Mihail Manolescu și orașul Pitești

 

Mihail Manolescu (n. 1848 – d. 17 martie 1914) a fost jurist, om politic liberal și prefect al județului Argeș (16 decembrie 1895 – 12 aprilie 1899), cunoscut pentru inițiativele sale edilitare și pentru rolul decisiv avut în amenajarea parcului Trivale din Pitești.

Licențiat în Drept la București, și-a desăvârșit studiile la Paris, unde a obținut în 1882 titlul de doctor în științe juridice. A activat ca magistrat, procuror, prim-procuror la Ilfov și procuror la Curtea de Apel București, fiind remarcat pentru tactul său în gestionarea dezordinilor din Capitală și a revoltelor țărănești. Ulterior a devenit prefect de Argeș, Mușcel și Romanați, apoi inspector general administrativ și, în ultima parte a vieții, consilier la Înalta Curte de Conturi.

În calitate de prefect al județului Argeș, Mihail Manolescu a promovat o politică administrativă modernizatoare, preocupată de școli, spitale și drumuri. Cea mai importantă realizare locală a fost inițiativa de a amenaja Parcul (pădurea) Trivale ca spațiu public de agrement, proiect prin care pădurea a fost dotată cu alei, mobilier urban și ulterior cu un lac artificial. Contemporanii săi au remarcat că „fi-va vreo ființă care să treacă sau să se odihnească în parcul de la Trivale [...] și să nu binecuvânteze pe Manolescu?”[1].

Mihail Manolescu a murit la București, la 17 martie 1914, în urma unei pleurezii. Înmormântarea a avut loc la Cimitirul Bellu, cu o asistență numeroasă și de marcă: Ion I.C. Brătianu (prim-ministru), Vintilă Brătianu, Ermil Pangrati și personalități din administrație, armată și justiție.

Primăria Pitești a inclus în bugetul din 1915 ridicarea unei statui în memoria sa, dar aceasta a fost realizată abia în 1933 fiind amplasată în rotonda parcului Trivale. Monumentul a fost înlăturat după 1948 de regimul comunist. Astăzi, memoria lui Mihail Manolescu este păstrată printr-o stradă din Pitești care îi poartă numele.

Mihail Manolescu rămâne una dintre figurile administrative marcante ale începutului de secol XX în Argeș. Ca prefect și jurist a reprezentat un model de rigoare și energie, iar prin înființarea și dezvoltarea parcului Trivale a lăsat Piteștiului o moștenire urbană care dăinuie până astăzi.

***

În cimitirul Bellu din București se află monumentul funerar al familiei Manolescu sub forma unui obelisc de granit pe care sunt inscripționate nume ilustre de artiști, înalți funcționari și ofițeri de armată. Numele sunt redate în ordinea de pe monument, de sus în jos:

1.      Gr. Al. Manolescu (1857-1892) – Artist la Teatru Național, A. Manolescu - Fiu (1850-1883).

2.      Maria Gr. Strâmbeanu (1847-1931) – Maior Gr. Strâmbeanu (1835-1910); A. Manolescu (1807-1881); Grigore Manolescu, Artist la Teatrul Național (1857-1892).   

3.      E.Al. Manolescu (1815-1889) – Gh.Al. Manolescu (1851-1914); Elena M. Manolescu (1867-1950) – Mih.Al. Manolescu, Consilier la Înalta Curte de Conturi (1848-1914), Dan M. Manolescu (1895-1938).  

4.      Ica G. Manolescu (1888-1971) – Virginia G. Manolescu (1893-1899); Gh. Al. Manolescu (1851-1914) – Berthe Gh. Manolescu (1863-1952); Alexandru Proca (1897-1955) – Bertha Maria Proca (1898-1997).

 

1.      

Ferpar în ziarul „Universul” din 1914.

 

Doamna Mihail Manolescu cu fiii săi: Mihail, Grigore, Dan și Gavril, d-na Florentina Demetriad, d-na Maria Strâmbeanu, d-na Elisa Manoil cu fiicele, d. și d-na Gavril Kostake cu fiicele, d-na Bertha G. Manolescu cu fiicele, precum și familiile: L. Constantinescu, Lelia Iorgulescu, Ştefănescu-Brăila, A. și N. Rălescu, Căpitan Rătescu, Mateescu și Mănciulescu, аu  аdânca durere a vă face cunoscut încetarea din viață a prea iubitului lor soț, tată, frate, ginere, cumnat și unchi.

Mihail A. Manolescu

Consilier la Înalta Curte de Conturi, fost inspector general administrativ, fost prefect, comandor al Coroanei României, ofițer al Stelei etc., încetat din viață luni, 17 martie, orele 9 seara, și roagă pe toți prietenii și cunoscuții să binevoiască a lua parte la ceremonia funebră care va avea loc azi, miercuri 19 curent, orele 2 și jumătate d.a., la domiciliul defunctului, str. Mecet 5, de unde cortegiul va porni la Cimitirul Șerban Vodă (Bellu), unde se va face înhumarea în cavoul familiei. Rugați-vă pentru dânsul! Aceasta drept orice înștiințare.

 

„Universul”, joi, 20 martie 1914, p. 5.

 

2. 

Necrolog în ziarul „Minerva” din 1914.

 

Ieri după amiază, la ora 2 s-a făcut înmormântarea lui Mihail Manolescu, consilier la Înalta Curte de Conturi, decedat luni în urma unei pleurezii.

Serviciul divin a fost oficiat de arhiereul Evghenie Humulescu înconjurat de clerul a două biserici parohiale.

Pe catafalcul pe care, rămășițele pământești ale regretatului Mihail Manolescu se odihneau, au fost depuse numeroase jerbe de flori din partea rudelor și amicilor.

Clubul Tinerimei, Înalta Curte de Conturi, orașul Pitești și județul Argeș au depus de asemenea bogate coroane artificiale.

În asistența venită pentru a lua ultimul salut și a conduce la locașul de veci pe regretatul defunct se aflau d-nii I.I. Brătianu, primul ministru, Vintilă Brătianu, Ermil Pangrati fost ministru, Petre Sfetescu, general Râmniceanu, Grecescu, Stoenescu, Mihăilescu, de la Înalta Curte de Conturi și personalul superior al acestei instituții, precum și numeroși amici ai decedatului.

După terminarea serviciului religios dl. Petru Sfetescu a ținut următoarea cuvântare:

Întristată adunare,

Am dureroasa însărcinare să aduc ultimul salut lui Mihail Manolescu, consilier până ieri la Înalta Curte de Conturi.

Manolescu a fost un om energic, milos și drept; viața lui publică poate fi dată ca exemplu și celor cu care au trăit și celor care vor veni în urma lui.

Ca magistrat, procuror, prim procuror la Ilfov, procuror la Curtea de Apel din București unde l-am cunoscut și lucrat împreună, a dat dovada nu numai a unui jurist de frunte, dar mai cu seamă a unui iscusit cunoscător al moravurilor noastre politice de atunci, și prin tactul său a potolit dezordinile din Capitală și revoltele țărănești.

În acel timp mă găseam ca prim procuror iar Manolescu ținea loc de procuror general. Când lua o măsură se gândea câteva clipe, ochii îi scânteiau și ordinul odată dat nu se mai revoca oricare ar fi fost intervenția.

Ca prefect de Argeș, Mușcel și Romanați, ca inspector general administrativ în plină muncă și bărbăție, a fost bogat în fapte mari. Cine nu-și va aduce aminte de școlile, spitalele, drumurile prefectului Manolescu.

Fi-va vreo ființă care acum cu începutul primăverii să treacă sau să se odihnească în parcul de la Trivale din Pitești, unde frumusețea naturii și a omului se întrunesc și să nu se gândească și să binecuvânteze pe Manolescu?

Dar în Romanați? Făcea ca inspector administrativ o anchetă cu caracter politic, a cercetat cu atâta răbdare și stăruință, descoperind adevărul, în contra tuturor solicitatorilor.

Pentru meritele sale a venit către sfârșitul vieții luându-și locul de onoare între noi.

Mișu Manolescu era iubit de noi toți din Curte, a fost un consilier învățat și cu experiența câștigată în lunga sa carieră ne ajuta la dezlegarea grelelor și importantelor probleme.

Îl plângem cu nesfârșita durere a unui coleg ce nu se mai poate dobândi, și acum, mai cu seamă, când nu-l mai avem constatăm cât de mare este pierderea lui.

Dacă soția, copiii și familia vor simți o cât de mică mângâiere în regretele și lacrimile noastre vom crede că ne-am făcut datoria.

În urmă coșciugul a fost depus în carul funebru, iar cortegiul pornind a parcurs străzile: Traian, bulevardul întreg până în Calea Victoriei, Calea Victoriei, strada Carol, Șerban Vodă până la Cimitirul Bellu, unde s-a făcut înhumarea.

 

„Minerva”, an VI, nr. 1890, vineri, 21 martie 1914, p. 1.

Cimitirul Bellu. Monument funerar familia Manolescu. 

---

[1] „Minerva”, an VI, nr. 1890, vineri, 21 martie 1914, p. 1.

Un document fotografic rar: Corpul Ofițerilor Regimentului 4 Argeș din Pitești în 1924

 

Regimentului 4 Argeș[1] este primul și cel mai vechi regiment de infanterie piteștean amplasat pe platoul din Trivale, care a servit țara timp de aproape 70 de ani (1877-1946)[2]. Patronul spiritul al regimentului a fost Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeș (7 decembrie)[3].

Încă de la înființare, regimentul participă în luptele din Războiul de Independență (1877-1878), la Rahova (7 noiembrie 1877) și la Vidin (12 ianuarie 1878). Comandat de regiment era colonel Gheorghe Hefner[4] (1837-1912), originar din Iași. În acest război au murit doi ofițeri și 41 de soldați. Dintre ofițerii eroi s-au remarcat maior Dimitrie Giurescu din București și locotenent Pavel Bordeanu din Suceava, ambii decedați în lupta de la Rahova. 

La finele anului 1877, după victoriile repurtate împotriva otomanilor, principele Carol revine în mod simbolic la Pitești, la un deceniu de la momentul sosirii sale în țară. Cu această ocazie, la Biserica Sf. Nicolae, considerată catedrală a orașului s-a oficiat un tedeum de către mitropolitul primat Calinic Miclescu și episcopul Ghenadie Petrescu al Argeșului^[5]. 

Regimentul a fost aruncat în vâltoarea războiului mondial (1916-1918), mai întâi în campania din Transilvania unde participă la luptele din zona Brașovului: Beclean, Calbor, Cincu Mare, Moha (azi satul Grânari, comuna Jibert), Sânpetru și Muntele Ștevia etc. Urmează retragerea necruțătoare și campaniile din Moldova și Basarabia. În aceste trei campanii importante au murit 10 ofițeri și 1.059 soldați. Dintre ofițerii căzuți la datorie se remarcă tânărul Iosef Netzler (1889-1916), cu origini evreiești, mort în lupta de la Zimnicea, promițător om de litere, cunoscut sub pseudonimul Ion Trivale.

Pentru cinstirea memoriei eroilor, mai multe străzi din orașul Pitești primesc denumiri reprezentative care să amintească de sacrificiul suprem făcut pentru câștigarea independenței naționale: 9 Mai, Grivița, Independenței, Maior Giurescu, Plevna, Rahova și Smârdan. Autoritățile împreună cu asociațiile de veterani susțin ridicarea unor monumente de for public închinate acestor momente importante ale istoriei naționale: Monumentul Independenței (1906), Monumentul Artileriștilor (1913) și Poarta Eroilor (1925-1926), acesta din urmă cinstind sacrificiul eroilor din Primul Război Mondial[6].

Cu ocazia jubileului, inimosul comandant al regimentului, colonel Barbu Pârâianu întocmește un istoric care conține fotografii de grup cu ofițerii regimentului din 1877 și 1927, o fototecă a celor 20 de comandanți de regiment din perioada 1877-1927, liste și imagini cu eroii morți în luptele din Războiul de Independență și Primul Război Mondial[7].

O încercare de monografie istorică actualizată a regimentului este și volumul colectiv publicat de Arhivele Militare de la Pitești în 2008, care reia ad litteram vechiul istoric și listele cu eroii  publicate de Barbu Pârâianu în 1927. Din păcate, volumul monografic se ridică parțial la nivelul celui interbelic, reușește totuși să completeze biografiile comandanților din perioada 1877-1946, însă listele eroilor căzuți în campaniile din est, între 1941-1944 (654 soldați-eroi morți) și vest, între 1944-1945 (452 soldați-eroi morți) sunt redate sub forma unor reproduceri după manuscrise deteriorate și neclare în mare parte[8].

***

Documentul fotografic (Corpul Ofițerilor Regimentului 4 Argeș - Pitești - 1924) pe care îl prezentăm cu această ocazie face parte din colecția privată a anticarului Cătălin Tudor din Pitești, care a strâns numeroase piese, adevărate izvoare ale istoriei orașului natal, pe care cu multă amabilitate dorește să le împărtășească public.

Tabloul de format mare (circa A3) este realizat pe carton fotografic în laboratorul „Foto-Arte” al cunoscutului fotograf piteștean cu origini evreiești Iosef Mencer (n. 1885, Pașcani), care a funcționat pe strada centrală Șerban Vodă. În presa vremii era considerat „fotograf oficial”,  un abonat la contractele publice cu Prefectura Argeș, dar și cu Siguranța statului[9].      

Acest document fotografic nu a fost menționat sau prezentat în cele două monografii istorice ale regimentului (1927, 2008) și nici nu se regăsește în fototeca Muzeului Județean Argeș.

Tabloul conține medalioane fotografice ale celor 54 de ofițeri ai regimentului din 1924, în frunte cu comandantul cu origini germane Richard Fröschel, originar din Cernăuți, militar de carieră în armata austro-ungară între 1890-1918.

În ordinea gradelor militare sunt: 12 sublocotenenți, 15 locotenenți,  11 căpitani, 8 maiori,  3 locotenenți-colonei și un colonel, comandat al regimentului. În afară de aceștia, mai exista un șef al muzicii militare, un ofițer și doi subofițeri de intendență. 

În pleiada de ofițeri se remarcă maiorul Ioan Lilea (scris Lillea Ion) și sublocotenentul Mihail Damian, ambii originari din Pitești, care vor parcurge gradele militare până la acela de general.

Ioan Lilea (n.07.01.1887, Piteşti, act de naștere nr. 7/1887) este fiul lui Gheorghe și Elisabeta, căsătorit în 1914 cu Viorica Ionescu (n.1925), ajunge general de brigadă onorific la Regimentul 4 Dorobanți (9 mai 1947). În 1917 era maior în același regiment. A fost menținut în armată cu recomandarea PMR și după 1947, scăpând pentru moment de epurările extinse făcute de comuniști[10].

Mihail Damian (n.08.11.1900, Piteşti, act de naștere 391/1900) este fiul institutorului Iosif Damian și al Teodorei, căsătorit cu Steliana Hosu în 1926, ajunge general maior din 1948. În 1918 era elev bursier la Şcoala Militară de Infanterie București, iar în 1943 era maior la Şcoala Superioară de Război. A fost trecut în rezervă în 1952[11].

Un caz interesant este al ofițerului Richard Fröschel (n. 31 octombrie 1872, Cernăuți), german romano-catolic, care în timpul Primului Război Mondial a luptat în armata austro-ungară, însă după război a servit în armata română, între 1919-1936, fiind comandat al regimentelor 4 Argeș (1921-1925) și ulterior la 29 Infanterie Dorohoi. De abia în 1938 primește cetățenia română, când era colonel în retragere, domiciliat în comuna Rădăuți din județul Rădăuți[12]. Acesta a avut un fiu botezat Richard (n. 4 iunie 1914, Cernăuți), domiciliat în București, str. General Cristescu nr. 18, care a primit cetățenia română în 1939, când se afla sub drapel[13].

Barbu Pârâianu (n. 23 martie 1884, Andreeşti, Gorj) s-a născut într-o familie de țărani[14]; a avut un frate geamăn, Constantin. A fost comandant al Regimentului 4 Infanterie Argeș între 1925-1930, însă ulterior s-a remarcat ca general de brigadă, inspector general al Jandarmeriei (1934-1938). Decedat în septembrie 1946, a fost înmormântat în cimitirul militar Ghencea din București. Din 2005, Inspectoratului de Jandarmi Județean din Călărași îi poartă numele, chiar dacă generalul a avut puține legături cu această zonă a țării[15].

Corpul Ofițerilor Regimentului 4 Argeș (Pitești,  1924) reprezintă un document fotografic rar și valoros creat într-un moment festiv din cariera militară, care completează imagistic biografiile ofițerilor din armata română dintre cele două războaie mondiale.

 

ANEXĂ

 

1.

 

Comandanții Regimentului 4 Argeș în perioada 1877-1946[16].

 

Nr. crt.	Numele și prenumele comandantului	Perioada	Date biografice
1.	August Gorjan	1877; 1884-1887	n. 1 august 1837, Vălenii de Munte, Prahova – d. 20 mai 1900, Viena.
2.	Gheorghe Hefner	1877-1880	n. 23 februarie 1837, Iași – d. 24 aprilie 1912, București, căsătorit în 1876 cu Maria Papadopol.
3.	Eftimie Ulescu	1880-1883	n. 10 octombrie 1843, București – d. 11 februarie 1883, Pitești, căsătorit în 1876 cu Smaranda Sămeșescu.
4.	Mihail Ivanovici	1883	n. 23 august 1839, Iași, căsătorit în 1866 cu Maria Manolescu.
5.	Gheorghe Măldărescu	1883–1884	n. 20 octombrie 1838, Măldărești, Vâlcea – d. 5 martie 1895, București, căsătorit în 1865 cu Elisa Mihăescu.
6.	Ștefan Șișman	1884	n. 13 mai 1839, Ploiești – d. 1905, București, căsătorit în 1862 cu Alexandrina Sachelarie.
7.	Alexandru Papadopol	1887–1894	n. 30 august 1836, București – d. 6 ianuarie 1902, Pitești, căsătorit în 1874 cu Maria Alexandrescu.
8.	Vasile Bădulescu	1894–1898	n. 1 ianuarie 1847, București – d. 25 aprilie 1910, București, căsătorit în 1890 cu Maria Antonescu.
9.	Ioan Budișteanu	1898–1902	n. 30 iunie 1852, Pitești – d. 15 mai 1902, București, căsătorit în 1882 cu Elena Negulescu.
10.	Luca Vlădoianu	1902–1908	n. 22 august 1858, Pitești, căsătorit în 1882 cu Elena Macri.
11.	Marin Niculescu	1908–1911	n. 1 noiembrie 1859, Craiova – d. 11 februarie 1919, Târgu Jiu, căsătorit în 1903 cu Constanța Tătărăscu.
12.	Alexandru Băbeanu	1911–1914	n. 6 octombrie 1856, București – d. 8 mai 1918, Valea Satului, Vaslui, căsătorit în 1886 cu Elisa Ractivanu.
13.	Gheorghe Scărlătescu	1914–1916	n. 11 februarie 1867, Giurgiu.
14.	Nicolae Urdăreanu	1916	n. 21 noiembrie 1864, Craiova – d. 30 octombrie 1921.
15.	Atanasie Atanasiu	1916-1917	n. 15 decembrie 1874, Galați.
16.	Constantin Calotescu	1917-1918	n. 26 octombrie 1864, Brăila.
17.	Ioan Filip	1918-1920	n. 22 august 1875, București.
18.	Nicolae Theodoru	1920-1921	n. 12 aprilie 1880, Craiova – d. 15 decembrie 1934.
19.	Richard Fröschel	1921-1925	n. 31 octombrie 1872, Cernăuți.
20.	Barbu Pârâianu	1925-1930	n. 23 martie 1884, Andreeşti, Gorj – d. septembrie 1946, București, căsătorit cu Dora Pârâianu, au avut o fiică Gemma.
21.	Gheorghe Păunescu	1930-1934	n. 3 octombrie 1882, Roșiorii de Vede, Teleorman.
22.	Corneliu Calotescu	1934-1936	n. 19 noiembrie 1889, Piteşti.
23.	Dumitru  Georgescu	1936-1938	n. 14 ianuarie 1891, Racovița, Dâmbovița.
24.	Vasile Georgescu	1938-1940	n. 13 iunie 1889, Folești, Vâlcea.
25.	Aurel Locusteanu	1940-1941	n. 28 mai 1894, Locusteni, Dolj.
26.	Ion Muțiu	1941-1943	n. 13 octombrie 1891, Rășinari, Sibiu.
27.	Ștefan Stanciu	1943-1944	n. 28 octombrie 1894, Cioroiași, Dolj.
28.	Emil Popescu	1944-1945	n. 5 septembrie 1897, Mihăileni, Dorohoi.
29.	Remus Cornățeanu	1945	n. 5 mai 1898, Șocariciu, Ialomița.
30.	Ion Prisiceanu	1945	n. 25 noiembrie 1900, Târgoviște.
31.	Dumitru Coltofeanu	1945-1946	n. 26 octombrie 1895, Bodești, Vaslui.

 

 

2.

Corpul Ofițerilor Regimentului 4 Argeș[17]

Pitești

1924

Foto-Arte, I. Mencer, Pitești

 

Nr. crt.	Rând	Nume și prenume	Grad
1.	V	Aldulean Ion	Șef Muzică, cl. 3
2.	II	Andrescu C. Nicolae	Locotenent
3.	III	Angelescu N. Alexandru	Căpitan
4.	V	Bârzotescu Victor	Sublocotenent
5.	II	Bengliu Constantin	Maior
6.	V	Bucur Constantin	Adm. Sublocotenent
7.	III	Budescu Mihail	Sublocotenent
8.	III	Chercea C. Emil	Sublocotenent
9.	V	Constantinescu Cezar	Sublocotenent
10.	I	Constantinescu M. Dumitru	Căpitan
11.	III	Constantinescu Vasile	Căpitan
12.	IV	Crudu Ion	Sublocotenent
13.	I	Damian Mihail	Sublocotenent
14.	III	Diaconescu Ion	Locotenent
15.	III	Drăgulinescu Alexandru	Locotenent
16.	II	Druc Victor	Locotenent
17.	V	Dumitrescu Ion	Adm. Locotenent
18.	IV	Filișeanu Ion	Locotenent
19.	IV	Frânculescu Ion	Locotenent
20.	II	Froschel Richard	Colonel
21.	II	Ioan Alexandru	Maior
22.	II	Ionescu S. Marin	Locotenent
23.	III	Lilea Ion	Maior
24.	V	Marinescu C. Marin	Sublocotenent
25.	III	Marinescu Constantin	Maior
26.	IV	Marinescu Ilie	Căpitan
27.	V	Mălancescu Gheorghe	Adm. Sublocotenent
28.	III	Mălăncescu Mihail	Locotenent
29.	IV	Mihail M. Traian	Căpitan
30.	I	Mihail Z. Ion	Locotenent
31.	I	Opran Constantin	Locotenent
32.	I	Pascu Vasile	Maior
33.	I	Păunescu Gheorghe	Locotenent-Colonel
34.	I	Pârvulescu D. Ion	Căpitan
35.	III	Petrov Valentin	Maior
36.	III	Popescu Gr. Ion	Maior
37.	III	Popescu Hristodor	Locotenent
38.	IV	Rădulescu Nicolae	Sublocotenent
39.	I	Roșu I. Ștefan	Căpitan
40.	IV	Safta Constantin	Locotenent
41.	I	Stamatiu Ion	Maior
42.	II	Staricu R. Nicolae	Căpitan
43.	IV	Stănculescu Ion	Sublocotenent
44.	IV	Stănescu Marin	Locotenent
45.	IV	Stefănescu Mihail	Locotenent
46.	II	Sumedrea Ion	Locotenent
47.	I	Șerbănescu Vasile	Căpitan
48.	IV	Tătaru Ion	Căpitan
49.	II	Teodoru Nicolae	Locotenent-Colonel
50.	V	Țițirigă Ion	Sublocotenent
51.	V	Vasilescu A. Mihail	Sublocotenent
52.	II	Vasilescu Ion	Căpitan
53.	II	Văleanu Cristofor	Locotenent-Colonel
54.	I	Zănescu Constantin	Sublocotenent

 

---

[1] De-a lungul timpului s-a mai numit și Regimentul 4 Dorobanți sau Regimentul 4 Infanterie.

[2] Regimentul a fost înființat la 1 ianuarie 1877 prin Înalt Decret nr. 2.195, publicat și în „Monitorul Oastei” nr. 35 din 1877. Ca urmare a reorganizării armatei după model sovietic, regimentul a fost desființat la 15 iunie 1946.

[3] Albumul Armatei Române, 10 Mai 1902, Editura Librăriei Socec & Co., București, 1902, p. VI.

[4] Numele de familie apare uneori Herfner.

[5] „Monitorul Oficial”, nr. 282 din 18(30) decembrie 1877, p. 7182.

[6] https://archive.org/details/Poarta-Eroilor-Pitesti-1927, 2024.

[7] Barbu Pârâianu, Istoricul Regimentului Argeș no. 4 scris cu ocazia jubileului de 50 ani 1877-1927, Institutul de Arte Grafice „Artistica” P. Mitu, Pitești, 1927, 132p.

[8] Colonel (r) dr. Cornel Carp et alii, Istoricul Regimentului 4 Dorobanți „Argeș” (1877-1946), Editura Pământul, Pitești, 2008, p. 207-225.  

[9] Sătenii din județul Argeș obligați de prefect să se fotografieze: O afacere de milioane, în „Viitorul”, nr. 5676 din 29 ianuarie 1927, p. 3; O afacere la Prefectura de Argeș: Epilogul afacerii cu carnetele și fotografiile de identitate, în „Adevărul”, nr. 14.000 din 14 august 1929, p. 4; Cine-i fotograful Siguranței statului la Pitești, în „Porunca Vremii”, nr. 217 din 28 septembrie 1935, p. 3. 

[10] Vasile Novac, Generali piteșteni, vol. II, Editura Nova Internațional, Piteşti, 2003, p. 80-100.

[11] Ibidem, p. 234-251.

[12] Înalt Decret Regal nr. 4.039 în „Monitorul Oficial” nr. 285 din 7 decembrie 1938, p. 5824.

[13] Înalt Decret Regal nr. 468 în „Monitorul Oficial” nr. 32 din 8 februarie 1939, p. 655.

[14] În unele articole și volume se afirmă că este fiul boierului Ioniță Pârâianu, însă  în actul de naștere, la ocupația părinților scrie că ambii erau agricultori. (Florin Epure, Generalul Barbu Pârâianu, în „Memoria”, nr. 100 (3/2017), articol disponibil online https://www.revistamemoria.ro/generalul-barbu-paraianu; Constanța Badea et alii, Pârâienii Valahiei, Editura Intol Press, Râmnicu Vâlcea, 2017, volum disponibil online http://culturaarsmundi.ro/wp-content/uploads/2015/06/Constanta-Badea-Paraienii-Valahiei_TIPAR-plus-tabel-redus.pdf, 2024).

[15] http://www.jandarmeriacalarasi.ro/Medalion%20Barbu%20Paraianu.pdf, 2024.

[16] CSPAMI, Direcția Cadre și Învățământ, Registru foi matricole ofițeri activi Infanterie, vol. 1, f. 202, 538, 603, 681, vol. 2, f. 99, 1087, 1302, 1369, 1687, 1858; Colonel (r) dr. Cornel Carp et alii, op.cit., p. 142-184.

[17] Lista se publică în ordinea alfabetică a numelor de familie. Arhiva privind scanarea și prelucrarea digitală a fotografiei este disponibilă on-line pe Internet Archive.

Corpul ofițerilor din Regimentul 4 Argeș în 1924. 

Laboratorul fotografic „Foto-Arte” – I. Mencer din Pitești. 

Sursa: Colecția particulară Cătălin TUDOR din Pitești.