Pentru cunoașterea istoriei județelor și orașelor reședință de județ avem la îndemână o publicație periodică tipărită în baza legii (legea comunală), o raritate bibliografică în prezent, „Raportul” sau „Expunerea” prin care prefectul și primarul prezentau public și în detaliu starea județului și respectiv a orașului. În acest material prezentăm în întregime „Raportul” prefectului N.D. Nicolau („Expunerea situațiunii județului Muscel...”) de acum un veac, raport care a apărut în „Buletinul oficial al județului Muscel” din 1923[1].
Expunerea prefectului începe cu prezentarea învățământul muscelean reliefând astfel un aspect important al inițiativelor clasei politice postbelice. În primii ani de la încheierea războiului (1918), autoritatea județeană dorea consolidarea învățământului, prin construirea din nou a zeci de clădiri școlare, în special în mediul rural. Din păcate, multe clădiri cu destinație școlară urmau să fie construite în continuare din materiale mai puțin solide, adică cu bârne de lemn și cu acoperișuri de șiță.
Finanțarea acestor construcții școlare se făcea din bugetul de stat (Ministerul Instrucțiunii), din subvenții de la instituțiile județene (Prefectura Mușcel, Comitetul școlar, Serviciul tehnic etc.), din taxele impuse pe băuturile alcoolice, prin subscripție publică („cărămizi”), din donațiile societăților comerciale (Mina de cărbuni, „Lignitul“) și ale particularilor înstăriți: Constantin I.C. Brătianu, deputat de Muscel; Pandele Gogulescu, primar al comunei Purcăreni (Micești); Sarmisa Bilcescu Alimăneștianu, prima femeie doctor în Drept la Paris; Milan Tănăsescu, inspector general silvic ș.a.
Statistica învățământului public este relevantă, întrucât sunt prezentate date despre personalul didactic și elevii din învățământul urban pus în comparație cu cel din mediul rural. În orașul Câmpulung, învățământul secundar era bine reprezentat, întrucât exista un liceu (de băieți), o școală normală de băieți, o școală comercială, o școală de meserii (pentru băieți) și o școală profesională (de fete). În rural, învățământul secundar era reprezentat de cele două școli de meserii de la Călinești și Racovița.
Datele demografice sunt relevante pentru că reflectă profunda ruralitate a zonei. În cele 72 de comune (rurale) ale județului Muscel trăiau 126.687 locuitori (60.540 bărbați și 66.147 femei).
Prefectul critica viciile administrației județene, întrucât personalul administrativ inferior (primar, notar, secretar și jandarm) și super (administratorii de plase) „nu depune munca necesară și nici nu este deloc însuflețit”. Prefectul constata totuși că funcționarii din administrație erau „cei mai rău plătiți”, însă soluția preconizată era îndreptată către „descentralizarea administrativă și autonomia comunală”.
O politică importantă a statului după război a urmărit punerea în aplicare a reformei agrare prin exproprierea marilor moșii, împroprietărirea țăranilor și înființarea de izlazuri comunale. Într-o primă etapă, reforma agrară din județul Mușcel a însemnat exproprierea a 42 de moșii în suprafață de peste 1.924 hectare, împroprietărirea a 1.082 săteni pe suprafața de 1.140 hectare și peste 305 hectare alocate pentru izlazuri, constituirea de rezerve pentru împroprietărirea unor instituții, în special a școlilor și bisericilor rurale.
Până la legea de reformă agrară din 1921 foarte puține comune au beneficiat de prevederile legii din 1907 privind înființarea de izlazuri comunale ca urmare a răscoalei țărănești care a bulversat țara și clasa politică. Comunele care au reușit să înființeze izlazul comunal în baza legii din 1907 erau insignifiante în raport cu întinderea județului: Călinești, Nucșoara, Târgu Cârcinov și Valea Mare. În a două etapă de expropriere a legii agrare din 1921 s-au constituit încă 96 de izlazuri în 58 comune, pe o suprafață de circa 8.000 hectare.
A fost cea mai importantă reformă agrară din Europa postbelică, care însă nu a fost urmată și de o reformă agricolă. Chiar dacă suprafața județului era deluroasă și montană, pretabilă mai degrabă fânețelor, livezilor de pomi fructiferi și viilor, cea mai însemnată cultură era cea a porumbului (12.251 hectare ocupate cu porumb, din cele 35.523 hectare de teren destinat pentru cultură). Mijloacele de producție agricolă erau de cele mai multe ori rudimentare și implicau multă muncă fizică cu un randament agricol scăzut.
Situația silvică nu prezintă date statistice concrete despre suprafețele forestiere deținute de stat și de particulari. Industria forestieră era totuși în creștere, întrucât existau „păduri seculare de o rară frumusețe”, care se puteau exploata în mod profitabil. Exploatările nesistematice ale pădurilor particulare erau criticate de prefect pentru că „moșnenii și-au devastat proprietățile împădurite printr-o exploatare continuă și cu totul nechibzuită”.
Starea sanitară a populației rurale era deficitară din cauza numeroaselor epidemii și în special a mortalității infantile. Chiar dacă numărul anual al nou-născuților era excedentar față de cel al decedaților, din păcate mortalitatea infantilă era la cote uriașe: „...procentul cel mare de morți îl dau în județul nostru, ca și în restul țării, sugacii și mai ales până la vârsta de un an, numărul lor ridicându-se aproape la jumătate din numărul total al morților”. Bolile venerice și viciile erau consemnate și criticate de autorități: „...patima beției a devenit o primejdie socială contra căreia trebuie să reacționăm, căci băutura ruinează sănătatea atât fizică cât și intelectuală”; „Sunt sate în care numărul sifiliticilor se numără cu sutele”. Totuși se întrezărește și o rază de speranță prin implicarea băncii populare din comuna Țițești, care din fondurile proprii a cumpărat medicamentele necesare pentru tratarea tuturor bolnavilor de sifilis din comuna în care își desfășura activitatea.
Raportul prefectului prezintă inclusiv aspectele moral-religioase mușcelene și date statistice despre lăcașele de cult. În județul Mușcel erau 154 biserici deservite de 127 preoți și 222 cântăreți, precum și patru schituri: Cetățuia, Ciocanu, Nămăești și Slănic. Prefectul constata starea morală și religioasă scăzută a populației rurale: „Din cauza slăbirii credinței religioase la sate a început concubinajul să se înmulțească, hoțiile iau proporții îngrijitoare, necruțând nici chiar bisericile, spargeri găsim în fiecare comună, divorțurile care în trecut aproape nu existau la sate, de la un timp au devenit foarte frecvente”.
Din activitatea serviciului sanitar veterinar județean rezultă statistici despre vitele mari și mici, însă prefectul se arăta sceptic față de realitatea datelor („Am convingerea că aceste date nu corespund riguros realității și că avem spre binele județului nostru, un număr mai mare de animale”). Raportul conține informații despre epizootii și încercările autorităților pentru îmbunătățirea rasei animalelor, în special a cailor. Interesante sunt datele referitoare la pagubele însemnate pentru agricultura musceleană produse de musca columbacă[2] (în prezent eradicată), care a dus la moartea a peste 1.500 de vite mari într-o singură lună, astfel încât „multe ogoare au rămas nesemănate”. Creșterea animalelor rămânea principala activitate agricolă în această regiune muntoasă și deluroasă a țării.
Situația economică județeană era dependentă în special de agricultură. În nordul județului existau fânețe și livezi și se creșteau animale, iar în sud exista deja o „frumoasă podgorie de vii”. Pentru a crește valoarea adăugată a produselor se dorea crearea unei industrii pentru „uscarea prunelor prin cuptoare sistematice”.
Comerțul județean era scăzut, întrucât „nu oferă mari piețe de desfacere”, iar industria locală era subțire, comasată în special în orașul de reședință. Existau fabrici de cherestea, hârtie și materiale de construcție în Câmpulung, dar și o fabrică de spirt, oțet și drojdii comprimate în Clucereasa, comuna Racovița.
Activitatea minieră se desfășura intens în localitățile din nordul județului unde existau cariere de piatră de construcție, fabrici de var și exploatări de cărbune (lignit) în comunele: Albești, Berevoești, Boteni, Dragoslavele, Godeni, Nămăești, Poenari, Rucăr și Schitu Golești.
Mișcarea cooperatistă era în creștere, întrucât existau 44 cooperative (majoritatea de consum), 102 bănci populare și două federale importante (Federala „Negru Vodă“ din Câmpulung și Federala Podgoria din Târgu Cârcinov).
Autoritățile acordau atenție căilor de comunicație, cele mai numeroase fiind cele comunale și vicinale. Existau șosele în întindere de 1.405 km, din care: 131 km șosele naționale, 168 km județene, 353 km vicinale și 753 km comunale. Întreținerea drumurilor se realiza în special din zilele de prestație pe care țăranii erau obligați să le execute cu brațele și vitele, însă acest sistem funcționa în mod defectuos: „Prestația ar reprezenta cea mai importantă parte din totalul mijloacelor de care dispunem, dacă s-ar executa în mod efectiv, cinstit și fără risipă și dacă prestatorii ș-ar executa obligațiunile lor, dar se constată că în anul acesta s-au executat puține lucrări cu prestațiile”.
Liniile și posturile de comunicație telefonică au fost restabilite după război pe o lungime de 490 km, cu 56 de posturi telefonice. Aceste posturi telefonice erau încă deficitare întrucât nu cuprindea toate comunele județului (72). Se aștepta încă reluarea rutei poștale între Câmpulung și Brașov.
Situația financiară a județului era stabilă și fără împrumuturi mari. Totuși se simțea lipsa unui local propriu pentru administrația județului Muscel: „...județul nostru fiind poate între ultimele care nu au local propriu”, după cum afirma prefectul[3].
Raportul prefectului județului Mușcel – N.D. Nicolau este o sursă importantă a istoriei mușcelene din care rezultă informații relevante despre numeroase aspecte economice (agricultură, comerț, cooperație și industrie), administrative (căi de comunicație, serviciul telefonic, pază și ordine, arest, finanțe) și sociale (demografie, statistici privind starea civilă, învățământ, serviciul sanitar uman și veterinar). Strângerea acestor rapoarte într-un volum compact reprezintă un deziderat important pentru istoriografia orașului Câmpulung și a fostului județ Mușcel.
***
Expunerea situațiunii județului Muscel prezentată Comisiunii interimare județene de prefectul județului în sesiunea ordinară de la 15 octombrie 1923
Conformându-ne dispozițiunilor art. 100 din legea Consiliilor județene, avem onoare a prezenta D-voastre, situația județului privită din toate punctele de vedere, consultând în acest scop comunicările oficiale primite de la șefii autorităților din județ și a vă arăta îmbunătățirile ce s-au putut face în intervalul acestui an (15 octombrie 1922 – 15 octombrie 1923).
Voi începe expunerea de față cu chestiunea care atât anul trecut, cât și anul acesta ne-a preocupat mai mult și anume clădirea localurilor de școli primare rurale.
Se știe că în întreaga țară se simte mare nevoie de localuri școlare, din lipsa cărora mulți copii rămân fără învățământul primar, lucru absolut nepermis într-un stat pretins civilizat, căci orice sacrificiu și oricât de mare, nu trebuie ținut în socoteală, când este vorba de educarea maselor populare, cu cel puțin cursul învățământului primar.
Actualul guvern, reprezentat la Ministerul Instrucțiunii, prin excelența sa Profesorul Dr. C. Angelescu, încă de anul trecut a luat înalta și lăudabila deciziune de a se construi și repara în comunele rurale cât mai multe localuri de școli și mai ales în satele și cătunele unde nu existau asemenea clădiri; sau erau instalate în case particulare cu totul neigienice și absolut improprii acestui scop.
Conformându-ne acestei deciziuni și convins de marea operă socială ce săvârșim, prin ridicarea a cât mai multe clădiri școlare în cuprinsul acestui județ și mai ales în satele și cătunele izolate, de unde copiii cu greu veneau la școlile din satele de reședință, având de parcurs distanțe mari și în unele părți chiar accidentate; am pornit hotărât la lucru încă din primăvara anului trecut (1922), luând următoarele măsuri:
1. Am stabilit comunele și satele unde se simțea absolută nevoie să se construiască noi clădiri școlare, sau să se repare cele existente. Din cercetările amănunțite ce am făcut în cuprinsul județului am stabilit a se construi din nou 62 de clădiri și a se repara șapte clădiri vechi.
2. Am intervenit la Serviciul tehnic local de s-au alcătuit devizele de materialul lemnos necesar acestor școli; întrucât multe din aceste clădiri urmau a se construi din bârne, iar acest material se dădea gratuit de Ministerul de Domenii. Până în prezent, pentru construirea școlilor sus arătate s-a dat următorul material lemnos:
a) 4.556 steri lemne de foc pentru arsul cărămizii și varului;
b) 7.847 metri cubi, lemne de fag, plop, mesteacăn, anin, salcie și brad;
c) 3.714 metri cubi lemn de stejar;
d) 290 metri cubi brad pentru șiță.
3. Fondurile bănești de care dispuneau comunele ca excedente din anii trecuți am dispus de s-au ridicat de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni și le-am destinat ca ajutor la construirea acestor școli.
De asemenea, la votarea bugetelor anului în curs ca și anul trecut am prevăzut sume însemnate tot ca ajutor la construirea acestor clădiri școlare.
În special, sumele bănești rezultate din taxa pe țuică și vin am afectat-o în întregime în scopul sus arătat.
Profităm de această ocazie spre a vă arăta și Dv. că suma totală cu care comunele au venit în ajutorul acestor clădiri este de 1.328.000 lei. Județul a venit în ajutorul, acestor clădiri până în prezent cu suma totală de 212.000 lei.
Comitetul școlar județean al cărui președinte am onoarea să fiu a venit în ajutor până în prezent cu suma totală de 43.000 lei.
Ministerul Instrucțiunii a dat pentru construirea acestor școli până în prezent în total suma de 1.012.000 lei.
Tot în scopul sus arătat s-au tipărit carnete sub denumirea de „cărămizi“, care s-au distribuit publicului binevoitor la luminarea poporului, încasându-se până în prezent în total suma de 53.883 lei.
Dl. Const. I.C. Brătianu, deputat de Muscel, totdeauna binevoitor cu interesele acestui județ și mai ales cu luminarea poporului, a binevoit de a donat pentru școli suma de 50.000 lei. |
De asemenea, au mai donat:
Dl. Pandele Gogulescu, pentru construirea școlii din comuna Micești, suma de 100.000 lei;
D-na Sarmiza Alimăneștianu, pentru școala din cătunul Bogătești, 16.000 lei.
Dl. Milan Tănăsescu, inspector general silvic, pentru școala din satul Oțelu, comuna Berevoești, suma de 6.000 lei și teren.
Mina de cărbuni, „Lignitul“ pentru școala din comuna Schitu-Golești, suma de 65.000 lei.
Diverși: 148.000 lei.
Total: 3.033.883 lei.
Adăogăm că Serviciul tehnic local, în urma intervenției noastre, a contribuit în mod efectiv la ajutorarea acestor clădiri școlare repartizând în acest scop un număr însemnat din zilele de prestație.
De asemenea, statul a mai contribuit la construirea acestor localuri, prin aceea că desființându-se Serviciul de refacere, restul de materiale ce se mai găsea în depozitul acestui serviciu a fost destinat pentru construcțiuni de localuri școlare, cu condițiunea de a se distribui comitetelor respective cu preț redus și cu îngăduință de plată.
În aceste condițiuni s-au primit din menționatele depozite următoarele materiale:
a) Circa 700 m.c. bușteni de brad;
b) 11.183 kg. cuie;
c) 92 m.p. geamuri;
d) 250 kg. chit pentru geamuri;
e) 770 perechi balamale pentru ferestre;
f) 84 bucăți balamale pentru uși;
g) 9 kg. ulei;
h) 82 bucăți broaște pentru uși;
i) 421 butoni;
j) 5 kg. ținte pentru geamuri;
k) 5 bucăți zăvoare;
l) 1.420 colțari pentru ferestre.
Cea mai mare parte din aceste materiale au fost predate comitetelor școlare; iar restul este în curs de predare după necesități.
Adaog, domnilor membrii, că la îndemnul și sfaturile noastre, atât sătenii fruntași cât și cei săraci au contribuit: unii ajutând bănește, iar alții cu munca, toți împinși de dragostea și datoria de a se înfăptui în satele lor marea operă a clădirilor școlare.
Ceea ce s-a săvârșit până astăzi la sate cu ridicarea acestor clădiri școlare este cea mai impunătoare manifestare obștească, care denotă în mod evident că atunci când este vorba de un interes obștesc sătenii știu să facă adevărate sacrificii.
Cred că este de folos să arăt și Dv. stadiul în care se află lucrările acestor clădiri școlare după o muncă încordată ce am desfășurat în campania anului trecut și în anul acesta.
1. Localuri de școli terminate: Podul Dâmboviței, Lerești, Voinești, Hârtiești, Drăghici, Valea Popii, Valea Nandri, Huluba, Vrănești, Beleți, Cotești, Jugur și Lăicăi;
2. Localuri de școli acoperite și tencuite: Furnicoși, Hârtiești (com. Țițești), Isvorani, Slobozia, Stănești și Aninoasa;
3. Localuri de școli acoperite și netencuite: Piatra, Valea Largă, Nămăești, Groșani, Pițigaia, Valea Stânii, Racovița de Sus, Micești, Ciocănești, Văleni Podgoria, Cârstieni, Sămăila, Băila, Sboghițești, Malu și Vărzăroaia;
4. Localuri de școli ajunse la acoperiș, care se vor termina în toamna aceasta: Șelari, Valea Dindărăt, Gănești, Racovița de Jos, Băjești, Enculești, Cotenești, Vulturești, Davidești și Oțelu.
5. Localuri de școli pentru care s-a adunat și se lucrează materialul: Bârzești, Balabani, Chilii, Jupânești, Bădești, Glodu, Domnești, Glâmbocel, Scoicești, Leicești, Poenița, Mărăcineni, Coșești și Petrești.
6. Localuri de școli vechi care s-au reparat radical: Davidești, Dâmbovicioara, Topoloveni și Micloșani.
Am deplină convingere, domnilor consilieri, că până în toamna anului 1924 se vor termina toate localurile de școli și deci se va rezolva pe deplin în acest județ această mare operă.
Administrația
Teritoriul județului Muscel este împărțit în șase plase conduse de șase administratori de plasă, având în total 72 comune cu următoarea populație pe ziua de 1 septembrie 1923: 60.540 bărbați, 66.147 femei și 29.214 contribuabili. Populațiunea arătată mai sus nu cuprinde și pe a orașului Câmpulung, ci numai a comunelor rurale din județ.
În cursul unui an, adică de la 1 septembrie 1922 și până la 1 septembrie 1923, mișcarea populației a fost următoarea: 4.313 născuți, 1.308 căsătoriți, 2.668 morți.
Administrația fiind una din cele mai importante instituțiuni într-un stat organizat, întrucât prin ea se asigură ordinea și prosperitatea statului, este absolut necesar să cuprindă cele mai bune elemente administrative și cu o vastă pregătire socială.
Până în prezent, totuși, cu toate legiuirile încercate a da țării o bună administrație nu s-a putut ajunge la un rezultat satisfăcător și chiar în prezent administrația este departe de a corespunde cu succes înaltului rol social ce-l are în stat.
Cu ocaziunea inspecțiunilor ce am făcut în județ m-am convins pe deplin că personalul nostru administrativ inferior ca: primar, notar, secretar și jandarm, fie din nepregătire, fie că e rău retribuit nu depune munca necesară și nici nu este deloc însuflețit pentru a se achita în mod demn și conștiincios de frumoasele atribuțiuni ce au. Natural că pe ici și colea se găsesc și excepțiuni care fac cinstea corpului administrativ.
Pe cât ne-a fost posibil am căutat ca prin sfaturi, îndemnuri și în unele cazuri, unde am constatat îndărătnicie, prin aplicare de pedepse să ridic moralul administrației și să deștept conștiința datoriei reușind astfel să se poată lucra ceva. Totuși, constat cu regret că suntem departe de a ridica administrația satelor la ceea ce ar trebui să fie.
Nici chiar administratorii de plase, deși <sunt> funcționari superiori, nu corespund chemării ce au, ba din contră, chiar ei contribuie în bună parte la starea precară a actualei administrații.
Sperăm însă, domnilor membri, că grație reformei administrative ce actualul guvern a depus în Parlament încă din sesiunea trecută și care se va înfăptui chiar în actuala sesiune, se va schimba complet administrația, întrucât această lege va modifica radical actuala organizare prin descentralizarea administrativă și autonomia comunală, principii care de multă vreme s-au aplicat în alte state și au dat rezultate satisfăcătoare.
Cu toate greutățile financiare prin care trecem, am avut deosebită grijă de funcționari și vă rog și pe D-voastră ca cu ocaziunea votării bugetului să arătați aceeași solicitudine, mai ales că dintre toți funcționarii țării, cei mai rău plătiți sunt cei din administrație.
Cu ocaziunea inspecțiunilor făcute prin județ am constatat în multe comune că localurile de primării sunt vechi, ruinate, iar în unele părți instalate în localurile altor autorități și chiar în case particulare.
Am luat măsuri de refacerea primăriilor din următoarele comune: Rădești, Valea Popii, Rucăr, Livezeni, Poienița și în anul acesta s-au construit din nou localuri în următoarele comune: Vlădești, Malu cu Flori, Priboieni, Vulturești și Costești.
Serviciul agricol
Acest serviciu împărțit în patru regiuni este îndeplinit de un consilier agricol și șase agronomi având ca atribuțiuni principale următoarele:
a) Aplicarea legii pentru reforma agrară și aducerea la îndeplinire a însărcinărilor de ordin economic date prin diferite legi și regulamente;
b) Aplicarea legii pentru învoirile agricole și regulamentului pentru administrarea izlazurilor.
Domnilor membri, cunoașteți și dv. că actualul guvern în dorința sinceră de a împroprietări pe săteni a luat încă din anul 1918 măsura dată prin decretul-lege nr. 3.697 pe baza căruia s-a expropriat până azi un total de 42 moșii cu suprafață de 1.924 hectare și 3.755 m.p., din care s-au destinat:
a) Pentru împroprietărire: 1.140 hectare și 7.390 m.p.;
b) Diverse rezerve pentru instituții ca: școli, biserici, Serviciul tehnic, Serviciul sanitar etc., 88 hectare și 39 ari;
c) Teren rămas disponibil de la săteni deposedați și loturi demonstrative, actualmente, desființate, 248 hectare și 0,208 m.p.;
d) Izlazuri comunale rezervate din terenuri de cultură și anume din suprafața expropriată pentru împroprietărirea individuală, 305 hectare și 7.326 m.p.;
e) Terenuri embaticare deținute de diferiți săteni din suprafața de mai sus, 133 hectare și 65 ari;
f) Teren rezervat pentru drumuri și exploatare, 7 hectare și 7.431 m.p.
În întregul județ au rămas bine împroprietăriți 1.082 săteni pe suprafața de 1.140 hectare și 7.390 m.p., din care 820 săteni au achitat complet valoarea loturilor, adică suma de 1.527.397 lei și 27 bani, pentru suprafața de 933 hectare și 7.390 m.p. și acesta la 25 de comune, rămânând a se mai elibera titluri de proprietate numai la comunele Berevoești și Călinești ale căror debite sunt în curs de încasare.
Actualmente funcționează în județ două obști de arendare constituite de săteni pe terenuri luate cu arendă prin bună înțelegere de la proprietari și anume: Obștea M. Eustatiade din comuna Ciulnița și Obștea Purcăreni din comuna Purcăreni.
Obști de cumpărare funcționează 11 și anume în comunele: Glâmbocel, Tg. Cârcinov, Hârtiești, Retevoești, Ciulnița, Dârmănești, Băjești, Mihăești și Purcăreni.
De asemenea, avem în ființă o cooperativă agricolă în comuna Lerești.
Numărul izlazurilor din acest județ sunt:
a) După legea din 1907, patru izlazuri cu o suprafață de 166 hectare și 4.765 m.p. în comunele: Târgu Cârcinov, Valea Mare, Călinești și Nucșoara;
b) După legea agrară din a doua expropriere, comisiunile de ocol au expropriat pentru constituire de pășune comunală un număr de 96 izlazuri în 58 comune, pe o suprafață totală de 7.924 hectare și 19 ari, rămânând expropriate definitiv la comisiunea județeană în apelurile ce s-au judecat până în prezent o suprafață de 2.396 hectare și 49 ari, restul fiind în curs de judecată.
Serviciul agricol județean a dat pentru acest an spre folosință 52 izlazuri la 34 comune în suprafață de 4.348 hectare și 49 ari, pentru care comunele urmează a plăti statului o arendă de 130.841 lei și 61 bani.
Lucrările comisiunilor de ocol sunt aproape terminate cu excepția numai a câtorva cazuri de revizuire și pronunțare a hotărârilor pentru izlazurile comunale aprobate cu avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor.
Comisiunea județeană de expropriere este în plină activitate și credem că cel mai târziu până la 1 ianuarie 1924 va termina complet judecarea apelurilor introduse și fixarea prețului pământurilor expropriate.
Întinderea totală a terenului de cultură din județ este de 35.523 hectare, dintre care 22.447 hectare este ocupată de fânețe naturale, iar restul semănată cu diferite plante ca: grâu, orz, ovăz, porumb, mei, in, cânepă, fasole, varză, ceapă, pepeni; nutrețuri artificiale ca: lucernă, trifoi, borceag etc., cum și alte legume ca: morcovi, pătrunjel, păstărnac, ardei, țelină etc.; din această ultimă suprafață majoritatea este ocupată cu porumb, adică 12.251 hectare, iar restul cu plantele enunțate mai sus.
Situația cerealelor în genere este mediocră, a fânețelor bune, a pomilor fructiferi și viilor mediocră.
Instrucția publică
În acest an cursurile școlare au început în tot județul la data reglementară, 22 septembrie. Îmi îngăduiți a vă citi două tablouri în care sunt trecute: populația școlară, personalul și frecventarea din învățământul primar, urban și rural, de la 1 septembrie 1922 – 1 septembrie 1923:
Învățământul primar, urban și rural, din Câmpulung
|
Nr. școli rurale |
Personalul didactic urban |
Personalul didactic rural |
Școli de aplicație |
Orfelinat |
Personal |
Elevi înscriși |
Absolvenți |
Total |
|||||
|
Băieți |
Fete |
Personal |
Băieți |
Fete |
Băieți |
Fete |
|||||||
|
5 |
6 |
22 |
13 |
1 |
1 |
8 |
1 |
1 |
1235 |
1023 |
169 |
119 |
288 |
Învățământul primar rural din județ
|
Școli de băieți |
Școli de fete |
Personal |
Elevi înscriși |
Total |
Elevi care au urmat |
Total |
Absolvenți |
Total |
||||
|
Băieți |
Fete |
Băieți |
Fete |
Băieți |
Fete |
|||||||
|
126 |
5 |
5 |
318 |
12797 |
11731 |
24528 |
6821 |
3861 |
10682 |
1103 |
361 |
1464 |
Din tablourile de mai sus se constată că numărul celor înscriși în matricolul învățământului primar rural din județ a fost de 24.528 <elevi>, din care însă a urmat în mod regulat cursurile numai 10.682 <elevi>, deci mai mult de jumătate, adică 13.846 <elevi> nu au urmat regulat cursurile. Starea aceasta de lucruri trebuie să ne îngrijoreze[4], mai ales avându-se în vedere că, școala este una din instituțiunile de cultură cele mai importante din stat.
Una din cauzele principale care a contribuit la acest mare rău este reaua voință a părinților, care nici în urma amenzilor ce li s-au aplicat nu au voit să lase copiii să-și urmeze regulat cursurile.
Mobilierul școlar și materialul didactic, lipsind mai pretutindeni, iar pe unde există se întreține în proaste condițiuni.
Starea igienică a școlilor se prezintă cu mult mai bine ca în anul trecut, pentru că s-au construit parte din localuri noi și s-au reparat parte din cele vechi.
Țin să adaug că corpul didactic ia o parte foarte activă în mișcarea cooperativă, întrucât aproape toate băncile populare, obștile și cooperativele sunt conduse de învățători.
Ar fi de dorit însă ca activitatea extra-școlară să nu sustragă prea mult pe învățător de la chemarea sa părăsind bunul mers al școlii, din care cauză mulți din absolvenții cursului primar rural nu au în mod complet cunoștințele necesare.
Cred că n-ar fi lipsit de interes să vă arăt pe scurt și mersul învățământului secundar, așa cum se prevede în tabloul de mai jos:
Învățământul secundar
|
Liceul |
Școala normală de băieți |
Școala comercială |
Școala de meserii Câmpulung |
|||||||||
|
Personal didactic |
Elevi înscriși |
Promovați |
Personal didactic |
Elevi înscriși |
Elevi promovați |
Promovați Absolvenți |
Personal didactic |
Elevi |
Promovați |
Personal didactic |
Elevi |
Promovați |
|
15 |
388 |
268 |
18 |
446 |
327 |
16 |
7 |
116 |
88 |
6 |
87 |
- |
|
Școala profesională |
Școala de meserii Călinești |
Școala de meserii Racovița |
||||||
|
Personal didactic |
Eleve |
Absolvente |
Personal didactic |
Elevi |
Absolvenți |
Personal didactic |
Elevi |
Absolvenți |
|
10 |
65 |
4 |
2 |
20 |
6 |
2 |
30 |
4 |
Biserica și cultul
În cuprinsul județului avem în total 154 biserici deservite de 127 preoți și 222 cântăreți.
De asemenea, mai avem patru schituri, trei de călugări și anume: „Ciocanul“ cu trei monahi, „Cetățuia“ cu doi monahi și „Slănic“ cu un monah și unul de călugărițe „Nămăești“ cu 18 monahii.
Biserici în construcție sunt: Priboieni și Drăghicești, comuna Gorgan, iar gata de sfințire Ulita din comuna Poienița și Dâmbovicioara din comuna Rucăr.
Pentru construirea și repararea acestor biserici, județul a contribuit cu 11.000 lei, din care 5.000 lei pentru Priboieni, 5.000 lei pentru Ulita și 1.000 lei pentru Drăghicești.
Starea religioasă a locuitorilor nu se prezintă mulțumitor, bisericile nu mai sunt vizitate de credincioși ca odinioară, așa că abia se văd câțiva bătrâni în zilele de duminică. Din cauza slăbirii credinței religioase la sate a început concubinajul să se înmulțească, hoțiile iau proporții îngrijitoare, necruțând nici chiar bisericile, spargeri găsim în fiecare comună, divorțurile care în trecut aproape nu existau la sate, de la un timp au devenit foarte frecvente.
Pe lângă relele de mai sus, apoi de câtva timp a început să se întindă la sate „secta adventiștilor“ care nu face parte din nicio religie dominantă în stat, ori liberă, și față de care suntem datori a lua toate măsurile de stârpire.
Din fericire, în județul nostru această sectă a apărut numai în vreo patru comune, însă pare că face oarecare progrese, întrucât numărul sătenilor ce au căzut în această credință crește din zi în zi; și aceasta datorată numai faptului că credincioșii pierzând legătura cu biserica, îndată ce se prezintă vreun amăgitor, mințile slabe cad ușor în mrejele lui.
Din cele mai sus expuse, spre regretul nostru trebuie să constatăm că poporul este ușor expus să alunece pe povârnișul patimilor și dezordinii morale.
Nu mai puțin, de această stare sunt responsabile și organele învestite cu oficierea cultului religios, căci sunt preoți, din fericire puțini, care fie prin temperamentele lor, fie prin rătăcirea judecății lor, în loc dea fi apostoli ai păcii învrăjbesc poporul, iar alții prin prea multe îndeletniciri de diverse ordine, neglijează marea lor misiune.
Serviciul sanitar
În acest județ funcționează ca personal sanitar: un medic primar, nouă medici de plasă, 36 agenți sanitari și 23 moașe.
Starea sanitară în cursul acestui an, adică de la 1 octombrie 1922 până la 1 octombrie acest an 1923 nu a fost rea și aceasta se deduce din excedentul născuților asupra morților, întrucât avem 2.238 morți și 3.296 născuți, deci avem un excedent de 1.058 de nașteri.
Epidemiile ce au bântuit în acest județ în intervalul de la octombrie 1922 până la octombrie 1923 au fost: scarlatina, difteria, febra tifoidă, dizenteria, tifos exantematic, tusea convulsivă, oreion, dalac și pojar, cu un număr total de 268 bolnavi, dintre care șase cazuri mortale, iar restul de 262 cazuri vindecate în spitalele din comunele rurale și 816 bolnavi, din care 740 vindecați, 39 morți și 37 rămași la 31 septembrie 1923 în Spitalul județean din Câmpulung.
Cum vedem, epidemiile au dat în acest an un număr neînsemnat de îmbolnăviți și morți; procentul cel mare de morți îl dau în județul nostru, ca și în restul țării, sugacii și mai ales până la vârsta de un an, numărul lor ridicându-se aproape la jumătate din numărul total al morților.
Cauza principală a acestei stări nenorocite se datorește lipsei de îngrijire ce au în primele zile nou-născuții și de aceea mor cu miile; chiar în comunele unde avem moașe, sătenii din cauza ignoranței se servesc tot de moașele empirice, complet lipsite de cele mai elementare noțiuni de higienă.
Este adevărat că acest rău a fost în parte remediat, prin înființarea în orașul nostru, încă de acum doi ani, a unei filiale a societății „Principele Mircea”, care are de scop tocmai îngrijirea lehuzelor și a sugacilor. Ar fi de dorit însă ca această filială să aibă cât mai multe dispensare în comunele rurale, unde răul este mai mare și ca atare binefacerile acestei instituții s-ar resimți foarte mult.
Județul nostru având întinse livezi de pruni și ca atare producând mari cantități de țuică, din nenorocire patima beției a devenit o primejdie socială contra căreia trebuie să reacționăm, căci băutura ruinează sănătatea atât fizică cât și intelectuală, pe măsură ce alcoolismul se întinde, infirmii, imbecilii, epilepticii, degenerații își măresc numărul.
Dar ce este mai trist, domnilor membri, această patimă a început a se întinde și în tineret, nădejdea și viitorul nostru, — și statisticile dovedesc că mulți tineri, din cauza alcoolismului au devenit apași[5], criminali, destrăbălați.
Un al doilea flagel, care s-a întins groaznic la sate, de la război încoace, este sifilisul.
Sunt sate în care numărul sifiliticilor se numără cu sutele.
Trebuie luate grabnice măsuri pentru stăvilirea acestui flagel, altfel ne așteaptă un dezastru fizic și moral, mai ales în populația sătească, tocmai de unde așteptăm izvorul de energii și reînviorare al neamului.
Voi studia cu deosebită grijă această grea problemă socială și chiar anul acesta, cu ocazia aprobării bugetelor comunelor rurale voi prevedea sume însemnate pentru procurare de medicamente în scopul tratării sifiliticilor. Față cu greutatea primejdiei ce amenință populația sătească am deplină credință că băncile populare vor veni cu însemnate ajutoare bănești în scopul arătat, imitând astfel frumosul exemplu dat de Banca populară din comuna Țițești, care singură și numai din fondurile sale a cumpărat materialul medicamentos pentru sifiliticii din întreaga comună și unde s-a și făcut un tratament radical complet.
Nu trebuie să uităm, domnilor membri, că alături de luminarea maselor populare prin școli, cu același interes și grijă trebuie să urmărim și sănătatea poporului, căci o minte sănătoasă se găsește numai într-un corp sănătos.
Serviciul veterinar
Acest serviciu este condus în județul nostru de doi medici veterinari ajutați de trei agenți. Printre epizootiile ce au bântuit vitele locuitorilor în cursul acestui an au fost:
1. Turbarea în comunele: Vrănești, Târgu Cârcinov, Nămăești, Voinești, Rădești, Vlădești, Lerești și Mihăești;
2. Antraxul (dalacul) la vite cornute mari în comuna Beleți, cu puține cazuri mortale;
3. Morva la un cal în comuna Valea Mare, care a fost ucis;
4. Pesta porcină în comuna Purcăreni.
În toate aceste comune s-au aplicat măsurile necesare pentru combaterea epidemiilor. Toate aceste epizootii n-au însemnat nimic față de pagubele produse de musca columbacă la mijlocul lunii mai, care în câteva zile a otrăvit prin mușcături peste 1.500 capete de vite, provocându-le moartea, din care cauză multe ogoare au rămas nesemănate.
Credeam că vom fi plătiți cu pierderea provocată de musca columbacă în primăvara acestui an, dar s-a dovedit contrariu. În toamnă acestui an, pe la 17 septembrie a apărut o nouă dar mai ușoară invazie de muște care mușcau tot așa de rău ca și în primăvară, însă fiind reduse ca număr nu au fost periculoase. S-a dovedit că această muscă și-a depus ouăle pe mai toate pâraiele din munții noștri și s-au găsit larve foarte multe, chiar pe pietrele din Râul Târgului în regiunea orașului. Dacă timpul va fi favorabil, în primăvara viitoare aceste larve se vor dezvolta în muște periculoase pentru vite. De aceea, credem necesar și vom lua măsuri ca locuitorii să fie preveniți din timp pentru a ști să se ferească de la prima apariție.
Pentru acoperirea pagubelor produse în acest an de musca columbacă, guvernul a luat măsuri ca toți sătenii să fie ajutați cu fonduri bănești pentru cumpărarea altor vite repartizând pentru județul nostru suma de 1.500.000 lei.
Numărul vitelor după ultima categorie este de: 231 armăsari, 1.673 cai, 1.521 iepe, 199 mânji, 127 mânze, 413 cârlani, 159 cârlane, 142 asini, 34 asine, 272 tauri, 12.066 boi, 8.713 vaci sterpe, 11.066 vaci cu lapte, 4.200 junci, 3.601 junice, 4.142 mânzați, 4.050 mânzate, 4.400 viței, 3.904 vițele, 4 bivoli, 2 bivolițe sterpe, 1 bivoliță cu lapte, 1 malac, 2.904 berbeci, 10.372 oi sterpe, 35.625 oi fătătoare, 950 miei, 4.637 cârlani, 12.715 cârlane, 315 țapi, 3.570 capre, 443 iezi, 557 vieri, 9.292 porci, 6.642 scroafe, 5.292 purcei, 3.573 purcele, 145.857 găini, 17.488 rațe, 8.710 gâște, 3.812 curcani, 307 alte păsări, 293 stupi cu albine.
Am convingerea că aceste date nu corespund riguros realității și că avem spre binele județului nostru, un număr mai mare de animale.
În scopul de a se îmbunătăți rasa cailor, atât de degenerată în județul nostru, s-a trimis și anul acesta de către Onor. Ministerul Domeniilor un număr de trei armăsari de rasă, bătând în total 39 iepe. Este surprinzător faptul că sătenii nu au profitat de această ocazie, întrucât numărul iepelor bătute este foarte mic, deși monta a fost gratuită; iar statul suportă cheltuieli destul de mari cu aducerea și întreținerea armăsarilor.
Nu trebuie să uităm, domnilor membri, că județul nostru fiind în cea mai mare parte așezat într-o regiune muntoasă și deluroasă, una din cele mai principale ocupațiuni a locuitorilor este creșterea vitelor și ca atare datori suntem să dăm toată atențiunea acestei ramuri de avuție națională încurajând prin toate mijloacele îmbunătățirea rasei animalelor.
În acest scop, chiar în acest județ funcționează o Comisiune zootehnică, compusă în parte din economi de vite și care comisiune are ca rol principal studierea și găsirea mijloacelor pentru îmbunătățirea rasei animalelor.
Țin însă să arăt că până în prezent rolul acestei comisiuni s-a mărginit numai la studii și cercetări, fără a putea face vreo operă referitoare la îmbunătățirea rasei animalelor și aceasta din cauză că până în prezent n-a avut la îndemână mijloacele necesare și nici fonduri bănești.
Sper că în viitor să se lucreze efectiv în scopul îmbunătățirii rasei animalelor, întrucât am luat dispozițiuni, ca din bugetele izlazurilor comunale să se afecteze până la 25% din venituri în acest scop.
De asemenea, la votarea bugetelor comunelor rurale pe exercițiul 1924 și acolo unde mijloacele vor permite, vom avea grijă să se afecteze fonduri în scopul sus arătat.
Situația silvică
Județul nostru fiind așezat într-o regiune muntoasă și deluroasă, posedă păduri seculare de o rară frumusețe și de un scurt timp industria lemnului a început să ia o mare dezvoltare.
Din cauză că nu am primit științele necesare decât numai de la patru ocoale silvice din județ, nu am putut stabili numărul de hectare posedate de stat și al celor posedate de particulari și nici întinderea de păduri ce s-a exploatat în acest an.
Am însă de expus o constatare demnă de relevat asupra exploatării pădurilor și anume. Pe când statul își exploatează pădurile într-un mod sistematic și după anumite reguli tehnice, particularii și în special moșnenii și-au devastat proprietățile împădurite printr-o exploatare continuă și cu totul nechibzuită, așa că dealurile din jurul satelor au rămas goale și torentele formate de ploi au săpat pâraie adânci în sânul lor, cărând între sate și lunci pietriș și nisip, înecând și distrugând șosele, case și locuri de cultură.
Se impune stăvilirea exploatărilor neregulate și o grabnică reîmpădurire a acestor coaste. În limitele posibilității vom da concursul nostru, în caz când Casa pădurilor va lua vreo măsură în această privință.
Arestul preventiv
Mișcarea populației în arestul județului, de la 1 octombrie 1922 până la 1 octombrie 1923 este următoarea:
Arestați aflați la 1 octombrie: 26 bărbați, 3 femei;
Arestați intrați în intervalul de la 1 octombrie 1922 până la 1 octombrie 1923: 160 bărbați, 7 femei;
Total: 187 bărbați, 10 femei;
Eliberați în același interval: 172 bărbați, 8 femei;
Rămași la 1 octombrie 1923: 14 bărbați, 2 femei.
Starea sanitară a arestaților a fost relativ bună.
Localul fiind vechi și ruinat i s-au făcut reparațiuni în limita mijloacelor bugetare.
Mine
În județul nostru se găsesc mari cantități <de> lignit, și de câtăva vreme extragerea lui se face pe o scară întinsă aducând noi venituri județului și mai ales populației din satele de unde se recrutează muncitori, care sunt foarte bine retribuiți.
Cele mai importante mine de lignit sunt:
1) Societatea „Lignitul“ din comuna Schitu Golești cuprinzând minele numite: Pescăreasa, Jidava și Poenari, care împreună dau o producție anuală de 56.485.440 kg lignit, având 180-200 lucrători zilnic;
2) Mina „Poenari-Jugur“ a societății Beligrădeanu din comuna Poenari, cu o producție 23.340.050 kg. lignit anual, având 60 lucrători zilnic;
3) Mina „Progresul“ a societății „Cărbunele” în comuna Godeni cu o producție anuală de 6.390. 920 kg. lignit anual, având 25-30 lucrătorii zilnic;
4) Mina „Godeni” a d-lui D.L. Cociu din comuna Schitu Golești cu o producție de 960.278 kg lignit anual, având șase lucrători zilnic;
5) Mina „Popescu & Lămbescu“ a societății „Boteni“ din comuna Boteni, cu o producție anuală de 1.116.376 kg lignit anual, având doi lucrători zilnic.
6) Mina „Viitorul Berevoești“ a d-lui I.I. Hera din comuna Berevoești, cu o producție de 146.800 kg lignit anual, având patru lucrători zilnic.
În comunele Albești și Rucăr se extrage renumita piatră de construcție, iar în comunele Nămăești și Dragoslavele se găsește o varietate de marmură și tot în aceste comune se fabrică var pe o scară întinsă.
Mișcarea cooperatistă
În județul nostru avem următoarele instituții cooperatiste:
1) Două federale și anume: „Negru Vodă“ cu sediul în Câmpulung dispunând de un capital social de 1.430.000 lei și un capital de operațiuni de 17.000.000 lei; și Federala Podgoria, cu sediul în comuna Târgu Cârcinov, cu un capital social de 600.000 lei și un capital de operațiuni de circa 8.000.000 lei.
Ambele federale fac operațiuni de credit și economie, aprovizionări și desfaceri în comun a produselor sătești.
2) 102 bănci populare cu un capital social de circa 27.000.000 lei și un capital de operațiuni de peste 40.000.000 lei.
De asemenea, mai avem în județ 44 cooperative, dintre care majoritatea sunt de consum, iar altele de exploatări de păduri, cărbuni etc.
Din cele expuse mai sus rezultă că mișcarea cooperatistă a luat un mare avânt în județul nostru.
Serviciul telefonic al județului
Acest serviciu este executat de un conductor[6] șef ajutat de șase cantonieri telefonici.
Se știe că din cauza războiului liniile telefonice au fost distruse, iar aparatele instalate în 105 posturi telefonice au fost luate de inamic.
Convins de marea importanță a acestui serviciu, am depus toată stăruința și am reușit a restabili rețeaua telefonică pe o lungime de 490 km cu 56 de posturi telefonice.
Mai necesită instalarea a șase linii telefonice a căror executare este în curs, astfel că în scurtă vreme cred că toate comunele rurale vor avea legătură telefonică între ele și cu capitala județului.
De asemenea, Direcțiunea Generală a Poștelor lucrează la linia Rucăr-Bran-Brașov, așa că în curând vom avea legătură între Câmpulung și Brașov. Adaug că aceste lucrări se fac cu greutate din cauza anevoinței cu care se găsesc materialele și aparatele telefonice, cum și din cauza prețurilor extraordinar de exagerate.
Serviciul de pază
Prin decretul-lege nr. 1.842 din 24 aprilie 1923, modificându-se art. 133 și 137 din legea pentru organizarea comunelor rurale, s-a desființat straja în natură și s-a legiferat ca pază în comunele rurale să se facă prin guarzi comunali plătiți.
Înființarea de guarzi comunali cu plată era o necesitate adânc simțită, date fiind defectuozitățile vechiului sistem de pază care nu mai corespundea împrejurărilor actuale, deoarece locuitorii care o făceau nu puteau să aibă nici pregătirea necesară, nici responsabilitatea păzitorilor de carieră, pe lângă neajunsurile că locuitorii erau stingheriți de la ocupațiile lor.
Noua lege fixează principiile generale relative la paza în comunele rurale, principii care vor fi dezvoltate și explicate printr-un regulament ce se va elabora de o comisiune de specialiști instituită în acest scop de Ministerul de Interne.
Suntem acum de abia la începutul aplicării acestei legi, așa că nu putem cunoaște încă rezultatele, dar am credința că prin aplicarea dispozițiunilor ce se vor stabili prin regulamentul vorbit mai sus, vom ajunge ca paza în comunele rurale să se facă în așa fel încât să poată garanta ordinea, siguranța și avutul sătenilor.
Situația financiară a județului
Până în exercițiul 1919-1920 bugetul județului nu s-a putut echilibra decât cu subvenții din partea Ministerului de Interne și împrumuturi la stat, care variau între 20.000 și 90.000 lei.
Cu începere din exercițiul 1920-1921, veniturile județului s-au mărit simțitor și cheltuielile făcându-se cu deosebită chibzuială s-a ajuns nu numai a se echilibra bugetul fără ajutoare din partea statului, dar chiar s-a putut agonisi o economie de 704.484 lei, sumă ce se găsește consemnată sub diferite recipise ale administrației financiare locale, care se găsesc în păstrarea Ministerului de Finanțe.
Bugetul anului viitor s-ar fi putut echilibra chiar fără a înscrie între venituri excedentul exercițiului 1922-1923, dar fiindcă avem de făcut o importantă cheltuială cu repararea localului tribunalului, al cărei cost după devizul întocmit de Serviciul tehnic se urcă la suma de 130.000 lei și fiindcă a fost necesar să înscriem o sumă mai însemnată pentru construcțiuni de școli a trebuit să înscriem la venituri și acest excedent, care însă sperăm să nu fie cheltuit pentru că vom avea un plus de încasări peste prevederile bugetare.
Dispunând de capitalul menționat mai sus, la care adăogându-se viitoare economii, credem că cea mai bună destinație va fi pentru construirea palatului administrativ, a cărui nevoie se resimte așa de mult, județul nostru fiind poate între ultimele care nu au local propriu.
După conturile definitive, situația financiară a exercițiului 1922-1923 se prezintă la 30 septembrie 1923 astfel:
1. Bugetul Administrațiunii Generale
a) Încasări efectuate de la 1 aprilie 1922 până la 30 septembrie 1923: 1.461.601,17 lei;
b) Plăți efectuate în același interval de timp: 1.226.855,15 lei;
c) Excedent numerar consemnat: 234.746,02 lei.
2. Bugetul Drumurilor
a) Încasări efectuate de la 1 aprilie 1922 până la 30 septembrie 1923: 2.848.567,66 lei;
b) Plăți efectuate în același interval de timp: 2.069.291,04 lei.
c) Excedent numerar: 779.276,62 lei.
Situația împrumuturilor județului
Județul s-a împrumutat în anul 1919 la stat cu suma de 171.355 lei cu obligație de a se restitui în termen de cinci ani fără procente și s-a plătit până în prezent 118.813 lei.
În afară de aceste împrumuturi, județul mai are contractate la Casa Creditului Județean și Comunal cinci împrumuturi în valoare totală nominală de 271.600 lei, pentru care se plătește o anuitate de 15.557 și 90 bani capital și provenite[7].
Din capitalul împrumutat la Casa creditului județean și comunal s-a amortizat până la 31 martie 1923: 98.449 lei și 30 bani și a mai rămas de amortizat: 212.172 lei, iar datoria în totul capital și provenite se cifrează la 31 martie 1923 la 326.972 lei.
Situația economică
Județul Muscel prin situația sa geografică, fiind așezat în cea mai mare parte în regiunea muntoasă și deluroasă, nu oferă condițiuni prielnice de agricultură, din care cauză populația satelor și a orașului importă mari cantități de porumb și grâu; în schimb însă, muscelele dau o recoltă foarte bună de fân și ca atare dă posibilitate locuitorilor să se ocupe cu creșterea vitelor.
Livezile de pruni și alți pomi fructiferi ocupă o mare suprafață din județ și putem spune că este una din ocupațiunile principale a locuitorilor.
Ceea ce este de regretat însă, este faptul că din prune se fabrică aproape numai țuică, deși s-ar putea crea o mare industrie de uscarea prunelor prin cuptoare sistematice.
Partea de sud a județului posedă frumoasă podgorie de vii care au adus o bună situație materială locuitorilor, căci prin replantarea viilor s-au pus în valoare terenuri, care altfel nu ar fi produs aproape nimic, apoi munca intensivă ce se cere de această cultură, necesitând multe brațe, a urcat prețul muncii astfel că locuitorii acestei regiuni câștigă foarte bine.
Industrie și comerț
În cuprinsul acestui județ funcționează astăzi trei fabrici, care fac parte din marea industrie și anume:
1. Fabrica de spirt, oțet și drojdii comprimate din Clucereasa pendinte de comuna Racovița;
2. Fabrica de ipsos, asfalt și piatră măcinată, izolatoare de igrasie, mozaic și carton asfaltat situată în orașul Câmpulung;
3. Una fabrică de hârtie situată tot în orașul Câmpulung;
Materia primă pentru aceste fabrici se aduce atât din județ cât și din țară.
4. Una fabrică de cherestea sub denumirea de „Râul Târgului“ situată tot în orașul Câmpulung, care procură materia primă numai din acest județ.
În ceea ce privește mica industrie avem în cuprinsul județului foarte multe cuptoare pentru fabricat varul, cum și multe fabrici de cherestea.
Din punct de vedere comercial, acest județ prin situația sa nu oferă mari piețe de desfacere așa că comerțul nu a luat niciun avânt.
Serviciul de poduri și șosele
În județul nostru avem șosele în întindere de 1.405 km., din care 131 km. șosele naționale, 168 km. județene, 353 km. vicinale și 753 km. comunale. Pe toată această întindere sunt 2.364 poduri și podețe, din care 289 pe șoselele naționale, iar restul pe cele județene, vicinale și comunale.
Din totalul acestor poduri și podețe avem 1.697 în stare bună, 326 mediocre și 341 rele, acestea din urmă fiind cele mai multe pe șoselele vicinale și comunale din lemn și de deschideri mici și sperăm că în campania anului viitor să poată fi în mare parte înlocuite.
Șoselele și podurile din județul nostru au avut de suferit mult din cauza războiului, așa că față cu starea în care se găseau după război, putem zice că s-a adus o îmbunătățire simțitoare, mai ales că bugetul drumurilor are venituri mici și nu s-a putut face față cheltuielilor decât cu însemnate ajutoare acordate de Ministerul Lucrărilor Publice.
Din totalul de 54.8oo zile cu brațele, 645 <zile> cu una vită, 26.635 <zile> cu două vite, 370 <zile> cu patru vite și 15 <zile> cu șase vite, s-au executat numai 22.220 zile cu brațele, 115 <zile> cu una vită, 9.595 <zile> cu două vite, 28 <zile> cu patru vite și cinci <zile> cu șase vite, adică s-a executat numai un procent de 38,8% din totalul zilelor de prestație.
Cu aceste zile s-au executat lucrări pe șoselele județene, vicinale și comunale: 340 m.c. piatră, 3.039 m.c. pietriș, 1.158 m.c. balast, 381 m.c. nisip, 78.459 m.l. desfundări și reparațiuni de șanțuri, 13.278 m.c. terasamente, 18.593 m.l. astupări de gropi și făgașe, 8.723 m.c. ciuruire și așternere de pietriș, 255 m.c. transport de lemnărie, 130 poduri și podețe reparate, 1.840 m.l. diguri, 202 m.l. apărători, 131 m.l. batere de piloți, 6 m.c. montare de lemnărie, 785 m.c. fașine și 125 m.p. casiuri.
Până în prezent s-a dat mai multă atenție șoselelor județene și vicinale ca artere mai importante de circulație și întrucât acestea în mare parte au fost refăcute, rămâne ca în campania anului viitor să dăm toată atențiunea șoselelor comunale, ca astfel și rețeaua acestor șosele să poată fi adusă în bună stare de funcționare și să se asigure dezvoltarea economică a județului.
Domnilor membri,
Terminând cu expunerea situației generale a județului, am ferma convingere că veți pune tot interesul în rezolvarea lucrărilor din această sesiune, că veți fi călăuziți numai de binele general și că nu veți precupeți munca Dv. dezinteresată pentru înflorirea județului nostru.
Prefect, N.D. Nicolau
Secretarul consiliului județean, Ilie Dănescu
Prefectura Județului Muscel, Prefect N.D. Nicolau, Expunerea situațiunii județului Muscel prezentată Comisiunii interimare județene de prefectul județului în sesiunea ordinară de la 15 octombrie 1923, în „Buletinul oficial al județului Muscel”, an III, nr. 4-5, septembrie-octombrie 1923, Tipografia și Librăria Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung, 13p.
[2] Columbacă = Insectă mică asemănătoare cu o musculiță, a cărei înțepătură veninoasă provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor.
[3] Clădirea Prefecturii Muscel, azi Primăria Câmpulung, monument istoric (Cod LMI AG-II-m-B-13556) a fost construită în urmă cu 90 de ani (1934).
[4] Îngrijească, în original.
[5] Apaș = Bandit, derbedeu, haimana, hoț, huligan, tâlhar.
[6] Constructor, în original.
[7] Provenit / provent = Beneficiu realizat de stat prin acordarea de privilegii comerciale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
“Fii drăguţ cu arhiviştii. Ei te pot şterge din istorie“