 |
| Vechiul pod de beton de la Căteasca |
Întreaga presă locală a scris despre construirea în timp record de aproape un an, a celui mai lung pod din judeţul Argeş cu inaugurare festivă în vara anului 2010 – firesc motiv de mândrie locală – pod care face legătura între Autostrada A1 Bucureşti-Piteşti şi drumul DJ 703B peste râul Argeş, între comunele Căteasca şi Leordeni.
La Căteasca exista un pod de beton construit în urmă cu zeci de ani (1947), aşadar ieşit din garanţie ca multe altele din întreg judeţul. Este cunoscut că după ’89, podul a fost adesea închis pentru cârpeli de ocazie, traficul rutier făcându-se pe rute ocolitoare. Inundaţiile din 2001 şi 2005 din judeţul Argeş au fost folosite ca pretext pentru întocmirea unui proiect eligibil de construire a unui pod nou la Căteasca din fonduri nerambursabile PHARE şi de la bugetul judeţean, fapt ce a atras atenţia celor de la DNA.
Puţini cunosc faptul că de-a lungul timpului podul de la Căteasca a fost un măr al discordiei la nivelul autorităţilor locale. În 1885, ziarul „România Liberă” scria că autorităţile argeşene erau autorizate prin decretul regelui Carol I să stabilească o taxă de trecere pe podul de lemn „construit de judeţ peste apa Argeşului, în dreptul comunei Căteasca”.
Pe acest pod trecea aşa-zisul „drum al ţuicii” care asigura schimbul comercial între produsele livezilor şi podgoriile Muşcelului şi Dâmboviţei şi cerealele produse în judeţul Argeş şi sudul ţării. În 1896, în ziarul bucureştean Epoca se scria că „pentru o prăbuşitura de pământ imperceptibilă, ivită la capătul măreţului pod de peste Argeş dintre Leurdeni – Muşcel şi Căteasca – Argeş, Niţescu, improvizatul inginer al judeţului, fără nici un titlu, sperie pe ambii prefecţi ai judeţelor limitrofe că din această cauză podul n-are să mai dureze şi că pentru a-l scăpa, se necesită mai întâi abaterea apei pe sub mijlocul lui”.
În activitatea de consolidare a podului de lemn inginerul era învinuit printre altele că a distrus câţiva spargheţuri care serveau tocmai la apărarea picioarelor podului împotriva buştenilor şi sloiurilor aduse de apă. Şi pentru a complica lucrurile mai mult, se afirma că arendaşul local de la Căteasca, „un agent aprig al regimului” a baricadat trecerea peste podul aflat în reparaţii, însă a construit alături un pod propriu „pe două vase ce avea disponibile, percepându-se taxe de la 20-80 bani de căruţă, după cum trecătorii sunt mai aproape, ori mai departe de localitate”…
La Căteasca exista un pod de beton construit în urmă cu zeci de ani (1947), aşadar ieşit din garanţie ca multe altele din întreg judeţul. Este cunoscut că după ’89, podul a fost adesea închis pentru cârpeli de ocazie, traficul rutier făcându-se pe rute ocolitoare. Inundaţiile din 2001 şi 2005 din judeţul Argeş au fost folosite ca pretext pentru întocmirea unui proiect eligibil de construire a unui pod nou la Căteasca din fonduri nerambursabile PHARE şi de la bugetul judeţean, fapt ce a atras atenţia celor de la DNA.
Puţini cunosc faptul că de-a lungul timpului podul de la Căteasca a fost un măr al discordiei la nivelul autorităţilor locale. În 1885, ziarul „România Liberă” scria că autorităţile argeşene erau autorizate prin decretul regelui Carol I să stabilească o taxă de trecere pe podul de lemn „construit de judeţ peste apa Argeşului, în dreptul comunei Căteasca”.
Pe acest pod trecea aşa-zisul „drum al ţuicii” care asigura schimbul comercial între produsele livezilor şi podgoriile Muşcelului şi Dâmboviţei şi cerealele produse în judeţul Argeş şi sudul ţării. În 1896, în ziarul bucureştean Epoca se scria că „pentru o prăbuşitura de pământ imperceptibilă, ivită la capătul măreţului pod de peste Argeş dintre Leurdeni – Muşcel şi Căteasca – Argeş, Niţescu, improvizatul inginer al judeţului, fără nici un titlu, sperie pe ambii prefecţi ai judeţelor limitrofe că din această cauză podul n-are să mai dureze şi că pentru a-l scăpa, se necesită mai întâi abaterea apei pe sub mijlocul lui”.
În activitatea de consolidare a podului de lemn inginerul era învinuit printre altele că a distrus câţiva spargheţuri care serveau tocmai la apărarea picioarelor podului împotriva buştenilor şi sloiurilor aduse de apă. Şi pentru a complica lucrurile mai mult, se afirma că arendaşul local de la Căteasca, „un agent aprig al regimului” a baricadat trecerea peste podul aflat în reparaţii, însă a construit alături un pod propriu „pe două vase ce avea disponibile, percepându-se taxe de la 20-80 bani de căruţă, după cum trecătorii sunt mai aproape, ori mai departe de localitate”…
 |
| Vechiul pod de lemn de la Căteasca în anii '30 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
“Fii drăguţ cu arhiviştii. Ei te pot şterge din istorie“