștințată mai din vreme, iar după moartea mea dl. Em. Antonescu, executorul meu testamentar.
8) În cancelaria sau în sala de expoziție a școalei se vor conserva tablourile soțului meu, ale fiului meu Constantin și al meu, pe care le voi dărui eu însumi școalei.
9) Doresc a se da o atenție deosebită învățământului de croitorie, artei bucătăriei, studiului de contabilitate, economie politică, drept civil și comercial.
10) Directoarea școalei să fie obligată după moartea mea să îngrijească de cavoul familiei mele de la Cimitirul Sf. Gheorghe și să-l întreție în bună stare, primind de la Onor Minister din Fond sumele necesare.
11) Orice sume ar mai rămâne din fond sau venituri să se adauge continuu la creșterea acestui fond.
12) În privința uzufructului, Onor Minister va respecta toate încasările și drepturile mele asupra lui până la Sf. Gheorghe viitor, de când va trece și uzufructul la Minister, dacă se va instala școala în casele ce dăruiesc, altfel rămâne tot al meu, până ce Onor Minister va dispune această instalare a școalei în casele donate.
13) Las pe dl. avocat Em. Antonescu, care după cererea mea a redactat și scris acest act iscălit de mine, ca atât în timpul vieții mele ca împuternicit al meu prin actul de față, cât și după moartea mea, în calitate de executor testamentar al meu, să observe și la nevoie să exercite în numele meu și în calitățile ce-i dau, executarea întocmai a acestei donațiuni.
Făcut astăzi 1 noiembrie 1899, în Pitești, în dublu exemplar și autentificat de către Onor Tribunal Argeș după a mea specială cerere.
SJAN Argeș, Tribunalul Argeș, Notariat, registru 22/1900, f. 9-12. Actul de donație a fost autentificat de Tribunalul Argeş sub nr. 2.822 din 1 noiembrie 1899 și transcris sub nr 1.343 din 2 august 1900. De-a lungul timpului, actul de donație a fost publicat în rezumat sau în totalitate, cu mici inadvertențe, în mai multe volume: Pitești: Mărturii documentare (1388-1944), București, 1988, p. 248-250; Teodor Mavrodin, Istoria Primăriei Pitești, Editura Pământul, Pitești, 1996, p. 155-156; Gheorghe Șovar, Filantropi argeșeni și musceleni, Editura Paralela 45, Pitești, 2013, p. 64-66.
3. 1900 iulie 1. Declarație de acceptare a donației din partea Ministerului Instrucțiunii Publice.
DECLARAȚIE DE ACCEPTARE
Subsemnatul dr. C.I. Istrati, ministru al Instrucțiunii Publice și al Cultelor, în urma autorizației dată prin Înaltul Decret Regal nr. 309 din 20 ianuarie 1900, declar că accept donația făcută de D-na Maria I. Dimitriu-Teiuleanu prin actul autentificat de Tribunalul Argeș sub nr. 2.822 din 1 noiembrie 1899 și care donație constă din:
a) Întreaga moșia „Funia Domnească” situată în comuna Teiu, plasa Cotmeana-Găleșești, județul Argeș, în toată întinderea ei de 800 pogoane.
b) Locul cu casele situate în orașul Pitești, strada Târgu de Afară, nr. 5 și 7 cu toate clădirile și îmbunătățirile aflate pe dânsul.
Din valoarea ambelor obiecte, cum și din venit ca să formeze un fond care se va administra de Casa Școalelor și care va servi numai pentru Școala profesională de fete din Pitești în condițiunile stipulate prin actul de donație.
Atât fondul cât și școala vor purta numele de „Ion, Maria și Constantin Teiuleanu”.
Ministru, dr. C.I. Istrati
Act autentificat de Tribunalul Argeș sub nr. 1346/1900 și transcris sub nr. 1.180 din 1 iulie 1900; SJAN Argeș, Tribunalul Argeș, registru nr. 21/1900, f. 183v.
4. 1908. Act adițional modificativ și explicativ al actului de donație al Mariei Teiuleanu din 1899.
ACT ADIȚIONAL MODIFICATIV ȘI EXPLICATIV AL ACTULUI DE DONAȚIE AUTENTIFICAT SUB NR. 10.307/1899 AL TRIBUNALULUI ARGEȘ
Subsemnata dăruind Onor Minister de Culte și Instrucțiune Publică averea menționată în actul autentificat de Onor Tribunal Argeș sub nr. 10307/1899, cu destinațiunea de a servi pentru dezvoltarea școlii profesionale de fete din Pitești și văzând în urma punerii lui în executare că unele din condițiunile sus zisului act de donațiune nu sunt compatibile cu menirea unei școli profesionale, ceea ce a putut pricinui dificultăți și la aplicarea celorlalte condițiuni și în dorința persistentă ce o am de a vedea progresând această instituțiune, am convenit cu dl. Ministru al Instrucțiunii Publice și al Cultelor de a se aduce acelui act următoarele modificări și adăugiri:
1) Fondul donat de mine Onor Minister al Cultelor și Instrucțiunii Publice este destinat în mod exclusiv spre a preîntâmpina cheltuielile necesare pentru desăvârșirea educațiunii elevelor școlii profesionale de fete din Pitești care poartă numele de Școala profesională de fete „Ion, Maria și Constantin Teiuleanu” formând o resursă suplimentară, în afară de cheltuielile ce face statul pentru învățământul prevăzut în programele generale ale celorlalte școli profesionale din țară.
2) Dorind ca elevele acestei școli să fie pregătite pentru economia casnică și bine inițiate în arta de a-și regula viața astfel ca să-și creeze fericirea lor proprie și a familiilor lor, se vor organiza, pe lângă programul general al statului studiile suplimentare mai jos arătate.
Precizez că aceste studii nu vor fi întreținute din veniturile fondului donat de mine, decât numai în cazul când ele nu vor fi prevăzute în programele generale ale celorlalte școli profesionale ale statului, în care caz cheltuielile se vor economisi.
Următoarele studii se vor întreține din veniturile fondului donat de mine, pe cât va ajunge, în ordinea următoare:
a) Un curs de religie și de morală care se va face de către profesorul de religie al Liceului „I.C. Brătianu” din Pitești sau de către alt preot, după alegerea Ministerului Instrucțiunii Publice și care va primi pentru această însărcinare, din venitul fondului cel puțin 480 lei anual.
b) Pentru educația elevelor și cultivarea bunului simț, în înțelesul de a se conduce perfect în familie și societate, se va numi o pedagogă de ordine care va locui chiar în școală, de va fi posibil. Această pedagogă va fi retribuită cu cel puțin 1.800 lei anual, va fi socotită ca funcționar al statului și i se va face rețineri pentru pensie. Dacă cu timpul veniturile fondului o vor permite se va numi și o a doua pedagogă în aceleași condițiuni. Dacă nu se va găsi o pedagogă româncă, se va numi una străină, de preferință germană, care va face și un curs de conversațiune germană când această limbă se va introduce între cursurile școlii.
c) Un curs de economie domestică, pe cât se va putea, cu aplicațiuni practice la una din ramurile susceptibile de a se acomoda cu natura școlii. Cu predarea acestui curs se va însărcina una din profesoarele titulare, de preferință directoarea, plătindu-i-se din venitul fondului cel puțin 600 lei anual, peste leafa din buget.
d) Pe lângă atelierul de rufărie se va înființa o secțiune de broderie artistică națională, cu predarea căreia se va însărcina o maestră sau o ajutoare de maestră care va fi plătită cu cel puțin 1800 lei anual. Dacă atelierul de rufăria s-ar desființa, secțiunea de broderii va funcționa independent.
e) Un curs de limba franceză, cu care se va delega de către dl. ministru una din profesoarele titulare ale școlii, plătindu-i-se din venitul fondului un supliment de leafă de cel puțin 600 lei anual, peste leafa din buget.
f) Un curs de contabilitate cu noțiuni întinse asupra comerțului, în scop de a pregăti elevele să-și câștige existența și pe această cale, în cazul când unele dintre dânsele n-ar avea aptitudini pentru meserii. Acest curs, făcându-se în afară de orele programului general al școlii profesionale, se va aloca din venitul fondului un supliment de 600 lei anual, peste leafa ce primește de la stat, profesoarei însărcinată cu predarea lui și care va fi întotdeauna o persoană cu studii speciale de comerț.
3) În fiecare an se vor decerna câte trei premii I, a 125 lei fiecare și câte trei premii II a lei 75 lei fiecare, la șase eleve care termină școala și care vor dobândi notele cele mai mari la următoarele cursuri:
Seria I. – Un premiu I și unul II absolventelor care au obținut cele mai mari note la religie, morală, economie domestică și distincțiune sub raportul conduitei în toate.
Seria II. – Un premiu I și unul II absolventelor care au obținut cele mai mari note la croitorie.
Seria III. – Un premiu I și unul II absolventelor care au obținut cele mai mari note la rufărie și la broderie.
Când se vor înființa și celelalte specialități prevăzute la punctul 7, aceste premii se vor decerna și pentru acele specialități în aceleași condițiuni.
Aceste premii se vor numi premiul I și II „Maria Teiuleanu” și se vor decerna la finele fiecărui an școlar cu această indicațiune; ele se vor menționa în actele de absolvire ale premiantelor și vor forma un titlu de distincțiune.
4) Să se aleagă din fiecare promoție de absolvente, în consiliul profesoral al școlii, două eleve din acelea a căror dibăcie profesională reiese din mediile obținute și a căror moralitate și conduită nu lasă nimic de dorit și să li se avanseze suma de 1.500 lei de fiecare, ca împrumut fără dobândă pentru înființarea unui atelier.
Această sumă se va încredința treptat sau o singură dată, numai după ce directoarea școlii va fi raportat că s-a încredințat de seriozitatea intenției candidatelor de a înființa atelier propriu.
Absolventele acestea vor prezenta planul întreprinderii luându-și angajamentul de a nu ceda atelierul altei persoane până nu va fi rambursat împrumutul în mod integral; această rambursare se va putea face în rate lunare a 15 lei, după regulile ce se vor preciza de către Casa Școalelor, fără nicio dobândă, cu începere din a 18-a lună de la înființarea atelierului. În caz când atelierul va prospera, în al 6-lea an al funcționării lui și după un raport al directoarei școlii, care le va controla cât va putea mai des, se va putea scădea absolventei 500 lei din suma împrumutată, ca încurajare pentru persistență.
Împrumuturile încasate astfel vor reveni la fondul de origine și îndată ce vor atinge suma de 1.500 lei, vor alimenta alte noi împrumuturi, care se vor acorda la alte absolvente, în afară de cele două cărora li se va servi regulat acest ajutor, în condițiunile stipulate deja.
Aceste noi împrumuturi se vor crea cu timpul, pe măsura rambursării celor precedente, se vor efectua în aceleași condițiuni; numărul absolventelor creditate astfel, în fiecare an se va limita la trei, deci numărul total al acestor credite va fi de cinci.
Premiile de la punctul 3 se vor preleva cu precădere din venituri; pentru ajutoare (împrumuturi) a se vedea aliniatul 3, punctul 7.
În caz când nu se vor găsi eleve care să merite sau să primească aceste împrumuturi, sumele se vor economisi spre a face față mai pe urmă celorlalte îmbunătățiri.
Capitalul și venitul care va rezulta în urmă, fiindcă la un timp dat, fondul de rulment pentru alimentarea acestor ajutoare se va forma de la sine, se va plasa la Casa de Depuneri și Consemnațiuni spre fructificare cu indicația originii.
5) Pe lângă expoziția de lucru anuală se va înființa un concurs de croitorie, rufărie și broderie la care va avea dreptul a participa orice absolventă a școlii în cursul celor cinci ani de la absolvire; aceea care va reuși va primi un premiu de 500 lei intitulat „Premiul Teiuleanu pentru dibăcie și persistență”. Premianta va fi aleasă de consiliul profesoral al școlii cu majoritate de voturi.
Punctele 1, 2, 3, 4 și 5 ale acestui act se vor ține afișate în cancelaria școlii.
6) În fiecare an de la data morții mele se va face un parastas la cavoul familiei de la Cimitirul Sf. Gheorghe din Pitești sub îngrijirea directoarei școlii și a d-lui primar al orașului Pitești și se va întreține acel cavou în bună stare.
Pentru acest scop se va prevede în buget o sumă de 300 lei din venitul fondului. Din acești bani, 60 lei se vor da la trei preoți, 20 lei la ceilalți slujitori ai bisericii, 70 lei sunt destinați pentru cheltuielile parastasului, iar restul de 150 lei va servi pentru întreținerea în bună stare a cavoului sau se vor economisi, dacă nu va fi nevoie în fiecare an, pentru ca adunându-se o sumă mai importantă să poată face față unor reparații mai mari de care ar fi nevoie ulterior.
Parastasul se va face de personalul Parohiei Mavrodolu de care țin. Plățile se vor efectua de directoarea școlii care va justifica cu acte întrebuințarea sumei.
7) Economiile ce ar rezulta din venituri se vor capitaliza și adăuga la fond, devenind iarăși inatacabil, tratându-se cum s-a zis la aliniatul 7, punctul 4.
În caz când veniturile acestui fond vor deveni atât de însemnate încât ar mai rămâne sume disponibile după acoperirea cheltuielilor prevăzute aici, acest excedent de venituri se va întrebuința fie la sporirea retribuțiunilor cursurilor adăugare prin acest act, potrivit vechimii și rezultatelor practice dovedite, fie pentru crearea altor ramuri de profesiune precum: țesătoria, tricotajul, mode, corsete, flori artificiale etc. precum și la înființarea de noi studii ca: higiena, muzica, pictura, gimnastica, limbile moderne, o secție de menaj, după cum se va chibzui de Onor Minister al Instrucțiunii Publice, în acord cu un delegat al Consiliului Comunal al orașului Pitești.
Dacă eventual venitul fondului nu ar fi îndestulător pentru a face față tuturor acestor cheltuieli avându-se în vedere economiile realizate până astăzi, Onor Minister al Instrucțiunii Publice are facultatea de a reduce numai la unul împrumuturile de la art. 4 și a suprima temporar și cheltuiala cu întreținerea concursului de la art. 5.
În timpul cât voi fi eu în viață îmi rezerv dreptul de a priveghea eu personal la executarea acestui act, iar după moartea mea Onor Minister al Instrucțiunii Publice este însărcinat a priveghea cu cel mai mare interes pentru binele și prosperitatea cetățenilor la executarea întocmai a sarcinilor prescrise printr-acest act.
Cât voi fi în viață voi fi în drept de a cere și dl. Ministru al Instrucțiunii Publice este obligat a-mi da o situațiune la finele fiecărui an financiar despre starea fondului și administrația veniturilor, care se va publica prin „Monitorul Oficial” și un ziar local, spre știința tuturor persoanelor care se interesează de progresul învățământului.
În caz când s-ar constata că dispozițiunile acestui act nu se execută întocmai, cazul va atrage revocarea de drept a întregii donațiuni, iar fondul cu venitul lui va trece asupra Eforiei Spitalelor Civile din București.
Domnul avocat Emanuel Antonescu care a fost delegat ca executor testamentar prin actul de la 1 noiembrie 1899 este desărcinat cu totul de această obligație, nemaiavând absolut niciun drept și nicio datorie de orice natură ce ar decurge din acel act sau din alte acte anterioare sau posterioare ce i-aș fi dat, considerându-se toate ca nule.
Punctele 1, 2, 3, 4 , 8 și 11 din actul de la 1 noiembrie 1899 rămân în vigoare așa cum sunt trecute în acel act, iar punctele 3, 5, 6, 7, 9, 10, 12 și 13 cad de la sine și în general absolut toate clauzele primului act nu rămân în vigoare, decât numai dacă nu sunt contrazise sau suprimate prin clauzele prezentului act.
Doresc ca îmbunătățirile cuprinse în acest act adițional să fie puse în aplicare chiar cu începerea anului școlar 1908-1909.
Maria I. Dimitriu-Teiuleanu
SJAN Argeș, Tribunalul Argeș, dosar 32/1908, f.n.
5. 1909 noiembrie 5. Testamentul Mariei Teiuleanu
TESTAMENT
Subsemnata Maria I. Dumitriu zisă și Teiuleanu, văduvă domiciliată în Pitești, strada Teiuleanu, nr. 4, neavând ascendenți sau descendenți și dorind, fiind în deplină posesiune a facultăților mele mintale, de a dispune de modul cum are a se stăpâni averea mea din viață și cu gândul de a continua deoparte opera filantropică ce am întreprins prin înzestrarea Școlii Profesionale de Fete din Pitești, iar de alta de a exprima mulțumirea mea sufletească către nepoata mea de soră D-na Victoria I. Posescu, pentru deosebita dragoste ce mi-a arătat, din libera mea voință și nesilită de nimeni dispun cele ce urmează.
Institui legatară universală cu restricțiunile mai jos arătate, asupra întregii mele averi imobiliară și mobiliară de orice natură, bani, efecte publice, creanțe etc. ce se va găsi la încetarea mea din viață pe nepoata mea Victoria I. Posescu.
Leg și las uzufructul casei mele din Pitești, strada Teiuleanu, zisei mele nepoate și legatară universală Victoria I. Posescu cu obligațiunea pentru D-sa de a-l întreține în bună stare și de a-l asigura în contra incendiului pentru întreaga lui valoare plătind regulat primele de asigurare.
O oblig de asemenea, ca cu ocazia înmormântării mele să cheltuiască suma de 6.000 lei, din averea ce i-o las și a remite d-lui primar al orașului Pitești de o împărți la săraci, restul din această sumă ce va prisosi, după defalcarea cheltuielilor ce se vor face cu aducerea unui episcop sau arhiereu și plata tuturor cheltuielilor de înmormântare.
O mai oblig ca să-mi facă toate parastasele și pomenile la epocile cerute de religiunea noastră ortodoxă creștină și de a îngriji de întreținerea în bună stare a cavoului în care voi fi înmormântată.
Leg și las nuda proprietate a acestor case, adică a caselor mele din Pitești, strada Teiuleanu 4, unde locuiesc, comunei Pitești, obligând-o de a întreține și a instala de veci în întregul apartament în care locuiesc un azil pentru femei care nu dispun de mijloace de existență, sunt de naționalitate română ortodoxă și domiciliază în Pitești, vor fi însă preferate cele care ar fi în grad de rudenie cu mine, chiar de nu și-ar avea domiciliul în Pitești.
După decesul, meu și acel al legatarei mele universale, D-na Victoria I. Posescu, comuna Pitești intrând în plină proprietate a caselor ce i le leg, va fi obligată ca în termen de cel mult un an să instaleze și să organizeze azilul cumpărând cele necesare din venitul prăvăliilor imobilului pe acel timp.
Pe frontispiciul caselor din partea dinspre Piața Episcopiei, se va scrie cu litere vizibile „Azilul de femei Maria I. Dimitriu-Teiuleanu”.
În acest azil nu se vor primi decât femei de cel puțin în vârstă de 52 de ani din clasa mijlocie sau de sus a societății piteștene și fiind lipsite de mijloace de existență. Numărul lor va fi de cel mult 10 (zece) femei, pe cât vor permite veniturile imobilului, câte două de fiecare încăpere, celelalte odăi fiind destinate a servi la necesitățile lor comune.
Azilul va fi administrat sub supravegherea d-lui primar al orașului Pitești, de un comitet de trei femei, desemnate de D-sa printre acelea ale azilului, care vor fi mai destoinice și pe cât se poate și cu cunoștință de carte, din care una tot desemnată de D-sa se va numi superioara azilului.
Prăvăliile imobilului se vor închiria de către Primăria orașului Pitești prin licitație publică pe perioadă de câte trei ani, iar clădirile se vor percepe trimestrial de către administrațiunea azilului. Din sumele încasate se vor achita mai întâi diferite dări fiscale ale imobilului precum și cheltuielile pentru oficierea în fiecare an a unui parastas la o biserică din apropierea azilului la ziua aniversării morții mele, la care vor asista toate femeile din azil; iar restul se va cheltui pentru hrana, îmbrăcămintea, încălzit și alte necesități.
În fiecare an conturile de gestiune ale azilului se vor verifica de către un domn controlor fiscal și un funcționar al primăriei, ambii desemnați de către dl. primar al orașului Pitești, și care vor primi câte 25 lei pentru întreaga lucrare.
Raportul acestei comisiuni va fi suspus aprobării d-lui primar. Lista femeilor ce se vor primi la azil atât în momentul inaugurării lui cât și în urmă la vacanțele ce se vor ivi, se vor alcătui de către dl. primar luând avizul și consiliului comunal din Pitești, după normele arătate în acest testament.
Numesc executor al meu testamentar pe dl. I. Posescu, soțul nepoatei mele Victoria I. Posescu.
Acest testament s-a scris după cererea mea și sub dicteul meu de către dl. A. Fostiropol, avocat în Pitești și s-a semnat de mine cu propria mea mână.
Făcut în Pitești, azi 5 noiembrie 1909.
Maria Dimitriu Teiuleanu
Act autentificat de Tribunalul Argeș sub nr. 1035/1909 și transcris sub nr. 2.541 din 4 mai 1931; SJAN Argeș, Primăria Pitești, Proprietăți, dosar 162/1940, f. 1-3 și dosar 46/1909, f. 1-7.
6. 1944. Notificare privind starea imobilului, fostă proprietate a Mariei Teiuleanu, imobil afectat de bombardamentul american asupra orașului de la 6 mai 1944.
NOTIFICARE - SOMAȚIUNE
Onor Primăriei orașului Piteşti
Prin reprezentanți săi legali
Subsemnata Victoria I. Posescu, domiciliată în Piteşti, str. Teiuleanu, nr. 6, în calitate de nepoată și moștenitoare testamentară a defunctei Maria Teiuleanu, vă notific cele ce urmează.
Prin testamentul autentic lăsat de mătușa mea Maria I. Teiuleanu, subsemnata am dobândit uzufructul asupra imobilului situat în Pitești, str. Teiuleanu, nr. 2 și str. Craiovei, nr.1 (ocupat de Farmacia Eugen Gălușcă), iar Primăria orașului Pitești a dobândit nuda proprietate asupra aceluiași imobil, în condițiile arătate în testament.
Acest legat a fost acceptat de Primăria Pitești.
În urma atacului aerian suferit la 6 mai 1944 de orașul nostru, acest imobil a fost grav avariat în special prin degradarea acoperișului, grinzilor, zidurilor, uși, ferestre etc.
Conf. art. 545-546 Cod civil, aceste „reparațiuni mari” cad în sarcina nudului proprietar.
Neefectuarea la timp a reparațiunilor necesare la imobil nu face decât să agraveze avariile, prin întinderea lor prin pătrunderea apei de ploaie etc., cu atât mai mult cu cât în partea de răsărit scheletul de lemn care susține mansarda acoperișului este rupt și un vânt obișnuit suflând din această direcție va ridica acoperișul, dezvelind complet imobilul, iar prin căderea lui în partea opusă primejduiește viața eventualilor trecători sau chiar poate să distrugă imobilele învecinate.
De aceea, în calitățile arătate mai sus, vă notific aceste împrejurări pe care, desigur, le cunoașteți și vă invit ca în termenul cel mai scurt, pe care îl fixez la 5 zile de la predarea prezentei să efectuați toate reparațiunile mari necesare la imobil.
În caz contrariu, vă țin răspunzător de extinderea avariilor, de prejudiciile ce voi suferi și de pierderile materiale suferite în exercițiul dreptului meu de uzufruct, fixând de pe acuma daunele de întârziere la 20.000 lei (douăzeci mii) de fiecare zi.
Ca stimă,
Victoria I. Posescu
***
NOTIFICARE - SOMAȚIUNE
Doamnei Victoria Posescu
Pitești, str. Teiuleanu, nr. 6
Subsemnata Primăria orașului Pitești, prin reprezentantul său legal, prof. Ion Steriopol, cu domiciliul în Pitești, b-dul Ferdinand, având Primăria nuda proprietate a imobilului situat în Pitești, str. Teiuleanu, nr. 2 și str. Craiovei, nr. l, în calitatea D-voastră de nepoată și moștenitoare testamentară, având uzufructul asupra acelui imobil, vă notificăm cele ce urmează.
Prin testamentul autentic lăsat de defuncta Maria I. Teiuleanu, D-voastră ați dobândit uzufructul asupra acelui imobil.
Conf. stipulațiunilor testamentare sunteți obligată de a întreține în bună stare casa. Din chiriile încasate se vor achita mai întâi diferitele dări fiscale, primele de asigurare în contra incendiilor și reparațiunile de întreținere.
Imobilul a fost grav avariat în urma bombardamentului din 6 mai 1944, deci fără doar și poate din cauza războiului fiind caz fortuit.
Primăria cum nu a încasat nicio chirie, evident nici nu poate suporta vreo cheltuială de reparațiuni, neavând fonduri bugetare.-
În conformitate cu prevederile art. 547 din Codul civil, nici proprietarul nici uzufructuarul nu sunt obligați a reclădi ceea ce a căzut de vechime sau s-a dărâmat din caz fortuit.
Nu putem fi făcuți răspunzători de vreun prejudiciu sau de vreo pierdere materială ce veți suferi.
Pitești, 25 august 1944
Primar, prof. Ion Steriopol
Secretar, Nic. Ionescu
Avocat, Traian Murgu
SJAN Argeș, Primăria Pitești, Proprietăți, dosar 275/1944, f. 1, 5.
* Arhivist în cadrul Serviciului Județean Argeș al Arhivelor Naționale.
[1] Vasile Scutari a fost un sculptor grec (Vassilios Scutaris), originar din insula Tinos, el este autorul a numeroase monumente funerare ale membrilor comunității grecești din Moldova, în special din Iași şi Galați; http://lectiadeanatomie.blogspot.com/2013/01/parcul-carol-glorie-si-decadere-i.html, 2023.
[2] Silvia Popescu et alii, Tărâmul tăcerii: Cimitirul Sfântul Gheorghe din Pitești, Editura Dosoftei, Iași, 2008, p. 72.
[3] Sofia Nădejde, Despre creierul femeii și alți demoni, Editura Paralela 45, Pitești, 2019, p. 256, 365, 369.
[4] Anuarul oficial întocmit de serviciul statelor personale și al statisticei la 13 noiembrie 1908, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1908, p. 733.
[5] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăți, dosar 162/1940, f. 1-6.
[6] Mircea Crăciun, 150 de ani de la nașterea lui Ion Posescu (1858-1951). O personalitate marcantă a orașului Pitești și a județului Argeș, în „Argesis”, XVII, 2008, p. 359-372.
[7] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 46/1909, f. 1-8.
[8] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăți, dosar 275/1944, f. 1-21.
[9] Dol = Fals.
