Armand Călinescu – avatarul unui simbol

Monumentul vandalizat din Bucureşti

În prezent, în Argeş există străzi şi licee botezate în cinstea lui Armand Călinescu, însă nu există niciun monument dedicat acestui simbol al luptei intransigente cu fanatismul mişcării legionare, expresie a extremismului de dreapta în România. Imediat după asasinarea lui Armand Călinescu de către legionari în septembrie 1939 în zona Eroilor din Bucureşti, unde a fost ridicat un monument modest placat cu marmură, autorităţile locale din Argeş, în funte cu prefecţii colonel Cameniţă Petre, Spiridon Emanoil şi colonel Berea Alexandru, s-au grăbit să impună tuturor comunelor din judeţ să contribuie cu bani pentru ridicarea unui monument dedicat lui Armand Călinescu, ca un gest reparator în cinste acţiunilor sale de bine întreprinse pentru judeţul Argeş.

Deşi suma de bani a fost strânsă prin ordin, după preluarea puterii în stat de către  legionari şi generalul Antonescu, construirea monumentului nu a mai reprezentat vreo prioritate, banii fiind restituiţi comunelor prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 17927 din 1941[1]. Chiar mai mult, s-a pus sechestru pe întreaga avere mobilă a defunctului Armand Călinescu, sub acuzaţia că în timpul cât a fost prim-ministru a frustrat statul cu suma de 35.246.000 lei, aşa cum a stabilit Comisia pentru controlul averilor de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri. S-a pus sechestru asigurător în 16 ianuarie 1941 pe toate bunurile mobile aflate în vila din comuna Ciupa, astăzi comuna Răteşti care au fost lăsate în custodia administratorului moşiei Costache Victor. Administratorul moşiei a fost nevoit să se deplaseze la Bucureşti pentru a-i aduce la cunoştinţă văduvei lui Armand Călinescu, Adela informaţii despre sechestru şi pentru a-i preda cheile vilei de la Ciupa. La scurt timp după rebeliunea legionară, în februarie 1941, a fost ridicat sechestrul de pe averea mobilă, pe motivul că bunurile sechestrate erau proprietatea doamnei Adela Călinescu de la defunctul ei tată, maiorul Alexandru Barangă, fost mare proprietar în comuna Ciupa. Tot cu aceeaşi ocazie s-a aplicat sechestru pe un teren arabil în suprafaţă de 25 hectare, întrucât s-a constatat că este proprietatea defunctului Armand Călinescu provenit prin cumpărare.  

Vila A. Călinescu de la Răteşti

După rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, în notele informative întocmite de Legiunea de Jandarmi Argeş apar informaţii legate de profanarea mormântului familiei Călinescu din Curtea de Argeş. Locotenent colonelul Modest Isopescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Argeş relata că în urma deplasării cu maşina la cimitirul din Curtea de Argeş s-au constat următoarele: „Cavoul este crăpat, o parte din acoperiş şi plasa din faţa criptei este stricată, iar parte din acoperişul sicriului lui Armand Călinescu este stricat, aşa că i se vedeau pantofii. Prin grija primarului oraşului Curtea de Argeş, s-au astupat crăpăturile în mod provizoriu cu cărămizi, anunţându-se familia ca să vină să ia măsuri de repararea criptei”[2]. 

În urma anchetelor a reieşit că în seara rebeliunii legionare din 21-22 ianuarie 1941, doi elevi de la Seminarul teologic din Curtea de Argeş, Ionescu Florian şi Dragomir Grigorie, au pătruns cu forţa peste paznicul cimitirului din oraş care le-a înmânat cheile de la cripta familiei Călinescu, sub ameninţarea revolverului. De asemenea, profesorul Mihăilescu H. de la Seminarul teologic din oraş şi membru în consiliul de administraţie al Cooperativei „Munţii Argeşului”, a fost cel care a mers în zilele de rebeliune la Piteşti în frunte unei echipe formată din elevi seminarişti şi oameni de prin satele din jur[3]. 

Cripta familiei Călinescu din Curtea de Argeş

Elevii seminarişti ajutaţi de Niţă Gheorghe şi Preda Constantin au ridicat cu această ocazie placa de marmură de pe mormânt. Legionarii Niţă Gheorghe şi Preda Constantin, fără să aibă o funcţie calificată, erau angajaţi la Cooperativa Forestieră „Munţii Argeşului” din Curtea de Argeş de către preşedintele legionar al cooperativei, avocatul Apostol Dumitru născut în 1905 în comuna Şuici care era şi şeful legionarilor din plasa Curtea de Argeş. În imobilul deţinut de această cooperativă în strada Negru Vodă, nr. 47 era instalat sediul legionar din oraş.

În seara următoarea, pe la orele 23.00, au revenit cu toţii în cimitir fiind susţinuţi de Popescu Gh. Ion şi Popescu Ion (contabili la aceeaşi cooperativă) şi alte persoane neidentificate care împreună au minat cavoul şi l-au detonat. După reconstituirea faptelor, elevii seminarişti şi angajaţii de la Cooperativa „Munţii Argeşului” care au contribuit direct la detonarea criptei familiei Călinescu, au fost înaintaţi pentru a fi judecaţi de Tribunalul Militar al Corpului I Armată Craiova, cu excepţia lui Popescu Ion şi Popescu Gh. Ion care erau dispăruţi şi daţi în urmărire alături de alte persoane părtaşe[4]. Pentru exemplificare, avocatul Dumitru Apostol a fost condamnat la trei luni de închisoare corecţională şi mobilizat pentru a fi trimis pe font[5]. La sfârşitul războiului, după preluarea puterii de către comunişti, acesta a organizat un grup de rezistenţă în nodul judeţului, pe Valea Topologului, fiind prins în 1948 când a fost condamnat la închisoare şi împuşcat la scurt timp[6].    

Radu Aurel, Armand Călinescu - avatarul unui simbol, în "Săgetătorul", nr. 805, supliment cultural al cotidianului "Argeşul", nr. 6755, 5 martie 2013, p. 7, 10.

---

[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 206/1941, f. 22, 68.

[2] Idem, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 43-44.

[3] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 14/1941, f. 80-82.

[4] Idem, fond Legiunea de Jandarmi Argeş, dosar 14/1941, f. 86.

[5] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 211/1941, f. 11, 19.

[6] http://www.procesulcomunismului.com, 2012.