SUBMINAREA ECONOMICĂ A EVREILOR
III. Românizarea economiei
Naţionalizarea imobilelor evreieşti
O primă măsură a fost exproprierea tuturor imobilelor deţinute de evrei în mediul rural cu toate că în zonele rurale din Argeş existau foarte puţine stabilimente economice evreieşti care au fost totuşi naţionalizate: un atelier de prelucrarea produselor lemnoase deţinut de Avram Goldstein în Jiblea Veche, o fostă fabrică de spirt în comuna Budeasa, o cârciumă veche şi un teren în comuna Stolnici etc. după cum reiese din situaţia de mai jos[1]:
Nr. crt.
|
Domiciliu, strada
|
Localitatea unde se află imobilul
|
|
1.
|
Dr. Arie D. Iancu
|
Bucureşti, strada Gogu
Cantacuzino
|
Budeasa
|
2.
|
Dr. S. Raistadt
|
Piteşti, strada Doamna
Bălaşa
|
Stolnici
|
3.
|
Idem
|
Idem
|
Isbăşeşti
|
4.
|
Idem
|
Idem
|
Jiblea – Păuşa
|
5.
|
Davidela Aladjem
|
Piteşti, B-dul Elisabeta
|
Săpata de Jos
|
Proprietăţile lui Iosif Marcovici de la Budeasa, o casă şi un conac, au fost expropriate fiind date în folosinţa Ministerului Apărării Naţionale pentru a fi folosite ca depozit de muniţii. Din alte documente reiese că Iosif Marcovici a deţinut fabrica de spirt de la Budeasa care era închisă încă din 1932.
Terenul din comuna Jiblea, satul Păuşa, aflat pe malul Oltului, în imediata apropiere a staţiunii Călimăneşti-Căciulata, la 300 metri de gară, teren împrejmuit în suprafaţă de aproape o jumătatea de hectar pentru construirea unei vile, a fost luat de la proprietarul doctor specializat la Paris, Raistat căsătorit cu Stela cu cabinet în strada Doamna Bălaşa, nr. 33 din Piteşti ca fiind „abandonat”, în conformitate cu măsurile legislative (Decretul Lege 3.347 din 1940 publicat în „Monitorul Oficial” nr. 233 din 5 octombrie 1940), deşi proprietarul a susţinut că a făcut declaraţie legală la Ministerul Economiei Naţionale – Subsecretariatul de Stat al Colonizării şi Populaţiei Evacuate (SSCPE).
Despre celelalte terenuri şi alte bunuri deţinute de dr. Raistadt la Stolnici şi de Davidela Aladjem la Săpata se susţinea, ca o legitimare a actului de expropriere, că au fost dobândite prin judecată de la foştii proprietari, ţărani săraci, care au luat împrumuturi cu camătă de la aceşti evrei, împrumuturi pe care nu le-au putut restitui. SSCPE a hotărât ca terenul şi casa din Stolnici ale dr. Raistat să fie folosite de un colonist refugiat din comuna Popina, judeţul Durostor care avea o familie numeroasă cu nouă copii. Prefectul legionar de Argeş, dr. Mihail Georgescu într-o adresă către SSCPE arăta că imobilele din Stolnici au fost dobândite prin ipotecă şi camătă de la locuitorul Tudor Şerban Ivan în anul 1932. Terenul arabil din Stolnici a fost în continuare lucrat în dijmă de fostul proprietar, Tudor Şerban Ivan care a locuit inclusiv în casă, fără să fie deranjat de dr. Raistad. Prefectul susţinea că ţăranul din Stolnici fiind sărac, ar fi trebuit ca terenul să rămână în folosinţa acestuia şi în anul agricol 1940-1941.
Anumite persoane fizice sau societăţi evreieşti (suspecte de a fi evreieşti) din Bucureşti erau acuzate că au cumpărat şi exploatat pădurile din nordul judeţului Argeş. Evreul Isac Krumholtz care era administrator la exploataţia forestieră a lui Gh. Buzescu din satul Dăngeşti, comuna Berislăveşti a fost evacuat forţat de jandarmi cu domiciliu obligatoriu în Piteşti. Patronul exploataţiei a intervenit la organele silvice şi a primit pentru angajatul său evreu un ordin de rechiziţie, însă în urma unei plângeri din partea locuitorilor din Berislăveşti care susţineau că evreul Krumholtz „cumpără alimente pentru a-şi susţine familia aflată la Bacău”, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a intervenit pentru anularea ordinului de rechiziţie. Deşi Krumholtz a cerut aprobarea ministrului Afacerilor Interne pentru a-şi întregi familia care se afla la Bacău, nu a primit o rezoluţie pozitivă[2].
De asemenea, toţi evreii din comunele judeţului Argeş au primit domiciliu obligatoriu în oraşul Piteşti. Evacuarea forţată a celor 12 evrei din mediul rural s-a făcut în grabă de organele Jandarmeriei în termen de 48 de ore. O parte din cei evacuaţi nu au putut să-şi ia nici măcar bagajele personale. Sofia Penchas văduvă în vârstă de 68 ani se plângea autorităţilor judeţene, fără să aibă vreun sprijin concret din partea acestora, că la data evacuării forţate din comuna Hârseşti unde avea gospodărie, fostul primar al comunei, anume Florea Gherevoaia i-a sechestrat toate bunurile mobile, „lăsându-mă să plec numai cu hainele de pe mine”, după cum afirma aceasta.
Aceşti evrei erau supravegheaţi în permanenţă de biroul Siguranţei din cadrul Poliţiei Piteşti unde erau obligaţi să facă o „viză de prezenţă zilnică” [3]. Excesul de zel sau incapacitatea unor jandarmi de a pune eticheta „origine etnică evreiască” a determinat evacuarea inclusiv a cizmarului din comuna Găvana, numitul Frodel Mihail care era însă de origine polonă şi de religie romano-catolică[4].
Terenul din comuna Jiblea, satul Păuşa, aflat pe malul Oltului, în imediata apropiere a staţiunii Călimăneşti-Căciulata, la 300 metri de gară, teren împrejmuit în suprafaţă de aproape o jumătatea de hectar pentru construirea unei vile, a fost luat de la proprietarul doctor specializat la Paris, Raistat căsătorit cu Stela cu cabinet în strada Doamna Bălaşa, nr. 33 din Piteşti ca fiind „abandonat”, în conformitate cu măsurile legislative (Decretul Lege 3.347 din 1940 publicat în „Monitorul Oficial” nr. 233 din 5 octombrie 1940), deşi proprietarul a susţinut că a făcut declaraţie legală la Ministerul Economiei Naţionale – Subsecretariatul de Stat al Colonizării şi Populaţiei Evacuate (SSCPE).
Despre celelalte terenuri şi alte bunuri deţinute de dr. Raistadt la Stolnici şi de Davidela Aladjem la Săpata se susţinea, ca o legitimare a actului de expropriere, că au fost dobândite prin judecată de la foştii proprietari, ţărani săraci, care au luat împrumuturi cu camătă de la aceşti evrei, împrumuturi pe care nu le-au putut restitui. SSCPE a hotărât ca terenul şi casa din Stolnici ale dr. Raistat să fie folosite de un colonist refugiat din comuna Popina, judeţul Durostor care avea o familie numeroasă cu nouă copii. Prefectul legionar de Argeş, dr. Mihail Georgescu într-o adresă către SSCPE arăta că imobilele din Stolnici au fost dobândite prin ipotecă şi camătă de la locuitorul Tudor Şerban Ivan în anul 1932. Terenul arabil din Stolnici a fost în continuare lucrat în dijmă de fostul proprietar, Tudor Şerban Ivan care a locuit inclusiv în casă, fără să fie deranjat de dr. Raistad. Prefectul susţinea că ţăranul din Stolnici fiind sărac, ar fi trebuit ca terenul să rămână în folosinţa acestuia şi în anul agricol 1940-1941.
Anumite persoane fizice sau societăţi evreieşti (suspecte de a fi evreieşti) din Bucureşti erau acuzate că au cumpărat şi exploatat pădurile din nordul judeţului Argeş. Evreul Isac Krumholtz care era administrator la exploataţia forestieră a lui Gh. Buzescu din satul Dăngeşti, comuna Berislăveşti a fost evacuat forţat de jandarmi cu domiciliu obligatoriu în Piteşti. Patronul exploataţiei a intervenit la organele silvice şi a primit pentru angajatul său evreu un ordin de rechiziţie, însă în urma unei plângeri din partea locuitorilor din Berislăveşti care susţineau că evreul Krumholtz „cumpără alimente pentru a-şi susţine familia aflată la Bacău”, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a intervenit pentru anularea ordinului de rechiziţie. Deşi Krumholtz a cerut aprobarea ministrului Afacerilor Interne pentru a-şi întregi familia care se afla la Bacău, nu a primit o rezoluţie pozitivă[2].
De asemenea, toţi evreii din comunele judeţului Argeş au primit domiciliu obligatoriu în oraşul Piteşti. Evacuarea forţată a celor 12 evrei din mediul rural s-a făcut în grabă de organele Jandarmeriei în termen de 48 de ore. O parte din cei evacuaţi nu au putut să-şi ia nici măcar bagajele personale. Sofia Penchas văduvă în vârstă de 68 ani se plângea autorităţilor judeţene, fără să aibă vreun sprijin concret din partea acestora, că la data evacuării forţate din comuna Hârseşti unde avea gospodărie, fostul primar al comunei, anume Florea Gherevoaia i-a sechestrat toate bunurile mobile, „lăsându-mă să plec numai cu hainele de pe mine”, după cum afirma aceasta.
Aceşti evrei erau supravegheaţi în permanenţă de biroul Siguranţei din cadrul Poliţiei Piteşti unde erau obligaţi să facă o „viză de prezenţă zilnică” [3]. Excesul de zel sau incapacitatea unor jandarmi de a pune eticheta „origine etnică evreiască” a determinat evacuarea inclusiv a cizmarului din comuna Găvana, numitul Frodel Mihail care era însă de origine polonă şi de religie romano-catolică[4].
* * *
La nivelul judeţului s-a înfiinţat o Comisie pentru Administrarea Bunurilor Expropriate de la Evrei care funcţiona în cadrul Prefecturii Argeş. Comisia avea în 1942 următoarea componenţă: preşedinte era prefectul, avocat Constantin Popescu (temporar a fost înlocuit de subprefectul Ion R. Cârstocea); administrator-general era căpitan Mihail Maneca; delegat din partea CNR era avocat Alin Constantinescu; membru era inginer Ion Cogălniceanu; secretar era şeful de serviciu Dumitru Ghindeanu.
Această comisie a avut în vedere în primul rând satisfacerea necesităţilor autorităţilor, şcolilor sau instituţiilor publice în ceea ce priveşte necesarul de imobile pentru desfăşurarea activităţii şi mai apoi satisfacerea doleanţelor persoanelor particulare[5]. După respectarea ordinii de atribuire, acele clădiri pentru care nu existau solicitări, erau scoase la licitaţie de către Comisie, anunţurile fiind publicate în ziarul „Argeşul”. Şi de această dată exista o ordine de atribuire, fiind preferaţi în primul rând „românii etnici”, după aceea germanii şi italienii şi numai în lipsa acestor concurenţi erau admişi să participe la licitaţie şi evreii. De asemenea, se făceau unele concesii pentru acei evrei care au luptat în campania din primul război mondial. Aceştia aveau dreptul legal de a primi prelungirea contractelor de închiriere, deşi contractele cu evreii trebuiau să fie făcute pe maxim 6 luni, iar cele cu „etnicii români” pe un an. Comisia punea în vedere deţinătorilor evrei ai imobilelor că sunt obligaţi să lase liberă vizitarea apartamentelor între orele 16-17 de către doritorii care voiau să le închirieze, iar opunerea de orice manieră fiind considerată „act de sabotaj al românizării” care atrăgea pe lângă pedepsele legale administrative şi evacuarea de îndată.
Dintr-o situaţie întocmită în anul 1941 de serviciul administrativ din cadrul Primăriei Piteşti, reiese că în oraş existau 25 evrei proprietari de imobile supuşi exproprierii[6]. Proprietarii evrei au fost evacuaţi din propriile case sau au fost izolaţi în cele mai proaste încăperi: în mansarde, în subsoluri pentru care trebuiau să plătească chirii foarte mari către CNR[7].
Fiecare imobil a primit din august 1941 „un administrator”[8] şi au fost scoase la licitaţie publică pe o perioada de 6 luni sau maxim un an de către Prefectura Argeş, sumele rezultate din plata chiriilor mergând în totalitate către CNR. În rândul administratorilor au fost numiţi în general ofiţeri activi sau în rezervă din regimentele locale 6 Artilerie şi 4 Dorobanţi, avocaţi şi magistraţi din Piteşti, inclusiv prefectul Traian Cerchez.
Această comisie a avut în vedere în primul rând satisfacerea necesităţilor autorităţilor, şcolilor sau instituţiilor publice în ceea ce priveşte necesarul de imobile pentru desfăşurarea activităţii şi mai apoi satisfacerea doleanţelor persoanelor particulare[5]. După respectarea ordinii de atribuire, acele clădiri pentru care nu existau solicitări, erau scoase la licitaţie de către Comisie, anunţurile fiind publicate în ziarul „Argeşul”. Şi de această dată exista o ordine de atribuire, fiind preferaţi în primul rând „românii etnici”, după aceea germanii şi italienii şi numai în lipsa acestor concurenţi erau admişi să participe la licitaţie şi evreii. De asemenea, se făceau unele concesii pentru acei evrei care au luptat în campania din primul război mondial. Aceştia aveau dreptul legal de a primi prelungirea contractelor de închiriere, deşi contractele cu evreii trebuiau să fie făcute pe maxim 6 luni, iar cele cu „etnicii români” pe un an. Comisia punea în vedere deţinătorilor evrei ai imobilelor că sunt obligaţi să lase liberă vizitarea apartamentelor între orele 16-17 de către doritorii care voiau să le închirieze, iar opunerea de orice manieră fiind considerată „act de sabotaj al românizării” care atrăgea pe lângă pedepsele legale administrative şi evacuarea de îndată.
Dintr-o situaţie întocmită în anul 1941 de serviciul administrativ din cadrul Primăriei Piteşti, reiese că în oraş existau 25 evrei proprietari de imobile supuşi exproprierii[6]. Proprietarii evrei au fost evacuaţi din propriile case sau au fost izolaţi în cele mai proaste încăperi: în mansarde, în subsoluri pentru care trebuiau să plătească chirii foarte mari către CNR[7].
Fiecare imobil a primit din august 1941 „un administrator”[8] şi au fost scoase la licitaţie publică pe o perioada de 6 luni sau maxim un an de către Prefectura Argeş, sumele rezultate din plata chiriilor mergând în totalitate către CNR. În rândul administratorilor au fost numiţi în general ofiţeri activi sau în rezervă din regimentele locale 6 Artilerie şi 4 Dorobanţi, avocaţi şi magistraţi din Piteşti, inclusiv prefectul Traian Cerchez.
Nr.
crt.
|
Numele şi
prenumele proprietarului evreu
|
Domiciliul,
strada
|
Numele persoanei
propuse ca administrator
|
1.
|
Aron Feinstein
|
Al. Lahovary, 20
|
-
|
2.
|
Aron Feinstain
|
Al. Lahovary, 30
|
Magistrat Balaban Aurel
|
3.
|
Dr. Iosif Feinstein
|
Al. Lahovary, 36
|
-
|
4.
|
Sara Levitt
|
Brâncoveanu, 13
|
Magistrat Pascu Gheorghe
|
5.
|
Estera Leibovici
|
Brătianu, 14
|
Avocat Popa Nicolae
|
6.
|
Margareta Chivici şi Moritz
|
Brătianu, 14 loc viran
|
-
|
7.
|
Moştenitorii Solomon Bercovici (Iosif)
|
Brătianu, 22
|
Maior Cristescu Damian
Căpitan Florescu Gheorghe
|
8.
|
Mina Fristak
|
Brătianu, 24
|
Sublt. Păunescu Viorel
|
9.
|
Pepi M. Schwartz
|
Brătianu, 29
|
Căpitan Mândrilă Traian
|
10.
|
Iacob Fristak
|
Costache Negri, 24
|
Avocat Dan Dancovici
|
11.
|
Stela Reistadt
|
Doamna Bălaşa, 33
|
Magistrat Boltuş Nicolae
|
12.
|
Iancu şi Samuela Abramovici
|
Egalităţii, 23
|
Lt.col. Constantinescu Dan
Maior Teodoreanu
|
13.
|
Charolta Haim
|
Egalităţii, 27
|
Avocat Şerbănescu Gheorghe
|
14.
|
Davidela Aladjem
|
Elisabeta, 41
|
Lt.col. Tătaru Ion
|
15.
|
Tea Dr. Kesner
|
Elisabeta, 46
|
Maior Ioanid Alexandru
|
16.
|
Sofia Em. Adlersberg
|
Elisabeta, 52
|
Col. Cerchez Traian
|
17.
|
Bertha Levy
|
Elisabeta, 64
|
Magistrat Popovici Mihail
|
18.
|
Herman Nuremberg
|
Fritz Viermescu, 10
|
Lt. Jianu Nicolae
|
19.
|
Irina Haim
|
Justiţiei, 14
|
Căpitan Panaitescu Ioan
|
20.
|
Avram Hamiovici
|
Lascăr Catargiu, 9
|
Căpitan Cristescu Ioan
|
21.
|
Amalia dr. Cusiner
|
Primăverii, 25 şi 27
|
Căpitan Brătescu D.
Sublt. Vulpaş Ion
|
22.
|
Haim Michelstein
|
Sf. Vineri, 7-9
|
Căpitan Ionescu Teodor
|
23.
|
Filip Simovici
|
Şerban Vodă, 27
|
Căpitan Pârvulescu Radu
|
24.
|
Moştenitorii Rubin Leibovici
|
Şerban Vodă, 28
|
Căpitan Boiangiu Mihail
Avocat Georgescu Gheorghe
|
25.
|
Debora Davidsohn
|
Şerban Vodă, 33
|
Căpitan Stănescu Teodor
|
26.
|
David Silberstein
|
Şerban Vodă, 64
|
Maior Iliescu Dumitru
Căpitan Ioanid Nicolae
Căpitan Timus Alexandru
|
27.
|
Calman Alberg
|
Ţepeş Vodă, 38
|
Avocat Tudor I. Tudor
|
Clădirea şcolii evreieşti din oraş, după naţionalizare, a fost atribuită Poliţiei Piteşti care nu avea la acea dată „un local propriu care să corespundă necesităţilor poliţiei” şi pentru a fi în aproprierea Prefecturii Argeş. Ministerul Afacerilor Interne plătea pentru Poliţia Piteşti o chirie anuală de 100.000 lei care mergea direct în contul CNR[9]. Din alte surse documentare reiese că fosta şcoală evreiască a fost atribuită, fără să fie folosită, către Divizia a III-a.
Cel mai mare imobil din Piteşti care a fost naţionalizat a aparţinut evreicei Ernestina Fels (fostă A. Grumberg) cu domiciliul în Bucureşti, str. Cazarmei, nr. 15. Aceasta era proprietara unui teren din strada Trivale nr. 36-40 în suprafaţă de 9.097 mp pe care se găseau clădirile fostei fabrici de bere „Trivale”. Prefectul Constantin Popescu susţinea că pe terenul din strada Trivale care avea împrejmuirea complet deteriorată, fapt pentru care locuitorii din cartier îşi aruncau gunoaiele acolo, se aflau în părăsire şi în completă dărâmare încă din anul 1932, o vilă, o magazie şi o clădire a fostei fabrici de bere. În 1942, Comisia pentru Administrarea Bunurilor Expropriate de la Evrei a concesionat aceste imobile pe termen de 15 ani, cu o chirie anuală de 50.000 lei, plus impozite către stat, judeţ şi oraş în folosul Fabricii de Bere „Traian” din Turnu-Severin care dorea să refacă construcţiile dărâmate şi să aducă instalaţii necesare reînfiinţării fabricii de bere din oraş. De asemenea, o altă societate numită „Impero” şi-a exprimat unele pretenţii asupra acestor imobile[10].
Deşi numărul clădirilor deţinute de evrei care au fost naţionalizate era destul de mic au existat suficiente alte instituţii locale care au solicitat să li se dea cu chirie asemenea imobile: Liceul Industrial de Băieţi, Subinspectoratul Pregătirii Premilitare Argeş, Primăria Piteşti, Regiunea Fitosanitară Piteşti înfiinţată în 1942 în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor[11] etc. Au existat cazuri cum a fost cel al Liceului de Fete „Mihail şi Sevastiţa Vasilescu” (actualmente Colegiul „Zinca Golescu”) care şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra un imobil fostă proprietate evreiască, deşi în 1942 nu exista nicio reglementare legală privind vânzarea imobilelor, ci doar închirierea lor. Aceste imobile evreieşti expropriate erau foarte solicitate de instituţiile locale deoarece se găseau în zonele centrale ale oraşului şi erau în general construcţii solide, case cu etaj, cu multe camere spaţioase, adesea dotate cu instalaţii sanitare, aşa cum rezultă din lista redată mai jos:
- Imobilul Samuela şi Iancu Abramovici din strada Egalităţii, 23 era pus la dispoziţia Ministerului Muncii pentru găzduirea Căminului de ucenici care plătea CNR o chirie anuală de 20.000 lei[12], iar mai apoi a fost atribuit Camerei de Agricultură Argeş.
- Imobilul Berta Levy (fostă Michelştain), strada Elisabeta, 64 a fost atribuit pentru Grădiniţa de copii nr. 2. De asemenea, proprietara a fost obligată să plătească o chirie anuală uriaşă de 160.000 lei către CNR. În 1942, Comisia a cerut evacuarea proprietarilor evrei. În acelaşi imobilul din strada Elisabeta, nr. 64 era proprietar şi Mişu Michelstain pentru care s-a aprobat prelungirea contractului de închirie pentru că luptase în campania din primul război mondial.
- Imobilul Sofia Adalsberg a fost dat Primăriei Piteşti pentru Întreprinderile Comunele Piteşti.
- Imobilul Tea Dr. Kesner (scris şi Teia dr. Chersner) a fost atribuit pentru Serviciul Sanitar, Circa a II-a (Clinica şcolară) şi Ateneul „Ionescu Gion”.
- Imobilul Estera Leibovici a fost atribuit pentru Serviciul Aprovizionării şi Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale.
- Imobilul Herman Nuremberg fost atribuit pentru Subinspectoratul Pregătirii Premilitare şi CPOS – pentru Azilul de copii sugari.
- Imobilul Amalia dr. Cusiner a fost atribuit pentru Regiunea Fitosanitară. Deoarece doctorul Cusiner a luptat în timpul primului război mondial ca medic care a primit şi decoraţie, autorităţile au aprobat prelungirea chiriei pentru suma anuală de 40.000 lei.
- Imobilul Sara Levit a fost atribuit pentru Căminul Cultural Judeţean Argeş. Sara Levit fiind căsătorită Iosif Uşer Levit care luptase în primul război mondial s-a bucurat de prelungirea contractului de închirie, însă trebuia să plătească o chirie anuală de 64.000 lei.
- Imobilul Davidela Aladjem fost atribuit iniţial pentru dr. M. Deleanu, pentru suma anuală de 40.000 lei şi impozit de 16.000 lei către stat, plus 5.600 lei cheltuieli de administraţie. Foştii proprietari au fost izolaţi într-o cameră şi o bucătărie aflate la mansarda clădirii[13]. Un alt apartament a fost dat în folosinţa comisarului Alexandru Gradin pentru suma anuală de 36.000 lei, însă a renunţat la ofertă.
- Imobilul Avram Hamiovici a fost atribuit pentru Divizia a III-a.
- Imobilul Mina Frischtak din strada Brătianu, nr. 26, format dintr-o casă cu 6 camere din care o cameră a fost închiriat de Serviciul Veterinar pentru o chirie anuală de 25.000 lei.
- Imobilul Iacob Frischtak din strada Costache Negri, 24, format dint-o magazie pentru conservat piei crude a fost închiriat de către ORAP, reprezentat de Nicolae Rădulescu cu 44.000 lei plus alte impozite şi taxe.
Alte persoane fizice care au închiriat imobile evreieşti au fost: căpitan C. Slăvescu (imobilul Estera Leibovici, str. Brătianu, 14), subprefectul Ion R. Cârstocea (imobilul Avram Haimovici, str. L. Catargiu, 9) etc.
Autorităţile locale au respectat dreptul mai multor medici din oraş de a continua să locuiască cu chirie în propriile locuinţe pentru care plăteau sume mari de bani în contul CNR, deoarece aceştia luptaseră în campania din primul război mondial în calitate de medici militari (dr. Cusiner, dr. Kesner etc.), precum şi pentru alţi evrei care au luptat în primul război mondial (Mişu Michelstain, Rubin Leibovici etc.).
A existat şi un caz mai aparte prin care Eugen Mayer a solicitat prin avocaţii săi ca imobilul său din strada Viilor, nr. 3 – o prăvălie cu un cuptor de fabricat pâine – închiriat de Alexandru Lăpedatu să fie scutit de la expropriere deoarece avea diplomă de încetăţenire din 1925 şi făcea dovadă că aparţine bisericii Reformate Evanghelice din St. Laurent du Pape din Franţa. Inclusiv Legaţia Franceză din Bucureşti a trimis o adresă prin care arăta că Eugen Mayer era de „origine etnică franceză”. Comisia a hotărât că actele prezentate „nu fac dovada originii etnice a domnului Eugen Mayer” şi a scos imobilul la licitaţie în 1942[14].
Cel mai mare imobil din Piteşti care a fost naţionalizat a aparţinut evreicei Ernestina Fels (fostă A. Grumberg) cu domiciliul în Bucureşti, str. Cazarmei, nr. 15. Aceasta era proprietara unui teren din strada Trivale nr. 36-40 în suprafaţă de 9.097 mp pe care se găseau clădirile fostei fabrici de bere „Trivale”. Prefectul Constantin Popescu susţinea că pe terenul din strada Trivale care avea împrejmuirea complet deteriorată, fapt pentru care locuitorii din cartier îşi aruncau gunoaiele acolo, se aflau în părăsire şi în completă dărâmare încă din anul 1932, o vilă, o magazie şi o clădire a fostei fabrici de bere. În 1942, Comisia pentru Administrarea Bunurilor Expropriate de la Evrei a concesionat aceste imobile pe termen de 15 ani, cu o chirie anuală de 50.000 lei, plus impozite către stat, judeţ şi oraş în folosul Fabricii de Bere „Traian” din Turnu-Severin care dorea să refacă construcţiile dărâmate şi să aducă instalaţii necesare reînfiinţării fabricii de bere din oraş. De asemenea, o altă societate numită „Impero” şi-a exprimat unele pretenţii asupra acestor imobile[10].
Deşi numărul clădirilor deţinute de evrei care au fost naţionalizate era destul de mic au existat suficiente alte instituţii locale care au solicitat să li se dea cu chirie asemenea imobile: Liceul Industrial de Băieţi, Subinspectoratul Pregătirii Premilitare Argeş, Primăria Piteşti, Regiunea Fitosanitară Piteşti înfiinţată în 1942 în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor[11] etc. Au existat cazuri cum a fost cel al Liceului de Fete „Mihail şi Sevastiţa Vasilescu” (actualmente Colegiul „Zinca Golescu”) care şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra un imobil fostă proprietate evreiască, deşi în 1942 nu exista nicio reglementare legală privind vânzarea imobilelor, ci doar închirierea lor. Aceste imobile evreieşti expropriate erau foarte solicitate de instituţiile locale deoarece se găseau în zonele centrale ale oraşului şi erau în general construcţii solide, case cu etaj, cu multe camere spaţioase, adesea dotate cu instalaţii sanitare, aşa cum rezultă din lista redată mai jos:
- Imobilul Samuela şi Iancu Abramovici din strada Egalităţii, 23 era pus la dispoziţia Ministerului Muncii pentru găzduirea Căminului de ucenici care plătea CNR o chirie anuală de 20.000 lei[12], iar mai apoi a fost atribuit Camerei de Agricultură Argeş.
- Imobilul Berta Levy (fostă Michelştain), strada Elisabeta, 64 a fost atribuit pentru Grădiniţa de copii nr. 2. De asemenea, proprietara a fost obligată să plătească o chirie anuală uriaşă de 160.000 lei către CNR. În 1942, Comisia a cerut evacuarea proprietarilor evrei. În acelaşi imobilul din strada Elisabeta, nr. 64 era proprietar şi Mişu Michelstain pentru care s-a aprobat prelungirea contractului de închirie pentru că luptase în campania din primul război mondial.
- Imobilul Sofia Adalsberg a fost dat Primăriei Piteşti pentru Întreprinderile Comunele Piteşti.
- Imobilul Tea Dr. Kesner (scris şi Teia dr. Chersner) a fost atribuit pentru Serviciul Sanitar, Circa a II-a (Clinica şcolară) şi Ateneul „Ionescu Gion”.
- Imobilul Estera Leibovici a fost atribuit pentru Serviciul Aprovizionării şi Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale.
- Imobilul Herman Nuremberg fost atribuit pentru Subinspectoratul Pregătirii Premilitare şi CPOS – pentru Azilul de copii sugari.
- Imobilul Amalia dr. Cusiner a fost atribuit pentru Regiunea Fitosanitară. Deoarece doctorul Cusiner a luptat în timpul primului război mondial ca medic care a primit şi decoraţie, autorităţile au aprobat prelungirea chiriei pentru suma anuală de 40.000 lei.
- Imobilul Sara Levit a fost atribuit pentru Căminul Cultural Judeţean Argeş. Sara Levit fiind căsătorită Iosif Uşer Levit care luptase în primul război mondial s-a bucurat de prelungirea contractului de închirie, însă trebuia să plătească o chirie anuală de 64.000 lei.
- Imobilul Davidela Aladjem fost atribuit iniţial pentru dr. M. Deleanu, pentru suma anuală de 40.000 lei şi impozit de 16.000 lei către stat, plus 5.600 lei cheltuieli de administraţie. Foştii proprietari au fost izolaţi într-o cameră şi o bucătărie aflate la mansarda clădirii[13]. Un alt apartament a fost dat în folosinţa comisarului Alexandru Gradin pentru suma anuală de 36.000 lei, însă a renunţat la ofertă.
- Imobilul Avram Hamiovici a fost atribuit pentru Divizia a III-a.
- Imobilul Mina Frischtak din strada Brătianu, nr. 26, format dintr-o casă cu 6 camere din care o cameră a fost închiriat de Serviciul Veterinar pentru o chirie anuală de 25.000 lei.
- Imobilul Iacob Frischtak din strada Costache Negri, 24, format dint-o magazie pentru conservat piei crude a fost închiriat de către ORAP, reprezentat de Nicolae Rădulescu cu 44.000 lei plus alte impozite şi taxe.
Alte persoane fizice care au închiriat imobile evreieşti au fost: căpitan C. Slăvescu (imobilul Estera Leibovici, str. Brătianu, 14), subprefectul Ion R. Cârstocea (imobilul Avram Haimovici, str. L. Catargiu, 9) etc.
Autorităţile locale au respectat dreptul mai multor medici din oraş de a continua să locuiască cu chirie în propriile locuinţe pentru care plăteau sume mari de bani în contul CNR, deoarece aceştia luptaseră în campania din primul război mondial în calitate de medici militari (dr. Cusiner, dr. Kesner etc.), precum şi pentru alţi evrei care au luptat în primul război mondial (Mişu Michelstain, Rubin Leibovici etc.).
A existat şi un caz mai aparte prin care Eugen Mayer a solicitat prin avocaţii săi ca imobilul său din strada Viilor, nr. 3 – o prăvălie cu un cuptor de fabricat pâine – închiriat de Alexandru Lăpedatu să fie scutit de la expropriere deoarece avea diplomă de încetăţenire din 1925 şi făcea dovadă că aparţine bisericii Reformate Evanghelice din St. Laurent du Pape din Franţa. Inclusiv Legaţia Franceză din Bucureşti a trimis o adresă prin care arăta că Eugen Mayer era de „origine etnică franceză”. Comisia a hotărât că actele prezentate „nu fac dovada originii etnice a domnului Eugen Mayer” şi a scos imobilul la licitaţie în 1942[14].
Mihail Ilovici la aniversarea de 70 de ani. (Biblioteca Argeş, 1980). Prin amabilitatea poetului Nicolae Eremia (n. 1948, Teiu). |
* * *
În ceea ce priveşte ponderea economică a firmelor evreieşti în viaţa urbei, rezultă că în anul 1941 în Piteşti existau în evidenţele Registrului Comerţului din subordinea Camerei de Comerţ şi Industrie Piteşti un total de 1426 firme înregistrate, din care doar 29 firme comerciale sau industriale erau deţinute în mod direct de patroni evrei, aflate cu precădere în zona comercială centrală a oraşului, pe strada Şerban Vodă, actualmente strada Victoriei[15]. În februarie 1942, prof. Mihail Ilovici[16] într-o adresă către OCR Bucureşti, susţinea că: „Trebuie legiferată problema comerţului jidovesc, deoarece în judeţul Argeş, există numai în Piteşti 36 magazine jidoveşti toate în centru, iar aiurea el este foarte puternic şi deşi mulţi dintre români, negustori destoinici ar dori să preia întreprinderile acestea cu bani gheaţă, totuşi nu există nicio posibilitate practică de a elimina jidanii, în favoarea românilor etnici”[17].
Românizarea tuturor firmelor evreieşti din oraş trebuia să fie terminată până la finele anului 1941[18]. Evreii din Piteşti controlau principale ramuri ale comerţului local, serviciile şi mai puţin ramurile de producţie, fără să deţină totuşi o pondere majoră aşa cum se observă din tabelul următor:
Nr. crt.
|
Numele şi prenumele patronului
|
Felul
comerţului
|
Sediul întreprinderii
|
|
Horovitz Calman
|
Piei brute, păr,
blănuri
|
Al. Lahovary, 17
|
|
Levit Iosif
|
Manufactură
|
Al. Lahovary, 26
|
|
Hechter L. Ghizela
|
Atelier de perii
|
Al. Lahovary, 30
|
|
Davidsohn Şmil
|
Băcănie
|
Craiovei, 12
|
|
Wasserman Alexandru
|
Galanterie
|
Craiovei, 15
|
|
Marcus David
|
Librărie şi mărunţişuri
|
Craiovei, 4
|
|
Michelstein Mişu
|
Manufactură
|
Piaţa Episcopiei
|
|
Adlesberg Sofia
|
Manufactură
|
Piaţa Episcopiei, 1
|
|
Israilovici David
|
Mărunţişuri
|
Piaţa Episcopiei, 4
|
|
Ghelber Iancu
|
Băcănie
|
Sf. Vineri, 25
|
|
Sarica M. Grumberg
|
Manufactură
|
Şerban Vodă, 15
|
|
Schwartz Maier
|
Parfumerie
|
Şerban Vodă, 15
|
|
Zuckerman Francisc
|
Galanterie, confecţii
|
Şerban Vodă, 19
|
|
Simovici Filip
|
Manufactură
|
Şerban Vodă, 25
|
|
Cohn Iosif
|
Confecţii diverse
|
Şerban Vodă, 27
|
|
Graif Avram
|
Hăinărie
|
Şerban Vodă, 28
|
|
Leibovici Rebeca
|
Manufactură
|
Şerban Vodă, 28
|
|
Sliberstein D. Lily
|
Magazin încălţăminte
|
Şerban Vodă, 29
|
|
Siegler Iancu Janeta
|
Manufactură
|
Şerban Vodă, 31
|
|
Marcus Iosif Lupu
|
Galanterie „La Rozeta”
|
Şerban Vodă, 32
|
|
Singher Ana
|
Parfumerie
|
Şerban Vodă, 38
|
|
Lang Iosif
|
Magazin de mobile
|
Şerban Vodă, 40
|
|
Itzcovici Adela
|
Ceasornicărie
|
Şerban Vodă, 51
|
|
Braunstein Roza
|
Librăria „Cultura”
|
Şerban Vodă, 52
|
|
Mencer Iosif
|
Fotograf
|
Şerban Vodă, 81
|
|
Leibovici A. Mihail
|
Ciment, sare, fierărie
|
Târgu din Vale, 2
|
|
Barad Solomon
|
Manufactură
|
Teiuleanu, 2
|
|
Meirovici Emil
|
Produse petroliere
|
Tudor Vladimirescu, 60
|
|
Chivici Moritz
|
Magazin pielărie
|
Unirii, 1
|
Din situaţia prezentată mai jos rezultă că în Piteşti existau 50 de proprietari de firme comerciale din rândul celorlalte minorităţi naţionale care erau deci mai numeroşi în raport cu proprietarii evrei. De asemenea, patronii evrei erau mai numeroşi dacă ne raportăm la fiecare minoritate în parte: 29 evrei, 14 greci, 12 bulgari, 9 armeni, 4 germani, , 4 italieni, 2 turci, 2 unguri etc.
Nr. crt.
|
Numele şi prenumele patronului
|
Felul comerţului
|
Sediul întreprinderii
|
Originea etnică
|
|
Antonescu P. Anton
|
Manufactură
|
Piaţa Episcopiei, 60
|
Armean
|
|
Altiokaian Mhitar
|
Cafea, băcănie
|
Şerban Vodă, 20
|
Armean
|
|
Abraham Leon
|
Coloniale
|
Doamna Bălaşa, 15
|
Armean
|
|
Agop S. Ioan
|
Ceasornicărie
|
Şerban Vodă, 49
|
Armean
|
|
Cerchez Teodor
|
Farmacie
|
Şerban Vodă, 54
|
Armean
|
|
Elibenghian Hevont
|
Bombonerie
|
Craiovei, 57
|
Armean
|
|
Minasian Bergi
|
Bombonerie şi zaharicale
|
Craiovei, 21
|
Armean
|
|
Ohanesian Kirkor
|
Coloniale
|
Craiovei, 7
|
Armean
|
|
Fraţii Eluchian J.
|
Magazin de pielărie
|
Craiovei, 18
|
Armean
|
|
Dumitru Marin
|
Zarzavaturi
|
Piaţa Episcopiei
|
Bulgar
|
|
Dumitru T. Constantin
|
Zarzavaturi
|
Piaţa Episcopiei
|
Bulgar
|
|
Damianoff N.N.
|
Magazin de pielărie
|
Craiovei, 6
|
Bulgar
|
|
Grigorescu Gheorghe
|
Simigerie
|
Craiovei, 53
|
Bulgar
|
|
Ilie Ivan Aurelian
|
Brutărie
|
Craiovei, 32
|
Bulgar
|
|
Ioan Gheorghe
|
Brutărie
|
Şerban Vodă, 137
|
Bulgar
|
|
Ioan Tudor
|
Brutărie
|
Viilor, 76
|
Bulgar
|
|
Minceff Dobre
|
Magazin de fierărie
|
Al. Lahovary, 18
|
Bulgar
|
|
Stavre I. Gheorghe
|
Lăptărie
|
Doamna Bălaşa
|
Bulgar
|
|
Somoff Viorica
|
Magazin de fierărie
|
Târgu din Vale, 30
|
Bulgar
|
|
Arizan H. Ilie
|
Băcănie
|
Şerban Vodă, 101
|
Bulgar
|
|
Boiadjieff Gheorghe
|
Magazin de fierărie
|
Târgu Din Vale, 4
|
Bulgar
|
|
Gotwald Nicht
|
Atelier mecanic
|
Elisabeta, 166
|
German
|
|
Muller Iosif
|
Moară şi darac pentru lână
|
Târgu Din Vale, 53
|
German
|
|
Stempel Leonard
|
Fabrică de mezeluri
|
Doamna Bălaşa
|
German
|
|
Fraţii Satller
|
Tâmplărie
|
Brătianu, 34
|
German
|
|
Alexandri V. Iani
|
Băcănie
|
Viilor, 41
|
Grec
|
|
Alexe Nicola
|
Zarzavaturi
|
Piaţa Episcopiei
|
Grec
|
|
Alexiu Ilie
|
Depozit băuturi
|
I.G. Duca, 15
|
Grec
|
|
Coleta Lazăr
|
Brutărie
|
Sf. Vineri, 17
|
Grec
|
|
Coleta Tănase
|
Cârciumă
|
Primăverii, 53
|
Grec
|
|
Floru Haralambie
|
Cinematograf
|
Şerban Vodă, 76
|
Grec
|
|
Gheorghe N. Ionel
|
Cârciumă şi băcănie
|
Craiovei, 121
|
Grec
|
|
Nicolau M. Ion
|
Hotel, băuturi şi
restaurant
|
Piaţa Episcopiei
|
Grec
|
|
Panait Dumitru
|
Măcelărie
|
Viilor, La Pod
|
Grec
|
|
Salanghioti Dumitru
|
Măcelărie
|
Hala Comunală
|
Grec
|
|
Tefas Hristu
|
Depozit de băuturi
|
Teiuleanu, 16
|
Grec
|
|
Tefas Gheorghe
|
Măcelărie
|
Hala Comunală
|
Grec
|
|
Tefas Ştefan
|
Berărie
|
Teiuleanu, 10
|
Grec
|
|
Valeca Costică
|
Brutărie
|
Primăverii, 28
|
Grec
|
|
Arganini Ştefan
|
Tuburi ciment
|
Elisabeta
|
Italian
|
|
Banfi Luigi
|
Antreprenor
|
Libertăţii, 34
|
Italian
|
|
Caşarsa Ştefan
|
Antreprenor lucrări
|
Râurilor, 4
|
Italian
|
|
Domenico Breto
|
Antreprenor
|
Şerban Vodă, 109
|
Italian
|
|
Naum Dabe
|
Brutărie
|
Viilor, 32
|
Nestabilită(?)
|
|
Sufleris D. Ioan
|
Cereale şi hotel
|
Ţepeş Vodă
|
Român macedonean
|
|
Sufleris D. Adam
|
Cereale şi seminţerie
|
Doamna Bălaşa, 17
|
Român macedonean
|
|
Halit Ibraim
|
Bragagerie
|
Viilor, 5
|
Turc
|
|
Halit Demir
|
Băcănie şi cereale
|
Viilor, 7
|
Turc
|
|
Uivary Alexandru
|
Tăbăcărie
|
Râurilor, 5
|
Ungur
|
|
Uivary Miclos
|
Caretaşerie
|
Viilor, 88
|
Ungur
|
În comunele din judeţul Argeş existau 19 firme deţinute de patroni din rândul minorităţilor naţionale şi niciun patron evreu, acestora din urmă fiindu-le interzisă prin lege aşezarea în zonele rurale precum şi deţinerea de firme sau orice fel de afaceri.
Nr. crt.
|
Numele şi prenumele patronului
|
Felul comerţului
|
Sediul întreprinderii
|
Originea etnică
|
|
Salman Iacob
|
Manufactură, băcănie
|
Teiu
|
Albanez
|
|
Şaban Ilie
|
Manufactură, bragagerie
|
Hârseşti
|
Albanez
|
|
Maria Ştriff
|
Manufactură, mărunţişuri
|
Pădureţi
|
German
|
|
Zitter Adalbert
|
Industrializarea laptelui
|
Jiblea
|
German
|
|
Busis gheorghe
|
Brutărie
|
Găvana
|
Grec
|
|
Casoti Gh. Dumitru
|
Măcelărie
|
Costeşti
|
Grec
|
|
Economu Iani
|
Coloniale, mărunţişuri
|
Bârseşti
|
Grec
|
|
Decher Iacob Luigi
|
Moară cu motor
|
Albeşti
|
Italian
|
|
Cepelovici Vasile
|
Brutărie
|
Tigveni
|
Sârb
|
|
Azirovitch K. Issen
|
Băcănie, manufactură
|
Teiu
|
Turc
|
|
Aliovici Şaban
|
Băcănie, manufactură
|
Cireşu
|
Turc
|
|
Durmiş Fidan
|
Manufactură, mărunţişuri
|
Mozăceni
|
Turc
|
|
Iuseim Becteş
|
Manufactură, băcănie
|
Negraşi
|
Turc
|
|
Ibraim Curtiş
|
Manufactură, coloniale
|
Cerşani
|
Turc
|
|
Ibraim Elmas
|
Bragagerie, mărunţişuri
|
Costeşti
|
Turc
|
|
Liman Ruşan
|
Manufactură, băcănie
|
Deagurile
|
Turc
|
|
Mustafovici Mustafa
|
Manufactură, fierărie
|
Isvoru de Sus
|
Turc
|
|
Nurdunovici Latif Cherim
|
Fierărie, coloniale
|
Bârlogu
|
Turc
|
|
Curco P. Anton
|
Băcănie, măcelărie
|
Găvana
|
Ungară
|
În oraşul Curtea de Argeş erau înregistrate în total 121 firme comerciale, din care 9 erau deţinute de patroni din rândul minorităţilor naţionale, fără să existe vreo firmă evreiască.
Nr. crt.
|
Numele şi prenumele patronului
|
Felul comerţului
|
Sediul întreprinderii
|
Originea etnică
|
|
Vartanian Eghia Vartan
|
Cafenea, cafea
|
Negru Vodă, 53
|
Armean
|
|
Anghel Constantin
|
Brutărie
|
Albeşti, 27
|
Bulgar
|
|
Alexe Raiciu
|
Mărunţişuri
|
Negru Vodă, 17
|
Bulgar
|
|
Damian A. Socol
|
Brutărie, cereale
|
Carol, 2
|
Bulgar
|
|
Stoian Teofil
|
Brutărie
|
Carol, 17
|
Bulgar
|
|
Klein Iulius
|
Lăcătuşărie mecanică
|
Sân Nicoară, 12
|
German
|
|
Filauro Domenico
|
Încălţăminte, pielărie
|
IC Brătianu, 2
|
Italian
|
|
Filauro Giovani
|
Manufactură, galanterie
|
Negru Vodă, 42
|
Italian
|
|
Adilovici Abdul
|
Bragagerie
|
Negru Vodă, 16
|
Turc
|
[1] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Inspectoratul Special de Românizare (ISR), dosar 1/1941-1942, f.n.
[2] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 8/1941, f. 243.
[3] Ibidem, f. 90.
[4] Ibidem, f. 166.
[5] Ibidem, dosar 401/1942, f. 75.
[6] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Inspectoratul Special de Românizare (ISR), dosar 1/1941-1942, f.n.
[7] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 120/1942, f. 62.
[8] Ibidem, dosar 8/1941, f. 138, 153-155.
[9] Ibidem, dosar 120/1942, f. 3, 43,
[10] Ibidem, dosar 401/1942, f. 1-76.
[11] Ibidem, dosar 7/1942, f. 10, 76, 80
[12] Ibidem, dosar 8/1941, f. 223-244.
[13] Ibidem, dosar 8/1941, f. 197, 198.
[14] Ibidem, dosar 401/1942, f. 5.
[15] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Inspectoratul Special de Românizare (ISR), dosar 1/1941-1942.
[16] Mihail Ilovici (n. 1910, Găeşti – d. 1983, Găeşti), fiul lui Teodor şi Sofia, a fost un eseist cunoscut pentru lucrările Negativismul tinerei generaţii, Bucureşti, 1934, Noua spiritualitate românească, (Constructivismul), Piteşti, 1942 şi Tinereţea lui Camil Petrescu, Bucureşti, 1971. A absolvit în 1933 Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. În 1940, în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost mobilizat în Regimentul 89 Infanterie până în anul 1941 când este demobilizat datorită faptului că era profesor. La scurt timp este numit preşedinte al Comisiei de Revizuire a Evreilor de pe lângă Camera de Muncă Piteşti. Mai apoi fost avansat inspector special în cadrul Subinspectoratului „Muncă şi Lumină” pentru judeţele Argeş şi Olt. De la 30 iunie 1942, în locul rămas vacant este numit inspector special OCR pentru oraşul Piteşti, avocatul Anastasie Enăchescu din Piteşti, Şerban Vodă, 80.
[17] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Inspectoratul Special de Românizare (ISR), dosar 5/1942.
[18] Idem, fond Prefectura Argeş, dosar 7/1942, f. 9.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
“Fii drăguţ cu arhiviştii. Ei te pot şterge din istorie“