În București a luat
inițiativa și a construit pe cheltuiala proprie un cămin studențesc care
adăpostea 100 de studenți merituoși dar săraci, oferindu-le nu doar cazare, ci
și întreaga întreținere. Acest proiect demonstrează preocuparea sa pentru
educația tineretului lipsit de mijloace. A donat o sumă considerabilă de două milioane
lei pentru Biserica Albă din București, contribuind astfel la susținerea
activității religioase. De asemenea, a pus bazele unui dispensar medical, a unei
școli primare și a unei școli de meserii în comuna Stănești din județul Vlașca
(Giurgiu)[1].
Ion Stănescu s-a
implicat inclusiv în susținerea asistenței sanitare și sociale de la Pitești. El
a fost cel care a dezvoltat aici cele mai importante proiecte filantropice din
perioada interbelică: Azilul de Bătrâni din
strada Trivale și o subvenție bănească importantă pentru Spitalul județean I.C.
Brătianu.
Pe terenul pus la
dispoziție de Primăria Pitești, în Piața Nouă General Cristescu (Strada
Trivale) a contribuit la construirea unui important și necesar azil pentru
bătrâni. Clădirea, cu subsol, parter și etaj a fost evaluată la circa un milion
de lei[2],
incluzând toate instalațiile (apă, canalizare, electricitate) și înzestrarea
completă (paturi, saltele, perne, lenjerie, vesela, mobilier). A donat clădirea
împreună cu toate accesoriile către Primăria Pitești și s-a angajat să ofere o
subvenție anuală de 200.000 lei pe toată durata vieții sale pentru întreținerea
azilului, plătibilă în 12 rate lunare. Însă donatorul și-a rezervat dreptul
exclusiv de administrare a subvenției și a veniturilor din chiriile prăvăliilor
de la parter, fără control din partea autorităților. Azilul purta numele „Azilul
de Bătrâni Donațiunea Maria și Ion Stănescu”, în memoria sa și a soției sale. A
stipulat ca după moartea sa, subvenția să fie continuată de Așezământul
Național de Cultură și Binefaceri Ion Stănescu, fundație pe care a înființat-o în
București în 1927. În 1939 s-au publicat statutele acestui așezământ și procesele
verbale ale consiliului de administrație care stabileau direcția și
prioritățile după moartea filantropului[3].
Inaugurarea oficială
a azilului de la Pitești a avut loc pe 4 noiembrie 1934, în prezența
miniștrilor Victor Slăvescu și dr. Ion Costinescu, a episcopului Nichita Duma
al Argeșului și a numeroase personalități. Actul de donație a fost acceptat
oficial de Consiliul Comunal pe 17 decembrie 1934 și autentificat de Tribunalul
Ilfov.
Un gest cel puțin la
fel de generos a fost acela de a înzestra trei saloane la spitalul județean I.C. Brătianu din Pitești cu 21 de paturi
complete și de a oferi o subvenție anuală de 200.000 lei pentru
întreținerea acestor paturi.
Pentru activitatea
sa filantropică, Ion Stănescu a primit cea mai înaltă distincție pe care orașul
Pitești o putea acorda. Astfel, la 16 iulie 1934, Consiliul Comunal al orașului
Pitești i-a conferit în unanimitate cetățenia
de onoare, iar portretul său a fost amplasat la loc de cinste,
în sala de ședințe a Consiliului Comunal. Opera filantropică a lui Ion
Stănescu, alături de soția sa Maria a rămas astfel legată pentru totdeauna de
orașul Pitești. Primarul Cornel Zamfirescu a subliniat că fapta sa putea fi
dată ca pildă în toată țara, fiind un exemplu remarcabil într-o epocă în care astfel
de gesturi deveniseră rare.
În documentele
funciare din 1940, azilul piteștean din strada Trivale nr. 12 era compus din
două corpuri mari de case de zid; primul corp cu 18 camere și cel de-al doilea
cu 25 camere; al doilea corp de case avea două etaje, 8 camere la primul etaj
și alte 17 camere la al doilea etaj[4].
Primăria Pitești era proprietară a terenului pe care s-a construit azilul prin
cedarea făcută în 1914 de Ministerul Agriculturii și Domeniilor[5].
Clădirea impozantă a
azilului de bătrâni din strada Trivale aflată cândva în proximitatea bisericii
Sf. Ioan nu mai există în prezent, nici măcar o placă sau o stradelă care să
amintească de numele donatorului. Totuși, în arhivele județene se mai păstrează
planul arhitectural al acestei construcții ca o mărturie credibilă și tăcută în
slujba memoriei urbane[6].
***
Despre viața și opera marelui filantrop Ion Stănescu se cunosc puține informații, cele mai multe date biografice fiind contradictorii. În ferparul din 1938 din ziarul „Universul”, Ion Stănescu era descris ca un important antreprenor, proprietar al mai multor hoteluri centrale din București (Splendid-Parc, Splendid și Stănescu), cetățean de onoare al Capitalei, mare filantrop decorat cu Coroana României în grad de ofițer, Crucea Meritul Sanitar, Ordinul Meritul Cultural pentru Biserică și Răsplata Muncii pentru Învățământ[7].
Din păcate nu am
putut documenta legătura s-a afectivă și directă cu orașul Pitești. Știm totuși
că acesta a fost ofițer de rezervă în
Regimentul 6 Artilerie de la Pitești, unitate în care luptase în Primul Război
Mondial. Din presa vremii mai aflăm că a murit la vârsta de 70 de ani, la 21
iulie 1938, aproape de Pitești, la via sa de la Florica din județul Mușcel, astăzi
în orașul Ștefănești. Rezultă astfel că s-ar fi născut în anul 1868! Însă cercetându-se
registrele de stare civilă pentru decese de la Ștefănești – Valea Mare Podgoria
și de la Pitești se constată că nu s-a întocmit vreun act de deces pentru Ion
Stănescu în 1938.
La un an de la moartea filantropului, în 1939, avocatul Ioan
Vlădoianu, director general al „Așezământul Național de Cultură și Binefaceri
Ion Stănescu” a tipărit o broșură despre viața și opera filantropului, apariție
consemnată în presa vremii[8]. Directorul așezământului consemnează că Ion Stănescu s-a
născut în comuna Maglavit din județul Dolj în anul 1866; după alte surse, în
comuna Cetate din același județ. Cercetându-se registrele de stare civilă
pentru nașteri de la Maglavit și de la Cetate din județul Dolj se constată că
nu figurează nici în documentele oficiale pentru născuții din 1866 sau 1868 din
localitățile menționate.
Ion Stănescu este înmormântat în cavoul familiei din
Cimitirul Bellu din București, în cunoscutul monument funerar intitulat „Îndurerata”.
Statuia „Îndurerata” din Cimitirul Bellu a fost realizată în Franța
în 1918 de prestigiosul sculptor Denys Puech, fiind comandată de Zoe D. Aman,
„special pentru fi pusă la mormântul fiului ei, Ioan Stănescu!”[9].
Pe o placă funerară din bazalt sunt trecute cu
totul alte date de stare civilă despre Ion Stănescu; la naștere este menționat
anul 1875, iar la deces anul 1939! Piatra funerară menționează și alte nume din
familie: soția Marița Stănescu (1878-1949), născută Maria Dunăreanu; Lizeta
Stănescu (1910-1928), fiica adoptivă, decedată de tânără la Viena; alte rude
ale familiei: Mișu Golici (1900-1981), Mica Cameniță (1912-1999), Dan Golici
(1932-2016).
Ion Stănescu s-a afirmat ca o personalitate marcantă a perioadei interbelice: pornind dintr-un mediu rural modest a reușit să ajungă proprietarul unora dintre cele mai mari și impunătoare hoteluri din centrul Capitalei, acumulând o avere considerabilă, pe care către sfârșitul vieții a orientat-o spre susținerea unor inițiative caritabile. Biografia și cronologia vieții sale rămân deschise completărilor sau reinterpretărilor.
ANEXĂ DOCUMENTARĂ
1.
ACT DE DONAȚIE
Subsemnatul
ION STĂNESCU, proprietar domiciliat în București la Hotelul Splendid din Calea
Victoriei nr. 57, în dorința mea de a contribui alături de Primăria orașului
Pitești la opera de binefacere a ajutorării bătrânilor lipsiți de mijloace, fac
următoarele donațiuni în interesul acestei opere:
1. Dăruiesc
Primăriei orașului Pitești clădirea ce am ridicat pe terenul din Pitești, Piața
Nouă General Cristescu, adică pe terenul de lângă actualul Azil Comunal de
Bătrâni și care teren mi-a fost pus la dispoziția mea de către Primărie în
scopul adăugării și construirii unui nou corp de clădire lângă actualul azil.
Clădirea se compune din încăperile și instalațiile care sunt specificate în
procesul verbal de recepție încheiat de arhitectul comunei Pitești cu nr. 187
din 22 octombrie 1934. Valoarea acestei clădiri ridicată cu spezele mele, împreună
cu mobilierul și rufele, etc. este în sumă de 918.057 lei, după cum rezultă din
planurile, devizele și conturile verificate de Primărie căreia i-am predat
actele de mai sus.
Înțeleg
să dăruiesc și toate accesoriile și instalațiile aflate în clădire, precum și
mobilierul și rufele ce se află deja în noua clădire și care sunt specificate și
în inventarul alăturat la finele actului, specificare care face corp cu acest
act.
2.
Pe lângă aceasta și în scopul întreținerii Azilului ce voiesc să funcționeze în
clădirea făcută de mine, mai sus arătată, subsemnatul ION STĂNESCU mă oblig să dăruiesc
Azilului o subvenție anuală de 200.000 lei în tot timpul vieții mele, plătibilă
în numerar și în 11 rate lunare de câte 16.000 lei fiecare și a 12-a rată de
24.000 lei.
Întrebuințarea
acestei subvenții subscrisul donator înțeleg să mi-o rezerv exclusiv pe seama
mea și sustrasă oricărui control de orice natură din partea Primăriei sau altor
autorități, fie că administrarea sumelor s-ar face de mine personal fie că aș
delega în acest scop una sau mai multe persoane, precum ar fi persoanele ce
compun Comitetul de Doamne din orașul Pitești, care patronează și conduc
actualmente cu atâta pricepere, devotament și dezinteresare Azilul existent al comunei.
Menționez însă că subsemnatul la sfârșitul fiecărui an voi aduce la cunoștința
Primăriei gestiunea sumelor date lunar depunând Primăriei actele spre păstrare.
Subvenția
de mai sus pe care o voi servi Azilului în forma ce voi crede de cuviință, cum
s-a spus, înțeleg să o dau în primele 15 zile ale fiecărei luni.
Donațiile
ce fac mai sus sunt supuse următoarelor obligațiuni și condițiuni esențiale
pentru Primărie și autoritățile de control.
1.
Primăria sau orice altă autoritate publică sub nici un pretext nu va putea
schimba destinațiunea ce dau clădirii donate de mine de Azil de Bătrâni și va
purta întotdeauna numele AZILUL DE BĂTRÂNI DONAȚIUNEA MARIA ȘI ION STĂNESCU.
2. Prăvăliile
de la parterul clădirii îmi rezerv dreptul, subsemnatul ION STĂNESCU, ca pe tot
timpul vieții mele să le închiriez pe timpul și în forma cea mai avantajoasă
voi găsi de cuviință în interesul Azilului și bineînțeles veniturile îmi rezerv
dreptul să le întrebuințez în primul loc pentru întreținerea în bună stare a
clădirii și mobilierului, rufăriei etc. din Azil, iar restul, ce va rezulta, pentru
întreținerea împreună cu subvenția lunară și îngrijirea bătrânilor găzduiți în
azil.
Subsemnatul
donator îmi rezerv dreptul de a delega și administrația și închiriere acestor
prăvălii și a veniturilor lor altor persoane arătate do mine așa cum s-a menționat
mai sus la întrebuințarea subvenției lunare. Nici venitul acestor prăvălii nu
înțeleg să fie supus controlului vreunei autorități, însă donatorul mai jos
subscris voi depune la sfârșitul fiecărui an gestiunea și actele spre păstrare
Primăriei.
3. În
Azilul clădit de mine se vor primi bătrâni do ambele sexe trecuți însă de
vârsta de 60 de ani, care au avut o viață și un trecut cinstit și lipsit do
mijloace de întreținere, aleși de preferință dintre persoanele ce s-au bucurat
do o situație socială mai bună, însă au sărăcit.
Donatorul
își rezervă dreptul ca pentru o pătrime din locuri vacante sau ce vor deveni
vacante să recomande spre găzduire în Azil persoanele ce va credo do cuviință.
Subscrisul
donator mă oblig a face în așa fel ca după moartea mea subvenția lunară
prevăzută la punctul 2. a Azilului să-i fie servită de Fundația ce am creat în
București denumită AȘEZĂMÂNTUL NAȚIONAL DE CULTURĂ ȘI BINEFACERI ION STĂNESCU care
în acest caz însă va avea toate drepturile de administrație, control și de
recomandare ce mi-am rezervat mai sus pentru mine cât voi trăi.
Această
donație devine perfectă prin acceptarea ei în formele legale și cu autorizările
necesare de către Primăria orașului Pitești și existența ei însăși este supusă
îndeplinirii întocmai a condițiunilor mai sus prevăzute.
Drept
care s-a făcut prezentul Act de Donațiune ce se va autentifica în mai multe
originale azi în București.
Ion
Stănescu [Semnătură]
Inventarul donațiunii
1.
Imobilul
din Pitești, subsol, parter și etaj clădit pentru Azilul de Bătrâni după devize,
630.000 lei;
2.
Instalația
de apă și canal cu cuvetele de fontă și closete, 111.536 lei;
3.
Instalațiunea
electrică, 22.000 lei;
4.
Vesela
și obiectele de bucătărie, 14.713 lei;
5.
Mașina
de bucătărie, 6.100 lei;
6.
Cazan
de rufe lucrat în aramă, 1.665 lei;
7.
Douăzeci
și opt scaune, 3.080 lei;
8.
Șasezeci
și șase fețe de pernă, 2.970 lei;
9.
Una
sută cinci spre zece cearceafuri pentru pat și pentru pături 13.455 lei;
10. Douăzeci și cinci saltele de paie 3.875
lei;
11. Douăzeci și cinci perne de „Seegras”[10], 1.875 lei;
12. Patruzeci și opt prosoape, 864 lei;
13. Douăzeci și cinci pături de lână 4750
lei;
14. Douăzeci și cinci paturi de fier cu
somiere de sârmă, 34.750 lei;
15. Cinci spre zece noptiere de fier, 4.500
lei;
16. Nouă perechi perdele de in, 1.800
lei;
17. Un contor electric, 4.354 lei;
18. Treizeci și șase lămpi electrice
plafoniere, 1.620 lei;
19. Două băi fontă emailate și două
sobe cazane pentru încălzit apa, 10.300 lei;
20. Mese de bucătărie și bufete, 9.200
lei;
21. Unsprezece sobe teracotă, 31.900
lei.
Total
general, 918.057 lei.
Redactorul
actului și martor pentru identitate, I. Vlădăianu, avocat, str. Romană, 42,
București.
SJAN Argeș,
Primăria Pitești, dosar 25/1934-1937, f. 33, 51.
2.
Primăria
Comunei Urbane Pitești
Serviciul
Administrativ
Ședința
Consiliului comunal a orașului Pitești, de la 16 iulie 1934
Domnul
Primar prezintă Consiliului raportul său cu nr. 9.272/1934, care are următoarea
cuprindere.
Domnilor
Consilieri,
Domnul
ION STĂNESCU, mare proprietar din București, a cerut pentru a veni în ajutorul
persoanelor în vârstă, fără mijloace și în neputință de a-și agonisi cele
necesare existenței, să construiască pe terenul Primăriei, cu fața spre General
Cristescu, un local care să servească drept azil, pentru acești nenorociți ai
sorții.
Consiliul
comunal în ședința de la 30 aprilie 1934 a aprobat facerea clădirii în
condițiunile propuse de Domnul ION STĂNESCU.
Astăzi
construcțiunea este terminată de roșu, acoperită cu tablă și au început să se
execute instalațiunile.
Fapta
Domnului Ion Stănescu de a construi din proprie inițiativă această clădire
pentru instituțiunea azilului de infirmi, într-un oraș în care dânsul nu
locuiește și de care acum nu-l leagă nimic, merită lauda noastră a tuturora.
În
București, Domnul Ion Stănescu a luat inițiativa și a construit pe socoteala sa
un cămin care adăpostește 100 studenți, meritoși dar săraci, dându-le și toată
întreținerea.
Tot
dânsul a donat Bisericii Albe, suma de 2 milioane lei.
Toate
actele de binefacere pe care le acoperă cu o mare și distinsă discrețiune sunt
exemple frumoase date de Domnul Ion Stănescu, care din prisosul avarii sale
îndulcește traiul atâtor nenorociți.
În
zilele noastre, când sunt foarte rari aceia cari prin exemplul lor îndeamnă la
ajutorarea celor lipsiți complet de mijloace de trai, inițiativa Domnului Ion
Stănescu, de a construi azilul care-i va purta numele, poate fi dată ca pildă
în toată țara.
Recunoștință
tuturora îi este asigurată, iar fapta aceasta, care-l leagă de aici înainte,
pentru totdeauna de orașul nostru, să fie pildă pentru toți.
Pentru
aceasta, în conformitate cu dispozițiunile art. 104, al. 21 din legea pentru
organizarea administrației locale, propun ca să conferiți cetățenia de onoare a
orașului Pitești, Domnului Ion Stănescu, mare proprietar din București, iar
portretul să fie așezat în sala de ședințe a Consiliului comunal.
Numele
doamnei și domnului I. Stănescu vor rămâne pentru vecie legate de această
instituțiune și propun ca azilul construit să poartă numele donatorilor.
Primar,
Cornel Zamfirescu.
Față
de toate acestea, Domnul Primar, roagă Consiliul a decide.
CONSILIUL
Având
în vedere raportul Domnului Primar al orașului, înregistrat la nr. 9.272/1934,
arătat mai sus, cum și dispozițiunile art. 104, al. 21 din legea pentru
organizarea administrației locale, în unanimitate, conferă cetățenia de onoare
a orașului, DOMNULUI ION STĂNESCU, mare proprietar din București.
Consiliul
aprobă de asemenea ca portretul său să fie așezat în sala de ședințe a
Consiliului comunal, și autoriză pe Domnul Primar a face cheltuielile necesare,
cu facerea portretului DOMNULUI ION STĂNESCU, și a imprimării diplomei de
cetățean de onoare al orașului nostru.
O
delegație în frunte cu Domnul Primar al orașului, Cornel Zamfirescu, va înmâna
diploma DOMNULUI ION STĂNESCU, iar într-o ședință viitoare a Consiliului comunal
se va deschide creditul necesar.
Consiliul
comunal aprobă ca noua construcție a azilului de bătrâni al comunei ce se
construiește în orașul nostru să poartă numele DOAMNEI și DOMNULUI ION
STĂNESCU.
Primar,
[Semnătură] Cornel Zamfirescu
Consilieri
comunali delegați cu semnarea proceselor
verbale ale Consiliului comunal:
[Semnătură]
General Lișcu.
Secretar
General, [Semnătură] G.M. Georgescu.
SJAN
Argeș, Primăria Pitești, dosar 25/1934-1937, f. 17.
3.
Vizita
d-lor miniștri Victor Slăvescu și dr. I. Costinescu la Pitești – Inaugurarea
azilului de bătrâni construit de d. I. Stănescu – Solemnitatea de la spitalul
județean și punerea pietrei fundamentale a administrației financiare de Argeș.
PITEŞTI,
4 [noiembrie 1934]. Azi dimineață, pe un timp admirabil, au avut loc în orașul
nostru următoarele trei solemnități:
La
orele 10 dimineața, inaugurarea azilului de bătrâni din str. Trivale, construit
de d. I. Stănescu, marele proprietar din București.
La
orele 11, sfeștania și recepționarea înzestrării celor trei saloane la spitalul
I.C. Brătianu, donat de d. I. Stănescu.
La
orele 11.30, solemnitatea punerii pietrei fundamentale a noului local al
administrației financiare de Argeș.
INAUGURAREA
AZILULUI DE BĂTRÂNI
La
inaugurarea azilului de bătrâni, serviciul religios a fost oficiat chiar de
episcopul Nichita Duma al Argeșului, în prezența d-lor miniștri: Victor
Slăvescu, dr. Ion Costinescu, d-na și d. Ion Stănescu, d. Ștefan Bogdănescu și
Lăzeanu, secretari generali ai ministerului de finanțe, Ioan I. Purcăreanu,
vice-președinte al Senatului, arhitect State Ciortan, director general la
ministerul de finanțe, profesor dr. Lupu, Alex. Nicolescu, dr. Mezincescu, dr.
Negruzi-Ploiești, general Lucescu, comandantul garnizoanei, arh. N. Bărlăgiu,
directorul serviciului edilității din ministerul sănătății, Ioan Dinescu,
prefect de Arges, dr. Pascal, inspector general sanitar, Const. Stătescu, prof.
universitar, preot I. Rădulescu, parohul bisericii Albe București, A. Popovici-Bâznoșanu,
prof. universitar, Cornel Zamfirescu, primarul orașului, Vasile Vâlsănescu,
Honoriu Bănescu, St. Rădulescu, Marin Popescu, C. Zamfirescu-Căteasca și T.
Mocanu deputați; preotul Marin Preotescu, senator, I. Aronescu, prim președinte
al tribunalului, av. Spiridon Emanoil fost primar, Toma C. Popescu, prim
procuror, Mișu Ștefănescu-Goangă primar Curtea de Argeș, col. Eftimescu, col.
Lupescu, col. Calotescu, dr. Ștefan Simionescu medic primar al orașului,
Tatomirescu, directorul liceului Brătianu, Anton Popescu și Lupașcu,
administratori financiari, Procopiu director general al contabilității din
ministerul de finanțe, Ion Gr. Rădulescu avocat, dr. Titu Dumitrescu, Ion
Coroiu, directorul Băncii Naționale, Marinescu, Nedelcu, Pișca, Baltazar, Ghinescu,
Andrei Ionescu, St. Martinescu, avocat, Romulus Teodorescu, avocat, Ioan Guter,
șeful poliției, C. Vlădescu jude-președinte, d-na Stavăr din comitetul de
doamne a societății de bătrâni etc. și a unei foarte numeroase asistențe.
După
serviciul religios a vorbit episcopul NICHITA care a scos în evidență fapta
creștinească a soților Stănescu.
D.
IOAN STĂNESCU, luând cuvântul, arată în vorbe mișcătoare că oferă orașului
Pitești un mic dar, ridicând un azil pentru bătrâni cu gânduri curate și din
mijloace rezultate din muncă cinstită și grea.
D.
C. STĂTESCU, prof. universitar București, vorbește despre căminul studențesc pe
care acesta îl întreține în București, unde-și găsesc adăpost și întreținerea
atâți studenți săraci, care nu pot îndeajuns să-i mulțumească binefăcătorului
de astăzi.
D.
CORNEL ZAMFIRESCU, primarul orașului Pitești, după ce face un amănunțit istoric
al azilului de bătrâni, arătând cine anume sunt binefăcătorii lui, spune că d.
I. Stănescu a binevoit să construiască și să înzestreze un nou azil, jertfind
suma de un milion lei. Îl asigură pe d. Stănescu, în numele comitetului de
doamne care conduc această operă, că așezământul înființat de d-sa va funcționa
în cele mai perfecte condițiuni.
D.
POPOVICI-BARNOȘANU, prof. universitar, accentuează asupra faptului că d.
Stănescu este condus de concepția: „Viața mea pentru alții”. Călăuzit de acest
gând, d-sa a dat din belșug fonduri în toate direcțiile, unde este nevoie de
sprijin. A ajutat cultura, sănătatea publică și biserica.
D-na
ELENA STAVĂR prezidenta comitetului de doamne, preamărește fapta d-lui Stănescu
și mulțumește în numele bătrânilor, care pururea îi vor fi recunoscători.
LA
SPITALUL JUDEȚEAN
La
spitalul I.C. Bratianu unde d-nii I. Stănescu și-a luat nobila sarcină de a
întreține anual cu câte 200 mii lei trei saloane, după serviciul religios
oficiat de episcopul Nichita, au vorbit d. dr. MARINESCU, medic primar al
spitalului, PREOTUL DINU RĂDULESCU, de la biserica Albă București, d. ION
STĂNESCU donatorul și d. ministru dr. I. COSTINESCU, care arată că majoritatea
spitalelor importante din țara românească a fost opera inițiativei particulare.
Azi dacă nu mai avem averile boierești din trecut, găsim totuși oameni de inimă
ca d. Stănescu, care donează astăzi 21 de paturi complete pentru spitalul I.C.
Brătianu din Pitești. Mai mult, d. Stănescu înzestrează aceste paturi cu o
subvenție de 200 mii lei anual, pentru întreținerea lor.
D.
ministru Costinescu, îi mulțumește în numele ministerului sănătății și al
guvernului. Cere ca pilda dată de D-sa să fie urmată de toți acei care se
interesează de operele de asistență spitalicească, spitalul trebuind să domine
toate celelalte forme de asistență.
D.
ministru Costinescu terminând spune: „Ești un om fericit, domnule Stănescu.
Pentru că în acest spital numele d-tale va avea cinstea să se împletească cu
numele marelui Ion Brătianu. Aci s-a născut Ion Brătianu. Pentru noi generația
de azi și cea de mâine va trebui să fie loc de reculegere, de îndrumare pentru
cele bune”.
La
administrația financiară
La administrația
financiară, unde s-a pus piatra fundamentală a palatului acestei instituții
care va costa suma de 9 milioane lei, după serviciul religios, oficiat tot de
episcopul Nichita, a vorbit d. ALEXANDRU NICULESCU, inspector financiar din
București, care a scos în evidență faptul că slujbașul statului, trebuie să
știe că el are o funcțiune socială de îndeplinit și atunci când el este pus să
lucreze în condițiuni fericite îi creează sentimentul de emulație și de
demnitate. Un local impunător înseamnă exteriorizarea noțiunii de autoritate,
pentru că localul unei autorități publice trebuie să imprime cetățeanului ceva
din majestatea suveranității statului.
D.
I. GHINESCU, prefect de Argeș arată că d. mnistru Slăvescu a fost elev la
liceul I.C. Brătianu și și-a petrecut cei mai frumoși ani ai copilăriei aci în
Pitești; de aceia, cu mândrie îl revendică pentru județul Argeș. Mai arată că
d. ministru Slăvescu a însănătoșit finanțele, a făcut aranjamentul cu
creditorii străini și a scăpat pe contribuabil de inchiziția fiscală,
desființând impozitul global.
CUVÂNTAREA
D-LUI MINISTRU V. SLĂVESCU
Ia
apoi cuvântul d. VICTOR SLĂVESCU, ministru de finanțe, care în esență spune
următoarele:
„Am
venit în fruntea ministerului de finanțe cu hotărârea fermă de a economisi
banul contribuabilului. Făcând economii, am reușit să adun bani în vistieria
statului ca să înzestrez administrațiile financiare cu localuri proprii, acolo
unde nu existau sau erau în stare de paragină. Printre acestea, cel dintâi gând
al meu a fost pentru județul Argeș, deoarece mă leagă cele mai bune amintiri
din viața mea de școlar”.
Adresându-se
d-lui inspector general Al. Nicolescu, care vorbise în numele serviciilor
exterioare ale ministerului de finanțe, d. Victor Slăvescu îi spune:
„Aștept
de la funcționarii serviciilor exterioare ale finanțelor, să întroneze o nouă
eră în slujba intereselor finanțelor țării, o metodă nouă îmbrăcată într-un nou
suflu de muncă, devotament și abnegație”. Adresându-se d-lui prefect al
județului, care pe baza legăturilor din trecut îl revendicase pe d. Slăvescu ca
fiu al Argeșului, d-sa spune că se consideră ca fiu al acestui județ, și nu va
înceta niciodată să facă tot ce-i va fi posibil, ca interesele drepte ale
județului Argeș și ale orașului Pitești să fie satisfăcute”.
VIZITAREA
REG. 6 ARTILERIE
După
solemnitate d. ministru Slăvescu, însoțit de d-nii general Nițescu, Corneliu
Zamfirescu, primar, Honoriu Bănescu deputat, Radu Vâlsănescu, avocat, au plecat
la regimentul 6 artilerie, căruia d-sa îi aparține ca ofițer de rezervă și în
care a făcut războiul. Aci i s-a prezentat corpul ofițeresc, vizitând cazinoul
ofițerilor, biblioteca, sala de conferințe etc.
Asistența
în frunte cu înalții oaspeți din Capitală la ora 2 au luat masa la palatul
administrativ, masa fiind servită de d. I. Popescu-Berbec comerciant.
VIZITAREA
UNUI SANATORIU
După
amiază, d. ministru Costinescu împreună cu d-nii dr. Mezincescu și arhitect
Parlagiu s-au dus la sanatoriul tuberculoșilor din Mihăești-Muscel, lucrare
care a fost începută în 1933 pe un teren mișcător și inundat.
D.
ministru Costinescu a ținut să constate în persoană starea de fapt a spitalului
de tuberculoși. D-sa a luat cunoștință că într-adevăr spitalul este situat pe
un teren cu totul nefavorabil și că lucrările nu pot fi continuate.
Se
remarcă faptul că tot subsolul acestui început de edificiu este plin cu apă și
că pe zi ce trece terenul împreună cu această lucrare alunecă pe un strat de
argilă.
După
amiază, la orele 4, d. ministru Costinescu s-a înapoiat la Piteşti, iar la
orele 5 jumătate oaspeții, împreună cu însoțitorii, au părăsit orașul nostru.
VASILE
PURCĂREANU
Vasile
Purcăreanu, Vizita d-lor miniștri Victor Slăvescu și dr. I. Costinescu la
Pitești, Inaugurarea azilului de bătrâni construit de d. I. Stănescu, Solemnitatea
de la spitalul județean și punerea pietrei fundamentale a administrației
financiare de Argeș, în „Dimineața”, 7 noiembrie 1934.
4.
Primăria
Comune Urbane Pitești
Serviciul
Administrativ
Ședința consiliului
comunal de la 17 decembrie 1934
Domnul
Primar prezintă Consiliului raportul cu nr. 15.106/1934, cu actul original de donație
autentificat la nr. 31038/1934 de Tribunal Ilfov, secția de Notariat, prin care
Domnul Ion Stănescu, mare proprietar din București, donează Primăriei clădirea
construită pe terenul Primăriei din strada Trivalea, pentru Azilul de bătrâni și
care are următoarea cuprindere.
Act
de Donație
Subsemnatul
Ion Stănescu, proprietar domiciliat în București, la Hotelul Splendid din Calea
Victoriei nr. 57, în dorința mea de a contribui alături de Primăria orașului.
Pitești la opera de binefacere a ajutorării bătrânilor lipsiți de mijloace, fac
următoarele donațiuni în interesul acestei opere:
1. Dăruiesc
Primăriei orașului Pitești clădirea ce am ridicat pe terenul din Pitești, Piața
Nouă General Cristescu, adică pe terenul de lângă actualul Azil comunal de bătrâni
și care teren mi-a fost pus la dispoziția mea de către Primărie în scopul adăugării
și construirii unui nou corp de clădire lângă actualul azil. Clădirea se
compune din încăperile și instalațiile care sunt specificate în procesul verbal
de recepție încheiat de Arhitectul comunei Pitești cu nr. 187 din 22 octombrie
1934.
Valoarea
acestei clădiri ridicată cu spezele mele împreună cu mobilierul și rufele este
în sumă de 918.057 lei, după cum rezultă din planurile, devizurile și conturile
verificate de Primărie căreia i-am predat actele de mai sus.
Înțeleg
să dăruiesc și toate accesoriile și instalațiile aflate în clădire precum și
mobilierul și rufele ce se află deja în noua clădire și care sunt specificate și
în inventarul alăturat la finele actului, specificare care face corp cu acest
act.
2. Pe
lângă aceasta și în scopul întreținerii Azilului ce voiesc să funcționeze în
clădirea făcută de mine mai sus arătată, subsemnatul Ion Stănescu mă oblig să
dăruiesc Azilului o subvenție anuală de 200.000 lei în tot timpul vieții mele
plătibilă în numerar și în 11 rate lunare de câte 16.000 lei fiecare și a 12-a
rată de 24.000 lei.
Întrebuințarea
acestei subvenții subscrisul donator înțeleg să mi-o rezerv exclusiv pe seama
mea și sustrasă oricărui control de orice natură din partea Primăriei sau altor
autorități fie că administrarea sumelor s-ar face de mine personal fie că aș
delega în acest scop una sau mai multe persoane, precum ar fi persoanele ce
compun Comitetul de Doamne din orașul Pitești, care patronează și conduce
actualmente cu atâta pricepere, devotament și dezinteresare Azilul existent al
Comunei. Menționez însă că subsemnatul la sfârșitul fiecărui an voi aduce la
cunoștința Primăriei gestiunea sumelor date lunar depunând Primăriei actele
spre păstrare.
Subvenția
de mai sus pe care o voi servi Azilului în forma și început a funcționa, și
roagă Consiliul a se accepta această donație de comună, în felul actului citit
mai sus.
Domnul
Consilier comunal Gh. Petrescu luând cuvântul, arată că este de părere a se
primi de comună această donație și să se trimită de Primărie mulțumiri Doamnei și
Domnului Ion Stănescu, pentru gestul frumos ce a făcut.
Consiliul
În
unanimitate, acceptă donațiunea făcută Primăriei orașului Pitești de Domnul Ion
Stănescu, proprietar domiciliat în București, Hotel Splendid, Calea Victoriei nr.
57, donație constând din clădirea cu toate instalațiunile și înzestrările, construită
cu cheltuiala sa, pe terenul comunei din oraș, din strada Trivalea, pentru a
servi ca Azil pentru bătrâni, în condițiunile și cu inventarul specificat în
actul de donație arătat mai sus și autentificat de Tribunal Ilfov secția de
Notariat la nr. 31.038 din 30 octombrie 1934, și care va purta numele: Azilul
de bătrâni donațiunea Maria și Ion Stănescu.
Copie
după prezenta decizie se va înainta Domnului Prefect al Județului Argeș pentru
a da cuvenita aprobare, conform art. 345 din legea pentru organizarea administrației
locale, după care în urmă conform dispozițiunilor codului civil, se va cere și
aprobarea prin Înaltul Decret Regal, prin Ministerul de interne.
Primar,
Cornel Zamfirescu
Consilieri
comunali delegați cu semnarea proceselor
verbale: C. Bobocescu.
Secretar
General, G. Georgescu.
SJAN Argeș,
Primăria Pitești, dosar 25/1934-1937, f. 32, 52.
5.
Primăria comunei
urbane Pitești
Serviciul
administrativ
Deciziune nr. 13.811
Ședința Delegației
Consiliului Comunal de la 30 noiembrie 1936.
Președinția D-lui
Romulus Teodorescu, primarul orașului
Membrii prezenți:
Dl. Constantin
Bobocescu, ajutor de primar
Iorgu Zănescu, ajutor
de primar
În
urmă, dl. primar declară ședința deschisă la ora 18(6) p.m. și prezintă
delegației adresa cu nr. 74/1936 a Doamnei Prezidentă a Azilului de bătrâni al
comunei care are următoarea cuprindere:
Domnule
Primar,
Pentru
că numărul de interni ai Azilului comunei este cu șapte bătrâne mai mult decât
paturile ce avem, deci în multe paturi avem câte două, Comitetul nu mai poate
face față cererilor urgente și zilnice de care Onor. Primărie nu se poate
ocupa, rog a mă autoriza ca cele 4 bătrâne pe care le avem în Azil, care au câte
o mică pensie sau ajutor de la foști stăpâni să plătească câte 100 lei pe lună
Societății noastre ce va elibera chitanță oficială și cu care vor încărca la
începutul fiecărei luni bugetul nostru.
Aceasta
pentru a ne înlesni nouă achitarea laptelui dulce, laptelui bătut și mălaiului
ce se cumpără, cel dintâi zilnici, celălalt săptămânal.
Când
sunt atâtea cereri de la atâți alți nenorociți. De ce să nu contribuie cei ce
au cu atât de puțin, dar în folosul lor.
Asemenea
vă fac cunoscut că dl. medic primar nu admite să se aglomereze interni peste
număr, aceasta periclitând toate regulile higienei și a bunului mers al acestei
gospodării.
Președintă,
Elena P. Stavăr[11].
Față
de cele arătate mai sus, dl. primar roagă Delegația a decide.
Delegația
având în vedere cele arătate de D-na Prezidentă a Azilului de bătrâni al
comunei prin adresa cu nr. 74/1936 de mai sus. Văzând și explicațiile date de
dl. primar.
Pentru
aceste motive, în urma discuțiilor urmate în unanimitate hotărăște.
Delegația
aprobă și autorizează comitetul azilului de bătrâni al comunei de a încasa de
la cele patru bătrâne arătate și (care) sunt în azil câte lei una sută lunar de
la fiecare eliberându-li-se chitanțe oficiale de la azil, sumă care va servi la
furnizarea de lapte dulce, lapte bătut și mălai pentru hrana bătrânelor din
azil.
Prezenta
decizie se va comunica și comitetului azilului de bătrâni al comunei.
Primar,
ss. R. Teodorescu
Ajutori
de primar și membrii delegați: ss. C. Bobocescu, I. Zănescu
SJAN Argeș, Primăria Pitești, dosar 5/1936, f. 101.
[1] Pen, Un mare binefăcător,
în „Dimineața”, nr. 11.096 din 10.11.1937, p. 6.
[2] Presa vremii, relata că „500
milioane lei a lăsat arhimilionarul! Ion Stănescu moștenitorilor și
așezămintelor sale filantropice”, în „România”, nr. 59 din 30.07.1938, p. 14.
[3] „Monitorul Oficial”, partea a
II-a, nr. 28 din 3 februarie 1939, p. 759-762.
[4] SJAN Argeș, Tribunalul Argeș,
Cartea funciară, dosar 303/1940, f.n.
[5] „Monitorul Oficial”, nr. 20 din 27
aprilie / 10 mai 1914, p. 987; Decret Regal nr. 1722 din 19.04.1914.
[6] SJAN Argeș, Colecția de Planuri,
nr. 249.
[7] „Universul”, nr. 198 din
24.07.1938, p. 11.
[8] Lucian Lazăr, I. Vlădoianu: Ion
Stănescu și fundațiile sale, în „România”, nr. 466 din 15.09.1939, p. 2.
[9] Ioan Ciorca, Cimitirul Şerban
Vodă - Bellu, panteonul României, Editura Ecou transilvan, Cluj-Napoca,
2022, p. 485.
[10] Seegras (germană) sau zegras =
Iarbă-de-mare folosită la tapisatul mobilelor, la umplerea saltelelor,
pernelor.
[11] Președintă a Societății Sprijinul
Bătrâneților din Pitești.
Aurel Radu, Despre Ion Stănescu și donația sa pentru orașul Pitești, în „Restituiri”, nr. 79/2026, p. 7-15.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
“Fii drăguţ cu arhiviştii. Ei te pot şterge din istorie“