Mihail Manolescu și orașul Pitești

 

Mihail Manolescu (n. 1848 – d. 17 martie 1914) a fost jurist, om politic liberal și prefect al județului Argeș (16 decembrie 1895 – 12 aprilie 1899), cunoscut pentru inițiativele sale edilitare și pentru rolul decisiv avut în amenajarea parcului Trivale din Pitești.

Licențiat în Drept la București, și-a desăvârșit studiile la Paris, unde a obținut în 1882 titlul de doctor în științe juridice. A activat ca magistrat, procuror, prim-procuror la Ilfov și procuror la Curtea de Apel București, fiind remarcat pentru tactul său în gestionarea dezordinilor din Capitală și a revoltelor țărănești. Ulterior a devenit prefect de Argeș, Mușcel și Romanați, apoi inspector general administrativ și, în ultima parte a vieții, consilier la Înalta Curte de Conturi.

În calitate de prefect al județului Argeș, Mihail Manolescu a promovat o politică administrativă modernizatoare, preocupată de școli, spitale și drumuri. Cea mai importantă realizare locală a fost inițiativa de a amenaja Parcul (pădurea) Trivale ca spațiu public de agrement, proiect prin care pădurea a fost dotată cu alei, mobilier urban și ulterior cu un lac artificial. Contemporanii săi au remarcat că „fi-va vreo ființă care să treacă sau să se odihnească în parcul de la Trivale [...] și să nu binecuvânteze pe Manolescu?”[1].

Mihail Manolescu a murit la București, la 17 martie 1914, în urma unei pleurezii. Înmormântarea a avut loc la Cimitirul Bellu, cu o asistență numeroasă și de marcă: Ion I.C. Brătianu (prim-ministru), Vintilă Brătianu, Ermil Pangrati și personalități din administrație, armată și justiție.

Primăria Pitești a inclus în bugetul din 1915 ridicarea unei statui în memoria sa, dar aceasta a fost realizată abia în 1933 fiind amplasată în rotonda parcului Trivale. Monumentul a fost înlăturat după 1948 de regimul comunist. Astăzi, memoria lui Mihail Manolescu este păstrată printr-o stradă din Pitești care îi poartă numele.

Mihail Manolescu rămâne una dintre figurile administrative marcante ale începutului de secol XX în Argeș. Ca prefect și jurist a reprezentat un model de rigoare și energie, iar prin înființarea și dezvoltarea parcului Trivale a lăsat Piteștiului o moștenire urbană care dăinuie până astăzi.

***

În cimitirul Bellu din București se află monumentul funerar al familiei Manolescu sub forma unui obelisc de granit pe care sunt inscripționate nume ilustre de artiști, înalți funcționari și ofițeri de armată. Numele sunt redate în ordinea de pe monument, de sus în jos:

1.      Gr. Al. Manolescu (1857-1892) – Artist la Teatru Național, A. Manolescu - Fiu (1850-1883).

2.      Maria Gr. Strâmbeanu (1847-1931) – Maior Gr. Strâmbeanu (1835-1910); A. Manolescu (1807-1881); Grigore Manolescu, Artist la Teatrul Național (1857-1892).   

3.      E.Al. Manolescu (1815-1889) – Gh.Al. Manolescu (1851-1914); Elena M. Manolescu (1867-1950) – Mih.Al. Manolescu, Consilier la Înalta Curte de Conturi (1848-1914), Dan M. Manolescu (1895-1938).  

4.      Ica G. Manolescu (1888-1971) – Virginia G. Manolescu (1893-1899); Gh. Al. Manolescu (1851-1914) – Berthe Gh. Manolescu (1863-1952); Alexandru Proca (1897-1955) – Bertha Maria Proca (1898-1997).

 

1.      

Ferpar în ziarul „Universul” din 1914.

 

Doamna Mihail Manolescu cu fiii săi: Mihail, Grigore, Dan și Gavril, d-na Florentina Demetriad, d-na Maria Strâmbeanu, d-na Elisa Manoil cu fiicele, d. și d-na Gavril Kostake cu fiicele, d-na Bertha G. Manolescu cu fiicele, precum și familiile: L. Constantinescu, Lelia Iorgulescu, Ştefănescu-Brăila, A. și N. Rălescu, Căpitan Rătescu, Mateescu și Mănciulescu, аu  аdânca durere a vă face cunoscut încetarea din viață a prea iubitului lor soț, tată, frate, ginere, cumnat și unchi.

Mihail A. Manolescu

Consilier la Înalta Curte de Conturi, fost inspector general administrativ, fost prefect, comandor al Coroanei României, ofițer al Stelei etc., încetat din viață luni, 17 martie, orele 9 seara, și roagă pe toți prietenii și cunoscuții să binevoiască a lua parte la ceremonia funebră care va avea loc azi, miercuri 19 curent, orele 2 și jumătate d.a., la domiciliul defunctului, str. Mecet 5, de unde cortegiul va porni la Cimitirul Șerban Vodă (Bellu), unde se va face înhumarea în cavoul familiei. Rugați-vă pentru dânsul! Aceasta drept orice înștiințare.

 

„Universul”, joi, 20 martie 1914, p. 5.

 

2. 

Necrolog în ziarul „Minerva” din 1914.

 

Ieri după amiază, la ora 2 s-a făcut înmormântarea lui Mihail Manolescu, consilier la Înalta Curte de Conturi, decedat luni în urma unei pleurezii.

Serviciul divin a fost oficiat de arhiereul Evghenie Humulescu înconjurat de clerul a două biserici parohiale.

Pe catafalcul pe care, rămășițele pământești ale regretatului Mihail Manolescu se odihneau, au fost depuse numeroase jerbe de flori din partea rudelor și amicilor.

Clubul Tinerimei, Înalta Curte de Conturi, orașul Pitești și județul Argeș au depus de asemenea bogate coroane artificiale.

În asistența venită pentru a lua ultimul salut și a conduce la locașul de veci pe regretatul defunct se aflau d-nii I.I. Brătianu, primul ministru, Vintilă Brătianu, Ermil Pangrati fost ministru, Petre Sfetescu, general Râmniceanu, Grecescu, Stoenescu, Mihăilescu, de la Înalta Curte de Conturi și personalul superior al acestei instituții, precum și numeroși amici ai decedatului.

După terminarea serviciului religios dl. Petru Sfetescu a ținut următoarea cuvântare:

Întristată adunare,

Am dureroasa însărcinare să aduc ultimul salut lui Mihail Manolescu, consilier până ieri la Înalta Curte de Conturi.

Manolescu a fost un om energic, milos și drept; viața lui publică poate fi dată ca exemplu și celor cu care au trăit și celor care vor veni în urma lui.

Ca magistrat, procuror, prim procuror la Ilfov, procuror la Curtea de Apel din București unde l-am cunoscut și lucrat împreună, a dat dovada nu numai a unui jurist de frunte, dar mai cu seamă a unui iscusit cunoscător al moravurilor noastre politice de atunci, și prin tactul său a potolit dezordinile din Capitală și revoltele țărănești.

În acel timp mă găseam ca prim procuror iar Manolescu ținea loc de procuror general. Când lua o măsură se gândea câteva clipe, ochii îi scânteiau și ordinul odată dat nu se mai revoca oricare ar fi fost intervenția.

Ca prefect de Argeș, Mușcel și Romanați, ca inspector general administrativ în plină muncă și bărbăție, a fost bogat în fapte mari. Cine nu-și va aduce aminte de școlile, spitalele, drumurile prefectului Manolescu.

Fi-va vreo ființă care acum cu începutul primăverii să treacă sau să se odihnească în parcul de la Trivale din Pitești, unde frumusețea naturii și a omului se întrunesc și să nu se gândească și să binecuvânteze pe Manolescu?

Dar în Romanați? Făcea ca inspector administrativ o anchetă cu caracter politic, a cercetat cu atâta răbdare și stăruință, descoperind adevărul, în contra tuturor solicitatorilor.

Pentru meritele sale a venit către sfârșitul vieții luându-și locul de onoare între noi.

Mișu Manolescu era iubit de noi toți din Curte, a fost un consilier învățat și cu experiența câștigată în lunga sa carieră ne ajuta la dezlegarea grelelor și importantelor probleme.

Îl plângem cu nesfârșita durere a unui coleg ce nu se mai poate dobândi, și acum, mai cu seamă, când nu-l mai avem constatăm cât de mare este pierderea lui.

Dacă soția, copiii și familia vor simți o cât de mică mângâiere în regretele și lacrimile noastre vom crede că ne-am făcut datoria.

În urmă coșciugul a fost depus în carul funebru, iar cortegiul pornind a parcurs străzile: Traian, bulevardul întreg până în Calea Victoriei, Calea Victoriei, strada Carol, Șerban Vodă până la Cimitirul Bellu, unde s-a făcut înhumarea.

 

„Minerva”, an VI, nr. 1890, vineri, 21 martie 1914, p. 1.

Cimitirul Bellu. Monument funerar familia Manolescu. 

---

[1] „Minerva”, an VI, nr. 1890, vineri, 21 martie 1914, p. 1.

Aurel Radu, Mihail Manolescu și orașul Pitești, în „Restituiri”, nr.  78/2025, p. 26-28.