Fotache Tomescu vs. Primăria Pitești (1862)

 

Procesul desfășurat în 1862 la Tribunalul Argeș, între Fotache Tomescu, municipalitatea orașului Pitești și locuitorii moșiei orașului, reprezintă o fereastră în viața socio-economică și juridică a Principatelor Unite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acest caz, aparent banal la prima vedere, surprinde tensiunile sociale, transformările economice și limitele administrației publice într-o perioadă marcată de tranziția spre modernitate.

Reforma agrară și juridică promovată de Alexandru Ioan Cuza în anii 1860 a remodelat profund relațiile dintre țărani, municipalități și clasa arendașilor. Procesul dintre Fotache Tomescu și locuitorii moșiei Pitești oglindește perfect aceste schimbări, în care locuitorii își afirmă drepturile și contestă încercările de extindere a obligațiilor lor tradiționale.

În epocă, țăranii se confruntau cu presiuni economice și sociale tot mai mari. Obligațiile de muncă erau adesea exploatate de arendași sau autorități locale în beneficiul propriilor interese. Cu toate acestea, acest caz ilustrează o importantă evoluție a conștiinței civice: locuitorii nu doar că își cunoșteau obligațiile legale, ci au fost dispuși să le apere în fața autorităților, invocând o sentință din 1860 care limita obligațiile lor la munca pentru întreținerea orașului. Acest fapt reflectă un moment important în consolidarea drepturilor țărănimii și în dezvoltarea statului de drept.

Fotache Tomescu[1], arendaș și proprietar urban, exemplifică un tipar specific epocii: un individ cu mijloace financiare suficiente pentru a încheia contracte avantajoase cu municipalitatea, dar care nu a înțeles pe deplin limitele impuse de cadrul legal. Prin licitarea drepturilor de a utiliza zilele de muncă datorate de locuitori, Fotache Tomescu a sperat să maximizeze profiturile prin utilizarea acestei resurse pentru activități agricole pe terenurile închiriate de el de la alți proprietari.

Acțiunile sale, deși legale într-o primă interpretare a contractului, au intrat în conflict cu realitatea obligațiilor locuitorilor. Aceștia nu erau datori să presteze muncă pe terenuri private, iar municipalitatea a subliniat că sentința din 1860 prevedea explicit limitele utilizării acestor zile de muncă. Tribunalul, respectând această sentință, a respins cererea lui Tomescu, subliniind importanța respectării drepturilor locuitorilor și a clarității juridice.

Un alt aspect crucial al acestui caz este poziția municipalității. Deși a fost exonerată de responsabilitate, municipalitatea din Pitești nu este lipsită de critici. Contractul încheiat cu Fotache Tomescu conținea ambiguități care au generat confuzie. Pe de o parte, acesta îi oferea lui Tomescu drepturi aparent extinse asupra zilelor de muncă, dar pe de altă parte, limita utilizarea acestora la activități de interes public.

Acest episod ilustrează dificultățile administrațiilor locale din acea vreme în gestionarea relațiilor contractuale și a resurselor comune. Lipsa unei comunicări clare și a unui contract bine redactat a fost una dintre cauzele principale ale conflictului, subliniind necesitatea unor reforme administrative și a unei mai bune organizări la nivel local.

Dincolo de aspectele economice și sociale, acest proces reflectă funcționarea sistemului de justiție din Principatele Unite. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, justiția a început să joace un rol mai activ în arbitrarea conflictelor economice și în protejarea drepturilor cetățenilor.

Tribunalul Argeș a luat o decizie care, deși controversată în detalii, poate fi considerată corectă din perspectiva aplicării legislației. Sentința din 1860 a fost respectată, iar protecția locuitorilor împotriva unor obligații excesive a fost reafirmată. Aceasta demonstrează influența în creștere a statului de drept și consolidarea principiului conform căruia toate părțile trebuie să respecte cadrul juridic stabilit.

Procesul dintre Fotache Tomescu, municipalitatea Pitești și locuitorii moșiei reprezintă mai mult decât o dispută juridică punctuală. Este o oglindă a unei societăți aflate în tranziție, unde drepturile individuale și colective începeau să fie recunoscute, iar sistemul juridic căuta să echilibreze interesele divergente ale comunităților locale, antreprenorilor și autorităților.

Acest caz subliniază importanța clarității contractuale, a comunicării eficiente și a respectării legislației în evitarea conflictelor. Totodată, el demonstrează că într-un moment de transformare profundă, drepturile cetățenilor puteau fi apărate în fața unor încercări de exploatare economică.

Astfel, procesul Fotache Tomescu devine un exemplu relevant pentru înțelegerea dinamicii sociale, economice și juridice din Principatele Unite, fiind totodată o mărturie a încercărilor de modernizare și consolidare a statului de drept în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Documentul pe care îl redăm în întregime în continuare este un exemplu concret al tranziției către un stat modern în Principatele Unite. El oferă cercetătorilor informații despre relațiile sociale, economice și juridice, fiind totodată o sursă valoroasă pentru studiul istoriei locale, al dreptului și al economiei din secolul al XIX-lea.

 

***

 

1862 februarie 17, Pitești. Sentința Tribunalului Argeș în procesul dintre orașul Pitești, Fotache Tomescu și locuitorii de pe moșia orașului.

 

Principatele Unite

Tribunal District. Argeș

 

D. Fotache Tomescu din acest oraș prin procurator d. Nic. Viișoreanu otorizat cu procura legalizată de Subprefectura Piteșci la nr. 4.455 an pasat dând petiție Trib. la 11 noiembrie acel an care s-a (î)nregistrat la nr. 9.928 printr-însa a făcut arătare că Onor Municipalitate a acestui oraș i-a arendat cu contract în bună formă zilele ce s-a obligat locuitorii dupe proprietatea orașului să facă pe fiecare an pe seama municipalității și fiindcă locuitorii s-a opus d-a lucra acele zile din care cauză este în pagubă, atât d-arendă a 130 pogoane cât și de profitu ce urma să tragă dacă s-ar fi lucrat pogoanele, a cerut să se cheme în judecată, atât locuitori cât și onor municipalitate ca oricare se va dovedi că a causat pagubile sale să se oblige la despăgubire-i împreună cu taxa și cheltuielile judecății.

În urma cărei cereri după legiuitele chemări făcute părților procesante și în urma amânării de la 27 februarie espirat s-a prezentat în judec. la 6 martie reclamantu având lângă sine și pe procuratoru său iar Consiliu Municipal reprezentat de d. Eftimie Nicolau care le-a declarat în pretoriu de procurator pe d. F. Rovinaru faciă fiind și dintre locuitorii aflați pe moșia orașului, aceștia și anume: Toma Stoica, Ghiță Din Bucșan, Tudosie Olteanu, Năstase Badea, Niculae Bică, Badea Ambrosie, Niță Popa, Tudor Apostol, Marin Tronaru, Ion Pătrașcu, Marin Ştefan, Niță Tudor, Radu sin Radu, Ion Badea, Niculae Turcea, Hristea Corcoș, Niță Radu, Gheorghe Stan, Din Bratu, Marin Ţogu, Oniță Barbu, Tilea Mincă și Tițică Oprea, în lipa celorlalți câți s-a mai văzut subscriși în jos amânări de la 27 februarie.

Pe baza art. 251 din legea organică Tribunalul intrând în cercetarea procesului s-a întrebat d. Viișoreanu ce are a mai răspunde peste cele din petiție și d-lui a zis că cu contract din an 1861 apr. 17 având luat de la licitație venitu erbăritului și a zilelor de la locuitorii dupe moșia orașului p-acel an cu începere de la 17 apr. 1861 și până la 23 apr. 1862 în preț de lei 7315 și cu condițiile într-însu arătate. D-lui în temeiu citatului contract vrând a supune pe locuitori la facerea acelor zile ei s-a împotrivit sub pretexte că judecându-se cu municipalitatea prin sentință definitivă s-a îndatorat a face câte 12 zile pe an în serviciu consiliului la înfrumusețarea sau curățarea orașului, iar nu d-ai îndatora să meargă a munci pe proprietăți streine și astfel fiind, din această a lor nevoință d-a merge în lucru i se cauzează o simțitoare pagubă, ba din contră că unii dintr-înșii se împotrivesc la plata acelor zile zicând că sunt orășeni, că pe cât consiliu n-a deslușit ce arendează făcând o contractație ce nu era în drept, stărueșce a se îndatora la răspunderea pagubelor ce decurg din această arendare, fiindcă d-lui când a luat proprietatea orașului cu arendă și zilele ce datorează  chiriașii către municipalitate, n-a înțeles că acele zile să le întrebuințeze în curățirea uliților orașului, ci or unde-i va pune să muncească făcând acele zile, că pentru aceasta municipalitatea n-a îndeplinit vruă formalitate că contractează pentru curățitu orașului încât acei locuitori să poată stărui numai în facerea zilelor prin oraș și pe cât nu a esplicat acestea făcând o contractație întunecoasă, apoi magistratul despăgubindu-l, poate să se întoarcă la acei chiriași să-și caute cu dânșii.

D. Rovinaru a răspuns că Consiliu prin contractu său la art. 1 zice că d. Contracciu va lua de la toți locuitorii din satele și cătunele dupe moșia orașului câte 12 zile de lucru, de la cei cu mâinile cu mâinile și de la cei cu boi cu boi sau neavând trebuință de lucru va lua prețul lor în bani conform legiuirii proprietăților iar prin art. 8 se esplică că spre evitarea a oricării nemulțumiri din partea d-lui Contracciu se va asemăna conform sentinței Trib. pronunciată între municipalitate și locuitorii dupe moșia orașului, în drept constatat într-însa – Că consiliu când au arendat nu a arendat alte zile decât acelea ce i s-a dat drept prin sentință a lua de la locuitori și pe care negreșit că și reclamantu le-au avut în vedere.

D. Viișoreanu a observat că cu atât mai mult nu poate înțelege ce voeșce a zice d. Rovinaru că au arendat municipalitatea zilele ce i se dă prin hotărâre pe cât că din contract se învederează la art. 1 că arendează conform legiuirii proprietăților cea ce probează că au arendat așa încât locuitorii sunt datori a lucra or unde-i va pune, iar cât pentru pagubile pricinuite înfățișează contractu din 1861 apr. 20 subscris de Cost. Hristidis cu care a închiriat d-lui Fotache 150 pogoane mari pentru a face arătură pe dânsele din moșia Bănănăile ce ține de Goleșci și pentru care va fi dator a plăti d-lui câte lei 32 de pogon, cum asemenea prezentează și o listă coprinzătoare de numele mai multor individe ce nu voesc a face zilele sub cuvinte că sunt orășeni și în cele din urmă că cu nevoirea numiților d-ai lucra pogoanele închiriate, d-lui a fost dator să plătească atât drept din contract d-lui Hristidis, cum asemenea a perdut și folosul ce ar fi putut dobândi.

Locuitorii chiriași mai nainte de toate a arătat că ei nu sunt veniți toți, că nu se supun a face zilele de lucru, aceasta n-o tăgăduesc, pentru cuvânt că dânșii dupe hotărârea Trib. fiind îndatorați a face zilele de lucru în oraș, de la această obligație nu fug niciodată, cheme-i să muncească în oraș și sunt gata, iar nu dând zilele prin licitație să fie transportați prin alte locuri ceea ce ar putea mai în urmă să se facă un obicei.

Tribunalul atunci, deși ar fi fost în stare a-și da otărârea sa, fiind însă că nr. total al locuitorilor nu a fost cunoscut  încât să se fi putut hotărî despre cei neveniți în lipsă, mai cu osebire că și cei ce a fost prezinți nu a avut vruă otorizație și din partea celor neveniți  ca să le susție cauza și într-o astfel de împrejurare d-ar fi dat sentința, negreșit ia pentru cei necunoscuți putea veni în caz de împiedicare. Prin ziaru ce a încheiat subt nr. 508 a amânat înfățișarea la 30 ale acei luni pentru când celor neveniți să li se facă sorocire trimițându-li-se prin subprefect a le da în primire și să-i puie pe fiecare a subscri în dovadă spre a se putea cunoașce la vreme câți sunt în total.

La 16 iuniu, dupe amânarea de la 30 martie s-a înfățișat și d. Fotache Tomescu tot în orândueala de mai nainte faciă fiind și din pârâți moșneni Geamăneni, Prundeni și Turcești iar din partea onor Consiliu municipal care a avut chemarea priimită nu s-a arătat niciun reprezentant.

Şi intrând judecata din nou în cercetarea procesului fiindcă d. prez. la precidinta înfățișeare nu s-a aflat  s-a citit de la început preurmatele lucrări cum și ziaru din sus dupe care d. Viișoreanu referându-se tot la argumentele esprimate la înfățișearea din 6 martie peste acelea a mai adăugat că d-lui neavând cunoștință despre sentința pronunciată între pârâți cu magistratu a cumpărat prin licitație zilele de lucru câte sunt îndatorați a face ei, că dacă magistratu la precedinta înfățișeare a stăruit a zice că a vândut acele zile cât i se constată prin otărâre, negreșit că și clientu D-sale le-a avut în vedere, asupra acestora a esplicat că d-lui n-a înțeles că cumpără zile ca să puie p-acei locuitori ca să lucreze în oraș ci a înțeles de sine că a luat d-ai pune să lucreze unde va avea trebuință, că în temeiu contractului vrând a-i supune la lucru la pogoanele ce le luase cu contract de la d. Costea Hristidis numiții s-a împotrivit că ei sunt datori a lucra zilele prevăzute în sentința Tribunalului numai în oraș, iar nu unde-i va pune și din aceasta pe cât i s-a cauzat o simțitoare pagubă, stărueșce a se obliga magistratu la despăgubire ca unul ce nu a deslușit ce vinde fiindcă urma a-i arăta că pârâții sunt datori a lucra numai în ceia ce s-atinge la înfrumusețarea orașului și atunci negreșit că clientele său n-ar fi făcut o contractație fiind cunoscut d-oricine că-n oraș n-avea ce să lucreze.

Pârâții moșneni dupe ce a ascultat cele zise de d. Viișoreanu a dat de s-a citit următoarea petiție. 

Asupra înfățișerii ce avem cu d. Fotache Tomescu fost arendaș al moșii orașului, subiscăliți la orice întrebare ni să face, răspunsul nostru este acesta. Noi ne ținem de definitiva a onor Curții d-a face 12 zile în raionu orașului dsau a le plăti în bani făcând dv. cunoscut că în timpul pe cât d-lui a fost arendaș a călcat dreptățile prevăzute în otărâre fiindcă ne-a transportat afară din raionul orașului. Prin urmare, vă rugăm d-le președinte să binevoiți  ca să ne luați în băgare de seamă arătarea noastră și dupe pravilă să ne dați dreptatea ce legea vă cheamă având dv. în vedere sentința onor Curții ce este dată în această împrejurare.

S-a observat dupe aceasta și contractu presentat de d. Viișoreanu și s-a văzut art. 1 și 8 în coprinderea ce se mencionează în citatul ziar nr. 508.

S-a mai observat asemenea și sentința pronunciată d-acest Tribunal sub nr. 23 an 1860 între locuitori Prundeni, Gemăneni și Turcești cu municipalitatea locală  și s-a văzut hotărând judecata ca gemănenii, prundenii și turceștii să posedeze părțile de pământ ce au în moșia lor din moșia orașului cu singura îndatorire d-a face fiecare casă sau cap de familie numai câte 12 zile de an în serviciu Consiliului la îmbunătățirea sau curățirea orașului urmând acest serviciu cei cu mâinile cu mâinile și cei cu trăsuri cu trăsurile și pe fiecare zi când va eși în lucru să priimească bilet în bună regulă de la casa municipală. Iar câți dintr-înșii nu vor avea în ce, vor întrebuința zilele lor de lucru, aceia vor plăti acele zile în bani dupe clasificarea făcută prin speciala lege de proprietăți pentru cei cu mâinile sau cu boi. Între d-nii membri ce a complectat acea seanță mijlocind neunire, pentru cuvânt că d. Ioan Meculescu având în vedere cea din urmă disposiție a sentinți, ei urma ca conform dânșii să meargă să facă acele zile de lucru cât sunt obligați printr-însa, acolo unde se chema d-arendași fiind în apropiere de oraș și chiar alături cu ei și pe cât dânșii n-a fost următori să despăgubească pe d. Fotache de galbeni 120 ce i-a dat în cumpărătoarea pogoanelor de-arătură rămâind tot într-o vreme datori și zilele de lucru ca unii ce nu le-au făcut apărându-se numai aceia care va fi făcut zilele după osebita listă dată de d. Fotache căci arendarea magistratului bine este făcută pe cât timp numiții locuitori erea îndatori ca să facă 12 zile de lucru și astfel fiind magistratu vizavi de d. Fotache să rămâe apărat d-orice pretenție ca unul ce a dat prin licitație ceia ce i s-a constatat prin sentință.

Iar d. Rădulescu președinte, având în vedere că locuitorii prin citata sentință se îndatorează d-a face fiecare casă sau cap de familie câte 12 zile pe an în serviciu consiliului la îmbunătățirea sau curățirea orașului.

Având în vedere că prin art. 8 din contract se zice că d. Contracciu se va asemăna conform sentinței Trib. pronunciată între municipalitate și locuitorii dupe moșia orașului în dreptul constat într-însa, apoi neputând modifica întru nimic această disposiție nici a putut zice să acei locuitori s-ar fi putut îndatora sau să se îndatoreze d-a face zile de lucru acolo unde s-a pretins de d. Fotache când acei locuitori din sentință se vede unde anume urmează a face zilele și nici municipalitatea se poate obliga la vruă despăgubire pe câtă vreme, că dupe cum se vede n-a arendat altceva decât ceia ce i s-a dat prin sentință, dupe cum în art. 8 se esplică. Că cuvântu d-lui Fotache că n-a cunoscut această sentință vizavi de contractul ce ține în mână neșciindu-se cum s-ar putea crede, rămâne fără nici un efect după d-lui.

Şi din aceste motive de neunire mijlocită între d-lor prin ziaru nr. 1544 s-a amânat înfățișarea pentru astăzi când s-a și presentat în Trib. numai d. Viișoreanu în lipsa atât a onor Consiliu municipal care deși în josul ziarului citat nu s-a văzut subscris cum asemenea nici s-a chemat dar din hârtia dată de d. Gheorghe Papadopol și N. Antonescu  membrii săi în ziua de 16 iuniu în reg. la nr. 5948 se vede că d-lor a fost atunci aici și neapărat a auzit sorocu și lipsa și a locuitorilor pârâți care dupe cum s-atestă din subscrierea făcută de d. procuror nu a voit a subscri ziarul cunoscându-se judec. în drept dupe art. 251 din legea organică a intrat în cercetarea procesului în absența-le, dupe care citindu-se de la început preurmatele lucrări fiindcă subscriși membrii la precedintele înfățișări nu ne-am aflat.

D. Viișoreanu și astăzi s-a referat tot la propunerile cu care a susținut proces mai nainte cu adăogire că clientele D-sale prin contract ce ține de la onor municipalitate aluat în arendare esersiciu zilelor de lucru ce datorează locuitorii dupe moșia orașului și conform legiuirii proprietăților fără că atunci onor magistratu să-i puie în vedere sentinaț despre care se face mensiune la art. 8 din contract sau cel puțin să-i esplice disposițiile sentinții și probă despre aceasta este chiar ziaru ce a încheiat municipalitatea atunci în care nu se prevede că arendează cu condițiile sentinței și că să se ceară acel ziar, că după lege orice pagubă se va întâmpla chiriașului sau arendașului din pornirea unui al II-lea obraz cu vreun drept asupra lucrului ce s-a fost închiriat sau arendat, o plătesce stăpânu și pe cât locuitorii vizavi de d-lui se privesc cu un al III-lea obraz, paguba astăzi o pretinde de la municipalitate ca una ce nu putea să-i vânză ceia ce n-avea, că dacă aceasta n-a deslușit ce-i vinde, legea civilă prin art. 14 de la cap. II partea VI zice că cele scrise din vicleșug cu nedeslușire, cu îndoeală și greșite le tălmăcim împotriva celui ce le-a făcut pentru că el trebuie să deslușească ceia ce înțelege. P-aceste baze dar pretinde ca clientele D-sale să fie despăgubit de municipalitate de suma banilor coprinși în lista dată la precedinta înfățișare pe cât d-lui astăzi nu se bucură nici de zile dupe legiuire de la locuitori și pe cât municipalitatea nu i-a comunicat sentința de care s-a zis în contract.

În urma acestora, cunoscându-se procesu în stare de resolvat judecata a pronunciat următoarea sentință.

Sentința Tribunalului

Tribunalul

Având în vedere că obiectul procesului este că reclamantul luând cu contract de la onor municipalitate în arendă zilele de s-a obligat locuitorii dupe proprietatea orașului să facă pe fiecare an pe seama municipalității, numiții s-a opus d-a lucra acele zile din care i s-a cauzat pagubă pe care o pretinde de la cel ce se va dovedi că i-a cauzat-o, adică ori municipalitatea sau locuitorii.

Considerând că d. Viișoreanu deși astăzi a stăruit a zice că clientele său a luat prin licitație de la onor municipalitate esersiciu zilelor ce datoreasă locuitorii de pe moșia orașului și fără ca să cunoască disposițiile sentinții la care municipalitatea s-a referat, dar acest argument în facia art. 8 din contract ce d-lui ține și care cuprinde chiar așa „spre evitarea oricării nemulțumiri din partea d-lui Contracciu se va asemăna conform sentinții onor Trib. pronunciată între onor municipalitate și locuitorii dupe moșia orașului în dreptul constatat printr-însa”, se desaprobează și cu atât mai mult s-afirmă că d-lui a știut pentru care anume zile a concurat la licitație și care anume ereau îndatorițile lor.

Considerând că sentința citată în contract având disposiții ca gemănenii, prundenii și turceștii să posede părțile de pământ ce au în posesiile lor din moșia orașului cu singura îndatorire d-a face fiecare casă sau cap de familie numai câte 12 zile pe an în serviciu Consiliului la înfrumusețarea sau curățirea orașului urmând acest serviciu cei cu mâinile cu mâinile și cei cu trăsuri cu trăsurile iar câți dintr-înșii nu vor avea în ce întrebuința zilele de lucru aceia vor plăti acele zile în bani dupe clasificarea făcută prin speciala lege de proprietăți pentru cei cu mâinile sau cu boi. Dânsa pe cât se găseșce rămasă definitivă, astăzi nemaiputându-se ataca, locuitorii nici se poate obliga la mai mult decât se prevede într-însa.

Considerând că în urma acestora d. Viișoreanu nu poate a zice că n-a cunoscut această sentință clientele său pe cât despre dânsa este vorba în contractu ce păstrează.

Judecată p-aceste baze și văzând că reclamantu nu și-a constatat propunerile făcute conform art. 1 facia 94 din legea civilă în numele Mării Sale Domnitorului Principatelor Unite Alexandru Ioan I, otărașce ca atât pârâții locuitori cum și onor municipalitate să rămâie apărați de cererile reclamantului care le rămâne în drept numai a se bucura de zilele luate prin licitație așa dupe cum locuitorii se obligă prin sentința nr. 23 an 1860 și despre care vorbeșce art. 8 din contract, neputându-se supune municipalitatea la vruă despăgubire de vreme ce în contract la art. 8 zice că d. Contracciu se va asemăna conform sentinții acestui Tribunal.

Taxa de 4 lei priveșce pe reclamant ca unu ce fără drept cuvânt s-a pornit în judecată.

Aceasta este sentința Tribunalului și partea nemulțumită pe dânsa are drept d-apel la onor Curte Apel Siv., Sexia I în termen de doă luni din ziua ce va priimi copie dupe ia.

Judecați în lipsă se pot folosi și de termenu opoziții de opt zile către acest Trib. de va dovedi legalmente piedicile ce i-a poprit de n-a venit astăzi.

 

Judecători M.I. Vladimirescu, D. Racoviță

1862 februarie 17

Grefier I. Ştefănescu

 

***

Opinie

 

Având în vedere că municipalitatea prin contract zice că au rămas asupra d-lui Tomescu venitu erbăritului și a zilelor de la locuitori dupe moșia orașului însă numai esersiciu zilelor.

Având în vedere că în regularea ce face drepturilor sale vândute în diferite articole, la cel dintâi zice „D. Contracciu va lua de la toți locuitorii câte 12 zile de lucru sau neavând trebuință de lucru va lua prețul.

Având în vedere că d. Rovinaru procuratoru municipalității în facia acestora a atestat că municipalitatea au vândut zilele prigonite ce datoreasă locuitorii și în caz d-a nu avea necesitate de lucru să ia bani, dar că la art. 8 din contract a pus în vedere d-lui Tomescu sentința Trib. nr. 23 spre evitarea oricării nemulțumiri a D-sale.

Având în vedere că d. Tomescu prin procuratoru său opuse că d-lui când a cumpărat prin licitație atunci nu s-a făcut nici o vorbă de clauza prevăzută prin vorbitul art. 8 încât să fi putut vedea disposițiile acei sentințe.

Având în vedere că acel contract fiind format de către municipalitate în contra condițiunelor din jurnalu licitații în care reclamantu zice că nu este prevăzută acea sentință.

Având în vedere că astăzi procesul este dacă municipalitatea putea pune obligația din art. 8 contra condițiilor prevăzute la licitație coprinse în ziar, singurele pe care reclamantu s-au bazat d-a cumpărat acel drept ce municipalitatea pusese în vânzare și dacă este vruă lege ce l-ar obliga a le primi.

Având în vedere că chiar dacă în licitație era pusă asemenea frasă care se vede cu totul contra primului art. din contract unde zice că vine d-lui Tomescu zilele și erbăritu însă numai esersiciu lor (zilelor) și contra art. 1 unde zice earăși și dacă d. Contracciu va lua prețul zilelor când nu va avea necesitate, municipalitatea tot nu poate fi apărată de despăgubirea pretinsă de d. Tomescu, conform art. 14 facia 92 din legea pentru arenzi, neajutându-se întru nimic d-acea frasă de la art. 8 din contract care în fața art. 14 pagina 96 din codul civil nu se consideră decât în desavantagiul lor.

Având în vedere că acest din urmă art. 14 urmează a nu rămânea inpracticabil nefiind desființat de nicio lege și împrejurarea de faciă formând o cauză prevăzută numai printr-însul care se poate dezlega earăși numai în modul ce el hotărasce.

În considerația acestor argumente, părerea subscrisului este ca municipalitatea să se fi obligat a răspunde pagubele dovedite de d. Tomescu, iar decisiunea Trib. atunci nu mai se putea pronuncia când procesu astăzi ar  fi fost în stare de înfățișat prin dare în cunoșciinția a acestui soroc municipalității și locuitorilor dupe moșia sa ce nu s-a chemat asemănat disposițiilor ziarului nr. 1.544 și domnescului oficiu din 1852 sub nr. 56.

 

Suplininte, N.T. Grigorescu.

 

SJAN Argeş, Primăria Piteşti, inventar 19, vol. I, 3/1862, f. 1-6.

---

[1] Fotache Tomescu a fost un important proprietar urban și consilier orășenesc (între 1869-1874 era consilier „adjutor” al orașului Piteşti); acesta s-a născut (circa 1826) și a trăit în orașul Pitești, pe strada Brătianu, colț cu strada Libertății (azi Calea București). Școala primară de fete nr. 2 a funcționat în casele sale mari („case construite de zid conținând 11 camere și două pivnițe, precum și un grajd mare de zid”), cumpărate în 1885 de municipalitatea piteșteană. A murit la 27 noiembrie 1891, în casa din strada Brătianu, nr. 27, conform actului de deces nr. 345 din 29.11.1891 emis de Primăria Pitești (SJAN Argeș, Colecția de stare civilă, Pitești, registru nr. 3/1891, f. 176). În 1898, Ecaterina Tomescu, soția văduvă era menționată într-un proces privind moștenirea moșiei Uliasca (posibil Uiasca din Argeș) în suprafață de 103 pogoane („Era Nouă”, Iași, an VIII, nr. 401 din 08.02.1898, p. 3).     

 

Aurel Radu, Fotache Tomescu vs. Primăria Pitești (1862), în „Restituiri”, nr. 76/2025, p. 22-28.

Vizitele regelui Carol I în orașul Pitești (1866-1896)

Grădina Publică din Piteşti, împodobită cu ocazia Zilei Naționale, la 10 mai 1905. 

Sursa: Muzeul Județean Argeș, Fototeca, nr. 1467.  

 

Vizitele regelui Carol I în țară în primele trei decenii de domnie au fost riguros documentate fiind consemnate în timp real în paginile Monitorului Oficial, strânse ulterior în două volume consistente[1] publicate de Academia Română cu ocazia serbării jubileului de 30 de ani de domnie, sau republicate recent și parțial de Arhivele Militare[2].  

Încă de la sosirea în țară, în drumul său spre capitală, principele Carol însoțit de I.C. Brătianu a trecut prin orașul Pitești, unde a fost întâmpinat de autoritățile centrale, în fața cărora a dat un răspuns rămas memorabil: „Din minutul în care am pășit pe pământul noii mele patrii am devenit român”[3]. 

După aproape șase ani de domnie, Carol I revine la Pitești, într-un moment deosebit în istoria urbană, inaugurarea stației de cale ferată (1872), care lega orașul reședință de județ de capitala țării. Trenul princiar de la București la Pitești a făcut mai puțin de trei ore, inclusiv cu opririle în trei stații pe care principele le-a vizitat în amănunt. De-a lungul traseului feroviar a fost întâmpinat de autoritățile administrative și militare, de țărani și țărănci cu buchete de flori. Rămâne memorabil discursul său prin crezul înfăptuit: „Fie ca drumul de fier, acest puternic mijloc al civilizațiunii, să deschidă toate bogățiile județului Argeș și să contribuie la înflorirea orașului Pitești prin dezvoltarea comerțului; fie ca înlesnirea căilor de comunicațiune să răspândească prosperitatea asupra acestei frumoase părți a României”[4].

Domnitorul a vizitat podul peste râul Argeș și a poposit pentru reculegere la catedrala orașului (Biserica Sf. Nicolae, demolată în perioada comunistă, pentru care regele a donat în 1884 un frumos candelabru inscripționat memorabil[5]), unde a fost întâmpinat de episcopul Argeșului, Neofit Scriban. Acesta a mai vizitat din trăsură principalele „ulițe” ale orașului și a coborât pentru puțin timp în Grădina publică, unde a fost întâmpinat de muzica militară. 

Cu ocazia vizitei cuplului princiar, singurul bulevard al orașului, care lega în line dreaptă gara aflată la periferie de centrul urban se va numi începând din 1872, Elisabeta Doamna, actualmente bulevardul Republicii, rămas cu denumirea impusă în perioada comunistă. Grădina publică din centrul orașului, amenajată special pentru a impresiona străinii sosiți cu trenul la Pitești s-a numit Grădina Carol, denumire sub care a fost mai puțin cunoscută.

Peste câțiva ani, în 1875, familia princiară Carol și Elisabeta revine la Pitești, fiind găzduită în casele primarului Constantin Vărzaru. De-a lungul traseului urban trăsura princiară a fost întâmpinată de o mulțime de orășeni care arunca cu flori, în timp ce balcoanele și ferestrele caselor erau decorate cu covoare multicolore, un obicei care surprinde încă prin vechimea lui. Familia domnitoare își continuă drumul spre Câmpulung, pe „frumoasa și pitoreasca șosea ce unește acum acest oraș” de Pitești[6].

La finele anului 1877, după victoriile repurtate împotriva otomanilor, Carol revine în mod simbolic la Pitești, la un deceniu de la momentul sosirii sale în țară. La gară, trenul princiar este întâmpinat de orășeni și autorități. Principele a fost condus pe străzile strălucit iluminate, pe sub arcuri de triumf pe care erau scrise victoriile armatei române, până la Biserica Sf. Nicolae din centrul orașului, unde s-a oficiat un tedeum de către mitropolitul primat Calinic Miclescu și episcopul Ghenadie Petrescu al Argeșului. În aclamațiile orășenilor, principele victorios se retrage în casele primarului orașului C. Vărzaru, „unde se prezentară toate autoritățile locale și un mare număr de cetățeni notabili”[7].

În 1882, în contextul organizării comandamentelor armatei, regele Carol I revine la Pitești acordând un interes mai mare unităților militare aflate pe platoul din Trivale[8].  Din nou, în 1890, la Pitești și împrejurimi au loc manevrele de toamnă ale armatei. În prezența regelui Carol și a principelui moștenitor Ferdinand au defilat trupele formate din circa 27.000 oameni.  

În primul deceniu de domnie, principele Carol s-a aflat în mijlocul orășenilor piteșteni în cel puțin două momente simbolice în istoria națională, momentul sosirii în țară când susține un scurt și memorabil discurs (1866) și momentul câștigării independenței de stat al țării (1877). Un alt moment simbolic, de importanță economică majoră, este inaugurarea în 1872 a stației de cale ferată care lega orașul Pitești de capitala țării. Ca militar de carieră, regele Carol I a fost prezent în mijlocul trupelor piteștene din Trivale în 1882 și la manevrele armatei din toamna anului 1890, când reiterează necesitatea instruirii trupelor armate, inclusiv pe timp de pace: „Aceste concentrări au dovedit că este de neapărată trebuință, ca ele să fie făcute încă adeseori și că trebuie să ne folosim de timpul de pace spre a fi pregătiți când datoria ne va chema pe câmpul de luptă”[9].

 

1.

9 mai 1866. Întâmpinarea domnitorului Carol de către Primul Ministru la Pitești.

 

La sosirea Alteței Sale la Pitești, Domnul general Nicolae Golescu și Domnul Ioan Ghica președintele Consiliului de Miniștri i-au adresat următoarea alocuțiune:

Principe,

Bine ați venit în Staturile Alteței Voastre Serenisime, domniți ani îndelungați și faceți fericirea și mărirea acestui popor care vă primește cu urările unanime.

Să trăiască Principele Românilor!

 

Răspunsul Alteței Sale Serenisime, către Domnul general Golescu, membru al Locotenenței Domnești, și D-lui Ion Ghica, președintele Consiliului de Miniștri:

Vă mulțumesc de întâmpinarea ce mi-ați făcut; primiți expresiunea toatei gratitudinii mele pentru membrii Locotenenței și Guvernului, care printre atâtea încercări grele au știut a menține ordinul și unirea.

Prin fermitatea și prudența Domniei Voastre mi-ați înlesnit greaua sarcină ce mi s-a încredințat; cu concursul D-voastră sper a realiza aspirațiunile Românilor; viața mea întreagă va fi consacrată fericirii lor.

 

Deputațiunea urbei Pitești.

Prea Înălțate Doamne!

Reprezentanți ai comunei urbei Pitești, venim cu cel mai profund respect a Vă depune devotamentul nostru, și a striga cu cel mai mare entuziasm: Să trăiască România una și nedespărțită! Să trăiască Domnitorul său, Înălțimea Sa Carol I.

N. Cernătescu, F. Tomescu.

Răspunsul Alteței Sale Serenisime:

Sunt ferice de a mă afla în mijlocul locuitorilor unei urbe care a susținut cu o atât de inteligentă energie spiritul naționalității și unirii. Din minutul în care am pășit pe pământul noii mele patrii am devenit Român; viața mea întreagă o voi consacra pentru fericirea poporului Român și pentru prosperitatea românilor, care de acum înainte au devenit compatrioții mei.

 

„Monitorul Oficial”, nr. 103 din 12(24) mai 1866, p. 454, 458.

 

2.

29 octombrie 1872. Inaugurarea traseului de cale ferată București-Pitești, urmată de vizită în oraș.

 

Duminică, la 29 octombrie (10 noiembrie), Măriile Lor Domnul și Doamna, însoțite de D-nii miniștri de Lucrări Publice și de Resbel, de D-na Mavrogheni, damă de onoare, de prefecții de Ilfov și Dâmbovița, de directorul[10] general al liniilor ferate, au fost cu un tren special de au vizitat linia ferată de la București la Pitești. Măriile Lor au plecat din București la 9 ore de dimineață și au ajuns la Pitești la 11 ore și 45 minute; de la Pitești au pornit înapoi la 2 ore și 45 minute și la 5 ore și jumătate erau în București.

Marș-ruta trenului a fost combinată astfel că, în ducere, Măria Sa  Domnul s-a oprit și a vizitat în toate amănuntele trei din stații, precum și podul după Argeș, iar la întoarcere celelalte trei stații după această linie.

Pe la toate stațiile Măriile Lor au fost întâmpinate de subprefecții respectivi, de primarii comunelor vecine, de o mulțime de țărani și țărance cu buchete de flori și de detașamente de milițieni și călărași pe care Măria Sa Domnul i-a trecut pretutindeni în revistă.

La gara de la Pitești, pe lângă autoritățile civile și militare, se aflau adunate mai toate notabilitățile orașului și ale județului, care au primit cu cea mai mare bucurie pe Măriile Lor, oferindu-le buchete de flori.

Președintele comisiunii interimară a orașului, Domnul Theodor Naum, prezentându-se Măriilor Lor, împreună cu ceilalți membri, a rostit următorul cuvânt:

Prea Înălțate Doamne,

Interpreți fideli a simțămintelor concetățenilor noștri, plini de amor și de devotament pentru Măria Ta și Dinastia Măriei Tale, ne simțim fericiți că putem prezenta respectuoasele noastre omagii, felicitându-vă de buna venire și urându-vă ani mulți și fericiți.

Măria Sa Doamna vizitând astăzi pentru prima dată urbea noastră, ne reamintește cele mai frumoase suvenire de glorioasele Doamne care însoțesc pe iluștrii lor soți la tot pasul pentru prosperitatea și fericirea poporului.

Urbea Pitești, ca semn de devotament și de iubire către Înălțimea Sa Doamna, a consacrat căii sale principale numele Înălțimii Sale Doamnei.

Stăruința guvernului Măriei Tale pentru terminarea căii ferate până la porțile acestui oraș ne face plini de încredere pentru viitor, deoarece punându-ne în contact cu celelalte state ale Europei ne deschide calea civilizației și a progresului.

Să trăiești Maria Ta!

Să trăiască Maria Sa Doamna!

Să trăiască Principesa Maria și Dinastia Măriei Tale!

Theodor Naum, Ion Meculescu, I.T. Purcăreanu, N. Gherman.

 

După aceasta, președintele Consiliului județean, Domnul Alexandru Zisu a exprimat din partea județului fericirea de a primi în capitala Argeșului pe Maria Sa Domnul însoțit de Măria Sa Doamna.

Maria Sa le-a mulțumit la amândoi de buna primire ce vede că li se face atât din partea orașului cât și a județului, și după ce atât Măria Sa Domnul, cât și Măria Sa Doamna s-au întreținut cu mai mulți din domnii și doamnele ce așteptau la gară spre a le prezenta omagiile lor, nu numai din județul Argeș și orașul Pitești, dar și din județul vecin al Muscelului, și între care erau D-nii Scarlat Angeleanu și Beștelei[11], membrii Consiliului județean, D-nii general N. Golescu, Ion Brătianu și alții, s-au urcat în trăsură, și urmați de D-nii miniștri și de suita domnească, de autoritățile civile și militare și de numerosul public în trăsuri, au mers la catedrala orașului, unde au primit binecuvântările Prea Sfinției Sale Părintelui Episcop de Argeș, înconjurat de tot clerul orașului.

De la biserică, Măriile Lor, escortate asemenea ca și până aici, au mers la casa D-lui Meculescu, unde li se gătise dejunul.

Până a nu cobori la dejun, Măriile Lor au primit în saloanele D-lui Meculescu toate autoritățile civile și militare ale județului și ale orașului, precum și mai multe notabilități, domni și doamne, care au exprimat dorința a fi prezentate Măriilor Lor.

La dejun, deosebit de D-nii miniștri, de doamna Mavrogheni, de doamna Sofia Krețulescu, care venind la gara Leurdeni să prezinte omagiile sale Măriei Sale Doamnei, Măria Sa a binevoit s-o invite a o însoți la Pitești, au luat parte părintele Episcop de Argeș[12], Domnul Zisu, președintele Consiliului județean, Domnul Theodor Naum, președintele Comisiei interimare a orașului, prefectul județului, doamnele Zisu, Elena Papadopolu și Meculescu, și domnul general N. Golescu, Ion Brătianu și alții.

Pe la sfârșitul dejunului, părintele episcop a purtat un toast felicitând pe Măriile Lor de buna venire în orașul Pitești, și adăogând că, exprimând fericirea ce simte de a vedea pentru întâia oră pe Măria Sa Doamna venind în județul Argeș, este interpretul întregii eparhii ce o cârmuiește.

Măria Sa Domnul a răspuns în modul următor:

Sunt aproape 6 luni, cu ocaziunea ultimei mele veniri în acest oraș, când mi-am exprimat dorința de a reveni estimp încă împreună cu Doamna în mijlocul D-voastre și a vedea atunci <orașul> Pitești legat cu Capitala prin cale ferată.

Este o adevărată satisfacțiune pentru mine că această a mea dorință s-a putut împlini așa de curând. Fie ca drumul de fier, acest puternic mijloc al civilizațiunii, să deschidă toate bogățiile județului Argeș și să contribuie la înflorirea orașului Pitești prin dezvoltarea comerțului; fie ca înlesnirea căilor de comunicațiune să răspândească prosperitatea asupra acestei frumoase părți a României.

Urând ca să vedem într-un viitor apropiat realizarea acestor progrese așteptate cu nerăbdare de fiecare din noi, închin acest pahar în sănătatea orășenilor piteșteni, care astă dată, ca și ori de câte ori am venit în mijlocul lor, mi-au arătat devotamentul lor prin călduroase primiri, pentru care le mulțumesc din inimă.

Să trăiți ani îndelungați și fericiți!

După dejun, Măriile Lor au mers în trăsură pe coasta ce se află la spatele orașului, de unde au privit vederea cea frumoasă ce se desfășoară de aici pe lunca Argeșului și pe acea a râurilor ce coboară din județul Muscelului, precum și pe dealurile și munții ce înconjoară orizontul ce se descoperă după această costă. Măria Sa, tot într-o vreme a vizitat cazarma vânătorilor ce se află în preajma locului. De aici, Măriile Lor, intrând în trăsură s-au preumblat prin principalele ulițe ale orașului, s-au coborât în Grădina publică unde se afla muzica, și în urmă, urcându-se iarăși în trăsură, au mers la gară, și au pornit cu trenul special la București.

Pe tot lungul străzilor[13], după ferestrele caselor, la Grădina publică, și de aici la gară, Măriile Lor erau primite cu salutările cele mai entuziaste.

Acesta excursiune a Măriilor Lor a fost favorizată de o zi de toamnă din cele mai frumoase.

 

„Monitorul Oficial”, nr. 241 din 31 octombrie (12 noiembrie) 1872, p. 1320.

 

3.

25-30 mai 1873. Vizită în județele Vâlcea, Argeș și Muscel.

 

După cum am relatat în precedentul nostru număr, joi 24 mai, pe la orele 7 seara, Înălțimea Sa Domnitorul a sosit în urbea Râmnicu Vâlcea, unde a petrecut noaptea.

Vineri, 25 curent, Măria Sa inspectă cazarma, spitalul, școlile publice și seminarul, pe când domnul ministru al Lucrărilor Publice, însoțit de domnul inspector Charlier și de D-nii ingineri ai circumscripției și ai județului, vizită lucrările de sondaj făcute pe marginea Oltului pentru stabilirea podului votat de Corpurile legiuitoare[14].

La 11 ore, Înălțimea Sa întruni la dejun mai multe notabilități și capii autorităților publice ale acelui district, și pe la ora unu părăsi Râmnicu Vâlcea urmat de suita Sa, de domnul prefect, de autoritățile civile și militare și de un public numeros, care însoți pe Măria Sa până la marginea Oltului, de unde începe districtul Argeș. Domnitorul trecu Oltul pe un pod umblător care dispărea sub verdeață și flori, pe când mii de glasuri ale mulțimii adunată pe ambele țărmuri ale râului, aclamau pe Măria Sa, care la debarcarea după acel pod, mulțumi încă o dată D-lui prefect și tuturor cetățenilor vâlceni adunați acolo de buna primire și de sentimentele de iubire ce Înălțimea Sa a găsit în acel județ.

Domnul prefect de Argeș, domnul președinte al Consiliului județean și mai multe notabilități din urbea Pitești așteptau sub un arc de verdeață împodobit cu flori și drapele sosirea Măriei Sale, care continuă imediat drumul spre Curtea de Argeș.

La 5 ore, Înălțimea Sa Domnitorul ajunse în vechia Capitală a lui Negru Vodă și se coborî mai întâi la Biserica Domnească, unde se celebră un Te-Deum, și în urmă merse la domnul Stanciu Hagi George, unde era pregătită găzduirea Măriei Sale. Aici, Înălțimea Sa binevoi a întruni la prânz mai multe notabilități din Curtea de Argeș și domnul Stanciu Hagi George, purtând un toast mulțumi Măriei Sale de onoarea făcută orașului și mai ales persoanei sale prin vizita Augustului Suveran al României și ură ani mulți și fericiți Mărie Sale Doamnei și Principesei Măria.

Seara, tot orașul era iluminat și seminariștii executară Înălțimii Sale un imn cântat cu multă precizie și acuratețe.

Sâmbătă, 26 mai, Măria Sa, după ce vizită Seminarul din Curtea de Argeș și școlile publice, rămânând foarte satisfăcut, merse la Monastirea Curtea de Argeș care este la o distanță de doi sau trei kilometri de oraș. Aici clerul monastirii întâmpină pe Înălțimea Sa cu Crucea și Evanghelia.  După rugăciunea făcută în paraclisul monastirii, Măria Sa, însoțit de domnul arhitect Montaureanu[15], vizită în detaliu acest edificiu măreț și de celebritate europeană. Inspectând lucrările de reparațiuni ce s-au întreprins, Domnitorul recomandă în mai multe rânduri D-lui arhitect a căuta prin toate mijlocele a nu schimba nimic și a nu introduce nimic nou în părțile exterioare ale edificiului și a feri cu cea mai mare atențiune picturile și inscripțiunile din interiorul bisericii.

La 10 ore, Înălțimea Sa continuă drumul spre Câmpulung traversând Muscelul, astfel se numesc acele patru-cinci dealuri care despart Curtea de Argeș de Câmpulung. […]

 

4.

9-10 mai 1875. Vizită a familiei princiare la Pitești.

 

Vineri, 9 mai curent, Î.Î.LL. Domnul și Doamna, însoțiți domnișoarele de onoare, domnul ministru al Justiției, domnul mareșal al Curții, domnul prefect de Ilfov și de domnul adjutant de serviciu au pornit la orele 8 și 50 minute dimineață din gara de la Cotroceni spre Pitești.

Domnul ministru Președinte, domnul ministru al Lucrărilor Publice, domnul general comandant al Diviziunei II Militară Teritorială și domnul prefect al Poliției Capitalei au fost de față la plecarea Măriilor Lor.

Pe parcursul trenului domnesc, toate gările erau frumos decorate cu frunze și verdeață, și un numeros public era adunat pe la toate stațiile.

La amiază, Măriile lor au sosit în Pitești și au fost întâmpinate la gară de prefectul județului, de primarul urbei Pitești, de toate autoritățile civile și militare ale districtului precum și de un numeros public, domni și doamne, între care erau multe notabilități județene și orășenești.

Domnul C. Vărzaru, primarul orașului Pitești a adresat Înălțimilor Lor următorul cuvânt:

Măria Ta,

Orașul Pitești, prin organul meu, se simte fericit a Vă exprima sentimentele sale de sinceră mulțumire și profundă recunoștință că ați binevoit a-l onora cu prezența Măriilor Voastre și a Vă aduce și cu această ocazie o nouă dovadă de inalteratul său devotament.

Măria Ta,

Nouă ani trecură de când Țara avu fericirea a saluta suirea Măriei Tale pe Tronul României, și orașul nostru nu poate uita că el fu unul din cele dintâi ce a avut însemnata onoare a Vă ura ani fericiți și prosperi pentru a-i putea consacra dezvoltării vieții noastre politică și socială. Acum viu în numele acestui oraș a Vă aduce omagiile[16] noastre respectuoase pentru nobila și generoasa întrebuințare ce ați făcut de tot timpul Domniei Măriei Tale, căci toată viața noastră socială și economică resimte marile avantaje ce a dobândit.

Măria Ta,

Respectul ordinii legale și al tuturor condițiunilor sociale ce ne garantează pactul nostru fundamental sunt dorințele cele mai intime ale tuturor Românilor voitori de bine, aceste dorințe au putut să ne fie asigurate prin guvernul actual, reprezentant fidel al principiilor conservatoare pe care marea majoritate a Țării le împărtășește în modul cel mai învederat. Orașul Pitești, condus de aceste dorințe a știut și de astădată, când a fost chemat a se pronunța între principiile de ordine legală și între opiniile contrarii, să dea dovezi de spiritul de ordine și de respectul ce profesează pentru ideile conservatoare, care este convins că numai acestea-i pot asigura viitorul său.

Măria Ta,

Mă cunosc dator a afirma acestea în fața triumfului ce ideile conservatoare a dobândit, și în fața altor afirmațiuni zgomotoase ce se fac în sensul contrar.

Să Trăiești Măria Ta!

Să Trăiască Măria Sa Doamna!

Să Trăiască România!

Î.S. Domnitorul a mulțumit pentru cuvintele ce i se adresau, amintind că în acea zi era 9 ani de când a trecut pentru prima oară ca Domn al Țării prin orașul Pitești, în care atunci a avut o primire tot atât de entuziastă ca și aceea ce o întimpină astăzi.

După ce Î.S. Domnitorul a trecut în revistă batalionul de vânători și garda orășenească ce erau înșiruite în curtea gării, Măriile Lor s-au urcat în trăsură și, precedate de prefectul județului și escortate de un detașament de călărași au făcut intrarea Lor în oraș.

Străzile pe parcursul cortegiului domnesc erau înțesate de lume, balcoanele și ferestrele erau ornate cu covoare și doamnele aruncau buchete în trăsura domnească.

Înălțimile Lor s-au coborât la casa D-lui C. Vărzaru, primarul orașului, unde după prezentarea autorităților au luat dejunul, la care au asistat mai multe notabilități ale districtului domni și doamne precum și D-nii deputați nou aleși ai județului Argeș.

Domnul primar a ridicat un toast în sănătatea Înălțimilor Lor, la care M.S. Domnitorul a răspuns urând prosperitate orașului Pitești și înflorirea comerțului său; Domnul G. Brătianu, în numele reprezentanților districtului a băut asemenea în sănătatea Înălțimilor Lor, adresându-le câteva cuvinte bine simțite.

După dejun, Înălțimile Lor au vizitat școlile primare și la ora 2 după amiază au pornit din Pitești, însoțite de aceleași aclamațiuni și demonstrațiuni de iubire ca la sosirea Lor. La podul de la Argeș, prefectul de Muscel a ieșit înaintea Măriilor Lor, care și-au urmat drumul spre Câmpulung pe frumoasa și pitoreasca șosea ce unește acum acest oraș cu Pitești.

 

„Monitorul Oficial”, nr. 103 din 13 (25) mai 1875, p. 2383-2385.

 

5.

14 decembrie 1877. Din jurnalul activităților militare. Vizită la Pitești. 

 

Înălțimea Sa a plecat a doua zi 14 curent, la orele 9 dimineața, cu sania spre Pitești, însoțit de prefectul de Teleorman, căruia Măria Sa binevoise a-i acorda ordinul Steaua României, pentru serviciile făcute armatei peste Dunăre. Calea a fost din cele mai grele, din cauza marilor troieni de zăpadă viscolite pe drum, pe care-l astupase cu desăvârșire. Abia la 7 ore seara, Înălțimea Sa putu ajunge la Gara Costești, unde a fost întâmpinat de domnul ministru al Lucrărilor Publice și de domnul mareșal al Curții. Domnitorul porni cu un tren special la Pitești, unde sosi pe la orele 8. Autoritățile civile și militare ale județului, primăria orașului și un imens public din Pitești și din satele de primprejur adăstau în gara frumos decorată sosirea Măriei Sale și-l aclamară cu nesfârșite urări. În salonul gării, primarul comunei și deputatul orașului, domnul Dimancea[17], salutară de bună venire pe Înălțimea Sa prin cuvinte bine simțite. De aici, Domnitorul intră în Pitești prin străzile strălucit iluminate, treceau prin arcuri de triumf pe care erau scrise victoriile armatei noastre alături de numele gloriosului ei comandant și merse la Biserica Sf. Nicolae. Î.P.S.S. Mitropolitul Primat[18], care se afla în Pitești venit cu delegația Senatului, și P.S.S. Episcopul de Argeș[19], primiră pe Măria Sa la intrarea în biserică, unde se săvârși un Te-Deum. După acesta, Domnitorul merse în aclamațiunile mulțimii, la cartierul ce-i era pregătit în casele D-lui Constantin Vărzaru[20], unde se prezentară toate autoritățile locale și un mare număr de cetățeni notabili.

Domnitorul binevoi a întruni la prânz pe Î.P.S.S. Mitropolitul Primat, pe P.S.S. Episcopul de Argeș, pe domnul I. Docan, vicepreședinte al Camerei, venit cu delegațiunea acestui corp, pe domnul ministru al Lucrărilor Publice, pe domnul colonel Gaillard, pe domnul director al Prefecturii, înlocuind pe domnul prefect C. Racoviță, care se afla absent din cauza pierderii unchiului său, generalul Nicolae Golescu, pe domnul primar, pe deputatul orașului domnul Dimancea, pe președintele Tribunalului, pe comandantul Gărzii Naționale, pe domnul și doamna Vărzaru și suita Măriei Sale. Domnitorul a stat noaptea la Pitești.

 

„Monitorul Oficial”, nr. 282 din 18(30) decembrie 1877, p. 7182.

 

6.1.

10-11 iunie 1882. Vizită în orașul Pitești.

 

Maiestatea Sa Regele pleacă la Pitești, unde după ce asistă la serviciul religios din catedrală, inspectează trupele garnizoanei, vizitează spitalul județului, temniţa, cazarma regimentului 4 de dorobanți, liceul şi localul prefecturii.

Maiestatea Sa Regele inspectează pe platoul de la Pitești regimentul 30 de Muscel, sosit de la Câmpulung, și escadronul regimentului 2 de călăraşi, vizitează cazarma de artilerie şi de pompieri, două școli primare de băieţi, şcoala primară de fete şi Școala Alexandru[21]. În drum spre București, Maiestatea Sa inspectează la Titu regimentul 22 de dorobanți, sosit de la Târgoviște.

 

Academia Română, Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I, Cuvântări și acte, vol. II, 1881-1896, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1897, p. 53.

 

6.2.

Piteşti, joi, 10/22 iunie 1882. Bucureşti-Piteşti.

 

Vreme frumoasă, caldă. În grădină cu Elisabeta. Ora 11, Basset, care vine de la Sinaia. Ora 11½ plecarea cu trenul special. I. Brătianu la gară, ministrul de Război şi Crețeanu mă însoțesc. Ora 2½ sosirea în Piteşti, întâmpinare. La biserică, unde donez un candelabru. Episcopul de față. Direct la platou, în partea de sus a oraşului. Inspecția Regimentului 4 Dorobanți, lt.-col. Ulescu, a unei baterii şi a pompierilor. Ţinut până la ora 4½, lume multă, defilare. Apoi la spital, închisoare, gimnaziu, acolo examen. Ora 6 la casa domnului Varzar. Ora 7 cina, toasturi. Seara promenadă în oraşul iluminat şi în grădină, până la ora 10, mare entuziasm. De față Dimancea etc., prefectul Budişteanu. Răcoare.

 

Vineri, 11/23 iunie 1882. Piteşti-Bucureşti.

 

Dimineață frumoasă, răcoare. Ora 8 dejunat. Şcolarii aduc un buchet. Ora 9, pe terenul de instrucție, inspecția Regimentului 30 Dorobanţi din Muscel, care a venit la Piteşti. Colonelul Herfner şi un escadron de la Călăraşii lui Filiti. Până la ora 10¾. Plouă un moment. Vizitat cazarma şi şcoala, până la ora 11¾. Ora 12 luat prânzul,  20 de persoane. Ora 1¼  plecat din Piteşti, cu alai până la gară. Ora 3 în Titu, aici Cernat. Inspecția Regimentului 22 Dorobanţi, care a venit de la Târgovişte. Până la ora 4½. Col. Bibescu, Rosetti. Ora 5 plecarea, furtună şi ploaie. Ora 6½ în Cotroceni. Ora 7 cinat cu Elisabeta. Furtună puternică. Seara scris.

 

Carol I al României, Jurnal (1881-1887), Editura Polirom, Iași, 2007, p. 154.

 

7.

26 septembrie - 1 octombrie 1890. Manevrele de toamnă de la Pitești.

 

Maiestatea Sa Regele, însoțit de Alteța Sa Regală Principele Ferdinand, pleacă din Sinaia la Pitești, pentru a asista la manevrele cele mari de toamnă. Sosind la Pitești, Maiestatea Sa pleacă a doua zi (27 septembrie) la satul Bănănăi[22], unde ia parte la manevrele zilei și seara se întoarce la Pitești; aici vizitează gimnaziul și penitenciarul orașului. În ziua următoare (28 septembrie), Maiestatea Sa și Alteța Sa Regală asistă la manevre la punctele de lângă pădurea Bradul de Sus, Bradul de Jos și Oarja[23], și inspectează apoi spitalul din Pitești. La 29 septembrie, Maiestatea Sa și Alteța Sa Regală se transportă la satul Găvana[24], de unde urmăresc manevrele, care în această zi se termină. La Pitești, Maiestatea Sa inspectează cazarma bateriei de pompieri și a regimentului 5 de artilerie. Duminică (30 septembrie), Maiestatea Sa și Alteța Sa Regală ascultă liturghia în biserica Sf. Nicolae și primesc pe platoul de la Bănănăi defilarea trupelor (27.000 oameni). La prânzul din Pitești, Maiestatea Sa ridică următorul toast:

Manevrele din anul acesta au o deosebită însemnătate pentru armată, prin constituirea și conducerea unităților tactice cu efective de război.

Aceste concentrări au dovedit că este de neapărată trebuință, ca ele să fie făcute încă adeseori și că trebuie să ne folosim de timpul de pace spre a fi pregătiți când datoria ne va chema pe câmpul de luptă.

Mare este încrederea, care țara are în ostașii săi; cu atât mai mult însă crește răspunderea noastră.

Trebuie să muncim neîncetat, să oțelim toate forțele noastre, fiindcă numai astfel vom fi în stare de a împlini falnica noastră misiune.

Cu adevărată bucurie am constatat și în anul acesta progresele dobândite și toate silințele ce fiecare pune, spre a răspunde așteptărilor țării și ale mele.

Vă mulțumesc, și cu inima caldă ridic acest pahar în onorul iubitei mele armate și în sănătatea Corpurilor I și II, reprezentate în aceste manevre prin două diviziuni mobilizate.

Trăiască armata!

După toastul Ministrului de Război, Maiestatea Sa se ridică din nou și rostește următoarele cuvinte:

Privesc ca o datorie plăcută ca, după ce am băut în onoarea armatei, să închin un pahar pentru județul Argeş și orașul Pitești, care ne-au primit cu brațele deschise.

Piteștenii s-au distins totdeauna prin simțămintele lor patriotice și inima lor a bătut pentru mărirea României.

Sunt dar fericit că, cu ocazia manevrelor, ei au văzut armata și s-au putut convinge că jertfele ce țara face pentru apărarea sa nu sunt zadarnice. Mulțumind orașului și județului pentru tot concursul ce au dat armatei și pentru dovezile de dragoste ce ne-au arătat în timpul șederii noastre aici, ridic acest pahar pentru prosperitatea județului și în sănătatea orășenilor.

 

După ce Maiestatea Sa asistă la îmbarcarea trupelor concentrate, vizitează Școala de fete nr. 1 și Școala de băieți nr. 2 și plecă, împreună cu Alteța Sa Regală la Craiova (1 octombrie).

 

Academia Română, Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I, Cuvântări și acte, vol. II, 1881-1896, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1897, p. 248-250.

---

[1] Academia Română, Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I, Cuvântări și acte, vol. I, 1866-1880, vol. II, 1881-1896, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1897, 600p. / 515p.

[2] Casa Regală a României în cronicile „neoficiale” ale „Monitorului Oficial”: 1866-1877: Carol I, vol. 3-4, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2022, pp. 730; 800.   

[3] „Monitorul Oficial”, nr. 103 din 12(24) mai 1866, p. 454, 458.

[4] „Monitorul Oficial”, nr. 241 din 31 octombrie (12 noiembrie) 1872, p. 1320.

[5] Aurel Radu, Contribuții documentare referitoare la istoricul Bisericii Sf. Nicolae din Pitești, în „Restituiri” - Revistă-document a Centrului Cultural Pitești, nr. 28/2013, p. 25.

[6] Idem, Vizitele principelui Carol I în orașul Câmpulung și județul Muscel, în primul deceniu de domnie, în „Muşcelul”, Revistă de Istorie a Filialei Câmpulung a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, nr. 14/2021, Editura Larisa, Câmpulung, p. 33-46.   

[7] „Monitorul Oficial”, nr. 282 din 18(30) decembrie 1877, p. 7182.

[8] Aurel Radu, Aspecte de viață urbană la Pitești în anul 1882, în „Historia Urbana”, tom XXIX, 2021, p.  21-39.

[9] Academia Română, Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I, Cuvântări și acte, vol. II, 1881-1896, p. 249.

[10] Directorele, în original.

[11] Besteley, în original.

[12] Neofit Scriban (n. 1808, Burdujeni - d. 1884, Burdujeni) a fost arhiereu, pedagog și cărturar.

[13] Stradelor, în original.

[14] Cel mai probabil este vorba de podul de la Goranu, care va face legătură între județele Argeș și Vâlcea.

[15] Filip Montoreanu (n. 1839 - d. 1891) a fost un arhitect, publicist și documentarist român de origine franceză. 

[16] Omagele, în original.

[17] Zimancea, în original.

[18] Calinic Miclescu (n. 1822, Suceava - d. 1886, București) a fost mitropolit primat între 1875-1886.

[19] Ghenadie Petrescu (n. 1836, București – d. 1918, Căldărușani) a fost arhiereu, episcop al Argeșului și mitropolit primat.

[20] Verzaru, în original.

[21] Școală particulară înființată în 1880 de Alexandru Teodosiade, fost institutor și revizor școlar.  

[22] Sat component al comunei Prundu, astăzi cartier al orașului Pitești.

[23] Órjea, în original.

[24] Sat component al comunei omonime, astăzi cartier al orașului Pitești. 

Aurel Radu, Vizitele regelui Carol I în orașul Pitești (1866-1896), în „Restituiri”, nr. 66/2022, p. 13-19.