Armand Călinescu – avatarul unui simbol

Monumentul vandalizat din Bucureşti

În prezent, în Argeş există străzi şi licee botezate în cinstea lui Armand Călinescu, însă nu există niciun monument dedicat acestui simbol al luptei intransigente cu fanatismul mişcării legionare, expresie a extremismului de dreapta în România. Imediat după asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari în septembrie 1939 în zona Eroilor din Bucureşti, unde a fost ridicat un monument modest placat cu marmură, autorităţile locale din Argeş, în funte cu prefecţii colonel Cameniţă Petre, Spiridon Emanoil şi colonel Berea Alexandru, s-au grăbit să impună tuturor comunelor din judeţ să contribuie cu bani pentru ridicarea unui monument dedicat lui Armand Călinescu, ca un gest reparator în cinste acţiunilor sale de bine întreprinse pentru judeţul Argeş.

Deşi suma de bani a fost strânsă prin ordin, după preluarea puterii în stat de către  legionari şi generalul Antonescu, construirea monumentului nu a mai reprezentat vreo prioritate, banii fiind restituiţi comunelor prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 17927 din 1941[1]. Chiar mai mult, s-a pus sechestru pe întreaga avere mobilă a defunctului Armand Călinescu, sub acuzaţia că în timpul cât a fost prim-ministru a frustrat statul cu suma de 35.246.000 lei, aşa cum a stabilit Comisia pentru controlul averilor de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri. S-a pus sechestru asigurător în 16 ianuarie 1941 pe toate bunurile mobile aflate în vila din comuna Ciupa, astăzi comuna Răteşti care au fost lăsate în custodia administratorului moşiei Costache Victor. Administratorul moşiei a fost nevoit să se deplaseze la Bucureşti pentru a-i aduce la cunoştinţă văduvei lui Armand Călinescu, Adela informaţii despre sechestru şi pentru a-i preda cheile vilei de la Ciupa. La scurt timp după rebeliunea legionară, în februarie 1941, a fost ridicat sechestrul de pe averea mobilă, pe motivul că bunurile sechestrate erau proprietatea doamnei Adela Călinescu de la defunctul ei tată, maiorul Alexandru Barangă, fost mare proprietar în comuna Ciupa. Tot cu aceeaşi ocazie s-a aplicat sechestru pe un teren arabil în suprafaţă de 25 hectare, întrucât s-a constatat că este proprietatea defunctului Armand Călinescu provenit prin cumpărare.  

Vila A. Călinescu de la Răteşti

După rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, în notele informative întocmite de Legiunea de Jandarmi Argeş apar informaţii legate de profanarea mormântului familiei Călinescu din Curtea de Argeş. Locotenent colonelul Modest Isopescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Argeş relata că în urma deplasării cu maşina la cimitirul din Curtea de Argeş s-au constat următoarele: „Cavoul este crăpat, o parte din acoperiş şi plasa din faţa criptei este stricată, iar parte din acoperişul sicriului lui Armand Călinescu este stricat, aşa că i se vedeau pantofii. Prin grija primarului oraşului Curtea de Argeş, s-au astupat crăpăturile în mod provizoriu cu cărămizi, anunţându-se familia ca să vină să ia măsuri de repararea criptei”[2]. 

În urma anchetelor a reieşit că în seara rebeliunii legionare din 21-22 ianuarie 1941, doi elevi de la Seminarul teologic din Curtea de Argeş, Ionescu Florian şi Dragomir Grigorie, au pătruns cu forţa peste paznicul cimitirului din oraş care le-a înmânat cheile de la cripta familiei Călinescu, sub ameninţarea revolverului. De asemenea, profesorul Mihăilescu H. de la Seminarul teologic din oraş şi membru în consiliul de administraţie al Cooperativei „Munţii Argeşului”, a fost cel care a mers în zilele de rebeliune la Piteşti în frunte unei echipe formată din elevi seminarişti şi oameni de prin satele din jur[3]. 

Cripta familiei Călinescu din Curtea de Argeş

Elevii seminarişti ajutaţi de Niţă Gheorghe şi Preda Constantin au ridicat cu această ocazie placa de marmură de pe mormânt. Legionarii Niţă Gheorghe şi Preda Constantin, fără să aibă o funcţie calificată, erau angajaţi la Cooperativa Forestieră „Munţii Argeşului” din Curtea de Argeş de către preşedintele legionar al cooperativei, avocatul Apostol Dumitru născut în 1905 în comuna Şuici care era şi şeful legionarilor din plasa Curtea de Argeş. În imobilul deţinut de această cooperativă în strada Negru Vodă, nr. 47 era instalat sediul legionar din oraş.

În seara următoarea, pe la orele 23.00, au revenit cu toţii în cimitir fiind susţinuţi de Popescu Gh. Ion şi Popescu Ion (contabili la aceeaşi cooperativă) şi alte persoane neidentificate care împreună au minat cavoul şi l-au detonat. După reconstituirea faptelor, elevii seminarişti şi angajaţii de la Cooperativa „Munţii Argeşului” care au contribuit direct la detonarea criptei familiei Călinescu, au fost înaintaţi pentru a fi judecaţi de Tribunalul Militar al Corpului I Armată Craiova, cu excepţia lui Popescu Ion şi Popescu Gh. Ion care erau dispăruţi şi daţi în urmărire alături de alte persoane părtaşe[4]. Pentru exemplificare, avocatul Dumitru Apostol a fost condamnat la trei luni de închisoare corecţională şi mobilizat pentru a fi trimis pe font[5]. La sfârşitul războiului, după preluarea puterii de către comunişti, acesta a organizat un grup de rezistenţă în nodul judeţului, pe Valea Topologului, fiind prins în 1948 când a fost condamnat la închisoare şi împuşcat la scurt timp[6].    

Radu Aurel, Armand Călinescu - avatarul unui simbol, în "Săgetătorul", nr. 805, supliment cultural al cotidianului "Argeşul", nr. 6755, 5 martie 2013, p. 7, 10.

---

[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 206/1941, f. 22, 68.

[2] Idem, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 43-44.

[3] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 14/1941, f. 80-82.

[4] Idem, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 86.

[5] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 211/1941, f. 11, 19.

[6] http://www.procesulcomunismului.com, 2012.

Cum întocmim genealogia propriei familii?

Exemplu diagramă 1

Î. Mai întâi, ce anume trebuie să avem în vedere când pornim la întocmirea unei genealogii pentru  propria familie?

R. Ca punct de pornire vom folosi documentele familiei, actele de stare civilă ale părinţilor, bunicilor şi dacă există, cele ale străbunicilor sau ale rudelor apropiate. Având în vedere că vom lucra cu o cantitate impresionantă de informaţii şi date avem nevoie de „hârtie şi pix” pentru a ţine o evidenţă, cu toate că în prezent sunt suficiente resurse gratuite sau parţial gratuite oferite de Internet. Spre exemplu,  ne putem folosi de www.myheritage.com, un site specializat pentru întocmirea de genealogii, cu interfaţă în limba română care ne permite în mod gratuit să întocmim propriul arbore genealogic cu maxim 250 de persoane (pentru mai mult există un serviciu plătit), iar la final putem scoate o diagramă aspectuoasă în format electronic (PDF sau JPG) în vederea tipăririi (dacă se doreşte acest lucru), plus multe alte resurse interesante.

Î. Ce documente păstrează  Arhivele Naţionale Argeş, pe care le putem folosi pentru întocmirea de genelogii?

R. În principiu, genealogia noastră se face pe baza registrelor de stare civilă întocmite la nivelul fiecărei primării comunale sau orăşeneşti din judeţ şi a documentelor primare pentru recensământul populaţiei care se întocmesc odată la 10 ani. Din păcate, în România mapele de recensământ pentru populaţie nu sunt păstrate de Arhivele Naţionale ale României nefiind considerate „documente istorice” aşa cum se procedează în alte ţări cum sunt Marea Britanie sau SUA. Totuşi, registrele de stare civilă se păstrează permanent şi la noi de către Arhivele Naţionale în Colecţia Registrelor de Stare Civilă care poate fi consultată prin sălile de studiu de către aproape orice doritor. Dacă vrei să accesezi aceste documente trebuie să ai peste 18 ani (această prevedere a fost între timp suprimată)  şi să te rogi ca registrele să aibă o stare de conservare bună care să permită darea lor în cercetare. Este important să citim înainte Regulamentul Sălilor de Studiu din cadrul Arhivelor Naţionale care în ultimii patru ani s-a tot schimbat!

Î. De când există documente de stare civilă în România şi pentru judeţul Argeş?

R. Prin Regulamentele Organice din 1831-1832 preoţii bisericilor parohiale din Moldova şi Ţara Românească au fost obligaţi să ţină condici, numite şi mitrice, ale propriilor enoriaşi botezaţi, cununaţi şi morţi. Trebuie precizat că aceste evidenţe din perioada 1831-1860 sunt scrise în paleografie chirilică, cu aşa-zisul alfabet de tranziţie, adică o amestecătură de litere chirilice cu litere latine, bineînţeles limba de scriere fiind cea română. Tânărul stat român a trecut oficial la scrierea cu alfabet latin abia din anul 1860. Totuşi, în Transilvania aceste evidenţe sunt mult mai vechi datorită influenţei practicilor occidentale. Avem evidenţe moderne de stare civilă de abia din vremea domnitorului Al.I. Cuza de când s-au înfiinţat în 1864 noile entităţi administrativ-teritoriale (comunele), care întocmeau în dublu exemplar registrele de stare civilă pentru născuţi, căsătoriţi şi decedaţi.

Î. Cum ajung documentele de stare civilă la Arhivele Naţionale din Argeş?

R. În prezent, prin legislaţia care reglementează activitatea de stare civilă[1], aceste registre de stare civilă sunt depuse spre păstrare permanentă la Arhivele Naţionale după 100 de ani de la întocmirea lor de către primăriile comunele sau orăşeneşti din Argeş, deşi în Franţa acestea sunt depuse în eşaloane defazate, cu întâietate pentru registrele pentru decedaţi, apoi căsătoriţi şi în final născuţi. E de reţinut că în România depunerea acestor registre de stare civilă nu se face anual ci periodic, în funcţie de spaţiul de depozitare disponibil la Arhivele Naţionale. În consecinţă, cel de-al doilea punct de plecare în descoperirea „rădăcinilor” propriei familii poate fi, după caz: la sediul Arhivelor Naţionale sau la sediul primăriei unde s-a încheiat actul de stare civilă.  

Î. Ce trebuie să mai ştim despre lucrul cu aceste documente valoroase păstrate de Arhivele Naţionale Argeş? 

R. Trebuie ştiut că registrele de stare civilă păstrate la Arhivele Naţionale sunt manuscrise întocmite după o formulă specifică care necesită, pentru persoanele mai puţin avizate, unele abilităţi de descifrare, ca să nu mai reamintim că înainte de anul 1860 sunt scrise în paleografie chirilic. Actele de stare civilă create după 1864-1865 conţin suficiente informaţii care ne permit întocmirea genealogiei. Spre exemplu, actul de naştere conţine în afară de numele nou-născutului şi date legate de locul naşterii şi mai ales vârsta părinţilor, fără de care nu se poate avansa uşor în studierea trecutului familiei. De obicei, pe actele de stare civilă s-au făcut aşa-numitele „menţiuni de stare civilă” existente pe marginea actului. De pildă, pe actul de naştere sunt trecute menţiuni legate de data şi locul căsătoriei, decesului sau divorţului persoanei menţionate în acel act, informaţii care uşurează vizibil cercetarea genealogică. Precizăm totuşi că această practică a „menţiunilor de stare civilă” a fost introdusă destul de târziu în România, de abia din perioada interbelică. Din păcate, evidenţele parohiale pentru botezaţi din perioada 1832 – 1865 sunt mult mai sărace în informaţii, căci nu conţin date legate de vârsta părinţilor copilului, ceea ce îngreunează în mod considerabil întocmirea propriei genealogii, însă în actele pentru cununaţi este trecută vârsta mirilor şi numele părinţilor, iar în registrele pentru morţi este trecută vârsta persoanei decedate, date care totuşi trebuie să fie uneori admise cu rezerva de rigoare. În final, nu trebuie omis din vedere că o cercetare genealogică la Arhivele Naţionale necesită în primul rând timp şi răbdare, deoarece majoritatea documentelor sunt în format clasic, pe hârtie, fără să existe în prezent o evidenţă informatizată.

Exemplu diagramă 2

---

[1] Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila, republicata în 2012 în „Monitorul Oficial”, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012; Vezi şi Metodologia nr. 1 din 13 octombrie 1997, pentru aplicarea unitara a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 care a fost abrogata prin HG nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitara a dispoziţiilor in materie de stare civilă, publicată în „Monitorul Oficial”, nr.  151 din 2 martie 2011.