Fotache Tomescu vs. Primăria Pitești (1862)

 

Procesul desfășurat în 1862 la Tribunalul Argeș, între Fotache Tomescu, municipalitatea orașului Pitești și locuitorii moșiei orașului, reprezintă o fereastră în viața socio-economică și juridică a Principatelor Unite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acest caz, aparent banal la prima vedere, surprinde tensiunile sociale, transformările economice și limitele administrației publice într-o perioadă marcată de tranziția spre modernitate.

Reforma agrară și juridică promovată de Alexandru Ioan Cuza în anii 1860 a remodelat profund relațiile dintre țărani, municipalități și clasa arendașilor. Procesul dintre Fotache Tomescu și locuitorii moșiei Pitești oglindește perfect aceste schimbări, în care locuitorii își afirmă drepturile și contestă încercările de extindere a obligațiilor lor tradiționale.

În epocă, țăranii se confruntau cu presiuni economice și sociale tot mai mari. Obligațiile de muncă erau adesea exploatate de arendași sau autorități locale în beneficiul propriilor interese. Cu toate acestea, acest caz ilustrează o importantă evoluție a conștiinței civice: locuitorii nu doar că își cunoșteau obligațiile legale, ci au fost dispuși să le apere în fața autorităților, invocând o sentință din 1860 care limita obligațiile lor la munca pentru întreținerea orașului. Acest fapt reflectă un moment important în consolidarea drepturilor țărănimii și în dezvoltarea statului de drept.

Fotache Tomescu[1], arendaș și proprietar urban, exemplifică un tipar specific epocii: un individ cu mijloace financiare suficiente pentru a încheia contracte avantajoase cu municipalitatea, dar care nu a înțeles pe deplin limitele impuse de cadrul legal. Prin licitarea drepturilor de a utiliza zilele de muncă datorate de locuitori, Fotache Tomescu a sperat să maximizeze profiturile prin utilizarea acestei resurse pentru activități agricole pe terenurile închiriate de el de la alți proprietari.

Acțiunile sale, deși legale într-o primă interpretare a contractului, au intrat în conflict cu realitatea obligațiilor locuitorilor. Aceștia nu erau datori să presteze muncă pe terenuri private, iar municipalitatea a subliniat că sentința din 1860 prevedea explicit limitele utilizării acestor zile de muncă. Tribunalul, respectând această sentință, a respins cererea lui Tomescu, subliniind importanța respectării drepturilor locuitorilor și a clarității juridice.

Un alt aspect crucial al acestui caz este poziția municipalității. Deși a fost exonerată de responsabilitate, municipalitatea din Pitești nu este lipsită de critici. Contractul încheiat cu Fotache Tomescu conținea ambiguități care au generat confuzie. Pe de o parte, acesta îi oferea lui Tomescu drepturi aparent extinse asupra zilelor de muncă, dar pe de altă parte, limita utilizarea acestora la activități de interes public.

Acest episod ilustrează dificultățile administrațiilor locale din acea vreme în gestionarea relațiilor contractuale și a resurselor comune. Lipsa unei comunicări clare și a unui contract bine redactat a fost una dintre cauzele principale ale conflictului, subliniind necesitatea unor reforme administrative și a unei mai bune organizări la nivel local.

Dincolo de aspectele economice și sociale, acest proces reflectă funcționarea sistemului de justiție din Principatele Unite. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, justiția a început să joace un rol mai activ în arbitrarea conflictelor economice și în protejarea drepturilor cetățenilor.

Tribunalul Argeș a luat o decizie care, deși controversată în detalii, poate fi considerată corectă din perspectiva aplicării legislației. Sentința din 1860 a fost respectată, iar protecția locuitorilor împotriva unor obligații excesive a fost reafirmată. Aceasta demonstrează influența în creștere a statului de drept și consolidarea principiului conform căruia toate părțile trebuie să respecte cadrul juridic stabilit.

Procesul dintre Fotache Tomescu, municipalitatea Pitești și locuitorii moșiei reprezintă mai mult decât o dispută juridică punctuală. Este o oglindă a unei societăți aflate în tranziție, unde drepturile individuale și colective începeau să fie recunoscute, iar sistemul juridic căuta să echilibreze interesele divergente ale comunităților locale, antreprenorilor și autorităților.

Acest caz subliniază importanța clarității contractuale, a comunicării eficiente și a respectării legislației în evitarea conflictelor. Totodată, el demonstrează că într-un moment de transformare profundă, drepturile cetățenilor puteau fi apărate în fața unor încercări de exploatare economică.

Astfel, procesul Fotache Tomescu devine un exemplu relevant pentru înțelegerea dinamicii sociale, economice și juridice din Principatele Unite, fiind totodată o mărturie a încercărilor de modernizare și consolidare a statului de drept în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Documentul pe care îl redăm în întregime în continuare este un exemplu concret al tranziției către un stat modern în Principatele Unite. El oferă cercetătorilor informații despre relațiile sociale, economice și juridice, fiind totodată o sursă valoroasă pentru studiul istoriei locale, al dreptului și al economiei din secolul al XIX-lea.

 

***

 

1862 februarie 17, Pitești. Sentința Tribunalului Argeș în procesul dintre orașul Pitești, Fotache Tomescu și locuitorii de pe moșia orașului.

 

Principatele Unite

Tribunal District. Argeș

 

D. Fotache Tomescu din acest oraș prin procurator d. Nic. Viișoreanu otorizat cu procura legalizată de Subprefectura Piteșci la nr. 4.455 an pasat dând petiție Trib. la 11 noiembrie acel an care s-a (î)nregistrat la nr. 9.928 printr-însa a făcut arătare că Onor Municipalitate a acestui oraș i-a arendat cu contract în bună formă zilele ce s-a obligat locuitorii dupe proprietatea orașului să facă pe fiecare an pe seama municipalității și fiindcă locuitorii s-a opus d-a lucra acele zile din care cauză este în pagubă, atât d-arendă a 130 pogoane cât și de profitu ce urma să tragă dacă s-ar fi lucrat pogoanele, a cerut să se cheme în judecată, atât locuitori cât și onor municipalitate ca oricare se va dovedi că a causat pagubile sale să se oblige la despăgubire-i împreună cu taxa și cheltuielile judecății.

În urma cărei cereri după legiuitele chemări făcute părților procesante și în urma amânării de la 27 februarie espirat s-a prezentat în judec. la 6 martie reclamantu având lângă sine și pe procuratoru său iar Consiliu Municipal reprezentat de d. Eftimie Nicolau care le-a declarat în pretoriu de procurator pe d. F. Rovinaru faciă fiind și dintre locuitorii aflați pe moșia orașului, aceștia și anume: Toma Stoica, Ghiță Din Bucșan, Tudosie Olteanu, Năstase Badea, Niculae Bică, Badea Ambrosie, Niță Popa, Tudor Apostol, Marin Tronaru, Ion Pătrașcu, Marin Ştefan, Niță Tudor, Radu sin Radu, Ion Badea, Niculae Turcea, Hristea Corcoș, Niță Radu, Gheorghe Stan, Din Bratu, Marin Ţogu, Oniță Barbu, Tilea Mincă și Tițică Oprea, în lipa celorlalți câți s-a mai văzut subscriși în jos amânări de la 27 februarie.

Pe baza art. 251 din legea organică Tribunalul intrând în cercetarea procesului s-a întrebat d. Viișoreanu ce are a mai răspunde peste cele din petiție și d-lui a zis că cu contract din an 1861 apr. 17 având luat de la licitație venitu erbăritului și a zilelor de la locuitorii dupe moșia orașului p-acel an cu începere de la 17 apr. 1861 și până la 23 apr. 1862 în preț de lei 7315 și cu condițiile într-însu arătate. D-lui în temeiu citatului contract vrând a supune pe locuitori la facerea acelor zile ei s-a împotrivit sub pretexte că judecându-se cu municipalitatea prin sentință definitivă s-a îndatorat a face câte 12 zile pe an în serviciu consiliului la înfrumusețarea sau curățarea orașului, iar nu d-ai îndatora să meargă a munci pe proprietăți streine și astfel fiind, din această a lor nevoință d-a merge în lucru i se cauzează o simțitoare pagubă, ba din contră că unii dintr-înșii se împotrivesc la plata acelor zile zicând că sunt orășeni, că pe cât consiliu n-a deslușit ce arendează făcând o contractație ce nu era în drept, stărueșce a se îndatora la răspunderea pagubelor ce decurg din această arendare, fiindcă d-lui când a luat proprietatea orașului cu arendă și zilele ce datorează  chiriașii către municipalitate, n-a înțeles că acele zile să le întrebuințeze în curățirea uliților orașului, ci or unde-i va pune să muncească făcând acele zile, că pentru aceasta municipalitatea n-a îndeplinit vruă formalitate că contractează pentru curățitu orașului încât acei locuitori să poată stărui numai în facerea zilelor prin oraș și pe cât nu a esplicat acestea făcând o contractație întunecoasă, apoi magistratul despăgubindu-l, poate să se întoarcă la acei chiriași să-și caute cu dânșii.

D. Rovinaru a răspuns că Consiliu prin contractu său la art. 1 zice că d. Contracciu va lua de la toți locuitorii din satele și cătunele dupe moșia orașului câte 12 zile de lucru, de la cei cu mâinile cu mâinile și de la cei cu boi cu boi sau neavând trebuință de lucru va lua prețul lor în bani conform legiuirii proprietăților iar prin art. 8 se esplică că spre evitarea a oricării nemulțumiri din partea d-lui Contracciu se va asemăna conform sentinței Trib. pronunciată între municipalitate și locuitorii dupe moșia orașului, în drept constatat într-însa – Că consiliu când au arendat nu a arendat alte zile decât acelea ce i s-a dat drept prin sentință a lua de la locuitori și pe care negreșit că și reclamantu le-au avut în vedere.

D. Viișoreanu a observat că cu atât mai mult nu poate înțelege ce voeșce a zice d. Rovinaru că au arendat municipalitatea zilele ce i se dă prin hotărâre pe cât că din contract se învederează la art. 1 că arendează conform legiuirii proprietăților cea ce probează că au arendat așa încât locuitorii sunt datori a lucra or unde-i va pune, iar cât pentru pagubile pricinuite înfățișează contractu din 1861 apr. 20 subscris de Cost. Hristidis cu care a închiriat d-lui Fotache 150 pogoane mari pentru a face arătură pe dânsele din moșia Bănănăile ce ține de Goleșci și pentru care va fi dator a plăti d-lui câte lei 32 de pogon, cum asemenea prezentează și o listă coprinzătoare de numele mai multor individe ce nu voesc a face zilele sub cuvinte că sunt orășeni și în cele din urmă că cu nevoirea numiților d-ai lucra pogoanele închiriate, d-lui a fost dator să plătească atât drept din contract d-lui Hristidis, cum asemenea a perdut și folosul ce ar fi putut dobândi.

Locuitorii chiriași mai nainte de toate a arătat că ei nu sunt veniți toți, că nu se supun a face zilele de lucru, aceasta n-o tăgăduesc, pentru cuvânt că dânșii dupe hotărârea Trib. fiind îndatorați a face zilele de lucru în oraș, de la această obligație nu fug niciodată, cheme-i să muncească în oraș și sunt gata, iar nu dând zilele prin licitație să fie transportați prin alte locuri ceea ce ar putea mai în urmă să se facă un obicei.

Tribunalul atunci, deși ar fi fost în stare a-și da otărârea sa, fiind însă că nr. total al locuitorilor nu a fost cunoscut  încât să se fi putut hotărî despre cei neveniți în lipsă, mai cu osebire că și cei ce a fost prezinți nu a avut vruă otorizație și din partea celor neveniți  ca să le susție cauza și într-o astfel de împrejurare d-ar fi dat sentința, negreșit ia pentru cei necunoscuți putea veni în caz de împiedicare. Prin ziaru ce a încheiat subt nr. 508 a amânat înfățișarea la 30 ale acei luni pentru când celor neveniți să li se facă sorocire trimițându-li-se prin subprefect a le da în primire și să-i puie pe fiecare a subscri în dovadă spre a se putea cunoașce la vreme câți sunt în total.

La 16 iuniu, dupe amânarea de la 30 martie s-a înfățișat și d. Fotache Tomescu tot în orândueala de mai nainte faciă fiind și din pârâți moșneni Geamăneni, Prundeni și Turcești iar din partea onor Consiliu municipal care a avut chemarea priimită nu s-a arătat niciun reprezentant.

Şi intrând judecata din nou în cercetarea procesului fiindcă d. prez. la precidinta înfățișeare nu s-a aflat  s-a citit de la început preurmatele lucrări cum și ziaru din sus dupe care d. Viișoreanu referându-se tot la argumentele esprimate la înfățișearea din 6 martie peste acelea a mai adăugat că d-lui neavând cunoștință despre sentința pronunciată între pârâți cu magistratu a cumpărat prin licitație zilele de lucru câte sunt îndatorați a face ei, că dacă magistratu la precedinta înfățișeare a stăruit a zice că a vândut acele zile cât i se constată prin otărâre, negreșit că și clientu D-sale le-a avut în vedere, asupra acestora a esplicat că d-lui n-a înțeles că cumpără zile ca să puie p-acei locuitori ca să lucreze în oraș ci a înțeles de sine că a luat d-ai pune să lucreze unde va avea trebuință, că în temeiu contractului vrând a-i supune la lucru la pogoanele ce le luase cu contract de la d. Costea Hristidis numiții s-a împotrivit că ei sunt datori a lucra zilele prevăzute în sentința Tribunalului numai în oraș, iar nu unde-i va pune și din aceasta pe cât i s-a cauzat o simțitoare pagubă, stărueșce a se obliga magistratu la despăgubire ca unul ce nu a deslușit ce vinde fiindcă urma a-i arăta că pârâții sunt datori a lucra numai în ceia ce s-atinge la înfrumusețarea orașului și atunci negreșit că clientele său n-ar fi făcut o contractație fiind cunoscut d-oricine că-n oraș n-avea ce să lucreze.

Pârâții moșneni dupe ce a ascultat cele zise de d. Viișoreanu a dat de s-a citit următoarea petiție. 

Asupra înfățișerii ce avem cu d. Fotache Tomescu fost arendaș al moșii orașului, subiscăliți la orice întrebare ni să face, răspunsul nostru este acesta. Noi ne ținem de definitiva a onor Curții d-a face 12 zile în raionu orașului dsau a le plăti în bani făcând dv. cunoscut că în timpul pe cât d-lui a fost arendaș a călcat dreptățile prevăzute în otărâre fiindcă ne-a transportat afară din raionul orașului. Prin urmare, vă rugăm d-le președinte să binevoiți  ca să ne luați în băgare de seamă arătarea noastră și dupe pravilă să ne dați dreptatea ce legea vă cheamă având dv. în vedere sentința onor Curții ce este dată în această împrejurare.

S-a observat dupe aceasta și contractu presentat de d. Viișoreanu și s-a văzut art. 1 și 8 în coprinderea ce se mencionează în citatul ziar nr. 508.

S-a mai observat asemenea și sentința pronunciată d-acest Tribunal sub nr. 23 an 1860 între locuitori Prundeni, Gemăneni și Turcești cu municipalitatea locală  și s-a văzut hotărând judecata ca gemănenii, prundenii și turceștii să posedeze părțile de pământ ce au în moșia lor din moșia orașului cu singura îndatorire d-a face fiecare casă sau cap de familie numai câte 12 zile de an în serviciu Consiliului la îmbunătățirea sau curățirea orașului urmând acest serviciu cei cu mâinile cu mâinile și cei cu trăsuri cu trăsurile și pe fiecare zi când va eși în lucru să priimească bilet în bună regulă de la casa municipală. Iar câți dintr-înșii nu vor avea în ce, vor întrebuința zilele lor de lucru, aceia vor plăti acele zile în bani dupe clasificarea făcută prin speciala lege de proprietăți pentru cei cu mâinile sau cu boi. Între d-nii membri ce a complectat acea seanță mijlocind neunire, pentru cuvânt că d. Ioan Meculescu având în vedere cea din urmă disposiție a sentinți, ei urma ca conform dânșii să meargă să facă acele zile de lucru cât sunt obligați printr-însa, acolo unde se chema d-arendași fiind în apropiere de oraș și chiar alături cu ei și pe cât dânșii n-a fost următori să despăgubească pe d. Fotache de galbeni 120 ce i-a dat în cumpărătoarea pogoanelor de-arătură rămâind tot într-o vreme datori și zilele de lucru ca unii ce nu le-au făcut apărându-se numai aceia care va fi făcut zilele după osebita listă dată de d. Fotache căci arendarea magistratului bine este făcută pe cât timp numiții locuitori erea îndatori ca să facă 12 zile de lucru și astfel fiind magistratu vizavi de d. Fotache să rămâe apărat d-orice pretenție ca unul ce a dat prin licitație ceia ce i s-a constatat prin sentință.

Iar d. Rădulescu președinte, având în vedere că locuitorii prin citata sentință se îndatorează d-a face fiecare casă sau cap de familie câte 12 zile pe an în serviciu consiliului la îmbunătățirea sau curățirea orașului.

Având în vedere că prin art. 8 din contract se zice că d. Contracciu se va asemăna conform sentinței Trib. pronunciată între municipalitate și locuitorii dupe moșia orașului în dreptul constat într-însa, apoi neputând modifica întru nimic această disposiție nici a putut zice să acei locuitori s-ar fi putut îndatora sau să se îndatoreze d-a face zile de lucru acolo unde s-a pretins de d. Fotache când acei locuitori din sentință se vede unde anume urmează a face zilele și nici municipalitatea se poate obliga la vruă despăgubire pe câtă vreme, că dupe cum se vede n-a arendat altceva decât ceia ce i s-a dat prin sentință, dupe cum în art. 8 se esplică. Că cuvântu d-lui Fotache că n-a cunoscut această sentință vizavi de contractul ce ține în mână neșciindu-se cum s-ar putea crede, rămâne fără nici un efect după d-lui.

Şi din aceste motive de neunire mijlocită între d-lor prin ziaru nr. 1544 s-a amânat înfățișarea pentru astăzi când s-a și presentat în Trib. numai d. Viișoreanu în lipsa atât a onor Consiliu municipal care deși în josul ziarului citat nu s-a văzut subscris cum asemenea nici s-a chemat dar din hârtia dată de d. Gheorghe Papadopol și N. Antonescu  membrii săi în ziua de 16 iuniu în reg. la nr. 5948 se vede că d-lor a fost atunci aici și neapărat a auzit sorocu și lipsa și a locuitorilor pârâți care dupe cum s-atestă din subscrierea făcută de d. procuror nu a voit a subscri ziarul cunoscându-se judec. în drept dupe art. 251 din legea organică a intrat în cercetarea procesului în absența-le, dupe care citindu-se de la început preurmatele lucrări fiindcă subscriși membrii la precedintele înfățișări nu ne-am aflat.

D. Viișoreanu și astăzi s-a referat tot la propunerile cu care a susținut proces mai nainte cu adăogire că clientele D-sale prin contract ce ține de la onor municipalitate aluat în arendare esersiciu zilelor de lucru ce datorează locuitorii dupe moșia orașului și conform legiuirii proprietăților fără că atunci onor magistratu să-i puie în vedere sentinaț despre care se face mensiune la art. 8 din contract sau cel puțin să-i esplice disposițiile sentinții și probă despre aceasta este chiar ziaru ce a încheiat municipalitatea atunci în care nu se prevede că arendează cu condițiile sentinței și că să se ceară acel ziar, că după lege orice pagubă se va întâmpla chiriașului sau arendașului din pornirea unui al II-lea obraz cu vreun drept asupra lucrului ce s-a fost închiriat sau arendat, o plătesce stăpânu și pe cât locuitorii vizavi de d-lui se privesc cu un al III-lea obraz, paguba astăzi o pretinde de la municipalitate ca una ce nu putea să-i vânză ceia ce n-avea, că dacă aceasta n-a deslușit ce-i vinde, legea civilă prin art. 14 de la cap. II partea VI zice că cele scrise din vicleșug cu nedeslușire, cu îndoeală și greșite le tălmăcim împotriva celui ce le-a făcut pentru că el trebuie să deslușească ceia ce înțelege. P-aceste baze dar pretinde ca clientele D-sale să fie despăgubit de municipalitate de suma banilor coprinși în lista dată la precedinta înfățișare pe cât d-lui astăzi nu se bucură nici de zile dupe legiuire de la locuitori și pe cât municipalitatea nu i-a comunicat sentința de care s-a zis în contract.

În urma acestora, cunoscându-se procesu în stare de resolvat judecata a pronunciat următoarea sentință.

Sentința Tribunalului

Tribunalul

Având în vedere că obiectul procesului este că reclamantul luând cu contract de la onor municipalitate în arendă zilele de s-a obligat locuitorii dupe proprietatea orașului să facă pe fiecare an pe seama municipalității, numiții s-a opus d-a lucra acele zile din care i s-a cauzat pagubă pe care o pretinde de la cel ce se va dovedi că i-a cauzat-o, adică ori municipalitatea sau locuitorii.

Considerând că d. Viișoreanu deși astăzi a stăruit a zice că clientele său a luat prin licitație de la onor municipalitate esersiciu zilelor ce datoreasă locuitorii de pe moșia orașului și fără ca să cunoască disposițiile sentinții la care municipalitatea s-a referat, dar acest argument în facia art. 8 din contract ce d-lui ține și care cuprinde chiar așa „spre evitarea oricării nemulțumiri din partea d-lui Contracciu se va asemăna conform sentinții onor Trib. pronunciată între onor municipalitate și locuitorii dupe moșia orașului în dreptul constatat printr-însa”, se desaprobează și cu atât mai mult s-afirmă că d-lui a știut pentru care anume zile a concurat la licitație și care anume ereau îndatorițile lor.

Considerând că sentința citată în contract având disposiții ca gemănenii, prundenii și turceștii să posede părțile de pământ ce au în posesiile lor din moșia orașului cu singura îndatorire d-a face fiecare casă sau cap de familie numai câte 12 zile pe an în serviciu Consiliului la înfrumusețarea sau curățirea orașului urmând acest serviciu cei cu mâinile cu mâinile și cei cu trăsuri cu trăsurile iar câți dintr-înșii nu vor avea în ce întrebuința zilele de lucru aceia vor plăti acele zile în bani dupe clasificarea făcută prin speciala lege de proprietăți pentru cei cu mâinile sau cu boi. Dânsa pe cât se găseșce rămasă definitivă, astăzi nemaiputându-se ataca, locuitorii nici se poate obliga la mai mult decât se prevede într-însa.

Considerând că în urma acestora d. Viișoreanu nu poate a zice că n-a cunoscut această sentință clientele său pe cât despre dânsa este vorba în contractu ce păstrează.

Judecată p-aceste baze și văzând că reclamantu nu și-a constatat propunerile făcute conform art. 1 facia 94 din legea civilă în numele Mării Sale Domnitorului Principatelor Unite Alexandru Ioan I, otărașce ca atât pârâții locuitori cum și onor municipalitate să rămâie apărați de cererile reclamantului care le rămâne în drept numai a se bucura de zilele luate prin licitație așa dupe cum locuitorii se obligă prin sentința nr. 23 an 1860 și despre care vorbeșce art. 8 din contract, neputându-se supune municipalitatea la vruă despăgubire de vreme ce în contract la art. 8 zice că d. Contracciu se va asemăna conform sentinții acestui Tribunal.

Taxa de 4 lei priveșce pe reclamant ca unu ce fără drept cuvânt s-a pornit în judecată.

Aceasta este sentința Tribunalului și partea nemulțumită pe dânsa are drept d-apel la onor Curte Apel Siv., Sexia I în termen de doă luni din ziua ce va priimi copie dupe ia.

Judecați în lipsă se pot folosi și de termenu opoziții de opt zile către acest Trib. de va dovedi legalmente piedicile ce i-a poprit de n-a venit astăzi.

 

Judecători M.I. Vladimirescu, D. Racoviță

1862 februarie 17

Grefier I. Ştefănescu

 

***

Opinie

 

Având în vedere că municipalitatea prin contract zice că au rămas asupra d-lui Tomescu venitu erbăritului și a zilelor de la locuitori dupe moșia orașului însă numai esersiciu zilelor.

Având în vedere că în regularea ce face drepturilor sale vândute în diferite articole, la cel dintâi zice „D. Contracciu va lua de la toți locuitorii câte 12 zile de lucru sau neavând trebuință de lucru va lua prețul.

Având în vedere că d. Rovinaru procuratoru municipalității în facia acestora a atestat că municipalitatea au vândut zilele prigonite ce datoreasă locuitorii și în caz d-a nu avea necesitate de lucru să ia bani, dar că la art. 8 din contract a pus în vedere d-lui Tomescu sentința Trib. nr. 23 spre evitarea oricării nemulțumiri a D-sale.

Având în vedere că d. Tomescu prin procuratoru său opuse că d-lui când a cumpărat prin licitație atunci nu s-a făcut nici o vorbă de clauza prevăzută prin vorbitul art. 8 încât să fi putut vedea disposițiile acei sentințe.

Având în vedere că acel contract fiind format de către municipalitate în contra condițiunelor din jurnalu licitații în care reclamantu zice că nu este prevăzută acea sentință.

Având în vedere că astăzi procesul este dacă municipalitatea putea pune obligația din art. 8 contra condițiilor prevăzute la licitație coprinse în ziar, singurele pe care reclamantu s-au bazat d-a cumpărat acel drept ce municipalitatea pusese în vânzare și dacă este vruă lege ce l-ar obliga a le primi.

Având în vedere că chiar dacă în licitație era pusă asemenea frasă care se vede cu totul contra primului art. din contract unde zice că vine d-lui Tomescu zilele și erbăritu însă numai esersiciu lor (zilelor) și contra art. 1 unde zice earăși și dacă d. Contracciu va lua prețul zilelor când nu va avea necesitate, municipalitatea tot nu poate fi apărată de despăgubirea pretinsă de d. Tomescu, conform art. 14 facia 92 din legea pentru arenzi, neajutându-se întru nimic d-acea frasă de la art. 8 din contract care în fața art. 14 pagina 96 din codul civil nu se consideră decât în desavantagiul lor.

Având în vedere că acest din urmă art. 14 urmează a nu rămânea inpracticabil nefiind desființat de nicio lege și împrejurarea de faciă formând o cauză prevăzută numai printr-însul care se poate dezlega earăși numai în modul ce el hotărasce.

În considerația acestor argumente, părerea subscrisului este ca municipalitatea să se fi obligat a răspunde pagubele dovedite de d. Tomescu, iar decisiunea Trib. atunci nu mai se putea pronuncia când procesu astăzi ar  fi fost în stare de înfățișat prin dare în cunoșciinția a acestui soroc municipalității și locuitorilor dupe moșia sa ce nu s-a chemat asemănat disposițiilor ziarului nr. 1.544 și domnescului oficiu din 1852 sub nr. 56.

 

Suplininte, N.T. Grigorescu.

 

SJAN Argeş, Primăria Piteşti, inventar 19, vol. I, 3/1862, f. 1-6.

---

[1] Fotache Tomescu a fost un important proprietar urban și consilier orășenesc (între 1869-1874 era consilier „adjutor” al orașului Piteşti); acesta s-a născut (circa 1826) și a trăit în orașul Pitești, pe strada Brătianu, colț cu strada Libertății (azi Calea București). Școala primară de fete nr. 2 a funcționa în casele sale mari („case construite de zid conținând 11 camere și două pivnițe, precum și un grajd mare de zid”), cumpărate în 1885 de municipalitatea piteșteană. A murit la 27 noiembrie 1891, în casa din strada Brătianu, nr. 27, conform actului de deces nr. 345 din 29.11.1891 emis de Primăria Pitești (SJAN Argeș, Colecția de stare civilă, Pitești, registru nr. 3/1891, f. 176). În 1898, Ecaterina Tomescu, soția văduvă era menționată într-un proces privind moștenirea moșiei Uliasca (posibil Uiasca din Argeș) în suprafață de 103 pogoane („Era Nouă”, Iași, an VIII, nr. 401 din 08.02.1898, p. 3).     

 

Aurel Radu, Fotache Tomescu vs. Primăria Pitești (1862), în „Restituiri”, nr. 76/2025, p. 22-28.