Inițiativa înființării unei biblioteci publice orășenești a fost una eminamente particulară, chiar individuală, în care municipalitatea a jucat un rol mai degrabă periferic, chiar retrograd. Anul 1869 reprezintă un reper important în acest sens, întrucât Paraschiva, soția văduvă a lui Ştefu Nicolau, femeie instruită la școala grecească, lasă prin testament municipalității piteștene o sumă însemnată – 200 de galbeni austrieci (echivalată la 2.350 lei noi, în 1873), pentru cumpărarea de cărți în vederea înființării primei biblioteci publice a orașului.
În testament, aceasta a lăsat scris:
„Vor fi datori moștenitorii mei să dea două sute de galbeni austrieci pentru înființarea unei biblioteci în acest oraș, publică, pentru instruirea poporului, și care doresc să poarte numele soțului meu pentru memoria în eternitate”[1].
Paraschiva Ştefu Nicolau se stinge la scurt timp după întocmirea testamentului, la 4 martie 1869, în vârstă de 55 ani[2]. În anul următor, moștenitorii au depus banii în contul Primăriei Pitești, însă municipalitatea nu s-a grăbit să pună în aplicare prevederile testamentare. În bugetul anului 1873 a fost alocată suma de 2.350 lei pentru înființarea bibliotecii publice, conform legatului, însă banii au fost folosiți pentru acoperirea altor cheltuieli administrative[3].
După numeroase presiuni și reclamații ale moștenitorilor, municipalitatea se urnește cu greu și abia în 1878, grație primarului Nicolae Coculescu se alocă suma necesară pentru cumpărarea primelor cărți. Directorii școlilor din oraș au fost rugați să facă liste cu cărțile care trebuia să fie cumpărate pentru a sta la baza înființării Bibliotecii publice Ştefu Nicolau. După realizarea mai multor licitații, cu anulări și reveniri, de abia în vara anului 1881 avem dovada primirii tuturor cărților (237 volume), conform contractului. Cele mai multe cărți erau în limba franceză, dar și cărți premiate și tipărite de Societatea Academică.
Un impediment important în calea bunei funcționări a bibliotecii publice a fost lipsa unui local propriu. Biblioteca publică a funcționat în primii ani în clădirea primăriei orașului, aflată la rândul ei cu chirie în casele lui Pavlică Rătescu, ulterior în clădirea gimnaziului orășenesc, care la început a funcționat în clădirea școlii primare de băieți aflată pe Bulevardul Elisabeta Doamna (Bulevardul Republicii în prezent).
În 1886 s-a dat în folosință primul local al Primăriei Pitești, însă biblioteca orășenească nu a mai fost acceptată în noul spațiu, deoarece „reprezentanții administrației locale aveau mai mult preocupări comerciale și mai puțin culturale”[4]. Liceul piteștean a beneficiat din toamna anului 1899 de un local impunător, în care la scurt timp s-a mutat și a funcționat Biblioteca Ştefu[5].
Primii bibliotecari sau conservatori au fost desemnați prin cumul; profesorul de gimnaziu Ion Trifonescu, urmat de inginerul orașului Ion Robescu, când biblioteca a funcționat într-o clădirea închiriată în comun cu Primăria, adică între 1881-1885. Ion Robescu, în calitate de consilier orășenesc, în 1886 propune să fie pomeniți în mod solemn toți donatorii care au contribuit la dezvoltarea comunității, inclusiv Paraschiva Ștefu, care „a dat o sumă de bani spre a se forma o bibliotecă publică spre luminarea intelectuală a cetățenilor”[6]. Propunerea acestuia privind constituirea unui volum de documente despre donatorii piteșteni, inclusiv cu portretele acestora și donațiile făcute de-a lungul timpului a fost însă dată uitării.
Un moment important în istoria bibliotecii orășenești a fost realizarea unui Regulament de funcționare (1886), care îi stabilea un cadru modern de funcționare. Prin acest regulament, orașul trebuia să prevadă în bugetul anual sume de bani pentru cumpărarea de cărți.
Biblioteca Ștefu a fost plasată în subordinea directorului gimnaziului (liceului), care devenea astfel administrator și conservator al bibliotecii publice orășenești. Această decizie a dus, în timp, la dizolvarea identității bibliotecii orășenești, prin confundare cu biblioteca liceului, fapt observat după război, când în oraș ia ființă, tot din inițiativă privată, o instituție similară, Ateneul Popular Gheorghe Ionescu Gion (1929) condusă de Tatiana Bobancu[7].
Fondul de carte deținut de Biblioteca Ştefu se va dezvolta treptat, mai mult din donații și mai puțin din banii prevăzuți în bugetul orașului, după cum era stabilit prin regulamentul de funcționare al bibliotecii orășenești din 1886. Cea mai însemnată donație de carte a fost făcută de Ana Ciupagea, actriță cu studii la Paris, poetă și traducătoare, soția văduvă a lui Gheorghe Ionescu Gion, istoric și academician, decedat în 1904, care donează liceului din Pitești biblioteca răposatului ei soț, formată din circa 3.000 de volume, majoritatea în limba franceză[8].
Paraschiva Ștefu Nicolau (1814-1869) rămâne în istoria urbană piteșteană întrucât a fost acea persoană demnă care a avut inițiativa înființării primei biblioteci publice „pentru instruirea poporului”: Biblioteca Ștefu.
ANEXĂ DOCUMENTARĂ
1.
1869 februarie 21, Pitești. Testamentul Paraschivei Nicolau din Pitești, rămasă fără urmași direcți, prin care lasă averea ei nepoților de frate și Primăriei orașului Pitești suma de 200 de galbeni pentru înființarea unei biblioteci publice.
Nr. 15
La 22 fevruarie anul 1869
Dl. Președinte a primit petițiunea D-ei Paraschiva Nicolau prin care cere legalizarea următorului testament.
TESTAMENTUL
Neavând nici copii, nici părinți, ci numai rude de alături, am hotărât prin acest testament care din rudele mele să moștenească dupe moarte averea mea mișcătoare și nemișcătoare.
Mai întâi, declar că averea mea totală se compune din moșia Scheau Vărzaru din comuna Dobrogostea, districtu(l) Argeșiu, cu pădure, ecarete și tot ce se află pe dânsa, una pereche case cu locul lor în orașul Pitești, ulița Sfântului Ioan, pe care începând a le repara sunt încă nesăvârșite, o vie în comuna Ştefănești, districtu(l) Mușcelu, bonurile rurale în valoare de lei vechi 32.300 și alte creanțe, cum și avere mișcătoare compusă de cazane și osebit objecte ale casei.
Totala această avere mișcătoare și nemișcătoare o las după încetarea mea din viață în deplină moștenire a nepoților mei de frate, anume: Ştefan, Nicolae și Constandin, fiii fratelui meu Alecu Gheorghiu, în modul următor.
Toată averea mișcătoare și nemișcătoare se va împărți egal de către numiții mei nepoți: Ştefan, Nicolae și Constandin, frați Georgești, precum și creanța de galbeni 417 cu a lor dobândă ce am să iau cu zapisul legalizat de Trib. și ipotecă o pereche case cu locul lor din acest oraș de la reposatul fratele meu Alecu Gheorghiu, tatăl nepoților moștenitori și cu condițiile următoare.
1. Vor fi datori a nu înstreina nimic din averea nemișcătoare, până ce și ceilalți doi nepoți Nicolae și Constandin vor veni în etate de douăzeci și cinci ani;
2. Vor fi datori a înzestra din această avere pe nepoata mea Efima, fiica fratelui meu Mihalache dându-i dotă galbeni austrieci una mie (1.000);
3. Vor fi datori a da două sute galbeni nepoată-mi Alecsandrina, soră cu cea din sus fiind când va fi a se mărita;
4. Creanța din bilanțul socotelilor moșiei Drăgoești ce-mi datorează d. Petre Mareșiu, soțul nepoată-mi Sofia, îi dăruiesc nepoată-mi Sofia considerându-se tot ca dotă așa;
5. Vor fi datori moștenitorii mei să dea două sute galbeni austrieci pentru înființarea unei bibliotece în acest oraș, publice, pentru instruirea poporului și care doresc să poarte numele soțului meu, pentru memoria în eternitate; această sumă de galbeni, două sute, se vor depune de către moștenitorii mei, în termen de un an după decedarea mea, în primărie spre a executa imediat această a mea dorință, fără a fi permis să se urmeze altfel;
6. Vor fi datori a-mi face înmormântarea fără lux, dar după buna cuviință făcându-mi pomenirile și toate serviciile religioase, conform legii până la șapte ani, dând și douăzeci și patru sărindare;
Fiindcă din moștenitorii mei, anume Nicolae și Costandin sînt minori, constitui asupra lor o epitropie compusă din moștenitorul meu Ştefan, fratele lor, care să îngrijească de creșterea și educațiunea lor predând Trib. socoteli pentru venit și cheltuieli părților de moștenire.
Această epitropie va fi sub privegherea și controlul fratelui meu Vasilache Gheorghiu, Nicolae Gherman și Nicolae Antonescu, care pe lângă aceasta se constituie și executor testamentar, adică de a stărui să se îndeplinească cele prevăzute în acest testament și a bunei administrări a averii minorilor de către epitrop.
Aceasta este voința și dorința mea și spre legitimare am rugat pe onor Tribunal să-l legalizeze subscriindu-l eu, căci n-am putut a-l scrie neștiind decât carte grecească.
1869 fevruar 21, Pitești.
Paraschiva Nicolau.
Nae Antonescu, martor.
Nicolae Gherman, martor.
N.T. Grigorescu, scriitor și martor.
***
D. Președinte, după îndeplinirea formalităților uzuale prescrise de lege și de circulara Domnului ministru (al) Justiției, nr. 5.214 a supus cazul în deliberațiunea completului care în ședința de astăzi a dresat următorul proces verbal.
Tribunalul
Având în vedere cererea făcută astăzi de Doamna Paraschiva Nicolau prin petițiunea tot de astăzi ca să se legalizeze un testament ce-l lasă nepoților săi: Ştefan, Nicolae și Constantin.
Văzând procesul verbal dresat de d. membru Gheorghe Protopopescu cel ce a fost autorizat a merge la domiciliul testatoarei care se află bolnavă.
Considerând că din acest proces verbal se constată că testamentul citindu-se din cuvânt în cuvânt testatoarei, D-sa a mărturisit că este al său, făcut din propria voință, că este scris de altu(l), căci nu știe carte românească, precum și că iscălitura este proprie a D-sale făcută grecește.
Văzând art. 860, 862, 863, 864 și 867 din Codul Civil.
Dispune
Să legalizează testamentul, trecându-se și în registru respectiv.
Semnați: M.N. Negulescu, G. Protopopescu, A. Papadat.
Semnat: ajutor I. Zenide.
SJAN Argeş, Primăria Piteşti, inventar 19, vol. I, 5/1869, f. 1-4.
2.
1869 martie 6, Pitești. Actul de deces al Paraschivei Ștefu.
Din anul 1869, luna martie, ziua 6, ora unu și jumătate după-amiază.
Acte de moarte al D-ei Paraschiva Ștefu Nicolau de ani 55, proprietară văduvă, fiică a D-lui răposatului Gheorghe Mihail și a D-ei răposatei Chirieachi Mihail, moartă alaltăieri la ora 12 noaptea în casa sa din suburbia Buliga.
Martori au fost D-nul Ioan Alicsiu de ani 35, comerciant din suburbia Sf. Troiță, nepot al moartei și D-nul Ștefan Gheorghiu de ani 25, funcționar din suburbia Buliga, nepot al moartei, care au subscris acest act împreună cu noi și cu D-nul Fridirich Miler de ani 30, medic din strada Târgului, care a constatat acest caz de moarte.
Făcut de noi Ion Vretos, oficiearul statului civil.
SJAN Argeș, Colecția de stare civilă, Pitești, registru 16/1868-1870, f. 130.
3.
1886 martie 16, Pitești. Regulamentul bibliotecii orășenești (Biblioteca Ștefu).
REGULAMENT
pentru înființarea, îmbunătățirea și administrația unei biblioteci într-acest oraș Pitești, care se va instala într-una din camerele Gimnaziului local
CAPITOLUL I
Fundația
Art. 1. Biblioteca ce se înființează astăzi în Pitești va purta pentru totdeauna numele de Biblioteca Ştefu în memoria decedatei Paraschiva Ștefu, care în anul 1870 a dotat Comuna cu suma de 2.350 lei noi, pentru începerea acestei biblioteci.
Art. 2. Se va avea în vedere că pe fiecare an să se prevadă în bugetul comunei câte o sumă oarecare pentru cumpărarea de cărți la această bibliotecă.
Art. 3. Primarul comunei să intervină pe lângă Consiliul județean ca şi acesta la rândul său să prevadă câte o sumă oarecare pentru acest scop.
Art. 4. Tot primarul să îngrijească a se face apel atât la Ministerul Instrucțiunii Publice, cât și la toți autorii, traducătorii şi jurnaliștii de opere literare și științifice, spre a procura gratis câte unu sau două exemplare din operele lucrate de dânșii.
Acest apel se va publica atât în Monitorul Oficial, cât și în alte jurnale.
Art. 5. Această bibliotecă se va preda cu inventar, format în dublu exemplar, d-lui director al gimnaziului local, care va fi de drept administratorul şi conservatorul acestei biblioteci.
Capitolul II
Organizația
Art. 6. Un registru sigilat de Primărie, filat pe fiecare față, subscris de Primar şi de Directorul Gimnaziului va servi ca inventar al bibliotecii.
Art. 7. Cărțile în bibliotecă vor fi așezate în regulă prin dulapuri cu geamuri, deosebite după autori și specialitatea ce tratează, toate vor purta pe dânsele, pe lângă numărul curent și numele autorului cu materia ce tratează.
Art. 8. Se va face un mobilier necesar pentru lectura cărților după cum se va găsi cu cale de către Primărie şi Directorul Gimnaziului.
Iar pentru întreținerea acestui mobilier, eclararea[9] camerei, încălzitul etc. se va prevedea în buget cheltuielile ce se va găsi cu cale.
Capitolul III
Administrația
Art. 9. Un registru copie după registru general (Inventar) va fi deschis întotdeauna în bibliotecă pentru ca lectorii să-și poată alege cărțile ce voiesc a citi.
Art. 10. Un alt registru în care se va trece cărțile ce se dau lectorilor, care vor subscrie într-însul de primirea cărților ce voiesc a le lua să citească.
Acest registru va fi împărțit în coloane, arătând numărul curent, numărul de cărți din bibliotecă, numele autorului şi materia ce tratează.
Art. 11. Orice persoană va lua cărți pentru a citi este obligată a le restitui bibliotecii în termen ce se va aprecia, după necesitate, și în starea în care le-a primit, când se va șterge semnătura din registru.
Art. 12. Orice cititor care nu va aduce cărțile la timp va fi obligat a plăti în bani costul acelei cărți înzecit decât valoarea acelei cărți, aceasta fără curs de judecată, sancțiune sau punere în întârziere, se va executa de către casierul primăriei, aplicându-se legea de urmărire ca pentru celelalte datorii comunale.
Art. 13. Directorul gimnaziului va face prin personalul de care dispune a se observa cu cea mai mare strictețe executarea acestui regulament.
Art. 14. Regulamentul de față se va imprima şi publica în broşuri atât în oraș, cât și în alte comune urbane prin primarii respectivi.
Art. 15. Un exemplar se va scrie sau imprima într-un registru conținând mai multe file cu hârtie liberă în care vor subscrie toți aceia ce iau cărți ca să citească, atestând că au văzut obligațiunile puse în art. 12 şi că se vor supune acelor dispozițiuni.
Art. 16. Un program se va face de către d-nul director al gimnaziului după cum va găsi de cuviință pentru administrarea acestei biblioteci spre a deveni cât se poate mai folositoare publicului piteștean.
Făcut şi aprobat de consiliu astăzi 16 martie anul 1886.
Primar, N. Constantinescu
Consilieri: I. Robescu, G. Negulescu, I. Bănescu, pr. G. Popescu
Secretar, T.G. Penescu
SJAN Argeș, Primăria Pitești, dosar 13/1870-1886, f. 110.
4.
1886, Pitești. Propunerea consilierului orășenesc I. Robescu privind omagierea donatorilor și donațiile făcute pentru orașul Pitești.
PROPUNERE
Domnule Primar
Domnilor Consilieri
Donatorii acestei comune, fiecare în parte au avut în vedere câte ceva bun, atât pentru comună cât și locuitorii ei.
Astfel, D-na Anica Enghel a cedat comunei locul de peste râu pentru facerea unei Grădini spre distracția cetățenilor.
D-na Maria Dimancea a cedat comunei locul de la capul podului vechi de dincoace de Argeș din capul străzii Bucureștilor pentru a profita comuna de venitul său.
D-na Paraschiva Ștefu a dat o sumă de bani spre a se forma o bibliotecă publică spre luminarea intelectuală a cetățenilor.
D-nul Ștefan Babic a cedat comunei ceasornicul de la Biserica Sf. Nicolae pentru arătarea timpului spre a nu-l pierde cetățenii fără folos și
Dl. Ioan Nicolopol a cedat comunei moșia Dobrogostea pentru instrucțiunea copiilor care sunt viitorul Regatului nostru.
Domnilor Consilieri,
Aceste persoane mi se pare că ar trebui recompensate de comună cu eterna nemurire a numelui lor și a sufletelor mari ce au arătat către comună.
Subscrisul sunt de opinie:
I. Ca toate actele lor de donațiune să se formeze în un volum separat numit al donațiilor, la care să se atașeze orice lucrări relative și orice donații ce se vor mai face pe viitor comunei. Să se ceară de la actualii donatori, de la rudele sau amicii celor morți, pozele fiecăruia, miniatură sau fotografie, după care să se facă niște poze mari, care să se fixeze în Camera de Consiliu a Comunei cu o inscripție de numele donatorului, donația făcută și destinația ei. Aceste poze nu pot costa mai mult decât până la 60 lei piesa; tot aceste poze fotografiate și puse fiecare pe actele de donație;
II. Ca pentru amintirea sufletelor mari ale acestora să se facă în tot anul o serbare religioasă la Biserica Sf. Gheorghe, la care să oficieze protoiereul sau când va fi PS Episcopul în oraș, PSS însoțit de tot clerul orașului pomenindu-se la liturghie numele donatorilor vii și morți, unde se va ține un discurs din partea Primăriei, în care se va menționa pe scurt biografia donatorilor, donațiile făcute și marele avantaj ce trage comune din ele. De la biserică va pleca cortegiul compus din tot clerul bisericii, locuitorii orașului, drapelul comunei și toate drapelele bisericilor la Cimitirul Sf. Gheorghe unde se va citi un parastas și se vor împărți oarecare milostenie în memoria donatorilor. Oricine va putea ține discursuri relative la această ceremonie și la donatorii comunei cu condiție însă ca fiecare să depună la Primărie discursul înscris spre a se atașa la Cartea Mare și Eternă a Donatorilor, asemenea se va atașa și discursul Primăriei.
Sper D-lor Consilieri că veți fi de acord cu mine spre a arăta recunoștința comunei acestor mari persoane.
Primiți D-lor stima și distinsa mea considerație.
Consilier,
I.Robescu
SJAN Argeș, Primăria Pitești, dosar 35/1886, f. 1-2.
5.
1886 iulie 12, Pitești. Extras din procesul verbal (nr. 49) al ședinței consiliului orășenesc privind aprobarea propunerii făcută de consilierul I. Robescu.
EXTRAS
D. consilier Robescu prezintă următoarele 4 propuneri scrise rugând Consiliul să binevoiască a le lua în deliberațiune de urgență chiar în ședința de astăzi fiind de interes general.
Se va da citire primei propuneri subscrisă și de d. consilier pr. G. Popescu prin care se cere ca persoanele care au făcut donațiuni către comună, precum este D-na Anica Enghel, Maria Dimancea, Paraschiva Ștefu, Ștefan Babic și Ion Nicolopulo să fie recompensate și pentru eterna nemurire a numelui lor, să se strângă toate actele lor de donație formându-se un volum separat numit al donațiilor atașându-se orice lucrări relative și orice donații se vor mai face pe viitor comunei. Să se ceartă de la donatorii aflați în viață, iar pentru cei morți de la rudele sau amicii lor, pozele fiecăruia, miniatură sau fotografie, după care să facă niște poze mai mari care să se fixeze în camera de consiliu a comunei cu o inscripție de numele donatorului, donația făcută și destinația ei, aceste poze apoi fotografiate să se pună și la actele fiecărui donator. În toți anii să se facă o serbare religioasă la Biserica Sf. Gheorghe la care să oficieze câte un prelat împreună cu tot clerul orașului, pomenindu-se la liturghie numele donatorilor, vii și morți, unde se va ține câte o cuvântare din partea Primăriei despre biografia donatorilor, donațiile făcute și avantajele ce se trage(!) dintr-însele. De la biserică va pleca cortegiul compus din tot clerul, locuitorii orașului, drapelul comunei și ale bisericilor la Cimitirul Sf. Gheorghe, unde să se citească un parastas și să se împartă oarecare milostenii în memoria donatorilor putând la această ceremonie oricine să țină discursuri, cu condiția însă ca fiecare să depună la Primărie discursul înscris spre a se atașa.
Consiliul asupra acestei propuneri:
Având în vedere că comuna urmează să arate recunoștință unor asemenea persoane care făcând aceste donații și-au arătat și manifestat interesul ce au putut pentru prosperitatea comunei, fiecare cu mijloacele de care a dispus.
Că astfel fiind pentru memorie, numele lor merită să fie nemuritor.
În unanimitate aprobă opiniunea d-lui Robescu și în consecință dispune a se executa întocmai dispozițiunile propunerii făcută în scris în care scop se va prevedea în fiecare an prin bugetele comunele care (sunt) sumele necesare pentru facerea serbării și împărțirea milosteniilor, iar dl. Primar va lua demersul cuvenit pentru procurarea pozelor donatorilor după care să se reproducă în formate mari ca să se fixeze în Camera Consiliului Comunal, iar fotografii mai mici să se așeze la actele donației ce se vor cartona.
Această dispozițiune însă se ia și sub rezerva aprobării onor. Comitet Permanent[10] local.
SJAN Argeș, Primăria Pitești, dosar nr. 10/1886, f. 133-134.
[1] SJAN Argeș, Primăria Pitești, d. 13/1870-1886, f. 8; Gheorghe Șovar, Filantropi argeșeni și mușceleni, Editura Paralela 45, Pitești, 2013, p. 106.
[2] Medicul orașului a consemnat cauza decesului ca fiind „Parametritis”.
[3] Situația casei comunei urbane Pitești pe exercițiul anului 1873, Tipografia Gheorghe Popescu, Pitești, 1873, p. IV.
[4] Teodor Mavrodin, Biblioteca județeană..., p. 109.
[5] Ibidem, p. 77-116.
[6] SJAN Argeș, Primăria Pitești, dosar 35/1886, f. 1-2.
[7] Ibidem, p. 105-108, 115.
[8] Catalogul cărților ce conține Biblioteca defunctului G.I. Ionescu-Gion dăruită Liceului din Pitești, Minerva, Institut de Arte Grafice și Editură, București, 1905; Petre Popa et alii, Istoria Municipiului Pitești, Editura Academiei, 1988, p. 202.
[9] Eclararea (fr.) = Iluminarea.
[10] Comitetul Permanent Argeș a respins aceste propuneri.
