Proprietăţile familiei Brătianu aflate în oraşul Piteşti

În anul 1910 a fost inaugurat şi dat în folosinţă Spitalul central judeţean de la Piteşti, care ulterior va purta numele I.C. Brătianu. Această construcţie impozantă amplasată în capătul străzii Brătianu a fost ridicată pe proprietatea familiei Brătianu, mai precis pe terenul pe care se afla ansamblul de case în care a locuit boierul Constantin (Dincă) Brătianu (1787-1844). Pe baza documentelor de arhivă vom face o prezentare şi un istoric al proprietăţilor familiei Brătianu din oraşul Piteşti pentru perioada 1850-1910.

Dincă Brătianu a avut trei băieţi care i-au supravieţuit: Ion, Dumitru şi Teodor. Primii doi sunt şi cei mai cunoscuţi datorită funcţiilor importante pe care le-au avut. Teodor Brătianu (1811-1882), cel mai mic dintre frați, a fost maior şi a deţinut funcţii administrative mai puţin vizibile: ocârmuitor şi administrator al judeţului Argeş, agă, membru în Comisia Centrală de la Focşani (1859-1862), membru al Camerei legislative de la Bucureşti[2].

Casele părinteşti din Piteşti, „cu tot cuprinsul lor” au revenit celor trei fii. Dumitru Brătianu, aflându-se în Franţa, îi dă o împuternicire fratelui său Ion Brătianu, pentru a putea vinde părțile lor, celuilalt frate, Teodor Brătianu, pentru suma de 32.000 lei. Din documentele încheiate la Judecătoria judeţului Argeş în anul 1851, aflăm că terenul pe care se afla casa familiei Brătianu era cu embatic de la Mânăstirea Cotmeana (metoh al Mânăstirii Cozia), iar casa (binaua) era „de moştenire” de la Dincă Brătianu. Pentru a se putea încheia vânzarea în mod legal a fost nevoie de acordul scris din partea egumenului de la Mânăstirea Cozia, care nu a dorit răscumpărarea casei, din partea magistratului oraşului Piteşti, care nu şi-a exprimat vreo pretenţie şi de avizul poliţiei orăşeneşti că imobilul nu era supus vreunei popriri[3].

Teodor Brătianu a avut patru urmaşi care i-au supravieţuit: Gheorghe sau George[4], Grigore[5] şi Constantin[6], din prima căsătorie cu Elena (Linţa) Drăgoescu Bucșenescu, şi Teodor[7], din a doua căsătorie cu Maria (Mariţa) Lerescu (1811-1882). Prima soţie moare în anul 1845, în floarea vârstei, la 24 de ani, fiind înmormântată la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, în cavoul familiei, unde era înmormântat şi Dincă Brătianu. Cu Mariţa Lerescu, cea de a doua soţie, se căsătoreşte în anul 1856 la Biserica Greci[8] din Piteşti, de care se desparte peste câţiva ani (1861), pentru presupuse acuzaţii de adulter[9].

Când cei trei fii ai săi din prima căsătorie ajung la vârsta majoratului, în anul 1866, Teodor Brătianu desfiinţează epitropia şi le cedează toată averea rămasă de pe urma mamei lor, Elena Drăgoescu: moşia Drăgoeşti din Olt, moşia Corbeni din Argeş şi o vie în Râmnicu Vâlcea. În anul 1869, pentru a-şi consolida dreptul de proprietate asupra caselor părinteşti aflate în oraşul Piteşti, Teodor Brătianu încheie un act de răscumpărare a dreptului de embatic, întrucât terenurile din oraş erau foste proprietăţi secularizate ale Mânăstirii Cotmeana din Argeş. Din actul de răscumpărare aflăm întinderea proprietăţii funciare deţinută de Teodor Brătianu în oraş, formată din mai multe loturi: unul de circa 11 pogoane, altul de 18 pogoane de arătură şi un prund de 22 pogoane, cu zăvoi şi luciu de apă pe malul râului Argeş. Limitele acestor proprietăţi erau Uliţa Boierească (viitoarea stradă Brătianu), „uliţa ce merge la râu” (probabil viitoarea stradă Cloşeneşti, mai apoi Ion Câmpineanu), alte câteva proprietăţi particulare şi Râul Argeş[10].

Teodor Brătianu moare în anul 1882, în acelaşi an cu fosta soţie, Mariţa Lerescu fiind înmormântat în cripta familiei de la Curtea de Argeş. În anul următor, cei patru fii, singurii urmaşi, îşi împart averea impresionantă acumulată de tatăl lor, cunoscut de apropiaţi pentru zgârcenia exagerată[11]. Averea imobiliară era formată din proprietăţile din: Tigveni, Runcu, Vărzari, Orbeasca, Piatra şi Piteşti. În oraş sunt descrise următoarele imobile: o pereche case cu grădina şi eleșteiele situate lângă Biserica Grecilor, casele cele mari părinteşti, 18 pogoane mici din Ceftelei[12], livada de la curte, din dosul grădinii caselor mari, zăvoiul de peste Râul Argeş şi locurile dimprejurul livezii. În anul 1885, la moşia principală a familiei de la Tigveni se încheie un act adiţional prin care cei patru fraţi Brătieni îşi împart „casele cele mari din Piteşti şi pădurea după proprietatea Tigveni”. Moşia părintească de la Tigveni revine fiului cel mic, Teodor Brătianu, care va duce o viaţă rurală, iar proprietăţile urbane sunt împărţite între Constantin şi Gheorghe Brătianu: „Eu Constantin Brătianu iau casele mari din Piteşti cu toate dependinţele din curte şi cu grădina din dosul caselor până în livada fratelui nostru Gheorghe şi care grădină se găseşte îngrădită cu palan de scânduri, toate acestea astfel după cum s-au stăpânit de către părintele nostru”[13]. Gheorghe sau George Brătianu care a trăit mai mult în străinătate, în Elveţia, îşi vinde părţile sale de moştenire din Tigveni şi Corbeni către fratele său Grigore Brătianu.

Peste aproape un deceniu, aproape simultan, fraţii Constantin şi Gheorghe Brătianu îşi vând definitiv şi integral proprietăţile din oraşul Piteşti. În anul 1893, Gheorghe Brătianu domiciliat în Chene Bourg, Geneva (Elveţia), prin procurator Constantin Bălteanu[14], vinde Primăriei Piteşti, reprezentată de primarul N. Nanoescu, pentru suma de 8.000 lei, imobilele sale situate între străzile Brătianu, Libertăţii şi Biserica Greci, având următoarea descriere: „una pereche case cu locul lor şi toate dependinţele aflate pe dânsul cu construcţii situate în oraşul Piteşti, strada Brătianu, situate între proprietatea Bisericii Greci despre miazăzi, Ghica Vasiliu despre apus şi D-na Borănescu despre miazănoapte, împreună cu grădina de din dosul caselor pe care se află două eleşteie şi o casă care se învecineşte despre miazăzi cu d-nu D. Stătescu, despre apus cu curtea caselor de mai sus, cu D-na Borănescu şi locul şcolii primăriei, fostă proprietatea a decedatului Fotache Tomescu, despre miazănoapte cu Şoseaua Libertăţii şi despre răsărit tot cu dl. Dimitre Stătescu, toată această avere coborâtă moştenire de la părinţi şi la partagiu făcut între fraţi, devenită proprietate exclusivă a mea”[15]. Aceste imobile vor fi folosite de municipalitate în interes public, ca sediu pentru Serviciul de salubritate, ateliere, magazii şi serele de flori[16].

În anul 1894, Constantin Brătianu vinde casele părinteşti din capătul străzii Brătianu, colţ cu strada Cloşeneşti (Ion Câmpineanu), împreună cu terenurile aferente lui Mihail Apostolescu, pentru suma de 20.000 lei[17]. Proprietarul Mihail Apostolescu nu a mai putut plăti la timp creditorii, astfel că averea sa imobiliară din oraş este scoasă la licitaţie publică şi adjudecată în anul 1903 de către creditorul Chirac Vasiliu, aromân originar din Meţovo (Ianina), domiciliat în Piteşti, strada Episcopiei nr. 63, pentru suma de 30.000 lei. Descrierea caselor şi proprietăţilor de la Piteşti este făcută de această dată în mod amănunţit, astfel încât putem avea o perspectivă referitoare la bunăstarea familiei Brătianu:

„1) Un corp de case cu două etaje, construite de zid masiv şi învelite cu tablă de fier, compuse din 10 camere, o sală, scări de comunicaţie în etajul de sus; mai având ca dependinţe două camere, o bucătărie, o magazie și un coteţ pentru păsări, iar sub casele cele mari sunt două pivnițe boltite;

2) Alt corp de case mici, construcţia de zid, învelite cu tablă de fier, compuse din 7 camere, o bucătărie, un grajd și în dosul lor un alt grajd, în curte, pentru vite cornute;

3) O pivniţă mare de zid boltită, formată în locul fostului manej de cai, având d-asupra și o magazie tot de zid, învelită cu tablă de fier;

4) În dosul caselor celor mari şi a manejului este o vie, pomi roditori, 4 heleşteie şi o seră pentru flori; iar în curtea tuturor a cestor case mai sunt pomi roditori, flori şi un puț cu roată. Împrejmuirea curţii caselor este de zid și cu porţile de fer; iar împrejmuirea viei etc., este de palan de scânduri”[18].

Peste câţiva ani, în 1906, Chiriac Vasiliu, rentier şi proprietar domiciliat în comuna Conţeştii de Sus, plasa Ghergani, judeţul Dâmboviţa, donează Primăriei Piteşti, reprezentată de primarul Al.M. Vestinian, „proprietatea imobiliară din Piteşti, strada Brătianu nr. 86, fostă proprietate a lui Mihail Apostolescu, dimpreună cu toate plantaţiunile de vie, pomi roditori şi neroditori şi altele aflate pe dânsa, cu scopul de a se înfiinţa un azil de infirmi din cuprinsul oraşului sau pentru orice altă instituţie de binefacere, cu următoarele condiţiuni: 1. Ca azilul sau instituţia să poarte pe frontul localului scrisă cu litere mari inscripţiunea Donaţiunea Chiriac Vasiliu. 2. Pe tot timpul cât voi trăi eu să mi se servească de primăria oraşului Piteşti o rentă anuală de 2.000 lei care reprezintă chiria anuală ce eu încasam de la chiriaşii mei şi pe care chirie Primăria Piteşti o va încasa ca proprietară de la acei cărora le va închiria proprietatea donată. În ce priveşte timpul când să se înfiinţeze de primărie azilul sau instituţia de binefacere pentru care fac această donaţie rămâne să se facă atunci când primăria va dispune de mijloace”[19]. În anul următor, donatorul revine asupra actului de donaţie şi aprobă ca imobilul donat să „servească pentru instalarea într-însul şi funcţionarea unei şcoli publice, fie de meserie, fie de agricultură sau de orice altă specialitate şi care va fi întreţinută fie de stat, judeţ sau comună”[20].

Despre ultimii proprietari, Mihail Apostolescu și Chiriac Vasiliu, se pot reconstitui câteva date biografice, din care rezultă că între cei doi existau interese comune. Mihail Apostolescu a fost arendașul moșiei Contești din Dâmbovița, proprietatea lui Chiriac Vasiliu[21]. Chiriac Vasiliu a fost un mare filantrop, cu o avere importantă, care în anul 1896 a primit cetățenia română[22]. În 1910, anul în care moare, lasă prin testament moșia Conțești „cu casele și toate dependințele”, pe seama Eforiei Spitalelor Civile, care avea obligația să întrețină din venitul anual al moșiei două paturi la Spitalul Colțea sau la Spitalul de copii din București. În realitate, în urma decesului testatorului, soția văduvă Vasilichia Teodorescu a rămas uzufructuară, iar Eforia Spitalelor Civile a primit nuda proprietate[23]. Cu ocazia aplicării legii de reformă agrară (1921), din moșia Conțești s-au expropriat 51 hectare teren agricol pentru împroprietărirea țăranilor din zonă[24].

În final, destinaţia imobilului din capătul străzii Brătianu din Pitești format dintr-o pereche de case cu 6 pogoane de pământ, grădină, pomi roditori, vie și eleșteu cu sursă de apă şi scurgere naturală[25], devine cu totul alta, una sanitară, întrucât municipalitatea cedează imobilul pentru a se construi Spitalul central judeţean de la Piteşti. Construirea clădirii spitalului judeţean, cu etaj şi demisol, în forma literei V, pe colţul străzilor Brătianu şi Ion Câmpineanu, nu a impus demolarea casei vechi a Brătienilor, construcţie solidă şi mare, care a fost integrată în noul ansamblu fiind folosită mult timp ca locuinţă pentru personalul medical.

O descriere pitorească a casei Brătienilor din Piteşti a realizat Sabina Cantacuzino, în volumul memorialistic publicat în anul 1933, în care apare inclusiv o fotografie a casei: „Casele părinteşti din Piteşti rămăseseră tot lui nenea Tudorache, erau ultimele din Uliţa Boierească. La stradă era un zid mare, apoi o curte imensă, dependinţele în stânga şi în dreapta; în fund, casa şi manejul zidit de dânsul. Aveau jos în beci sufrageria, pe pereţii căreia figurau portretele tuturor voievozilor ce se succedaseră pe rând şi pe care îi găzduise când veniseră la Piteşti; cel căzut trecea la coadă şi cel în funcţiune ocupa în salon, sus, locul de onoare. Scara ducea la pridvor, în care dedea odăiţa mătușii, mama Catinca, şi mai târziu a lui nenea Costică Bălteanu. În casă era o intrare mare, încât toată lungimea ei deservea camerele de culcare, şi din ale cărei ferestre in fund se vedea grădina, urmată de o ogradă de pomi şi de o livadă ce se întindea pană la Argeş. Priveliştea era foarte frumoasă, ţărmurită de dealurile podgoriei şi de munţii Muscelului. Acolo era şi un biliard mare acoperit cu o pânză. Nimeni nu juca, dar pe marginea lui erau întinse blănurile stăpânului, între care şi cea de samur moştenită de la tată-său. Salon nu exista în casele vechi boiereşti din Piteşti, vizitele se primeau în birou sau în camerele de culcare cu aşternutul strâns în sertarele patului, şi acesta îmbrăcat într-un macat de damasc la fel cu pernele de-a lungul zidului şi de la căpătâie. Azi această casă serveşte de administraţie spitalului din Piteşti[26], clădit pe locul părintesc după moartea lui nenea Tudorache”[27].

În semn de apreciere pentru importanţa familiei Brătianu în istoria naţională, încă de la finele secolului al XIX-lea, municipalitatea a impus în conştiinţa publică numele omului politic I.C. Brătianu, când a denumit liceul din oraş şi strada pe care s-a aflat casa familiei cu numele acestuia. De asemenea, Spitalul judeţean de la Piteşti îi va purta numele încă din primii ani de la inaugurare. La începutul secolului al XX-lea, în Parcul Trivale, municipalitatea ridică un bust de bronz sub o cupolă susţinută de coloane, în cinstea lui I.C. Brătianu, monument care ulterior este relocat în grădina de lângă Biserica Sf. Nicolae din centrul oraşului. Urmaşii lui I.C. Brătianu au primit recunoaştere din partea municipalităţii, care a amplasat în Grădina Primăriei bustul lui Vintilă Brătianu şi în Grădina Publică bustul lui Ion I.C. Brătianu, iar şcoala primară din apropierea gării CFR Piteşti s-a numit Şcoala primară de fete „Ion I.C. Brătianu”[28]. În afară de monumentele celor trei Brătieni, doar două personalităţi au mai avut monumente publice în oraş: Ionescu Gion, în parcul din faţa Prefecturii Argeş şi M. Manolescu, fost prefect de Argeş, în Parcul Trivale.

Istoricul proprietăților familiei Brătianu de la Piteşti se poate reconstitui cu precizie începând din anul 1850, de când casa lui Dincă Brătianu ajunge în posesia fiului său Teodor Brătianu şi până în anul 1910, când, pe acelaşi amplasament, este inaugurat Spitalul judeţean de la Piteşti. Proprietarii acestui imobil au fost: Dincă Brătianu (până în 1844), Teodor Brătianu (1851-1882), Constantin Brătianu (1885-1894), Mihail Apostolescu (1894-1903), Chiriac Vasiliu (1903-1906), Primăria Piteşti (1906-1910) şi Spitalul judeţean I.C. Brătianu (din 1910 şi până în prezent). Acest istoric al imobilelor familiei Brătianu s-a reconstituit grație actului de donaţie realizat în anul 1906 de Chiriac Vasiliu în favoarea Primăriei oraşului Piteşti, în care sunt descrise vechile titluri de proprietate, începând din anul 1850.

[1] Arhivist, inspector superior la Arhivele Naționale – Serviciul județean Argeș, doctorand la Universitatea din Craiova.


[2] Spiridon Cristocea, Un politician argeşean din secolul al XIX-lea mai puţin cunoscut, Teodor Brătianu, în „Argesis”, XXIV, 2015, p. 228.


[3] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 11-12.


[4] George, marele lui favorit, crescut şi trăit mai mult in streinătate, spirit descusut, înzestrat cu o memorie prodigioasă, în stare de a recita, un an după cetire, o carte pe dinafară, a fost deputat conservator. Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821-1891, Editura Humanitas, București, 2013, p. 77.


[5] Grigore, trimis într-o familie germană la Lipsca, la vârsta de 12 ani, a revenit după ce își luase doctoratul în drept. Sabina Cantacuzino, Op.cit., p. 77.


[6] Constantin, avusese la 12 ani friguri tifoide şi rămăsese cu talia şi mentalitatea acestei vârste. Sabina Cantacuzino, Op.cit., p. 78.


[7] Teodor, din a doua căsătorie, cu o Lerească, era înalt cât o prăjină, moale, cam prostănac, dar fin şi binecrescut de d-na Mawr, în casa căreia, pus în pensiune, își făcuse liceul. A ieşit ofiţer din şcoala de cavalerie din Ypres, dar mai în urmă o lovitură de paralizie, de care s-a vindecat, l-a silit să rămână la Tigveni, unde s-a căsătorit cu o ţărancă la sfârșitul vieţii lui. Sabina Cantacuzino, Op.cit., p. 78.


[8] La Biserica Greci din Pitești, biserică parohială aflată în apropierea proprietăților Brătienilor, în perioada 1832-1865 au fost consemnate cele mai multe evenimente de stare civilă din viața familiei Brătianu.


[9] Spiridon Cristocea, Boieri argeşeni: căsnicii, prigoniri, despărţiri, Editura Istros, Brăila, 2020, p. 231-252.


[10] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 17-18.


[11] Sabina Cantacuzino, Op.cit., p. 77.


[12] Ceftelei sau Cheftelei, zona delimitată cu aproximaţie de străzile Cloşeneşti (azi Ion Câmpineanu), Libertăţii (azi Calea Bucureşti) şi Lascăr Catargiu (azi Crinului), cunoscută şi sub denumirea Ceair, unde se afla periferia locuită de săracii oraşului, numiţi cheftelii. Ion Gr. Rădulescu, Comerţul şi industria în trecutul oraşului Piteşti, 1938. Între „cheftelii” oraşului se aflau mulţi romi, cunoscuţi pentru furtişaguri, astfel că termenul provine cel mai probabil din cuvântul grecesc cleft (haiduc, hoţ).


[13] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 20-23.


[14] Constantin sau Costică Bălteanu din Şuici era vărul lui Gheorghe (George) Brătianu.


[15] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăţi, 31/1905!, f. 1-4; 157/1940, f. 1-9; 284/1945, f. 1-3.


[16] În anul 1925, primarul oraşului Piteşti Marin V. Popescu, donează Ministerului Instrucţiunii, Administraţia Casei Şcoalelor şi a Culturii Poporului un teren în suprafaţă de 1.388 mp situat în Piteşti, făcând parte din terenul pe care comuna îl posedă la Serviciul Salubrităţii din strada Brătianu, spre a servi construcţiei atelierelor necesare Şcolii inferioare de meserii din oraş.


[17] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 26-27.


[18] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 34-35; Monitorul Oficial, nr. 126 din 8 septembrie 1902, p. 4377-4378.


[19] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăţi, dosare 20/1885, f. 1-6, 180/1940, f. 1-9.


[20] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăți, dosare 20/1885, f. 1-6, 180/1940, f. 1-9; Gheorghe Şovar, Filantropi argeşeni şi musceleni, Editura Paralela 45, Piteşti, 2013, p. 92.


[21] Monitorul Oficial, nr. 9 din 10 / 22 aprilie 1882, p. 199.


[22] Dezbaterile Adunării Deputaților, nr. 39 din 5 martie 1896, p. 441.


[23] SANIC, Eforia Spitalelor Civile, dosar 67/1910; Eforia Spitalelor Civile, 1832-1932, p. 58; Monitorul Oficial, nr. 94 din 30 iulie 1910, p. 4013; Sentința civilă nr. 14 din 20 ianuarie 1911 a Curții de Apel București, Secția I, cu privire la cererea făcută de Vasilichia Teodorescu pentru a fi pusă în posesia întregii averi rămasă de pe urma defunctului său soț Chiriac Vasiliu, în „Curierul judiciar”, 1912, p. 193.


[24] Monitorul Oficial, nr. 44 din 13 iunie 1919, p. 2572.


[25] SANIC, Ministerul de Interne, Divizia comunală, dosar 1572/1908, f. 6v.


[26] Pe terenul familiei Brătianu de la Piteşti s-a ridicat mult mai târziu Spitalul judeţean (1910), însă fără să fie o donaţie sau vânzare directă făcută cu cest scop de moştenitorii lui Teodor (nenea Tudorache) Brătianu.


[27] Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Ion C. Brătianu, 1821-1891, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013, p. 78.


[28] SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăţi, dosare 177/1940, f. 1-2; 181/1940, f. 1-2.

ANEXĂ DOCUMENTARĂ

1. 1850 noiembrie 9, Sibiu. Zapis prin care I.C. Brătianu, în numele fratelui său Dumitru Brătianu stabilit la Paris, vinde locul şi casele părinteşti din Piteşti fratelui lor Teodor Brătianu.

2. 1851 ianuarie 17, Piteşti. Adeverirea ce a dat Judecătoria Argeş zapisului lui Dimitrie Ion Brătianu, prin care vinde locul şi casele părinteşti din Piteşti fratelui său, maiorul Teodor Brătianu.

3. 1866 august 27, Piteşti. Act prin care Teodor Brătianu cedează fiilor săi majori: Gheorghe, Constantin şi Grigore Brătianu, moşiile rămase de pe urma răposatei lor mame Elena Brătianu născută Drăgoescu.

4. 1869 martie 7, Bucureşti. Act de răscumpărare de embatic pentru proprietăţile deţinute de Teodor Brătianu în Piteşti, proprietatea Schitului Cotmeana, metoh al Mânăstirii Cozia.

5. 1883 august 11, Piteşti. Act de partaj a averii defunctului Teodor Brătianu intervenit între fiii acestuia: Gheorghe, Constantin, Grigore şi Teodor Brătianu.

6. 1883 august 12, Piteşti. Act de vânzare prin care Gheorghe Brătianu îi vinde fratelui său Grigore Brătianu, partea sa de moştenire din moşia Tigveni, pentru suma de 86.000 lei.

7. 1883 august 12, Piteşti. Act de vânzare prin care Gheorghe Brătianu îi vinde fratelui său Grigore Brătianu, partea sa de moştenire din averea defunctei sale mame Elena Brătianu, născută Drăgoescu, pentru suma de 6.000 lei.

8. 1885 aprilie 27, Tigveni. Act de împărţeală adiţional, prin care moştenitorii lui Teodor Brătianu: Gheorghe, Constantin, Grigore şi Teodor Brătianu îşi împart casele „cele mari” din Piteşti şi pădurea din comuna Tigveni.

9. 1893 iulie 9, Piteşti. Act de vânzare-cumpărare prin care Gheorghe T. Brătianu stabilit la Chene Bourg (Elveţia) vinde Primăriei Piteşti o proprietate pentru 8.000 lei, pe care municipalitatea o foloseşte pentru a instala Serviciul salubrităţii oraşului.

10. 1894 iunie 2, Piteşti. Act de vânzare prin care Constantin T. Brătianu vinde lui Mihail Apostolescu din Piteşti un teren şi casele părinteşti din oraş, pentru 20.000 lei noi.

11. 1902 septembrie 5. Anunţ privind scoaterea la licitaţie publică a averii imobiliare a lui Mihail Apostolescu din Piteşti pentru neplata creditorului Chiriac Vasiliu.

12. 1903 ianuarie 30, Piteşti. Ordonanţa de adjudecare a Tribunalului Argeş prin care adjudecă definitiv asupra lui Chiriac Vasiliu din Piteşti pentru suma de 30.000 lei averea imobiliară a lui Mihail Apostolescu.

13. 1906 septembrie 25, Piteşti. Act de donaţiune prin care Chiriac Vasiliu din comuna Conţeştii de Sus (Dâmboviţa) donează Primăriei Piteşti toată averea imobiliară aflată în oraşul Piteşti, strada Brătianu.

14. 1907 august 7, Piteşti. Declaraţie prin care Chiriac Vasiliu consimte ca imobilul donat Primăriei Piteşti în anul 1906 să primească destinaţie şcolară.

1.

Zapis

Casele părinteşti din oraşul Piteşti, judeţul Argeş, cu tot cuprinsul lor precum astăzi se stăpâneşte, ce rămăsese pe seama frate-meu meu Dumitru Brătianu, după împuternicirea ce am de la dânsul, le vânz fratelui meu Teodor Brătianu cu lei 32.000, pe care case să aibă a le stăpâni frate-meu Teodor şi moştenitorii dumnealui în veci, iar preţul lor de 32.000 lei i-am primit pe deplin acum înainte şi ca să-şi aibă tăria sa acest zapis, rog pe cinstita Judecătorie locală să binevoiască a-i da pravilniceasca adeverire.

I.C. Brătianu, 1850 noiembrie 9, Sibii.



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 11.

2.

Judecătoria judeţului Argeş[1]

Dumnealui Constantin I. Brătianu, prin împuternicitul vechil fratele d-sale Ion şi acesta iarăşi prin plenipotentul[2] vechil dumnealui conţopist Nicolae Nanu cu vechilet încredinţat de Tribunalul Lyon, ţinutul Franţei şi de ambasada turcească de acolo, prin jalba ce a dat acestei Judecătorii la 29 noiembrie 1850 trecută în registru la nr. 3.697 a cerut adeverirea acestui zapis cu acelaşi leat noiembrie 9, prin care vinde casele ce le are într-acest oraş Piteşti dumnealui maior şi cavaler Teodor Brătianu, zicând că au primit şi toţi banii preţului înainte, desluşind totdeodată numitul vechil că sineturi vechi de stăpânirea lor nu are, căci locul este cu embatic de la sfânta Mănăstire Cotmeana şi binaua o are de moştenire de la părintele dumisale.

În urmarea căreia şi prin îndeplinirea formelor legiuite s-au adunat următoarele ştiinţe.

1850 decembrie 21, nr. 384, adresul egumenului Mânăstirii Cozia spre răspuns la întrebarea ce s-a făcut cu adresa nr. 4.776 că nu este muşterie a răscumpăra acele binale, însoţit fiind această adresă pe lângă raportul subcârmuitorului plăşii Oltului trecut la nr. 4.020.

1850 decembrie 13, nr. 3.076, adresul Poliţiei făcând cunoscut că d-nul vânzător are paşnică stăpânire pe casele ce vinde.

1850 decembrie 15, nr. 661, adresul magistratului local că n-are nicio pretenţie pentru vânzarea acestor binale.

Drept aceia, pe temeiul răspunsului primit de la Mânăstirea Cozia, la care este supus Schitul Cotmeana, că nu este muşterie a cumpăra aceste case.

Pe temeiul răspunsurilor celor din urmă două autorităţi că d-lui vânzător are paşnică stăpânire, iar cinstitul Magistrat că n-are nicio pretenţie.

Pe temeiul înscrisului dat de d-nul cumpărător că se mulţumeşte aşezământului din zapis şi fără sineturi vechi.

Pe temeiul că prin condicile Tribunalului nu s-au găsit aceste acareturi supuse la vreo pravilnică împiedicare, nici pretenţii zestrale, fiind necăsătorit d-nul vânzător şi pe temei că amândoi sunt slobozi după pravilă a face asemenea tocmeli.

Judecătoria adeverează zapisul acesta spre paşnica d-lui cumpărătorului stăpânire.

Preşedinte I. Paleologu, - I. Stoenescu

Grefier Gr. Bădulescu

Nr. 3, anul 1851 ghenarie 17.



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 11-12.

3.

Act[3]

Decedând fosta mea consoartă anume Elena născută Drăgoescu de la care am trei copii de sexul masculin, au rămas în posesiune subsemnatului în calitate de epitrop zestrea susnumitei şi exoprica[4] rămasă la încetarea din viaţă a socrului meu dl. Grigore Drăgoescu, compuse din moşia Drăgoeşti din districtul Oltul, moşia Corbeni din Argeş şi o vie din judeţul Râmnicu Vâlcea.

Acum fiindcă fiii mei au venit în etatea majoră şi prin urmare în capacitate legală de a-şi administra prin sineşi ereditatea mumei dumnealor, căci cel mai mare anume Gheorghe are etatea de 27 de ani, cel mijlociu anume Constantin 24 ani, iar cel mic anume Gligore 22 de ani.

Subsemnatul le-am cedat în a dumnealor posesiune funciare proprietăţi mai sus arătate şi în temeiul acestui act rămân posesorii absoluţi pe dota mumei dumnealor aflată sub administraţia mea, iar eu desfăcut de acum înainte pentru totdeauna de această epitropie.

Teodor Brătianu, 1866 august 27.

Primim şi ne mulţumim pe cele aici cuprinse.

Gheorghe Brătianu, Constantin Brătianu, Grigore Brătianu.



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 17.

4.

Act de răscumpărare

Răscumpărarea dreptului de embatic de către Teodor Brătianu după aprobarea dată de Comitetul central al vânzărilor bunurilor statului în şedinţă de la 11 noiembrie 1868 întemeiată pe constatarea Comisiei judeţului Argeş, prin tabloul trimis cu adresa nr. 1.045 din 29 iulie 1868 pe temeiul recipisei nr. 1.563 din 4 decembrie 1868 d-lui casier general al judeţului Argeş de vărsarea a lei 1.506 bani 66, plata de 30 de ori a embaticului anual de lei 50 bani 22, pentru 6 oca ceară şi 8 lei şi 89 bani embatic pentru două locuri cu apă ce au fost dependinte de Mânăstirea Cotmeana, cu întindere: cel dintâi loc de 11 pogoane şi 1 prăjină şi cel de-al doilea de 18 pogoane arătură şi 22 pogoane prund, apă şi zăvoi; şi se învecineşte: cel dintâi loc, la est cu un alt loc al dumnealor, la vest cu Uliţa Boierească, la sud cu un alt loc al mânăstirii ce-l are în posesie municipalitatea şi cu locul d-lui I. Livadit şi la nord cu uliţa ce merge la Râul Argeş; cel de al doilea, la est până în matca veche a Argeşului, la vest cu locul de sus, la sud cu d-na Drăgoescu şi la nord cu d-nul G. Lerescu.

Exactitatea întinderii şi vecinătăţii fiind arătată de răscumpărător îl priveşte.

Asemenea se declară că prin acest răscumpărătorul nu dobândeşte către străine feţe alte drepturi decât acelea ce le-a avut şi înaintea răscumpărării ca embaticar.

Dat în Bucureşti, anul 1869 luna martie din 7 zile şi trecut la nr. 416.

p. ministru, Grigore Bengescu

Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor

p. secretarul Comitetului, Vlachide

Prezenta copie fiind conformă cu originalul se atestă.

p. ministru, V.C. Varnar

p. director general, G. Oprişanu



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 18.

5.

Act de partaj[5]

Între subsemnaţii George, Constantin, Grigore şi Teodor, fiii majori şi singuri moştenitori ai defunctului nostru părinte Teodor Brătianu, a intervenit astăzi următorul act de partaj în mod definitiv şi revocabil.

1. În ceea ce priveşte averea mişcătoare precum bani, mobile, vite, creanţe şi toate celelalte obiecte ce le-am împărţit în patru părţi egale, din care am şi luat fiecare câte una, nemaiavând vreo pretenţiune unii în contra altora.

2. În ceea ce priveşte averea imobiliară compusă din proprietăţile: Tigveni, Runcu, Vărzari cu pădurea după ea, Orbeasca, via din Piatra, una pereche case cu grădina şi eleşteiele situate în oraşul Piteşti lângă Biserica Grecilor, casele cele mari părinteşti, 18 pogoane mici din Ceftelei, livada de la curte, din dosul grădinii caselor mari, zăvoiul de peste Râul Argeş, locurile dimprejurul livezii, situate toate în judeţul Argeş, le-am împărţit în modul următor:

a) Eu Grigore Brătianu am luat proprietatea Runcu, cu Teodor T. Brătianu proprietatea Vărzari cu pădurea de pe ea, cu George Brătianu casa de la Greci, grădina cu eleşteiele, 18 pogoane mici de loc din Ceftelei, livada de la curtea din dosul grădinii caselor celor mari, zăvoiul de peste Râul Argeş şi locurile dimprejurul livezii, iar eu Constantin Brătianu am luat proprietatea Orbeasca şi via din Piatra. Toate inegalităţile între valorile acestor proprietăţi ce am luat fiecare din noi le-am compensat prin numerar, pe care fiecare ni l-am achitat nemaiavând nicio pretenţiune unii în contra altora.

b) În ce priveşte moşia Tigveni din plasa Topolog, judeţul Argeş, am convenit între noi numind de inginer pe dl. Emanoil Mehtupciu, care s-a autorizat de Tribunalul de Argeş a face împărţeala acestei moşii în patru laturi egale în suprafaţă, după aceea au numit experţi arbitri pe d-nii Iancu Băltescu, Nae Bogdan şi Daniil Sterescu de au preţuit valoarea fiecărui lot, după planurile şi alegerea făcută de dl. Emanoil Mehtupciu, care se anexează pe lângă aceasta, în urmă am trasat loturile, precum mai jos se arată. Lotul nr. 1 mie George Brătianu, lotul nr. 2 mie Teodor T. Brătianu, lotul nr. 3 mie Grigore Brătianu şi lotul nr. 4 mie Constantin Brătianu, pe care ne-am mulţumit fiecare, iar în ce priveşte compensaţiunea diferenţei între valoarea fiecărui lot conform actului de expertiză ne-am primit-o fiecare integral nemaiavând unii contra altora nicio pretenţiune.

c) În ce priveşte casele cele mari din Piteşti şi pădurea din proprietatea Tigveni, nefiind comod partajabile, le-am lăsat neîmpărţite rămânând a ne conforma în privinţa partajului lor dispoziţiunilor convenţiunii făcute de noi în ziua de 7 august 1883, după care avem fiecare câte un exemplar. Actele cele vechi ale proprietăţii Tigveni şi anume două planuri de hotărnicie şi un plan general economic, precum şi toate actele vechi menţionate între aceste hotărnicii, am convenit între noi a se da în păstrarea fratelui nostru Teodor Brătianu, care se va conforma în privinţa la legi relative la partaj.

Acest act de partaj s-a făcut în patru exemplare subscrise de noi cu propria noastră mână luând fiecare din noi câte unul după ce se va autentifica de onor. Tribunal de Argeş.

Făcut astăzi în Piteşti la 11 august 1883.

Gheorghe Brătianu, Constantin Brătianu, Grigore Brătianu, Teodor T. Brătianu.



SJAN Argeş, Tribunalul Argeş, Notariat, registru 4/1883.

6.

Act de vânzare[6]

Subscrisul constat prin acest act că am vândut astăzi fratelui meu Grigore Brătianu toată partea mea de moştenire ce mi se cuvine din averea defunctului meu părinte maiorul Teodor Brătianu în proprietatea Tigveni, plasa Topolog, judeţul Argeş cu toate acarete şi îmbunătăţirile de pe dânsa ne mai rezervându-mi asupra acestui imobil alt drept decât pe acela de a-mi lua partea aferentă din preţul pădurii astăzi existente pe această proprietate care a rămas neîmpărţită prin actul de partaj făcut între fraţi. Preţul acestei vânzări este de lei 86.000, pe care mi-a şi numărat astăzi integral.

Făcut în Piteşti astăzi 12 august 1883.

Gheorghe Brătianu

Mă mulţumesc pe cuprinderea acestui act. Grigore Brătianu.



SJAN Argeş, Tribunalul Argeş, Notariat, registru 4/1883.

7.

Act de vânzare[7]

Subscrisul constat prin acest act că am vândut astăzi fratelui meu Grigore Brătianu toată partea ce mi s-a coborât de moştenire din averea decedatei mele mume Elena Brătianu născută Drăgoescu în munţii Ţuicele şi Costiţele pendinte de comuna Corbeni-Căpăţâneni din plaiul Loviştei, judeţul Argeş, fără a-mi mai rezerva asupra acestor imobile nici un fel de drept, în preţ de lei 6.000, pe care l-am şi primit tot astăzi pe deplin.

Făcut în Piteşti astăzi 12 august 1883.

Gheorghe Brătianu

Mă mulţumesc pe cuprinderea acestui act. Grigore Brătianu.



SJAN Argeş, Tribunalul Argeş, Notariat, registru 4/1883.

8.

Act de împărţeală adiţional[8]

În urma împărţelii averii rămase nouă de la părintele nostru d. maior Teodor Brătianu, făcută prin act legalizat de Tribunalul districtului Argeş la 12 august 1883 şi transcris sub nr. 340/1883, rămânând neîmpărţite casele cele mari din Piteşti şi pădurea după proprietatea Tigveni, noi subsemnaţii Gheorghe, Constantin, Grigore şi Teodor, fraţi Brătieni, am convenit a împărţi numitele case şi zisa pădure în modul următor:

1. Eu Constantin Brătianu iau casele mari din Piteşti cu toate dependinţele din curte şi cu grădina din dosul caselor până în livada fratelui nostru Gheorghe şi care grădină se găseşte îngrădită cu palan de scânduri, toate acestea astfel după cum s-au stăpânit de către părintele nostru.

2. Noi Gheorghe, Grigore şi Teodor Brătianu luăm întreaga pădure din Tigveni astfel cum s-a posedat de părintele nostru.

3. Noi Gheorghe, Grigore şi Teodor Brătianu ne obligăm a da fratelui nostru Constantin câte 2000 lei fiecare, adică peste tot 6.000 lei plătibil când vom vinde pădurea.

4. Atât noi Gheorghe, Grigore şi Teodor nu ne mai rezervăm nici un drept în casele cu grădină pe care le-a luat fratele nostru Constantin, precum nici eu Constantin nu mai am nici un drept asupra păduri, nici asupra rodului ei şi la a cărei exploatare voi lăsa liberă scoaterea lemnelor.

5. Fratele nostru Constantin va percepe câştiul[9] Sf. Gheorghe 1885 de la casele din Piteşti respectând însă contractul de chirie ce-l avem cu dl. R. Fărcăşeanu şi care expiră la Sf. Dumitru 1885.

6. Fratele nostru Constantin va lua copii legalizate după actele de proprietate relativ la casă şi grădină.

Acest act adiţional de partaj s-a făcut în patru exemplare identice subscrise de noi cu propria noastră mână luând fiecare câte unul după ce se va autentifica şi transcrie de onor Tribunal de Argeş. Făcut astăzi la 27 aprilie anul 1885 în Tigveni.

Gheorghe Brătianu, Constantin Brătianu, Grigore Brătianu, Teodor T. Brătianu.



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 20-23.

9.

Act de vânzare[10]

Subsemnatul C. Bălteanu, în numele şi pentru dl. Gheorghe Brătianu, domiciliat în Chene Bourg, cantonul de Geneva (Elveţia), în baza procurii autentificată de Tribunalul Argeş la nr. 3.503/1893, declar că am vândut Primăriei comunei urbei Piteşti următorul imobil.

Una pereche case cu locul lor şi toate dependinţele aflate pe dânsul ca: construcţii situate în oraşul Piteşti, strada Brătianu, situat între proprietatea Bisericii Greci despre miazăzi, Ghica Vasiliu despre apus şi d-na Borănescu despre miazănoapte, împreună cu grădina de din dosul caselor pe care se află două eleşteie şi o casă care se învecineşte despre miazăzi cu dl. D. Stătescu, despre apus cu curtea caselor de mai sus, cu d-na Borănescu şi locul şcolii primăriei, fostă proprietate a decedatului Fotache Tomescu, despre miazănoapte cu Şoseaua Libertăţii şi despre răsărit tot cu dl. Dimitre Stătescu, toată această avere coborâtă moştenire de la părinţi şi la partajul făcut între fraţi, devenită proprietate exclusivă a mea.

Preţul acestui imobil care chiar de astăzi trece în posesiunea şi plină proprietate a comunei urbei Piteşti liber de orice sarcini, respectându-se numai închirierile făcute cu contractele datate de la 12 februarie 1889 şi 10 octombrie acel an pentru care s-a primit chiriile până la 1 octombrie viitor acest an, fiind de lei 8.000, privind pe Primărie toate cheltuielile de înregistrare şi timbre, l-am primit pe deplin în mâinile mele vânzătorul care nu-şi mai rezervă nici un drept de orice natură şi care primesc a răspunde eventual de orice evicţiune.

Noi, Primarele comunei urbane Piteşti, în virtutea deciziei Consiliului comunal din şedinţa de la 28 mai trecut aprobată de dl. Ministru de Interne prin ordinul nr. 22.752/1893, declarăm mulţumire pe cele stipulate în act, care scriindu-se şi redactându-se de altă persoană, după cererea noastră s-a subsemnat cu propriile noastre semănături şi se va depune la onorab. Tribunal Argeş spre autentificare şi transcripţiune.

Făcut astăzi 9 iulie 1893 în urbea Piteşti.



Vânzător, C. Bălteanu pentru dl. George T. Brătianu.

Cumpărător, primar N. Nanoescu.



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăţi, dosar 31/1905, f. 1-4.

10.

Act de vânzare[11]

Între subsemnaţii Constantin T. Brătianu, pe de o parte şi Mihail Apostolescu, pe de altă parte a intervenit următorul act de vânzare.

Eu Constantin T. Brătianu vând d-lui Mihail Apostolescu casele mele din oraşul Piteşti, str. Brătianu, ce le am moştenire de la părintele meu maiorul Teodor Brătianu şi care mi-au venit moştenire prin actul de partaj intervenit între mine şi fraţii mei, şi care act s-a autentificat de onor Tribunal de Argeş şi s-a transcris sub nr. 289/1885.

Aceste case le vând d-lui Mihail Apostolescu cu toate dependinţele, curtea şi toate construcţiunile ce se găsesc în curte împreună şi cu grădina împrejmuită cu palanul de scânduri cu toate sădirile aflătoare în grădină; astfel după cum s-a stăpânit de părintele meu şi după cum eu însumi le-am stăpânit. Aceste case cu curte şi grădină se învecinesc la nord cu locurile astăzi proprietate a fratelui meu Gheorghe Brătianu, la răsărit cu terenul proprietate a Primăriei Piteşti, la apus cu proprietatea d-ei Ecaterina Stanian şi la sud cu strada Brătianu.

Aceste case cu curte şi grădină le vând libere de orice sarcină ne mai rezervându-mi eu nici un drept, d-lui Mihail Apostolescu care va intra în stăpânirea acestor case, curţi şi grădină, chiar de acum respectând însă dreptul chiriaşilor actuali precum şi dreptul meu de a locui casele cele mici din curte până la Sf. Dumitru acest an[12]. De evicţiuni sunt răspunzător.

Preţul acestei vânzări este de lei noi 20.000, din care am primit lei 8.500, iar restul de 11.500 lei mi-i va răspunde d-lui Mihail Apostolescu la 1 ianuarie 1895 cu dobândă de 5%. Dacă însă la această dată nu-mi va răspunde banii, dobânda va fi de 9% până la achitare. Iar eu Constantin T. Brătianu voi fi liber a pune imobilul vândut în vânzare spre despăgubire de capete dobânzii şi cheltuieli fără somaţie sau judecată.

Eu Mihail Apostolescu cumpărător declar că cumpăr imobilele sus arătate în condiţiunile specificate în acest act şi mă mulţumesc pe ele.

Făcut astăzi 1894 iunie 2 în oraşul Piteşti.



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 26-27.

11.

Tribunalul Argeş

Dl. Chiriac Vasiliu, proprietar, domiciliat în Piteşti, strada Episcopiei nr. 63, pe baza actului de ipotecă, în al doilea rang, după Creditul funciar urban din Bucureşti, autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia de notariat la nr. 10.896 din 1899, înscris de Tribunalul Argeș la nr. 172 din 1899, şi învestit cu titlul executorii de Tribunalul Ilfov, secţia de notariat, la nr. 1.265 din 1901, cu care are să ia suma de lei 20.000, cu dobânda de 10 lei la sută pe an, până la achitare, plus timbre și cheltuielile executării, de la debitorul său Mihail Apostolescu, de profesiune proprietar, domiciliat în Piteşti, strada Brătianu nr. 86, fost nr. 90, a cerut acestui tribunal, cu petiția înregistrată la nr. 27.924 din 1901, şi aceia la nr. 17.604 din 1902, punerea în vânzare, cu licitaţie publică, a imobilului ipotecat prin sus menţionatul act de ipotecă, situat în Piteşti, avere a debitorului Mihail Apostolescu, proprietar, din Piteşti, strada Brătianu nr. 86, fost nr. 90.

Acest imobil se compune astfel:

1) Un corp de case cu două etaje, construite de zid masiv şi învelite cu tablă de fier, compuse din 10 camere, o sală, scări de comunicaţie în etajul de sus; mai având ca dependinţe două camere, o bucătărie, o magazie și un coteţ pentru păsări, iar sub casele cele mari sunt două pivnițe boltite;

2) Alt corp de case mici, construcţia de zid, învelite cu tablă de fier, compuse din 7 camere, o bucătărie, un grajd și în dosul lor un alt grajd, în curte, pentru vite cornute;

3) O pivniţă mare de zid boltită, formată în locul fostului manej de cai, având d-asupra și o magazie tot de zid, învelită cu tablă de fier;

4) În dosul caselor celor mari şi a manejului este o vie, pomi roditori, 4 heleşteie şi o seră pentru flori; iar în curtea tuturor a cestor case mai sunt pomi roditori, flori şi un puț cu roată.

Împrejmuirea curţii caselor este de zid și cu porţile de fer; iar împrejmuirea viei etc., este de palan de scânduri.

Vecinătăţile sunt: în faţa caselor strada Brătianu, la miază-zi locul primăriei Piteşti și Pleşoianca, la răsărit locul d-lui Ghică Vasiliu, la miază-noapte locurile d-lor Radu Bucătaru, strada Cloşeneşti şi Ion Drăgoi.

Aceste imobile sunt situate în orașul Piteşti, strada Brătianu, şi portă nr. 86, iar înainte purta nr. 90.

Examinându-se de d. grefier al acestui tribunal registrele de inscripțiuni de la anul 1870 până la 4 Februarie 1902, certifică că pe numele de M. Apostolescu și vice-versa, asupra imobilului urmărit prin actul nr. 172 din 1899, s-au mai găsit următoarele sarcini:

Prin actul la no. 27 din 1895, d. M. Apostolescu se împrumută de la societatea Creditului funciar urban din Bucureşti cu 19.000 lei, punând ipotecă casele din Piteşti, strada Brătianu nr. 86, şi prin actul nr. 64 din 1899;

Idem de la societatea Creditului funciar urban din București pentru lei 8.000, punând ipotecă menţionatul imobil.

Vânzarea și adjudecarea sus menţionatului imobil se vor face, în pretoriul acestui tribunal, în ziua de 13 decembre 1902, la orele 11 dimineaţa, conform jurnalului cu nr. 6.339 din 1902.

Licitaţia se va începe de la suma de lei 25.000, fixată de creditor prin petiția înregistrată la No. 17.604 din 1902.

Sunt somaţi toţi aceia cari ar pretinde asupra acestui imobil vreun drept de proprietate, uzufruct, servitute, chirie, privilegiu, ipotecă sau orice alte drepturi, să se arate cu pretenţiile lor la acest tribunal, mai înaintea termenului de adjudecaţiune, căci în urmă nu li se va mai admite nici o pretenţiune. Nr. 34.921. 1902, Septembrie 5.



Monitorul Oficial, nr. 126 din 8 septembrie 1902, p. 4377-4378.

12.

Tribunalul judeţului Argeş

Ordonanţa de adjudecare nr. 413

Audienţa din 30 ianuarie 1903 nr. 988

Preşedinţia d-lui Constantin G. Rătescu, membru de şedinţă prezent dl. Al.M. Romniceanu, jude instructor



Dl. Chiriac Vasiliu pe lângă petiţiunile înregistrate la nr. 27.924 şi 33.055/1901 a depus spre executare actul de ipotecă autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia de Notariat la nr. 90.896/1899 şi înscris la Tribunalul Argeş la nr. 172/1899, investit cu formula executorie de Tribunalul Ilfov la nr. 1.265/1901 şi trimis de acel tribunal spre executare la Tribunalul Argeş pe lângă adresa nr. 25.424/1901, prin care act de ipotecă dl. M. Apostolescu, proprietar din Piteşti se împrumută de la dl. Chiriac Vasiliu cu suma de lei 20.000 pe termen de doi ani de zile socotiţi de la 10 august 1901 cu procente de 10% pe an şi cu ipotecă în rangul al doilea după Creditul funciar urban din Bucureşti, imobilul situat în Piteşti, strada Brătianu nr. 90 judeţul Argeş, cu tot locul său cu construcţiunile actuale şi cu îmbunătăţirile sau adăugirile ce se vor mai face, cerând d-lui creditor prin menţionata petiţiune înregistrată la nr. 93.055/1901 ca licitaţiunea să se înceapă de la preţ de lei 5.000.

Prin agenţii de urmărire alipiţi pe lângă acest Tribunal, creditorul a adresat debitorului comandamentul prealabil indicat de art. 496 p. civilă, care i s-a lăsat la domiciliu în ziua de 18 decembrie 1901, precum rezultă din procesul verbal aflat la dosar dresat de agentul portăreilor. După expirarea termenului de 30 de zile prevăzut în comandament şi după stăruinţa creditorului dl. portărel C. Ştefănescu după lângă Tribunalul Argeş prin procesul verbal ce a dresat în ziua de 24 ianuarie 1902 a procedat la descrierea imobilului urmărit şi anume.

Casele din strada Brătianu nr. 86 foste nr. 90, oraşul Piteşti, compuse din două corpuri de clădiri, un corp de case mai mari cu două etaje, construite de zid, învelite cu fier, şi al doilea corp de case mai mici cu un etaj construite de zid, învelite cu fier având ca dependinţe două rânduri de bucătării, grajd şi trei pivniţe, din care una cu pod, toate construite de zid şi învelite cu fier cu locul lor, curtea şi grădina din dosul caselor, învecinate în faţă cu strada Brătianu, în fund cu proprietatea Pârşoagă, astăzi Lăzărescu, la miazăzi cu Ion Ionicescu şi la miazănoapte cu casa nr. 88 proprietatea d-lui Ion Drăgoi şi strada Cloşeneşti.

Tribunalul prin jurnalul nr. 1.529 din 5 februarie 1902 a hotărât să se vândă cu licitaţie publică în ziua de 31 mai 1902 averea imobilă arătată mai sus a d-lui M. Apostolescu spre despăgubirea d-lui Chiriac Vasiliu, numind jude comisar cu formarea tabloului de ordinea creditorilor pe dl. membru supleant.

Dl. creditor Chiriac Vasiliu prin petiţia înregistrată la nr. 4.503 din 8 februarie 1902 a cerut ca în afiptele de vânzare să se prevadă că licitaţiunea să se înceapă de la suma de lei 25.000, această petiţiune însă s-a pus la dosar spre a se avea în vedere la ziua vânzării deoarece afiptele erau deja scoase. Dl. membru supleant a format tabloul de ordinea creditorilor care se află ataşat la dosar. La 31 mai 1902, termenul fixat pentru vânzarea imobilului după cererea creditorului Chiriac Vasiliu care a spus că este în trataţie de pace cu debitorul, prin jurnalul nr. 6.339 din acea zi s-a amânat vânzarea pentru ziua de 13 decembrie 1902 pentru când s-a dispus să se facă noi afipte şi publicaţiuni. La 1 iunie 1902 creditorul Chiriac Vasiliu prin petiţia înregistrată la nr. 17.604 a cerut ca de vreme ce vânzarea imobilului s-a amânat pentru 13 decembrie 1902 şi pentru că de către dl. portărel însărcinat cu descrierea nu s-a făcut situaţia imobilului după cum există, a cerut să se proceadă la o nouă descriere, iar licitaţiunea să se înceapă de la suma de lei 25.000, această petiţiune s-a recomandat portăreilor şi prin procesul verbal cu data 23 iulie 1902. Dl. portărel P. Dancovici după lângă Tribunalul Argeş a procedat la o nouă descriere a imobilului urmărit şi anume:

1. Un corp de case cu două etaje, construite de zid masiv şi învelite cu tablă de fier compuse din 10 camere, o sală, scări de comunicaţie în etajul de sus, mai având ca dependinţe două camere, o bucătărie, o magazie şi un coteţ pentru păsări, iar sub casele cele mari sunt două pivniţe boltite.

2. Alt corp de case mici construcţie de zid învelite cu tablă de fier compuse din şapte camere, o bucătărie, un grajd şi în dosul lor un alt grajd în curte pentru vite cornute.

3. Una pivniţă mare de zid boltită formată în locul fostului manej de cai având deasupra şi o magazie tot de zid învelită cu tablă de fier.

4. În dosul caselor celor mari şi al manejului este o vie, pomi roditori, patru eleşteie şi o seră pentru flori, iar în curtea tuturor acestor case mai sunt pomi roditori, flori şi un puţ curat(!).

Împrejmuirea curţii caselor este de zid şi cu porţile de fier, iar împrejmuirea viei etc. este de palan de scânduri. Vecinătăţile sunt în faţa caselor strada Brătianu, la miazăzi locul Primăriei Piteşti şi Pleşoeanca, la răsărit cu locul d-lui Ghica Vasiliu, la miazănoapte cu locurile d-lor: Radu Bucătaru, strada Cloşeneşti şi Ion Drăgoi. Aceste imobile sunt situate în oraşul Piteşti, strada Brătianu şi poartă nr. 86, iar mai înainte purta nr. 90.

La 19 noiembrie 1902, d-na Chiriachiţa Apostolescu din Piteşti, strada Brătianu nr. 86 prin petiţiunea înregistrată la nr. 31.380 a făcut contestaţie la vânzarea imobilului arătat mai sus, pe motiv că această avere este proprietatea sa în virtutea actului transcris la nr. 438/1901. S-a dispus citarea părţilor în judecarea acestei contestaţiuni în ziua de 13 decembrie 1902, când prin hotărârea cu nr. 795 a respins această constestaţiune pentru că nu era făcută în termen prevăzut de art. 525 p.civ. şi pentru că petiţia de contestaţiune nu era subscrisă de contestatoare şi nici nu mai era în termen de a o rectifica pronunţându-se această hotărâre în şedinţă publică.

Tot la 13 decembrie 1902 fiind fixată vânzarea imobilului, la apelul nominal s-a prezentat în instanţă creditorul Chiriac Vasiliu , iar din partea Creditului funciar urban din Bucureşti unde imobilul era ipotecat în primul rang, s-a prezentat dl. avocat N. Ştefănescu autorizat cu adresa nr. 62.672/1902 lipsind debitorul Mihail Apostolescu, procedura completă. Creditorul a cerut să se proceadă la licitaţie.

S-au observat lucrările din dosar şi s-a văzut că afiptele şi publicaţiunile sunt redactate conform art. 503-506 p.civ. lipite la locurile indicate de art. 507 zisa procedură, un exemplar publicat în Monitorul Oficial nr. 126/1902[13], în termen prevăzut de art. 510 p.civ. fiind îndeplinite şi dispoziţiunile art. 500 şi 509 din p.civ. În virtutea art. 537 din p.civ. s-a procedat la licitaţiune prin citirea de către agentul de urmărire a încunoștințărilor, publicaţiunilor, condiţiunilor vânzărilor, a sarcinilor existente asupra imobilului urmărit, a opoziţiunilor şi a hotărârilor care le-au regulat, uşile Tribunalului fiind deschise, telalul a anunţat începutul licitaţiei.

Licitaţiunea s-a început de la preţul de lei 25.000 oferit de creditorul Chiriac Vasiliu, iar grefierul şi agentul de urmărire au ţinut liste de numele persoanelor ce au concurat şi de sumele cu care au concurat. Între creditori s-a prezentat şi dl. Dumitru Neculau care a depus garanţia cerută de lege, două scrisori funciare rurale nr. 40.456 şi 51.643 şi s-a admis între concurenţi. Strigările s-au repetat de câte trei ori în termenele şi condiţiile art. 544 p.civ. şi la a treia şi ultima strigare cel mai mare preţ a fost dat de dl. Chiriac Vasiliu în sumă de lei 30.000 peste care nu a mai dat nimeni subscriind listele de concurenţă, iar dl. preşedinte a pronunţat cuvântul adjudecat şi Tribunalul prin jurnalul nr. 11.587 din acea zi a încheiat proces verbal constatând toate cele preurmate şi a anunţat părţile prezente ca peste opt zile să vină iarăşi la Tribunal şi că în acest interval orice persoană capabilă va putea să supraliciteze conformându-se art. 547 p.civ. fixând termenul definitivei adjudecaţiuni la 23 decembrie 1902 care se va afişa la uşa Tribunalului, pronunţându-se toate acestea în şedinţă publică. La 23 decembrie 1902 ziua fixată pentru adjudecaţiunea definitivă s-a prezentat în instanţă creditorul Chiriac Vasiliu în persoană şi Creditul funciar urban prin dl. avocat Ştefănescu lipsind debitorul M. Apostolescu.

S-au observat lucrările din dosar şi s-a văzut că dispoziţiunile art. 546 p.civ. sunt îndeplinite şi că în decursul celor opt zile şi nici chiar în acea zi în urma strigărilor făcute nu s-a ivit nicio propunere de supralicitare şi Tribunalul prin jurnalul nr. 11.864 a adjudecat definitiv asupra d-lui Chiriac Vasiliu cu preţul de lei 30.000 averea d-lui M. Apostolescu prevăzută în afiptul nr. 34.921/1902 obligând pe adjudecător ca să se conformeze art. 551 p.civ. pronunţându-se această adjudecaţiune în şedinţă publică. La 16 ianuarie 1903 adjudecătorul pe lângă petiţia înreg. la nr. 1.350 a depus recipisa de plata taxei de înregistrare, de plata taxei la portărei, recipisa Creditului funciar urban nr. 558/1902 şi a cerut ca drept preţ să se admită creanţa şi să se elibereze ordonanţa de adjudecaţie şi Tribunalul prin jurnalul nr. 793/1903 constatând depunerea preţului, a taxei de înregistrare şi a taxei proporţională a portăreilor a dispus formarea ordonanţei de adjudecaţie.

Tribunalul

Având în vedere că imobilul s-a adjudecat asupra d-lui Chiriac Vasiliu cu suma de lei 30.000.

Având în vedere că adjudecătorul a depus preţul adjudecaţiunii, taxa de înregistrare şi taxele portăreilor precum rezultă din jurnalul nr. 793/1903. Având în vedere art. 558 p.civ.

Pentru aceste motive, în numele legii.

Hotărăşte

Adjudecă definitiv asupra d-lui Chiriac Vasiliu din Piteşti cu suma de lei 30.000 averea imobilă a d-lui Mihail Apostolescu şi anume: 1) Un corp de case cu două etaje, construite de zid masiv şi învelite cu tablă de fier compuse din 10 camere, o sală, scări de comunicaţie în etajul de sus, mai având ca dependinţe două camere, o bucătărie, o magazie şi un coteţ pentru păsări, iar sub casele cele mari sunt două pivniţe boltite. 2) Alt corp de case mici construcţie de zid învelite cu tablă de fier compuse din şapte camere, o bucătărie, un grajd şi în dosul lor un alt grajd în curte pentru vite cornute. 3) Una pivniţă mare de zid boltită formată în locul fostului manej de cai având deasupra şi o magazie tot de zid învelită cu tablă de fier. 4) În dosul caselor celor mari şi al manejului este o vie, pomi roditori, patru eleşteie şi o seră pentru flori, iar în curtea tuturor acestor case mai sunt pomi roditori, flori şi un puţ curat.

Împrejmuirea curţii caselor este de zid şi cu porţile de fier, iar împrejmuirea viei etc. este de palan de scânduri. Vecinătăţile sunt în faţa caselor strada Brătianu, la miazăzi locul Primăriei Piteşti şi Pleşoianca, la răsărit cu locul d-lui Ghica Vasiliu, la miazănoapte cu locurile d-lor: Radu Bucătaru, strada Cloşeneşti şi Ion Drăgoi. Aceste imobile sunt situate în oraşul Piteşti, strada Brătianu şi poartă nr. 86, iar înainte purta nr. 90.

Această ordonanţă este supusă recursului în casaţiune în termen de 40 zile de la dat transcrierii conform art. 559 p.civ.

Dată şi citită în şedinţă publică azi la 30 ianuarie 1903 în Piteşti.

Preşedinte, Constantin G. Rătescu.

Grefier, G. Nicolescu.

SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 34-35.

13.

Act de donaţiune[14]

Subsemnatul Chiriac Vasiliu, rentier şi proprietar domiciliat în comuna Conţeştii de Sus, plasa Ghergani, districtul Dâmboviţa, de origine din comuna Meţova, vilaietul Ianina, Imperiul Otoman, dăruiesc fără rezervă, în mod irevocabil şi chiar de acum, Primăriei comunei urbane Piteşti, proprietatea mea imobiliară ce am în oraşul Piteşti, str. Brătianu nr. 86, fostă proprietatea d-lui Mihail Apostolescu, dimpreună cu toate construcţiunile şi toate plantaţiunile de vie, pomi roditori şi neroditori şi altele aflate pe dânsa, pe care am cumpărat-o cu ordonanţa de adjudecaţiune a Tribunalului Argeş nr. 413/1903.

Această donaţiune o fac Primăriei Piteşti pentru a se înfiinţa un azil de infirmi din cuprinsul oraşului sau pentru orice altă instituţie de binefacere, sub următoarele condiţiuni.

1. Ca azilul sau instituţia să poarte pe frontul localului scrisă cu litere mari inscripţiunea „Donaţiunea Chiriac Vasiliu”.

2. Pe tot timpul cât voi trăi eu să mi se servească de Primăria oraşului Piteşti o rentă anuală de 2.000 lei, care reprezintă chiria anuală ce eu încasam de la chiriaşii mei şi pe care chirie Primăria Piteşti o va încasa ca proprietară de la acei cărora le va închiria proprietatea donată, în stăpânirea căreia va intra chiar de acum, după autentificarea actului, cu desluşire că această rentă să mi se răspundă în două deopotrivă rate semestriale şi anume la 26 octombrie şi 23 aprilie ale fiecărui an. În ce priveşte timpul când să se înfiinţeze de primărie azilul sau instituţia de binefacere pentru care fac această donaţie, rămâne să se facă atunci când primăria va dispune de mijloace.

Toate dările către stat, comună și județ relative la această proprietate donată, de aici înainte privește pe comuna Pitești.

Am remis astăzi şi Primăriei Piteşti următoarele acte ca titluri de proprietate:

1. Un extras nr. 3 din 23 martie din condica de născuţi a oraşului Piteşti din anul 1839[15].

2. Un extras cu nr. 17 din 17 iulie din condica de născuţi a oraşului Piteşti din anul 1844[16].

3. Un extras cu nr. 4 din 19 februarie din condica de născuţi a oraşului Piteşti din anul 1856[17].

4. Două copii după procura dată de Dimitrie Constantin Brătianu lui Ion Constantin Brătianu, înregistrată de notarul din Lyon (Franţa) la nr. 44/1850 şi văzută de Tribunalul din Lyon, ambele scoase după originalul aflat în dosarul Tribunalului Argeş nr. 445/1850.

5. Două copii după zapisul cu nr. 3 din 9 noiembrie 1850, prin care I.C. Brătianu vinde fratelui său Teodor Brătianu casele sale din Piteşti.

6. Copie după vechiletul din 9 noiembrie 1850, aflat în dosarul Tribunalului Argeş nr. 445/1850.

7. O copie după petiţia dată notarului din Lyon din 29 noiembrie 1850, înregistrată la nr. 3.697. Dosarul Tribunalului Argeş nr. 445/1850.

8. O copie după actul autentificat de Tribunalul Argeş la nr. 41/1866.

9. O copie după actul de răscumpărarea dreptului de embatic cu nr. 416/1869 certificat de onor Minister al Agriculturii.

10. Un extras cu nr. 15/1882 din registrul actelor de morţi[18].

11. Un act de împărţeală transcris la Tribunalul Argeş la nr. 289/1885.

12. O copie după actul de împărţeală adiţional transcris de Tribunalul Argeş la nr. 289/1885.

13. Certificatul Grefei Tribunalului Argeş nr. 6.200/1895.

14. O declaraţie autentificată de Tribunalul Argeş la nr. 2279/1895.

15. Un act de vânzare transcris în registrul Tribunalului Argeş la nr. 593/1894.

16. O copie după Jurnalul Tribunalului Argeş cu nr. 7.760/1903.

17. Ordonanţa de adjudecare cu nr. 413/1903, investită cu titlu executoriu la nr. 546/1903 a Tribunalului Argeş.

18. O copie după procesul verbal de punere în posesie a celor conţinute în ordonanţa de adjudecare nr. 413 a onor Tribunal Argeş dresat în ziua de 27 septembrie 1903.

19. O poliţă de asigurare nr. 2670/1902 a Societăţii Dacia Română din Bucureşti, împreună cu suplimentul nr. 9208/1902, tot al acestei societăţi, relativ la asigurarea imobilului din strada Brătianu nr. 90 din acest oraş.

20. Recipisa cu nr. 10/1904 a Creditului Funciar Urban din Bucureşti.

Chiriac Vasiliu.

Eu Al.M. Vestinian, primarul oraşului Piteşti, lucrând în numele comunei Piteşti şi în baza deciziei Consiliului comunal cu nr. 19 din 19 septembrie a.c., declar că primesc cu recunoştinţă donaţia făcută în favoarea comunei Piteşti prin acest act şi voi executa dispoziţia lui îndată ce comuna va dispune de mijloace.

Făcut în formă autentică prin Tribunalul Argeş, astăzi la 25 septembrie 1906 în oraşul Piteşti.



SJAN Argeş, Primăria Piteşti, Proprietăți, dosare 20/1885, f. 1-6, 180/1940, f. 1-9.

14.

Declaraţie[19]

Subsemnatul Chiriac Vasiliu domiciliat în comuna Conţeştii de Sus, judeţul Dâmboviţa, declar prin acest act că conform propunerii ce mi s-a făcut de către dl. primar din Piteşti, consimt ca imobilul dăruit de mine oraşului Piteşti prin actul autentificat sub nr. 3115/1906 de Tribunalul Argeş şi transcris la nr. 3.100/1906, aprobat de dl. ministru de Interne cu ordinul nr. 18.922/1906, consimt ca să servească pentru instalarea într-însul şi funcţionarea unei şcoli publice, fie de meserie, fie de agricultură sau de orice altă specialitate şi care va fi întreţinută fie de stat, judeţ sau comună, fie subvenţionată numai de comună sau viceversa.

Această declaraţiune va fi considerată ca act adiţional la actul de donaţiune mai sus vorbit, rămânând în vigoare toate celelalte clauze şi va face parte integrantă din acel act.

Chiriac Vasiliu.

Subsemnatul N.G. Dumitrescu, primarul oraşului Piteşti, declar că accept şi consimt la prezenta declaraţiune făcută de către dl. Chiriac Vasiliu.

SJAN Argeş, Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907, f. 2.

[1] Grefa Tribunalului Argeş. Această copie fiind conformă cu actul trecut în condică de vânzări la nr. 3 din 17 ianuarie 1851. Grefier I. Acrivescu, 1894 noiembrie 9.


[2] Împuternicit.


[3] Act transcris la Tribunalul Argeş sub nr. 41/1866.


[4] Avere extradotală a femeii, parafernă.


[5] Act transcris la Tribunalul Argeş sub nr. 340 din 12 august 1883 (nr. dosar 1732/1883).


[6] Act transcris la Tribunalul Argeş sub nr. 341 din 12 august 1883 (nr. dosar 1733/1883).


[7] Act transcris la Tribunalul Argeş sub nr. 342 din 12 august 1883 (nr. dosar 1720/1883). SJAN Argeş, Tribunalul Argeş, Notariat, registru 4/1883.


[8] Act adiţional de împărţeală transcris la Tribunalul Argeş sub nr. 289/1885.


[9] Chirie, rată.


[10] Act autentificat la Tribunalul Argeş sub nr. 5.197/1893 şi transcris sub nr. 447/1893.


[11] Act transcris la Tribunalul Argeş în registrul de transcripţiuni sub nr. 593 din 10.06.1894.


[12] Vânzătorul Constantin T. Brătianu avea la data vânzării domiciliul în comuna Tigveni, Argeş.


[13] Monitorul Oficial, nr. 126 din 8 septembrie 1902, p. 4377-4378.


[14] Actul a fost autentificat sub nr. 3.115/1906 şi transcris sub nr. 3.100/1906 la Tribunalul Argeș.


[15] Act de naştere al lui Gheorghe Brătianu, născut la 23.03.1839, botezat la 29.03.1839 de preotul Pandele de la Biserica Greci din Piteşti, fiu legitim al Linţei (Elena), fiica stolnicului Grigore Drăgoescu căsătorită cu Teodor, fiul stolnicului Constantin Brătianu.


[16] Act de naştere al lui Grigorie Brătianu, născut la 17.07.1844, botezat la 23.07.1844 de preotul Pandele de la Biserica Greci din Piteşti, fiu legitim al Elenei, fiica stolnicului Grigore Drăgoescu căsătorită cu maiorul Teodor, fiul clucerului Constantin Brătianu din Piteşti.


[17] Act de naştere al lui Teodor Brătianu, născut la 19.02.1856, botezat la 03.03.1856 de preotul S. Păun de la Biserica Greci din Piteşti, naşi fiind Iulia Budişteanu, fiu legitim al Mariţei (Maria) Lerescu căsătorită cu aga Teodor Brătianu.


[18] Act de deces nr. 15/1882 al lui Teodor Brătianu, proprietar, pensionar, domiciliat în Piteşti, strada Şcoalelor, nr. 239, decedat la 10.01.1882 în oraşul Piteşti, în vârstă de 69 ani, a fost înmormântat în oraşul Curtea de Argeş.


[19] Declaraţie autentificată la Tribunalul Argeş prin procesul verbal nr. 2.404/1907.

Bibliografie:

1. Cantacuzino Sabina, Din viața familiei Ion C. Brătianu, 1821-1891, Editura Humanitas, București, 2013.

2. Cristocea Spiridon, Boieri argeşeni: căsnicii, prigoniri, despărţiri, Editura Istros, Brăila, 2020.

3. Cristocea Spiridon, Un politician argeşean din secolul al XIX-lea mai puţin cunoscut, Teodor Brătianu, în „Argesis”, XXIV, 2015.

4. Curierul judiciar, 1912.

5. Dezbaterile Adunării Deputaților, nr. 39 din 5 martie 1896.

6. Eforia Spitalelor Civile, 1832-1932.

7. Monitorul Oficial, nr. 126 din 8 septembrie 1902

8. Monitorul Oficial, nr. 44 din 13 iunie 1919.

9. Monitorul Oficial, nr. 9 din 10 / 22 aprilie 1882.

10. Monitorul Oficial, nr. 94 din 30 iulie 1910.

11. Rădulescu Gr., Comerţul şi industria în trecutul oraşului Piteşti, Pitești, 1938.

12. Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale (prescurtat SANIC), Ministerul de Interne, Divizia comunală, dosar 1572/1908.

13. Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale (prescurtat SANIC), Eforia Spitalelor Civile, dosar 67/1910.

14. Serviciul Județean Argeș al Arhivelor Naționale (prescurtat SJAN Argeş), Primăria Piteşti, dosar 63/1906-1907.

15. Serviciul Județean Argeș al Arhivelor Naționale (prescurtat SJAN Argeş), Primăria Piteşti, Proprietăţi, dosare 177/1940, 181/1940.

16. Şovar Gheorghe, Filantropi argeşeni şi musceleni, Editura Paralela 45, Piteşti, 2013.
 

 

Aurel Radu, Proprietăţile familiei Brătianu aflate în oraşul Piteşti, în „Familia Brătianu şi rolul ei în istoria românilor”, Anuarul Muzeului Național Brătianu, nr. 1/2021, p. 68-85.