Documente referitoare la situația edilitară și sanitară a orașului Pitești între 1920-1921

 

În perioada ocupației germane, în zona de la Gara CFR Pitești (Țesătoria Română și Șantierul CFR) a funcționat o Fabrică de marmeladă care asigura aprovizionarea trupelor de ocupație. După război, în zonă a rămas o cantitate impresionantă de reziduuri (circa 150 vagoane de borhot), pe care municipalitatea trebuia să o neutralizeze. Dr. Statie Bekis, medicul șef al orașului a propus ca aceste reziduuri să fie deversate pe calea cea mai scurtă, adică direct în albia râului Argeș, fiind considerată „o măsură sanitară dictată de igienă și sănătatea publică”. În zăvoaiele de pe malurile Argeșului erau depozitate alte grămezi de borhot care trebuia să fie împinse în albia râului pentru a fi purtate de curenți în aval, cât mai departe de oraș.

Autoritățile administrative și sanitare, încă nu conștientizau că prin această metodă contribuiau la poluarea râului și la distrugerea faunei acvatice. Încă din trecutul urban, zona periferică reprezentată de malurile Argeșului a fost folosită pentru „amenajarea” gropii de gunoi a orașului, pentru cimitirul de animale, pentru târgul săptămânal, abatorul comunal sau pentru deversarea apelor din canalizările urbane, fără să existe însă o formă de epurare a apelor uzate.

Din documentele prezentate (1.1.-1.3.), reiese că firma I. Zwiebel din București, care administra fosta fabrică de marmeladă de la Pitești era obligată de autorități să asigure transportul reziduurilor până în albia râului. Firmă Zwiebel s-a lovit de refuzul comerciantul N. Pasculescu din Pitești, care nu accepta să asigure acces direct la râul Argeș, întrucât închiriase malurile râului de la Ministerul Lucrărilor Publice.

Nu cunoaștem finalitatea acestei acțiuni, cel mai probabil a fost dusă la îndeplinire, însă relevantă rămâne „metoda” folosită de autorități pentru a se debarasa de deșeurile care periclitau sănătatea orășenilor. Dacă în trecut „metoda” folosită de autorități era perfect legală, în prezent ea este total ilegală, contravenind reglementărilor privind protecția mediului.  

***

Prin Regulamentul comunal din 1908, municipalitatea a hotărât și a primit avizele necesare pentru exproprierea insulei de imobile existentă între străzile Șerban Vodă și Doamna Bălașa, începând de la Biserica Sf. Nicolae și până la piața centrală de la Biserica Sf. Gheorghe. Dorința municipalității era de a se înfrumuseța centrul orașului, prin lărgirea străzii centrale Șerban Vodă, astfel încât cele două biserici medievale de pe axul central urban să devină cap de perspectivă (2.1.).

Locuitorii din zona supusă exproprierii nu mai aveau voie să facă nicio reparație de orice natură, totală sau parțială acestor imobile. Municipalitatea a întocmit o listă-tabel (2.2.) a celor 50 de imobile supuse exproprierii, cele mai multe fiind clădiri de zid, cu un singur etaj, care la parter aveau diverse prăvălii, iar la etaj camere de locuit. Valoarea a acestor imobile în anul 1921 era estimată la suma totală de 11.657.000 lei.

Din cauza costurilor mari pentru expropriere, acest proiect de sistematizare urbană a fost abandonat de municipalitate în contextul imediat postbelic. I. Posescu, primarul orașului susținea că principalele priorități ale municipalității erau repararea halei (Hala de carne) și a instalațiilor frigorifere din piața centrală, consolidarea rețelelor de iluminat electric, de alimentare cu apă și de canalizare, sistematizarea cursului râului Argeș în dreptul orașului, susținerea învățământului urban și a sănătății publice. Proiectele avangardiste ale primarului urmăreau transformarea orașului în stațiune balneoclimaterică prin înființarea unor „sanatorii de hidroterapie”, după modelul celor din străinătate de la Grafenberg și Weisserkirsch, precum și introducerea tramvaiului electric pe rutele de la Gara CFR până în Piața centrală, Gropeni – Parcul Trivale, cu posibilitatea de prelungire și în împrejurimile pitorești de pe Valea Argeșului.

Rămâne relevantă aspirația municipalității către progres urban, chiar dacă posteritatea ne-a demonstrat contrariul: utopia proiectului de stațiune balneoclimaterică, eșecul introducerii tramvaiului electric și sistematizarea excesivă a centrului urban din perioada comunistă.    

***

La final am prezentat, în integralitate, un document istoric important, care reflectă în mod detaliat și echilibrat situația edilitară și sanitară a orașului Pitești din anul 1921 – Raportul general asupra sănătății și mersului Serviciului sanitar al orașului Pitești, întocmit de medicul șef dr. Sterie Bekis (3.).

În 1921, orașul era traversat de trei pâraie, parțial canalizate subteran (Trivalea, Scorobaia și Mislea), avea 71 de străzi („o mică parte asfaltate, o mare parte pavate cu bolovani și altă mică parte șoseluite”), cu numeroase case igrasioase (umede) din cauza solului impermeabil pe care erau așezate. În zonele periferice, orașul mai păstra încă vechile mahalale: Cloșenești, Papucești și Turcești.

Orășenii aveau acces majoritar la rețelele de apă potabilă (Uzina de apă de la Mărăcineni a luat foc în 1921), de canalizare și electricitate, care după război aveau încă nevoie de extindere și refacere. 

Aprovizionarea orășenilor cu produse proaspete (carne, lapte, ouă, zarzavaturi, pâine etc.) se făcea în principal din piața centrală Sf. Gheorghe unde existau halele de carne și de pește, dar și din târgul săptămânal, în apropierea căruia exista un abator, o moară și o fabrică de pâine.  

Cele mai importante stabilimente industriale erau: Țesătoria Română de la Gara C.F.R., moara și fabrica de pâine din Târgu din Vale, fabrica de bere din strada Trivale și o fabrică de săpun.

Medicul orașului prezintă și descrie numeroase aspecte sanitare: bolile contagioase, vaccinările, ajutorul medical gratuit, supravegherea prostituției, mișcarea populației, industriile insalubre, edificiile școlare etc. Serviciul sanitar al orașului îndeplinea sarcini importante pentru orășeni cu un personal medical foarte restrâns: un medic șef (dr. Bekis), un medic de circumscripție urbană, doi agenți sanitari și două moașe comunale.

Medicul șef al orașului constata că în rândul populației exista în continuare o teamă mare față de spital și actul medical, cauzele fiind „ignoranța populației, oroarea de spital, recalcitranța, lipsa de încredere și necunoașterea celor mai elementare noțiuni de transmisiune și de contagiozitate a bolilor infecțioase”. Tot el ne informează că Dispensarul orașului a fost instalat, la finele anului 1921, într-o „casă bună” din strada Egalității.

Dr. Sterie Bekis (numele de familie scris și Bechis) a fost un mare meloman, alături de piteșteanul lutier Remus Macarie (profesor de muzică la Liceul I.C. Brătianu), prieteni apropiați ai cunoscutului violonist și compozitor George Enescu. Când sosea la Pitești, G. Enescu era găzduit adesea în casa medicului Bekis[1]. Medicul a fost decorat în anul 1913 cu medalia Bărbăție și Credință clasa a II-a[2]. Medicul șef al Serviciului sanitar orășenesc a murit la 2 septembrie 1925, în vârstă de 54 ani (n. 1871), fiind înmormântat în Cimitirul Sf. Gheorghe[3]. A fost căsătorit cu Smaranda Bekis, fostă directoare la Școala secundară de fete din Pitești. Doctorul Bekis a avut origini aromâne, la fel ca Alexandru Pișca, alt medic stabilit în oraș, medic șef la Casa Asigurărilor Sociale din Pitești, care în perioada interbelică răspundea de județele Argeș, Muscel și Olt, pensionar din 1939[4].

 

Foto 1-3: 

Vederi ale sanatoriilor din Germania, de la Gräfenberg-Priessnitz și Weisser Hirsch (Dresda).

I. Posescu, primarul orașului, a propus construirea unor sanatorii asemănătoare la Pitești, în 1921.

 

***

1.1.

Serviciul sanitar al orașului Pitești

Nr. 329, Pitești, 11 octombrie 1920.

 

Domnule Președinte,

 

La adresa dvs. nr. 8.332 din 10 octombrie 1920 am onoare a vă comunica că suntem de părere nu numai să aprobați vărsarea borhotului depozitat în vase la Țesătoria Română și Șantierul CFR, proprietatea d-lui I. Zviebel, dar chiar să-l obligați să-l verse pe calea cea mai scurtă în Râul Argeș. Este o măsură sanitară dictată de igienă și sănătatea publică ca acest borhot să dispară cât mai curând. Noi de mult urmărim ridicarea acestui borhot, dar denaturarea nu se putea face fără hotărâre judecătorească, decât în cazul când proprietarul recunoaște că borhotul nu mai poate servi la nimic și este gata să-l arunce în Argeș, cum este cazul de față. Dacă dl. Pasculescu se opune la realizarea acestei măsuri cerute de noi, urmează să fie dat judecății conform art. 59 al. II al legii sanitare. Sunt de părere să se procedeze de urgență și cu toată energia reclamată de împrejurări. Se restituie și cerea Casei I. Zwiebel.

 

Medicul șef, dr. Bekis.

D-sale d-lui Președinte al Comisiei Interimare a orașului Pitești.

 

[Rezoluția primarului]: Se va invita dl. N. Pasculescu din Pitești, str. Dragoș Vodă nr. 10 ca să lase libera vărsare a borhotului în apa râului Argeș din dreptul Fabricii de marmeladă, în caz contrar va fi pasibil de penalitatea prevăzută de legea sanitară. Spiridon Emanuel.

 

1.2.

Pasculescu,

Agentură, comision, cereale,

Str. Dragoș Vodă, nr. 10

Pitești, 19 octombrie 1920.

 

Onor Primăria urbei Pitești,

 

La adresa onor Primăriei nr. 8.386 din 12.10.1920 am onoarea a răspunde următoarele. Nu am oprit și nu opresc pe nimeni a întrebuința apa și râul Argeș așa cum crede de cuviință. Nu am permis și nu permit a fi împiedicat a-mi întrebuința contractul ce-l am cu Ministerul Lucrărilor Publice pe distanța închiriată și care nu stingherește cu nimic nici onor Primăria, nici Serviciul sanitar. Onor Primăria își are rezervat dreptul a întrebuința malurile, conform adresei sale către Minister și stipulate în contractul meu. La distanța de 200 metri de locul unde Casa Zwiebel voiește să arunce borhot e limita contractului meu, lucru ce i-am notificat. Prin faptul că opresc să se arunce în acel loc fac și un serviciu comunei, căci se evită astuparea canalului de scurgere din oraș, cantitatea de borhot ce urmează să se arunce e de circa 100.000 decalitri (150 vagoane).

Primiți vă rog stima și considerația ce vă păstrez. Cu deosebită stimă, N. Pasculescu.   

 

[Rezoluția primarului]: La acte.

 

1.3.

Serviciul sanitar al județului Argeș

Nr. 28, 1920 noiembrie 26.

 

Domnule Primar,

 

În ședința Consiliului de igienă al acestui județ ținută în ziua de 23 noiembrie 1920, luându-se în discuție expunerea d-lui dr. Bekis, medic șef al orașului Pitești, că între fabrica de țesătorie și șantierul CFR, fostă Fabrică de marmeladă în timpul ocupației germane, astăzi proprietatea firmei Zwiebel din București, pe care o reprezintă dl. Grossman, se găsesc mai multe zăcători cu borhot. Consiliul vă deleagă ca dv. să luați măsuri și să puneți în vedere celor în drept, pentru ca acest borhot, atât de la sus numita fabrică, cât și cel care este aruncat în zăvoiul râului, să fie aruncat în apa râului Argeș, despre care veți referi Consiliului în ședința viitoare.

 

Vicepreședinte al Consiliului de igienă Argeș,

Medic primar, SS indescifrabil

 

Domnului Primar al comunei urbane Pitești.

 

[Rezoluția primarului]: 1. Se va invita Firma Zwiebel prin reprezentantul său să se conformeze.

2. Nr. 9.594, 1920 noiembrie 27. D-lui Zwiebel, Fabrica de marmeladă. În baza deciziei Consiliului de igienă al județului Argeș din ziua de 23 noiembrie 1920 vă invităm a lua măsuri ca borhotul ce rezultă de la fabrica de marmeladă, cum și cel care este aruncat în zăvoiul râului să se arunce în albia râului Argeș. În caz contrar, vom lua măsuri contra dv. dictate de lege. Spiridon Emanuel.  

 

Arhivele Naționale – Serviciul jud. Argeș, Primăria Pitești, dosar 7/1920-1921, f. 152-153, 156, 174, 195.

 

2.1.

Domnilor membri ai Comisiei Interimare a comunei Pitești,

 

Prin art. 78 al Regulamentului comunal de la 1908 s-a hotărât ca să nu se mai admită nicio reparație de orice natură, totală sau parțială, la rândul de case dintre străzile Șerban Vodă și Doamna Bălașa, de la Biserica Sf. Nicolae până la piață, fiind destinate a se desființa cu timpul, desigur, în vederea lărgirii străzii Șerban Vodă și a înfrumusețării centrului orașului.

În adevăr, scopul edilitar de la 1908 a fost foarte frumos, însă din cauză că nu s-au gândit și la crearea mijloacelor de a-l realiza, art. 78 al Regulamentului și astăzi, după 13 ani de aplicare, a rămas tot în starea de deziderat ca și la 1908. Cauza principală a acestei  stări de lucruri a fost și este încă lipsa fondurilor foarte însemnate cerute pentru exproprierea acestui mare șir de clădiri. Și dacă, în timp de 13 ani nu s-a putut expropria decât două mici localuri cu neînsemnata sumă de 18.000 lei, apoi prezentul cu greutățile lui și viitorul cu nevoile uriașe ce au apărut deja, ne indică că exproprierea aceasta, care s-ar evalua la cifra de circa 7.000.000 lei poate fi considerată ca o dorință irealizabilă.

Din cauza schimbării radicale a condițiilor economice de la 1908, cum și a exigențelor edilitare și igienice de astăzi, nu ne mai putem gândi la aducerea la îndeplinire a art. 78 fără a opri în loc lucrările imperios cerute de nevoile vieții publice ale timpului de față. Iar pe de altă parte, nici amânarea punerii în practică a acestui articol nu se poate admite, fără a se cauza grave prejudicii proprietarilor clădirilor destinate a fi expropriate, ceea ce ar expune comuna la pagube însemnate. Căci din două una, ori comuna expropriază clădirile de la piață până la Sf. Nicolae și atunci proprietarii lor își construiesc altele noi, moderne, aiurea, lucru care dacă s-ar putea realiza ar da satisfacția așteptată de 13 ani unui însemnat număr de cetățeni, ori comuna nu mai poate realiza această expropriere și în acest caz art. 78 trebuie abrogat pentru a se lăsa libertatea acelor proprietari de a-și reconstrui clădirile după planurile și alinierea ce li se va indica pentru a corespunde nevoilor igienice și edilitare.

Comuna nu mai poate amâna exproprierea pentru că s-ar expune la procese, iar pe de altă parte n-o poate realiza pentru că alte multe și mari nevoi au apărut la ordinea zilei.

Iată acele nevoi.

1.      Hala centrală construită la 1913 nu s-a putut termina pentru a fi dată exploatării din cauza războiului, iar acum este în ruină, pe când maghernițele de măcelărie înșirate în piață funcționează în cele mai detestabile condiții igienice. Un spectacol mai respingător nu se poate imagina. Pentru reparația halei și prevederea ei cu toate instalațiile frigorifere, de energie electrică etc. va trebui aproximativ însemnata cifră de 700.000 lei.

2.      Iluminatul cu electricitate al orașului se face în condiții foarte rele, aceasta pe de o parte din cauza abuzului din timpul ocupației dușmane când s-a întrebuințat material impropriu pentru o rațională exploatare, iar pe de altă parte Societatea Anonimă de Electricitate, concesionară comunei, din cauza imposibilităților tehnice și financiare în care se află pentru a-și reface instalațiile nu ne poate promite un serviciu mai bun decât astăzi. De altminteri, Societatea recunoscând situația critică în care se află, a venit singură cu o propunerea de cointeresare, iar noi luând în examinare această propunere în ședința de la 28 iulie am admis în principiu, nu cointeresarea, ci răscumpărarea concesiunii iluminatului cu electricitate. Însă pentru această răscumpărare, cum și pentru refacerea instalațiilor, completarea rețelei, a caburilor și aparatelor necesare pentru un serviciu în regulă, pe viitor se cere minimum suma de 4.000.000 lei.

3.      Alimentarea cu apă a orașului merge foarte rău. Din cauza uzurii exagerate a motoarelor, pompelor etc. de la uzină, în timpul războiului, apa se distribuie cu intermitență și din moment în moment ne așteptăm la o altă întrerupere. Pentru reparațiile strict trebuincioase, un nou motor cu accesoriile de rezervă, construcția celui de-al doilea rezervor proiectat și a celei de-a doua conductă, ne trebuie aproape 2.000.000 lei.

4.      Orașul este expus inundației și infecției din cauză că canalizarea a rămas necompletată. Or, această lucrare nu mai poate suferi amânare fără prejudicii pentru igiena publică. Pentru completarea canalizării orașului trebuie încă sumă de aproape 2.000.000 lei.       

5.      Regularea cursului Râului Argeș în partea de nord-est a orașului este iarăși o chestiune care nu poate fi multă vreme neglijată fără a expune comuna la mâncarea locului pe care funcționează târgul săptămânal cu oborul de vite și abatorul. Prin această lucrare s-ar asana tot terenul care astăzi este un focar de infecție, asigurându-se și comunei un venit din exploatarea zăvoaielor. Această lucrare va cere cel puțin 1.000.000 lei.

În fața acestor nevoi mari care nu pot suferi amânare, fără a se aduce mari perturbațiuni în viața de toate zilele, o prevăzătoare și bună administrație, nu se mai poate gândi la lărgirea străzii Șerban Vodă, pe când înfrumusețarea orașului se poate desăvârși și mai ieftin și cu mai mare succes în altă direcție.

În afară de nevoile mai sus descrise, orașul Pitești mai simte necesitate de localuri pentru școli (astăzi toate cele trei școli primare sunt înghesuite în același local din strada Brătianu unde cursurile se perindă în aceleași încăperi toată ziua, fără posibilitate de a fi bine aerisite și dezinfectate). Mai trebuie localuri pentru copiii găsiți, infirmi, alienați, o școală elementară pentru copii mici (kindergarten), o școală de meserii, un laborator de analize chimice și alimentare, prevăzut deja prin regulamentul Serviciului sanitar de la 1913, instituție absolut necesară în acest centru comercial, industrial și de viitor pentru dezvoltarea economiei naționale.

În altă ordine de idei, orașul Pitești mai are nevoie de un tramvai electric pentru înlesnirea circulației dintre gară – piață, Gropeni – Trivalea și chiar împrejurimi, iar romantica valea a Trivalei, cum și nu mai puțin pitoreasca parte din Valea Argeșului, ocupată de zăvoaiele comunei, ne indică că de mare utilitate ar fi construcțiunea unor sanatorii de hidroterapie după tipul celor de la Grafenberg (Silezia superioară, unde se aplică metoda lui Prissnitz), de la Weisserkirsch (lângă Dresda, metoda lui Lahmann), care sunt de cea mai mare utilitate la tratarea bolilor nervoase, la regenerarea organismului etc.

După cum se vede, din cele ce preced, nu se mai poate susține aplicarea art. 78 din Regulamentul de la 1908, fără a expune comuna la privațiuni insuportabile și chiar la procese care s-ar sfârși în dauna ei.

În consecință, am onoare a vă propune domnilor membri abrogarea art. 78 din Regulamentul nostru comunal de la 1908, lăsându-se libertate proprietarilor de a-și repara și reclădi proprietățile lor în conformitate cu cerințele tehnice, igienice și edilitare impuse de lege și regulamente.

Pitești, 10.08.1921

 

Președintele Comisiei Interimare Pitești, I. Posescu.

      

SJAN Argeș, Primăria Pitești, dosar 33/1920-1921, f. 7-10.

 

2.2.

Tablou de proprietățile dintre străzile Șerban Vodă și Doamna Bălașa din orașul Pitești

cu estimația valorii lor în timpul actual.

 

Nr. cr.	Strada	Nr.	Numele proprietarului	Felul construcțiilor și dependințelor	Destinația	Estimația (lei)
1.	Doamna Bălașa și Piața	2	Moștenitorii I.N. Coculescu	Zid masiv, acoperiș cu tablă	Cafenea și magazie	1240000
2.	Doamna Bălașa și Piața	4	Idem		Bărbierie
3.	Doamna Bălașa și Piața		Idem	Idem	Cizmărie
4.	Piața Episcopiei	1-5	Idem	Idem	Manufactură
5.	Alex. Lahovari	3	Idem	Idem	Manufactură
6.	Alex. Lahovari	3	Idem	Idem	Tutungerie
7.	Alex. Lahovari	7	Ștefan și Ilie Preda	Idem	Manufactură	150000
8.	Alex. Lahovari	9	Niță Dumitrescu	Zid masiv, acoperiș cu tablă, cu etaj	Manufactură	280000
9.	Șerban Vodă	1	Pandele Dumitrescu	Idem cu tablă	Manufactură	200000
10.	Șerban Vodă	3-5	I.Marinescu	Idem	Manufactură	250000
11.	Șerban Vodă	7	Biserica Sf. Gheorghe	Idem	Manufactură	150000
12.	Șerban Vodă	9	Idem	Idem	Cârnățăria Ștempel	180000
13.	Șerban Vodă	11	Maria Ioanid	Idem	Manufactură	120000
14.	Șerban Vodă	13-17	N. Popescu	Idem	Manufactură	560000
15.	Șerban Vodă	15	N. Popescu	Idem	Armurărie, atelier mecanic
16.	Șerban Vodă	19	Biserica Sf. Gheorghe	Idem	Magazin încălțăminte	200000
17.	Șerban Vodă	21	Idem	Construcție de lemn	Atelier fotografic	12000
18.	Șerban Vodă	23	Teodora Stoenescu	Zid masiv, două etaje	Magazin pălării și locuință	250000
19.	Șerban Vodă	25	Idem	Idem, fără etaj	Magazin manufactură	180000
20.	Șerban Vodă	27	Biserica Sf. Gheorghe	Idem	Idem	280000
21.	Șerban Vodă	29	Rada Dobrian	Idem	Idem	220000
22.	Șerban Vodă	31	Maria Ioan	Idem	Drogherie	200000
23.	Șerban Vodă	33	M. Popescu	Idem	Magazin cu fierărie	220000
24.	Șerban Vodă	35	Filip Simovici	Idem	Magazin cu manufactură	200000
25.	Șerban Vodă	37	Jean Voicilă	Idem cu etaj	Idem și locuință	300000
26.	Șerban Vodă	39	Gh. Urianu	Idem fără etaj	Idem și locuință	140000
27.	Șerban Vodă	41	Stelian Dumitrescu	Idem	Idem	140000
28.	Șerban Vodă	43	Berman Simon	Idem	Idem	150000
29.	Șerban Vodă	45	Isdrael B. Simon	Idem	Idem	150000
30.	Șerban Vodă	47	Ioan Irimia Voicu	Zid masiv, acoperiș cu tablă, 2 etaje	Prăvălie și locuință	240000
31.	Șerban Vodă	49	Marin Oprea Ștefănescu	Idem	Idem	220000
32.	Șerban Vodă	51	Vasile Teodorescu	Idem	Idem	320000
33.	Șerban Vodă	53	Constantin Albu	Idem	Idem	240000
34.	Șerban Vodă	55	Iancu Zigler	Idem fără etaj	Idem	150000
35.	Șerban Vodă	57	Moștenitorii I. Rădulescu	Idem	Idem	140000
36.	Șerban Vodă	39, 61, 63	Iosefina Răducanu	Idem	3 prăvălii și locuință	500000
37.	Șerban Vodă	65-67	Ilie I. Iliescu	Idem	2 prăvălii și locuință	240000
38.	Șerban Vodă	69	C. Ghenea	Idem cu etaj	Prăvălie și locuință	170000
39.	Șerban Vodă	71	Rabin M. Lazar	Zid masiv, acoperiș cu tablă, cu etaj	Idem	300000
40.	Șerban Vodă	73	Anastase Grigoriu	Idem	Idem	140000
41.	Șerban Vodă	75-77	Dumitru Ioan	Idem, fără etaj	4 prăvălii, fără locuință	280000
42.	Șerban Vodă	81-83	Moștenitorii C.N. Ionescu	Idem, cu etaj	Prăvălie mare și locuință	560000
43.	Șerban Vodă	79	Gh. Lilia	Idem, fără etaj	2 prăvălii	160000
44.	Șerban Vodă	85	Alex. Steriade	Idem, cu etaj	Prăvălie mare și locuință	560000
45.	Șerban Vodă	87-89	I.Boerescu	Idem	3 prăvălii și locuință	400000
46.	Șerban Vodă	91	I.Schreier	Idem	Prăvălie și locuință	300000
47.	Șerban Vodă	93-95	W. Blucher	Idem	3 prăvălii și locuință	380000
48.	Șerban Vodă	97	Al. Aslan	Idem	Prăvălie și locuință	300000
49.	Șerban Vodă	99	Biserica Sf. Nicolae	Idem, fără etaj	Prăvălie mare, locuință și grădină de vară	165000
50.	Doamna Bălașa	12	Biserica Sf. Gheorghe	Idem, cu etaj	Prăvălie și locuință	120000

 

Întocmit de Serviciul edilității comunale, Șeful Serviciului, S. Arganini, 22.12.1921

Văzut de noi, Președinte, I. Posescu, 23.12.1921

Secretar, Gh. Georgescu

 

Arhivele Naționale – Serviciul jud. Argeș, Primăria Pitești, dosar 33/1920-1921, f. 14.

 

3.

Serviciul Sanitar al orașului Pitești

 

Raport general asupra sănătății și mersului Serviciului sanitar

al orașului Pitești pe anul 1921

 

Orașul Pitești, cu o populațiune de 19.617 [locuitori], afară de garnizoană, se află situat pe un platou de pe malul drept al Râului Argeș, pe un teren accidentat, așa că orașul se află situat în pantă formând trei diferite etaje, este înconjurat mai de toate părțile de dealuri și păduri și ferit de curenți și vânturi puternice. Râul Argeș formează bariera de est a orașului, iar pe malurile râului se află mai multe zăvoaie cu arbori. Din cauză că orașul vine situat în pantă, apele au o scurgere naturală către râu, ceea ce formează o canalizare naturală în timpul ploilor mari.

Deși situația orașului este foarte avantajoasă, are inconvenientul de a fi așezat pe un sol impermeabil ceea ce face ca în general toate casele să fie umede.

Populațiunea orașului se compune în cea mai mare parte din orășeni și o parte din sătenii care locuiesc mahalalele mărginașe ca: Cloșenești, Papucești și Turcești.

Străzile orașului în număr de 71 sunt o mică parte asfaltate, o mare parte pavate cu bolovani și altă mică parte șoseluite.

Salubritatea orașului care în timpuri normale se făcea în mod cu totul satisfăcător, astăzi întâmpină dificultăți mari din cauza stării anormale inerente războiului, așa că se face în mod insuficient, cu toată bunăvoința administrației comunale. Orașul este în cea mai mare parte canalizat sistematic, cu scurgerea canalului în josul Râului Argeș urmând a se face un racord definitiv între oraș și râu, lucrare care este pe cale de a se efectua, așa că orașul în cea mai mare parte va fi canalizat în condiții bune.

Pâraie sunt trei:

1. Trivalea care pleacă din punctul numit Trivalea și intră în oraș în partea N-V în mare parte necanalizat, dar care nu are apă decât în timpul ploilor;

2. Scorobaea, pârâu mic și cu apă numai din ploi, cu pantă repede așa că întotdeauna este gol și uscat; 

3. Mislea, traversând partea de jos a orașului, necanalizat, cu albie neregulată și apă puțină. Produce vara oarecare infecție.

Apa. Orașul are instalație de apă modernă și sistematică. Apa se captează prin puțuri sistematice de la distanță de patru kilometri de oraș, situate pe platoul de la nordul orașului între Râul Argeș și Râul Doamnei. Acolo se află o stațiune modernă de refulare, care cu toate că a ars în 1921 totuși a fost în cea mai mare parte refăcută, iar apa se pompează într-un rezervor sistematic, situat în partea cea mai înaltă a orașului, de unde se scurge cu presiune mare în tot orașul. Lipsa de contoare de apă face că populațiunea risipește, cu deosebire vara, în mod inconștient apa, știindu-se lipsită de control, așa că comuna se vede nevoită, la anumite ore din zi să închidă conductele, pompele nefiind suficiente, și să renunțe vara la stropitul străzilor, atât de necesar igienei orașului. Apa este de calitate foarte bună și toate analizele făcute în ultimii ani au dat rezultate satisfăcătoare. În centru, aproape toate casele au apă fiind în legătură cu conducta publică, iar la periferie sunt așezate fântâni sistematice la distanțe mici alimentate tot de la conducta publică.

Orașul are două băi, una comunală modernă cu instalație cu totul sistematică, posedând băi de aburi, dușuri și putină, și altă baie particulară cu o instalație mai primitivă dar totuși bună.

Deasupra Băilor comunale se află Teatrul comunal, o clădire modernă și instalație aproape luxoasă și spațioasă, așa că poate satisface toate nevoile artistice ale orașului.

Sistemul de iluminat al orașului este cel electric cu o centrală bine instalată care ar putea să satisfacă necesitățile întregului oraș. Totuși, ca toate instalațiile similare, centrala și rețeaua au suferit mari stricăciuni în timpul ocupației, așa că refacerea totală proiectată, întâmpină multe dificultăți.

Piețele. Orașul are două piețe, din care una în centrul orașului unde sunt îngrămădite măcelării, pescării (fără pește), gherete de pâine, zarzavat, fructe etc., și unde se află clădită o hală modernă, spațioasă și sistematică în stare de a satisface nevoile orașului, având în subsol frigorifere și fabrică de gheață artificială.

Această hală la începutul războiului urma să se termine cu instalația internă și mașinile, dar din cauza războiului a rămas neterminată, așa că se află închisă și terminarea ei preocupă mult administrația noastră comunală, așa că sunt speranțe ca lucrarea să fie terminată spre binele orașului. Atunci piața va lua un alt aspect, cu totul modern. Până atunci ne mărginim cu aspectul oriental de azi.

A doua piață este târgul săptămânal situat la marginea orașului spre abator, și mult frecventat în ziua de sâmbătă formând și un focar de infecție, dar aducând venituri enorme comunei. Ambele piețe sunt pavate cu bolovani. Întreținerea lor se face cu greutate în timpurile actuale.

Abatorul este situat în partea despre răsărit a orașului pe malul drept al unui braț din Râul Argeș, și funcționează în condiții bune.

Starea sanitară a orașului, având în vedere clima excelentă, temperatura medie plăcută și adăpostul natural în care se află orașul, înconjurat de dealuri păduroase, este satisfăcătoare și rar s-au văzut epidemii grave înainte de război. În timpul războiului apare pentru prima oară febra recurentă, tifosul exantematic și variola, care au contribuit ca populațiunea orașului să scadă. La acestea se mai adaugă și pierderile războiului, scăderea natalității, așa că într-un moment dat populațiunea orașului scade cu mult, iar în ultimii doi ani după război se reface, așa că astăzi este aproximativ acea din prima jumătate a anului 1916, în loc să fi crescut cu un procent cât de mic. În anul 1921 nu am avut epidemii pronunțate, afară de scarlatina care a bântuit cu oarecare furie în ultimele trei luni ale anului. Toate celelalte maladii contagioase au apărut în mod sporadic și cazuri izolate după cum se va vedea mai jos. În timpul verii a mai fost un început de enterită catarală, un fel de Cholera nostras, care a luat proporții destul de mari, fără a avea un caracter grav. S-a examinat apa, și de la câțiva bolnavi materiile fecale, fără să se poată constata ceva caracteristic. Probabil că fructele abundente în această regiune, cu o recoltă bogată anul acesta, au contribuit la epidemia de mai sus[5].

Industrii insalubre. În oraș există o fabrică de bere la marginea orașului spre Trivalea, care funcționează în mod satisfăcător, fabricând o bere relativ bună. La altă margine se află o țesătorie sistematică mare care posedă peste 400 războaie și sute de lucrătoare, dar care în anul acesta a funcționat în mod foarte redus din cauza lipsei materiilor prime.

În partea de răsărit se află situată o moară bună, sistematică, mare, care satisface nevoile orașului și care funcționează în condiții foarte bune; lângă moară, o fabrică mare de pâine, care este instalată în condiții perfecte și satisface în mod îndestulător nevoile orașului. Restul industriilor insalubre constă în:

-          trei fabrici de apă gazoasă care funcționează în mod satisfăcător, întrebuințând apa de la conductele publice și acid carbolic în tuburi comprimat;

-          una fabrică de săpun;

-          cinci tăbăcării, majoritatea situate chiar în oraș având autorizații vechi;

-          cojocarii sunt în total nouă, funcționând în mod primitiv;

-          brutării sunt în total 13;

-          simigerii 8, care funcționează în mod satisfăcător, afară de aparatele de frământat, care au fost stricare în timpul ocupației inamice și încă nu s-au putut înlocui.

Măcelăriile sunt toate concentrate în piață, afară de două spre Bariera Găvanei și funcționează în gheretele Primăriei așteptând inaugurarea Halei centrale.

Pescăriile tot în piață, dar mai mult goale.

Din industriile insalubre de clasa I ca: restaurante, cârciumi, cafenele, berării, băcănii, hoteluri, sunt în oraș în număr destul de mare, în parte bune și luxoase și în parte mai simple și primitive, dar curate și care produc: bragă, halviță, limonadă, rahat și cofeturi cu calitate bună.

Spălătorii chimice sunt două.

Cinematografe două, care au fost închise când epidemia de scarlatină luase proporții mai serioase.

Edificiile școlare. În oraș se află un liceu cu clădire modernă spațioasă și igienică care funcționează în condiții cât se poate de bune, clădire anume construită.

Altă clădire spațioasă este clădirea fostului liceu, care era destinată pentru două școli primare, și care din ordinul Ministerului de Instrucțiune a fost cedată Școlii Normale de Fete. Acest lucru a cauzat inconvenientul că toate școlile primare de băieți în număr de trei, au fost concentrate într-o singură clădire bună dar insuficientă, în clădirea unde înainte funcționa o singură școală primară de băieți, iar astăzi funcționează trei școli, cu peste 1.000 de elevi. Toate protestările Primăriei au fost în zadar, Ministerul a dispus și așa a rămas până astăzi. Alte două clădiri din care una bună special construită, și alta mai primitivă, servesc celor trei școli primare de fete.

În anul acesta s-a înființat și o Școală secundară de fete, în clădire particulară, dar special amenajată.

Orașul are și o școală profesională în clădire proprie mare și în condiții foarte bune având și un mic internat; Școala de tricotaj, Școala de meserii și Școala comercială toate funcționând în condiții bune.

Două internate de fete cu eleve interne, semi-interne și externe, funcționează în condiții bunicele. Mai există și alte trei școli primare mixte: una catolică, una protestantă și una israelită, toate în bune condiții și cu localuri proprii. Școala normală de băieți este instalată în cazarma Regimentului 28 Infanterie și funcționează în condiții foarte bune. Mai există Grădina de copii în Școala Nicolopolu, o Școală de adulți funcționând seara în localul Școlii comerciale, și o Școală de ucenici tot seara după ora 6, la Școala primară de băieți. În anul acesta a luat ființă și un Orfelinat de fete al Societății IOV instalat într-un edificiu anume amenajat și în condiții bune. Orfanele urmează cursurile la școlile statului.

Copii găsiți. La finele anului 1921, Primăria are în creștere șase copii găsiți, din care două fete și patru băieți, care sunt văzuți din când în când de moașele comunale și de medicii comunali. Doicile nu se achită de primărie fără avizul medicului comunal, căruia doica va prezenta copilul la luarea lefii.           

Mișcarea populațiunii. În cursul anului 1921 a fost următoarea: născuți 484, moți 334, căsătorii au fost în total 334. În numărul morților nu intră cei morți în spital veniți din altă parte, ci numai morții din oraș. Ca în toate părțile, mortalitatea cea mai mare au dat-o copiii de la 0-1 an, iar cauzele mortalității sugacilor sunt alimentația fie naturală, fie artificială nerațională și nepricepută și lipsa de îngrijire mai ales la populația de jos. Bolile care contribuie la această mortalitate sunt: debilitatea generală, gastroenterita și bronhopneumonia, consecutive unei îngrijiri proaste și unei alimentații vicioase. Filiala Societății Principele Mircea (Goutte de lait[6]), luând recent ființă și în orașul nostru, rămâne să vedem roadele ce va da și avem speranța, ca cel puțin în oraș, acest rău să diminueze dacă nu se va putea remedia cu totul.

Bolile contagioase care au bântuit în anul 1921 sunt următoarele:

1.      Scarlatina: 123 cazuri, din care 14 morți.

2.      Angina difterică: patru cazuri, din care un mort.

3.      Febra tifoidă: șapte cazuri, din care trei morți.

4.      Erizipel: patru cazuri, din care un mort.

5.      Tuse convulsivă: patru cazuri.

6.      Tetanos: un caz.

Tuberculoși au fost în total în cursul anului 33, din care 19 morți.

Sifilitici: aproximativ 122, zicem aproximativ, căci o statistică exactă considerăm că este lucru imposibil.

Bolile contagioase se aduc regulat la cunoștința Serviciului sanitar, și pe cât posibil se internează în spitalul local unde funcționează un serviciu de maladii contagioase în condiții perfecte. Transportul bolnavilor contagioși se face cu o cariolă specială de salvare și caii Primăriei, iar după ridicarea bolnavilor sau după vindecarea celor lăsați la domiciliu, se face dezinfectarea în cele mai multe cazuri cu formol și aparatul Eclair, din care posedăm două în stare bună sau cu acid carbolic cu aparatul pulverizator Paff. Unde nevoia o cere se face dezinfectarea cu etuva, care se transportă regulat cu boii primăriei. Antiseptice și dezinfectante se dau la săraci gratuit de Serviciul sanitar, iar cei cu dare de mână le procură din comerț.

Vaccinările se fac în mod regulat în cursul anului nașterii, cel mai târziu în cursul primului an, iar revaccinările se fac în școli. Numărul revaccinărilor a fost ceva mai redus, deoarece în cursul anului 1919 a fost revaccinată întreaga populațiune cu ocazia variolei care începuse să bântuie pe atunci. Supravegherea operațiunilor de vaccinare și revaccinare se face de ambii medici comunali.

Ajutorul medical gratuit se dă zilnic celor săraci la dispensarul comunei în fiecare zi de la orele 10-12 AM de ambii medici comunali; se fac mici intervenții chirurgicale: abcese, adenite, puncții abdominale, furuncule, extracții dentare, mastite, flegmoane[7], injecțiuni mercuriale și neosalvarsan, pansamente la răniri și accidente.

Se examinează elevii care au absentat mai mult timp de la școli conform art. 53 din Legea Sanitară și la nevoie se vizitează bolnavii săraci la domiciliu. În cursul anului s-au dat în total consultațiuni gratuite la dispensar și la domiciliu.

Se dă ajutorul medical sergenților de oraș, funcționarilor salubrității și se examinează oamenii pentru a putea fi primiți în corpul sergenților de oraș. În general, funcționarii inferiori de la orice instituție din oraș se bucură de ajutorul medical gratuit, dându-le pe cât posibil și medicamente în mod gratuit.

Acte medico-legale se eliberează în mod gratuit pentru bătăi, răniri și deflorări cerute de Parchet sau de particulari; în cursul anului s-au eliberat 126 asemenea acte.

Autopsii au fost în cursul anului – trei.

Supravegherea prostituției se face de ambii medici comunali în modul următor:

Lunea și joia se vizitează la dispensar prostituatele clandestine și femeile de la hoteluri. Asemenea și sâmbăta prostituatele de la bordeluri, iar vinerea artistele și cântărețele. Bolnavele de maladii venerice se trimit în cura spitalului. Bordeluri sunt în total cinci, care au autorizație în regulă dată de primărie cu avizul nostru. În cursul anului au fost în total 48 prostituate care au urmat vizita medicului. Supravegherea se face numai la dispensar.

Supravegherea sanitară a alimentelor și a băuturilor se face prin inspecția localurilor respective și a pieței luându-se la nevoie și probe care se trimit analizei Institutului de Chimie, iar contravenienții sunt dați judecății.

Procesele în cea mai mare parte nu le urmărim deoarece nu suntem citați decât atunci când  justiția crede că trebuie să ne citeze ca informatori.

Carnea și laptele sunt controlate regulat de Serviciul veterinar al orașului, care are și supravegherea Abatorului.

Arestul preventiv este vizitat de domnul medic al Circumscripției II care dă ajutorul medical deținuților și supraveghează salubritatea localului.

Azilul de infirmi al comunei, instalat în clădire proprie este vizitat în mod regulat de domnul medic al Circumscripției II.

Orașul Pitești are în centru o grădină publică spațioasă și bogată în arbori și flori bine întreținută, iar la marginea nord-vestică a orașului se află Parcul Trivalea, tot ce poate fi mai prețios ca pitoresc și igienic, unde dealurile împodobite cu păduri frumoase și pepinieră de brazi, pavilioane și florării dau populației orașului un loc de recreație eminamente plăcut și igienic. Ambele aceste parcuri formează punctele cele mai interesante ale orașului dând posibilitatea de face o cură de aer în condiții eminente.

Cimitire orașul are patru, unul creștin pentru ortodocși și alte rituri creștine, unul militar mixt, făcut de armata de ocupație, altul armenesc și altul israelit situate în extremitățile orașului.

Serviciul sanitar al orașului este compus de: un medic șef de oraș, un medic de circumscripție urbană, doi agenți sanitari, din care unul îndeplinește și serviciul de secretar, două moașe împărțite la două circumscripții și un dezinfectator îndeplinind și atribuții de camerist.

Dispensarul orașului instalat abia în noiembrie 1921 în strada Egalității nr. 65, în casă bună, convenabilă și spațioasă, funcționează zilnic între orele 9:30 – 12 AM. Consultațiunile se dau de la 9:30 – 11 de domnul medic al Circumscripției II, iar de la 11-12 de medicul șef. Lucrările de cancelarie, corespondența, statistica, acte medico-legale se rezolvă în cancelaria dispensarului zilnic de medicul șef. Asemenea, prostituția se supraveghează alternativ de ambii medici conform unui plan expus mai sus. Una din moașe asistă alternativ la examinarea femeilor prostituate.

Orașul este împărțit în două circumscripții medicale, pentru supraveghere sanitară, fiecare medic având o circumscripție pentru inspecțiunile ce se fac în oraș cu ocazia supravegherii sanitare în localurile de debit, a restaurantelor, piețelor etc.

Asemenea, școlile se vizitează regulat, urmărindu-se copii absenți de mai multe zile. Directorii de școli au instrucțiuni să anunțe serviciul sanitar ori de câte ori lipsesc elevii de mai multe zile, pentru a-i putea urmări. Vaccinări și revaccinări se fac în mod regulat cu vaccin procurat de onor direcțiune, care este bun. S-au efectuat în anul 1921 în total 352 vaccinări și 304 revaccinări.

Agenții sanitari sunt dimineața în permanență la dispensar unde primesc ordine de ceea ce au de făcut fiecare în circumscripția lui, de dezinfectările care urmează să se facă și de ridicare de bolnavi, iar în timpul liber fac razii prin oraș pentru a descoperi cazuri de maladii contagioase.

Unul din doi agenți îndeplinește oficina de secretar al Serviciului sanitar, iar celălalt are controlul prostituatelor, sifiliticilor și distribuția medicamentelor. Moașele comunale au fiecare câte o circumscripție și dau ajutorul lor gratuit femeilor lehuze și lipsite de mijloace.

În cursul anului, moașa Circumscripției I a asistat la facere un număr de 283 femei, iar moașa Circumscripției II a asistat 139 femei. Cum este cu totul exclus ca moașele să trăiască numai din salariul lor, ele sunt libere să aibă și clientela particulară fiind bine văzute în oraș. Plângeri serioase nu avem în contra lor. Asemenea, agenții sanitari își fac datoria fiindu-ne un ajutor prețios în atribuțiile noastre.

Cu ocaziunea ultimei epidemii de scarlatină, care într-un moment dat amenința să ia proporții mari, am consacrat toată atenția în combaterea acestei epidemii și am putut să constat că dacă combaterea cazurilor sporadice nu prezintă dificultăți mari, combaterea unei adevărate epidemii întâmpină dificultăți mari. Cauza primordială este ignoranța populației, oroarea de spital, recalcitranța, lipsa de încredere și necunoașterea celor mai elementare noțiuni de transmisiune și de contagiozitate a bolilor infecțioase.

Am văzut părinți care au mers până acolo încât susțineau că împușcă copiii, se împușcă și ei, dar în spital nu îi trimit ca să moară acolo. Darea în judecată mi se pare ridicolă, căci cu plăcere plătesc cele câteva sute de lei amendă și nu trimit copiii la spital.

Forța nu am întrebuințat, în cele mai multe cazuri m-am servit de vorbe bune de comun acord cu dl. medic primar al spitalului de contagioși, care ne-a făcut toate concesiile posibile și toate înlesnirile ce se pot face în asemenea ocaziuni, contribuind mult în a combate ideea aceea preconcepută și nenorocită de oroare de spital.

Totuși din partea părinților am avut plângeri asupra combustibilului și asupra laptelui, și se putea vedea zilnic un pelerinaj al părinților cărând lapte și lemne la spital.

Cred că acest inconvenient ar fi bine să dispară, așa că reputația spitalului de contagioși să fie stabilită și să se bucure de încrederea completă a părinților.

Dacă măsuri nu se vor lua, încrederea în spital ca scădea, cu toată încrederea care cu drept cuvânt au orășenii în șeful acestei secții de contagioși, încredere de altfel pe deplin justificată. Un Regulament nou în Legea Sanitară despre combaterea maladiilor contagioase este necesar.

Concursul administrației comunale și al poliției l-am avut în toate ocaziile de control și de poliție sanitară, în mod cu totul satisfăcător.

 

Medic șef, dr. Bekis

21.03.1922

 

Arhivele Naționale – Serviciul jud. Argeș, Primăria Pitești, dosar 20/1922, f. 72-76.

---

[1] Viorel Cosma, George Enescu în memoria timpului: evocări, amintiri, însemnări memorialistice, Editura Casa Radio, 2003, p. 423; Nicolae Bobancu, L-am cunoscut pe Enescu, în „Argeș”, nr. 2(125)/1981, p. 14.

[2] „Monitorul Oficial”, nr. 214 din 24.12.1913, p. 9765.

[3] „Universul”, nr. 204 din 05.09.1925, p. 5.  

[4] Anastase N. Hâciu, Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație, Tipografia Cartea Putnei, Focșani, 1936, p. 610.

[5] Afirmaţie care în prezent nu mai poate avea niciun temei ştiinţific. 

[6] Picătură de lapte (fr.)

[7] Flegnine, în original; Flegmon = Inflamație purulentă acută a țesutului conjunctiv subcutanat, cauzată de o infecție cu stafilococi sau cu streptococi.

 

Aurel Radu, Documente referitoare la situația edilitară și sanitară a orașului Pitești între 1920-1921, în „Restituiri”, nr.  67/2023, p. 8-18.