vineri, 21 decembrie 2012

Armand Călinescu – avatarul unui simbol



Monumentul vandalizat din Bucureşti
În prezent, în Argeş există străzi şi licee botezate în cinstea lui Armand Călinescu, însă nu există niciun monument dedicat acestui simbol al luptei intransigente cu fanatismul mişcării legionare, expresie a extremismului de dreapta în România. Imediat după asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari în septembrie 1939 în zona Eroilor din Bucureşti, unde a fost ridicat un monument modest placat cu marmură, autorităţile locale din Argeş, în funte cu prefecţii colonel Cameniţă Petre, Spiridon Emanoil şi colonel Berea Alexandru, s-au grăbit să impună tuturor comunelor din judeţ să contribuie cu bani pentru ridicarea unui monument dedicat lui Armand Călinescu, ca un gest reparator în cinste acţiunilor sale de bine întreprinse pentru judeţul Argeş.
Deşi suma de bani a fost strânsă prin ordin, după preluarea puterii în stat de către  legionari şi generalul Antonescu, construirea monumentului nu a mai reprezentat vreo prioritate, banii fiind restituiţi comunelor prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 17927 din 1941[1]. Chiar mai mult, s-a pus sechestru pe întreaga avere mobilă a defunctului Armand Călinescu, sub acuzaţia că în timpul cât a fost prim-ministru a frustrat statul cu suma de 35.246.000 lei, aşa cum a stabilit Comisia pentru controlul averilor de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri. S-a pus sechestru asigurător în 16 ianuarie 1941 pe toate bunurile mobile aflate în vila din comuna Ciupa, astăzi comuna Răteşti care au fost lăsate în custodia administratorului moşiei Costache Victor. Administratorul moşiei a fost nevoit să se deplaseze la Bucureşti pentru a-i aduce la cunoştinţă văduvei lui Armand Călinescu, Adela informaţii despre sechestru şi pentru a-i preda cheile vilei de la Ciupa. La scurt timp după rebeliunea legionară, în februarie 1941, a fost ridicat sechestrul de pe averea mobilă, pe motivul că bunurile sechestrate erau proprietatea doamnei Adela Călinescu de la defunctul ei tată, maiorul Alexandru Barangă, fost mare proprietar în comuna Ciupa. Tot cu aceeaşi ocazie s-a aplicat sechestru pe un teren arabil în suprafaţă de 25 hectare, întrucât s-a constatat că este proprietatea defunctului Armand Călinescu provenit prin cumpărare.  
Vila A. Călinescu de la Răteşti
După rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, în notele informative întocmite de Legiunea de Jandarmi Argeş apar informaţii legate de profanarea mormântului familiei Călinescu din Curtea de Argeş. Locotenent colonelul Modest Isopescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Argeş relata că în urma deplasării cu maşina la cimitirul din Curtea de Argeş s-au constat următoarele: „Cavoul este crăpat, o parte din acoperiş şi plasa din faţa criptei este stricată, iar parte din acoperişul sicriului lui Armand Călinescu este stricat, aşa că i se vedeau pantofii. Prin grija primarului oraşului Curtea de Argeş, s-au astupat crăpăturile în mod provizoriu cu cărămizi, anunţându-se familia ca să vină să ia măsuri de repararea criptei”[2]. 
În urma anchetelor a reieşit că în seara rebeliunii legionare din 21-22 ianuarie 1941, doi elevi de la Seminarul teologic din Curtea de Argeş, Ionescu Florian şi Dragomir Grigorie, au pătruns cu forţa peste paznicul cimitirului din oraş care le-a înmânat cheile de la cripta familiei Călinescu, sub ameninţarea revolverului. De asemenea, profesorul Mihăilescu H. de la Seminarul teologic din oraş şi membru în consiliul de administraţie al Cooperativei „Munţii Argeşului”, a fost cel care a mers în zilele de rebeliune la Piteşti în frunte unei echipe formată din elevi seminarişti şi oameni de prin satele din jur[3]. 
Cripta familiei Călinescu din Curtea de Argeş
Elevii seminarişti ajutaţi de Niţă Gheorghe şi Preda Constantin au ridicat cu această ocazie placa de marmură de pe mormânt. Legionarii Niţă Gheorghe şi Preda Constantin, fără să aibă o funcţie calificată, erau angajaţi la Cooperativa Forestieră „Munţii Argeşului” din Curtea de Argeş de către preşedintele legionar al cooperativei, avocatul Apostol Dumitru născut în 1905 în comuna Şuici care era şi şeful legionarilor din plasa Curtea de Argeş. În imobilul deţinut de această cooperativă în strada Negru Vodă, nr. 47 era instalat sediul legionar din oraş.
În seara următoarea, pe la orele 23.00, au revenit cu toţii în cimitir fiind susţinuţi de Popescu Gh. Ion şi Popescu Ion (contabili la aceeaşi cooperativă) şi alte persoane neidentificate care împreună au minat cavoul şi l-au detonat. După reconstituirea faptelor, elevii seminarişti şi angajaţii de la Cooperativa „Munţii Argeşului” care au contribuit direct la detonarea criptei familiei Călinescu, au fost înaintaţi pentru a fi judecaţi de Tribunalul Militar al Corpului I Armată Craiova, cu excepţia lui Popescu Ion şi Popescu Gh. Ion care erau dispăruţi şi daţi în urmărire alături de alte persoane părtaşe[4]. Pentru exemplificare, avocatul Dumitru Apostol a fost condamnat la trei luni de închisoare corecţională şi mobilizat pentru a fi trimis pe font[5]. La sfârşitul războiului, după preluarea puterii de către comunişti, acesta a organizat un grup de rezistenţă în nodul judeţului, pe Valea Topologului, fiind prins în 1948 când a fost condamnat la închisoare şi împuşcat la scurt timp[6].    

Radu Aurel, Armand Călinescu - avatarul unui simbol, în "Săgetătorul", nr. 805, supliment cultural al cotidianului "Argeşul", nr. 6755, 5 martie 2013, p. 7, 10.



[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 206/1941, f. 22, 68.
[2] Idem, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 43-44.
[3] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 14/1941, f. 80-82.
[4] Idem, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 86.
[5] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 211/1941, f. 11, 19.

vineri, 14 decembrie 2012

Testamentul Elenei Perticari Davila (1865-1954)




Amintiri din copilărie
Elena G-ral Perticari Davila
În decursul vieţii, Elena Perticari Davila a făcut trei testamente cu privire la averea pe care o deţinea, precum şi persoanele cărora le lăsa o serie de obiecte şi bijuterii personale. Primul testament a fost întocmit în 14 august 1916, al doilea în 1935 şi al treilea în 11 decembrie 1946, la Izvorul de Sus. În ultimul preciza că doreşte să fie înmormântată la Izvoru, fie la Bucureşti lângă Alexandru Davila. A dorit să nu fie înmormântată în cavoul familiei Perticari, ci într-un mod cât mai simplu, în pământ. Dorea la mormânt o cruce de piatră după modelele vechi ale crucilor româneşti şi o lespede tot de piatră pe care să se scrie data naşterii, 13/25 ianuarie 1865.
În testamentul din 1946 preciza obiectele, mobilele şi bijuteriile pe care le lăsa rudelor şi prietenilor apropiaţi: fiicei sale Ioana Şuţu, nepoatelor Ioana şi Irina, Ghica Cantacuzino, Dinu Cuţarida, Ioana Popp, Florica Racoviţă, Ana, Radu, Rose-Marie, Nicolae, Joiţa Cuţarida, Elena Leonte, Citta Davila, Maria Davila. Lăsa brăţări, broderii, medalii şi blănuri regelui Mihai I, reginei Elena, reginei Maria a Iugoslaviei, arhiducesei Ileana, precum şi altor multe persoane şi instituţii: Azilul Elena Doamna, Şcoala din Izvoru, Muzeul din Goleşti, Dispensarul din Izvoru[1].  
În 12 februarie 1923, avocatul familiei, Victor Raţiu se adresa Elenei Perticari Davila prin care o anunţa că trebuie să se prezinte la Ministerul de Externe pentru a preciza „valorile depuse la bănci”, valori evacuate împreună cu tezaurul ţării la Moscova...
Testamentul Elenei Perticari Davila: 

Ultima mea voinţă,
Subscrisa Elena general Perticari, născută Davila, având numai un copil adoptat, pe fiica mea Elena Ioana dispun prin prezentul testament de întreaga cotitate disponibilă, adică din jumătate din întreaga mea avere actuală şi viitoare, precum arăt mai jos.
După cunoştinţa ce am, averea mea – acea cu care am fost înzestrată la trecerea mea în căsătorie şi acea pe care am primit-o ulterior ca moştenire de la părinţii mei, de la mătuşa mea Felicia Racoviţă şi de la alte rude – este cea următoare:
1. Precum arată în foaia mea de zestre autentificată de Tribunalul Notariat Ilfov sub nr. 1441 din 6 septembrie 1882 şi transcrisă în registrul special de foi dotale la nr. 355/1882, zestrea mea e compusă din următoarea avere:
a) O pătrime din moşia Şerboeni, adică din partea care a fost zestrea defunctei mele mame, Ana Davila;
b) Via de lângă Azilul Elena (Cotroceni) în suprafaţă de 4 pogoane;
c) 26.000 lei în scrisori funciare după cursul zilei;
d) Poliţa de asigurare a Societăţii „Dacia România” cu nr. 739.
e) Trusoul şi diferite giuvaericale în valoare de 16.000 lei.
Acest avut zestral nu mi-a rămas însă stăpânire în întregul lui, căci cu ocazia împărţirii averii defunctului meu tată generalul Davila, între mine, sora mea Zoe Cuţarida şi fraţilor mei Alexandru şi Carol Davila, păstrând numai ce mi se constituise zestre din avutul defunctei mele mame Ana Davila, am raportat ceea ce mi se constituise în zestre de către defunctul meu tată, din avutul său, spre a împărţi toată averea rămasă de la dânsul în chip frăţesc astfel cum se arată în actul de împărţeală întărit de Tribunalul Ilfov, Secţia I, prin sentinţa nr. 318 din 31 martie 1900 şi anume:
a)      Via, adică cele 4 pogoane din locul de la Cotroceni;
b)      15.000 lei, valoare nominală a scrisorilor funciare urbane Bucureşti 5%, evaluată de comun acord de toţi moştenitorii la suma de 12.900 lei; 
c)      11.000 lei, valoarea nominală a scrisorilor funciare rurale 7% evaluate de comun acord de către toţi moştenitorii la suma de 11.000 lei;
d)      14.500 lei primiţi de la Societatea de Asigurare „Dacia” România, conform recunoaşterii moştenitorilor mei, cu care am cumpărat colierul de briliante;
e)      10.000 lei trusoul şi bijuteria – căci restul până la 16.000 lei cât arată actul dotal adică 6.000 lei – s-a recunoscut de toţi moştenitorii mei că reprezintă valoarea bijuteriilor luate din averea mamei;
f)        8.300 lei reprezentând venitul averii ce am raportat, precum s-a stabilit de comun acord adică am raportat 56.700 lei şi cu chipul acesta am luat parte la partajul moştenirii rămasă de la defunctul meu părinte cu drepturi egale alături de sora şi fraţii mei;
Averea de împărţit a fost:
1.      Locul de la Cotroceni;
2.      lei 89.700 în numerar
 Făcând compensaţia între ceea ce mi se cuvenea şi ceea ce trebuia să raportez a urmat ca eu să aduc la succesiune suma de 33.975 lei şi să iau:
-          ¼ din întregul teren de la Cotroceni – mi-a ieşit la sorţi nr. IV.
Asupra acestui teren am realizat în primul rând despăgubirea acordată de primăria capitalei care a expropriat o porţiune de teren pentru prelungirea bulevardului Elisabeta cu suma rezultată din această expropriere completată de soţul meu am făcut raportul de 33.975 lei sus menţionată.
Posterior, prin actul de asociere sub semnătură privată transcris la Tribunalul Notariatului Ilfov, nr. 2.967/1903, eu cu fraţii mei, Alexandru şi Carol Davila am adus ca aport cele trei loturi ale noastre din terenul de la Cotroceni în asociere ce am format cu Theodor Căpitanovici şi Alexandru Simonidi pentru a parcela întregul teren şi a-l vinde în loturi.
Am realizat în urma încheierii acestui act următoarele sume:
a) Pentru refuzul primăriei capitalei de a acorda autorizarea să vindem particularilor parcele din terenul nostru, urmând proces, am câştig am câştigat până în ultima instanţă şi primăria ne-a plătit ca daune suma de 59.696 lei, din care partea mea reprezintă aproximativ 19.898 lei, cu 15.000 lei soţul meu mi-a cumpărat şiragul de mărgăritare.
b) Din vânzarea în rate a parcelelor din terenul de la Cotroceni s-a realizat pentru partea mea în asociere, numai până la 26 februarie 1911, suma de lei 56.800, astăzi această sumă trebuie să fie mult mai însemnată şi urmează a se mai încasa ratele terenurilor vândute.  
II. În afară de avutul meu zestral şi de avutul moştenit de la tatăl meu arătat până aici, am mai moştenit averea menţionată în actul de partaj întărit de Tribunalul Ilfov, Secţia a IV-a prin sentinţa nr. 337/1908 şi anume:
a) ¼ din lotul III din moşia Bănănăi, compus din locuri de cultură în întindere de 44 hectare, locuri de pădure şi zăvoi în întindere de 71 hectare şi 2300 mp, zăvoi în întindere de 7 hectare şi 7.250 mp. Această parte de moşie a fost vândută şi asupra a ceea ce s-a realizat, aproximativ suma de 24.000 lei după cum se arată în actul de vânzare autentificat la Tribunalul Ilfov. 
b) ¼ din lotul IV din moşia Goleşti, compusă din 61 hectare şi 5950 mp teren de cultură; 63 hectare şi 2750 mp pădure; 16 hectare şi 6500 mp vii cu olaşniţa; 18 hectare şi 5000 mp prund cu zăvoi;
c) ¼ din a 6-a parte din moşia Şerboeni, judeţul Argeş cuvenită lui Constantin Racoviţă şi având suprafaţa de 31 hectare şi 2000 mp.
III. Am mai moştenit de la defuncta mea mătuşă, Felicia Racoviţă cum se arată în testamentul său olograf din 21 aprilie 1904 următoarele:
a) a şasea parte din moşia Goleşti formând lotul nr. II şi atribuit defunctei prin actul de partaj întărit de Tribunalul Ilfov prin sentinţa 337/1908;
b) o pătrime din lotul nr. VI din moşia Goleşti cumpărată de defuncta Felicia Racoviţă de la fratele meu Alexandru Davila, cum s-a recunoscut de către acesta prin actul autentificat de Tribunalul Notarial Ilfov sub nr. 10.821 din 9 noiembrie 1907.
IV. Afară de acest avut am mai cumpărat în timpul căsătoriei mele cu generalul Perticari, partea ce mi s-a atribuit din preţul vânzării viei zise „Constantin Racoviţă” porţiunea de moşie Şerboeni aparţinând fratelui meu Alexandru Davila, prin actul de vânzare autentificat la Tribunalul Notarial Ilfov sub. Nr. 13.074/1910.
Acesta fiind avutul meu din care jumătate se cuvine fiicei mele adoptive Elena Ioana, dispun de cealaltă jumătate cum urmează, nu pentru că dragoste ce o am pentru fiica mea nu e desăvârşită ca a unei mame iubitoare, dar pentru că dânsa având o stare mare de pe urma tatălui său, generalul Perticari, cred de datoria mea să înapoiez rudelor mele mai puţin avute, ceea ce îmi revine de la părinţii mei:
-          ¼ din lotul VI din moşia Goleşti cumpărată de la fratele meu Alexandru Davila de către defuncta Felicia Racoviţă şi lăsată mie moştenire, cum se arată mai sus, o las în ce priveşte mica proprietate, fie în natură, fie valoarea fondului în numerar, în cazul când s-ar vinde pentru împărţeală, nepoţilor mei Cita şi Tudor Davila, copiii fratelui meu Alexandru Davila, iar uzufructul îl las fratelui meu Alexandru Davila. Această avere pe care eu am moştenit-o de la defuncta mea mătuşă fiind cumpărată de la fratele meu Alexandru Davila, am înţeles întotdeauna de datoria mea să o fac să reintre în patrimoniul fratelui meu, cum veniturile le-am dat cât au trăit copiii lui.
-          Restul avutului meu cu care se completează cotitatea disponibilă, fiind prea neînsemnată ca valoare pentru a putea face cu el vreo părtinire, doresc să se împartă nu după cum îmi este dragostea mare şi deopotrivă pentru toi ai mei ci după cum am socotit că vor putea fi nevoile fiecăruia şi anume să se împartă în 6 părţi egale şi să se atribuie:
1.      Două părţi din şase nepoatelor mele Ana, Felicia şi Elena, fiicele surorii mele, Zoe Cuzarida;
2.      O parte din şase nepoţilor mei Radu, Dinu şi Niculae Cuzarida, fii surorii mele Zoe Cuzarida. Părinţii lor Zoe şi Niculae Cuzarida vor administra această avere, capitalizându-le veniturile până la majoratul fiecăruia sau la trecerea în căsătorie a fetelor – purtând grija să se consemneze la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni – veniturile, sau în cazul când partea ce li s-ar atribui n-ar fi în natură, sumele în numerar ce ar reprezenta partea lor de moştenire;
3.      O parte din cele şase rog pe fratele meu Carol Davila să o primească în plină proprietate ştiind bine cât este de inimos, de bun şi cât a ajutat pe fratele nostru Alexandru pe care îl gog să poate grijă şi în viitor;
4.      Două părţi din cele şase le las în ce priveşte noua proprietate Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice în ce priveşte însă uzufructul acestei părţi, îl va avea pe timpul vieţii sale fratele meu Alexandru ca să nu fie lipsit de îngrijirile de care are nevoie.
I.                    Partea celor dintre moştenitorii şi legatarii mei care mi-ar predeceda se va împărţi deopotrivă între legatarii rămaşi în viaţă în momentul decesului meu.
II.                 Dintre bijuteriile ce am, urmează mai jos o listă de ce voi lăsa fiicei mele Ioana şi încep cu şiragul de mărgăritare pe care o rog să îl poarte întotdeauna în amintirea celeia care i-a fost din tot sufletul mamă.
III.               Două rânduri de briliante cu două funde de briliante legate printr-un rând mai mic şi formând un şirag – dispun că după alegerea fiice mele – dacă dorinţa ei ar fi să le păstreze, cu ceea ce s-ar socoti a fi valoarea lor în numerar, iar dacă dorinţa ei ar fi să le vândă cu ceea ce s-ar realiza drept preţ de vânzare să se dea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice care ar întrebuinţa în fiecare an venitul ce ar rezulta din acest capitol în scopul următor:
1.      Cu jumătate din acest venit se va procura în fiecare an cărţi şi veşminte copiilor săraci şi sârguitori din şcolile comunale ce funcţionează în comuna Izvoru de Sus, Argeş şi Goleşti din judeţul Muşcel.
2.      Cealaltă jumătate împreună cu venitul celor două şesimi din disponibilul averii mele prevăzute la paragraful 4, după moartea fratelui meu Alexandru Davila, Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice va avea o bursă şi o va da unui student în medicină, sărac şi cu aptitudini medicale sau chirurgicale cu începere din al doilea an de studiu şi până în momentul când reuşind la examenul de internat va fi obţinut un post de salariat.
Bursa va purta numele General Ana Davila şi i se va acorda studentului care reuşind la examenul anului I al Facultăţii de Medicină va fi desemnat de către consiliul de profesori ai acestei facultăţi. Adaug însă că dacă printre elevi s-ar afla vreunul din satul Goleşti (Muşcel) sau Izvorul de Sus (Argeş) i se va da preferinţă.
Rog pe fratele meu Pia să săvârşească cu fondurile ce le lăsasem în păstrare, împrejmuirea mormântului părinţilor noştri, căci îmi e o mare întristare să nu fi îndeplinit datoria mea pe care o urmăresc şi doresc de atâta vreme.
Rog încă pe buna şi iubita mea cumnată Marioara să nu uite pe fratele meu Alexandru şi să-şi amintească că fiica mea Ioana este fina ei şi a lui Pia, să o iubească dar şi să o sprijine călăuzind-o spre bine.
Rog încă pe fratele meu să se ocupe de publicarea corespondenţei părinţilor noştri căci acum se poate da la iveală. Pe pisoiul meu «gen. Perticari» îl rog să sprijine această lucrare pe care o începusem fără a o săvârşi.


Lista obiectelor ce le las rudelor şi prietenilor

Fiicei mele Ioana
La Moscova
1 şirag de mărgăritare

2 mărgăritare lunguieţe ce se pot pune la urechi sau anina la rândul cel mic de briliante

1 parură completă de briliante cu trei flori şi frunze (se poate transforma în cracă)

1 ceasornic pus într-o brăţară de platină – dar al regelui Carol I

1 inel cu un briliant mare

1 inel cu un mărgăritar

1 inel cu un safir înconjurat de briliante

1 inel cu un briliant şi un mărgăritar mic

1 smarald înconjurat de briliante

1 cruce mare cu o ametistă şi briliante – dar al reginei Maria

1 broşă mare cu una peruzea în formă de inimă şi gravată cu aur (de la mama)

1 broşă cu un safir mare şi briliante

1 broşă cu trei safire (unul galben), dar al prinţului Carol

1 salbă monede turceşti de aur şi peruzele (de la mama)

1 rând de monede turceşti de aur pentru cap (de la mama)

1 pereche cercei turceşti de aur (de la mama)

1 şirag lung de mărgean roşu (de la mama)
Toată argintăria ce îmi revine de la părinţi – una cutie de … de aur, toate dantelele, blănile şi toate micile lucruri ce le am şi nu le dăruiesc altora.

Domniţei Elisabeta
La Moscova
O rog să primească de la aceea ce i-a arătat întotdeauna o nestrămutată dragoste, o mică brăţară, de la străbuna mea Zinca Golescu şi pe care domniţa o admira întotdeauna – e un rând de boabe de aur lucrate şi înşirate una de alta şi un flacon de cristal pentru săruri care se află în casa de fier de la Izvoru.

Cumnatei mele Mărioara (soţia lui Pia)
La Moscova
1 inel cu un rubin de la maică-mea 

1 ac de păr cu rubin şi briliante

1 broşă cu un safir deschis şi coroană – dar al reginei Elisabeta

1 vas mare chinezesc care parvine de la Goleşti

1 pasăre (stârc) de la Copenhaga

Fratelui meu Pia
La Moscova
1 cruciuliţă de botez de aur a tatii

1 ceasornic format din două ovale de bronz – cu termometru şi barometru de la nenea Nicolae Golescu

Sorei mele Zoe Cuzarida
La Moscova
Cerceii mei de briliant

1 broşă de aur şi briliante – cifra reginei Elisabeta (Carmen Sylva)

1 broşă cu trei ametiste (de la mama)

1 broşă cu un mic rubin şi briliante

1 vas mic de Copenhaga cu o cruce

1 cruce veche de filigran cu pietricele

Nepoatei mele Elenuţa (fata Zoiei) 
La Moscova
1 broşă cu cifra reginei Elisabeta – briliante

1 medalion cu oglinzi – cifra reginei Elisabeta cu briliante

2 piepteni baga

1 brăţară argint vechi şi pietricele

Radu Cuzarida
La Moscova
1 ceasornic rotund de masă cu smalţ verde

1 statuetă de Tanagra 

1 bulocă de aur cu trei pietre roze ce o preţuiam întotdeauna

Fanny Derussi
La Moscova
1 ac de cap safir şi briliante

1 picior de vermeil cu trei tăviţe de onix înconjurate cu smalţ roşu, verde, alb

Leni Golescu
La Moscova
1 ac de briliant şi smarald pentru cap

Lica Golescu
La Moscova
1 inel cu un briliant, una cruce argint

Nuţi Golescu
La Moscova
1 inel cu două briliante mici, un cruce veche cu lanţ şi pietricele

Dina Golescu
La Moscova
1 pandantiv cu lanţ de platină şi două chrysoprase liliachii

1 şirag de chihlimbar

Despina Golescu
La Moscova
1 brăţară cu perle, aur şi smalţ verde 

1 pungă mică de aur

Stefana Golescu
La Moscova
1 inel de argint

1 cruce cu smalţ şi piatră de … dar al reginei Maria

Domnişoarei Ara Davila
La Moscova
1 mic pandantiv vechi cu o perlă şi şase safire

Nepoatei mele Zoia Perticari 
La Moscova
1 broşă lungă de smarald şi briliante cu o piatră mai mare la mijloc – dar al reginei Maria

Doamnei general E. Manu
La Moscova
1 inel cu cifra reginei Elisabeta şi coroană

Domnişoarei Zoe Roseti Bălănescu
La Moscova
1 brăţară zale platină şi aur, dar al reginei Elisabeta

Domnişoarei Marcela Pons – fiica Suzanei Lemarquis
La Moscova
1 brăţară cu pietre verzi şi perle

1 căldăruşă bizantină
Toate mărunţişurile celelalte vor rămâne fiicei mele Ioana ca şi tablourile lui Grigorescu şi celelalte picturi şi icoane vechi ce le am, pe care o rog cu limbă de moarte, în caz că nu va avea copii să le dăruiască muzeului nostru din Bucureşti.






[1] Arhivele Naţionale – Argeş, Fond familial Elena Perticari Davila, mapa VII/71.