Destinul unui medic...

Ștefania Bărbuceanu s-a născut la 16 februarie 1898, în București, mama fiind Dumitra Rădulescu de profesie menajeră în vârstă de 18 ani și tatăl ”natural”.

A absolvit Facultatea de Medicină din București și în aprilie 1925 obține titlul de doctor în medicină și chirurgie cu teza ”Frecvența diferitelor conjunctivite observate la consultațiunile Clinicei Oftalmologice din București”.

La 20 aprilie 1941, când era medic de Circumscripția Sanitară de la Nucet se căsătorește cu Eugen Bușilă în vârstă de 32 de ani care era notar al comunei Nucet din județul Dâmbovița. Căsătoria s-a consumat repede iar cei doi se despart în anul următor prin sentința de divorț din septembrie 1942 a Tribunalului Tighina.

În perioada în care a fost medic la Circumscripția sanitară rurală Abaclia din județul Tighina se recăsătorește și poartă numele de familie Derioiu. În anul 1941, pe când funcționa la această circumscripție sanitară a izbucnit o epidemie de tifos exantematic și se îmbolnăvește grav. După un timp, ca o consecință a tifosului, suferă o hemiplegie dreaptă, invaliditate contractată în timpul și datorită exercitării profesiei medicale. Din buletinul de metabolism bazal din 9 noiembrie 1944 rezultă că aceasta avea o înălțime de 1,56 m. și 60 kg.

A fost pensionată pentru caz de boală cu decizia nr. 107.628 din noiembrie 1945 a Casei Centrale de Pensii București, în baza procesului verbal din mai 1945 încheiat de Comisia Medicală Ilfov din cadrul Tribunalului Ilfov. Comisia a ținut cont de certificatul eliberat de prof. dr. N. Ionescu Sisești de la clinica neurologică de la Spitalul Colentina din București (3 aprilie 1945) care a consemnat că suferă de hemiplegie dreaptă cu afazie.

Nu se cunoaște contextul în care ajunge la Curtea de Argeș. În 1946, când se afla într-o stare gravă din punct de vedere al sănătății, îl împuternicește printr-o procură pe profesorul Mihail Vasiluță din Curtea de Argeș să-i ridice de la Administrația Financiară Sector I Galben București pensia cuvenită pentru perioada 1946-1947.

La 31 decembrie 1947, la ora 5 dimineața, Ștefania Bărbuceanu, se stinge din viață la Spitalul din Curtea de Argeș. Conducerea spitalului a solicitat în februarie 1948 un ajutor bănesc de la Casa Centrală de Pensii din București pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare întrucât Ștefania Bărbuceanu nu avea nicio rudă[1]…

Ștefania Bărbuceanu (1898-1947)

[1] Arhivele Naționale – Serviciul Județean Argeș, fond Spitalul Racovița, dosar 141/1946, f.n.