(III) Evreii din Pitesti (1940-1944)

IV. Firme comerciale deţinute de evreii din Piteşti

În Piteşti, evreii deţineau în 1941 mici afaceri comerciale, de familie, multe firme erau înregistrate pe numele soţiilor, iar copii acestora având majoritatea studii liceale comerciale îşi ajutau părinţii cu munca din prăvălie. Autorităţile judeţene s-au preocupat ca firmele comerciale deţinute de evreii din Piteşti să nu fie închise, astfel încât să nu fie periclitat bunul mers al comerţului local.

Numărul firmelor evreieşti închise definitiv a fost foarte mic, majoritatea în perioada statului naţional legionar. Din adresa prefectului Cerchez către Camera de Comerţ şi Industrie (CCI) din noiembrie 1941 aflăm că în Piteşti magazinul de manufactură deţinut în nume colectiv de Daniel Aladajem şi Mihail Levy din strada Craiovei, 5 a fost închis prin lichidare, în timp ce evreul Moses Koganne care a avut magazin pe strada Şerban Vodă, 51 nu mai exercita între timp niciun comerţ.

Magazinul cu furnituri de croitorie deţinut de Berta H.C. Millis şi-a „vândut” fondul de comerţ către Cooperativa legionară „Biruinţa Creştină”, denumită din 1941 „Spiru Haret”, cu sediul în strada Şerban Vodă[1]. Croitorul legionar Bădescu Marin susţinea că „el a luptat până la sacrificiu contra lui Carol Milis pentru întemeierea acestei cooperative naţionale”[2]. În afară de cele trei firme menţionate mai sus au fost lichidate depozitele de băuturi spirtoase en-gros ale evreilor cărora li s-au ridicat brevetele, după cum susţinea preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie, Nicolae N. Bobancu[3].

Am redat mai jos câteva date biografice şi fotografii ale patronilor evrei care au fost forţaţi de către inspectorul de românizare Mihail Ilovici să-şi concedieze angajaţii evrei, în conformitate cu legislaţia de românizare a personalului din firmele comerciale şi industriale din ţară.

Adelsberg Sofia (n. Piteşti, 1905) căsătorită cu Adelsberg Emanoil (n. 1901, Suceava), aveau împreună o fată Paula Liliana (n. 1933, Piteşti).  Adelsberg Emanoil era licenţiat în farmacie din anul 1929 cu recunoaştere din partea Ministerului Sănătăţii. A făcut armata ca farmacist locotenent de rezervă. De când s-a interzis dreptul de a-şi exercita profesiunea de farmacist s-a ocupat de magazinul de mărunţişuri din Piaţa Episcopiei nr. 1 deoarece susţinea că soţia sa e bolnavă.	Adelsberg Emanoil
Ariel Sarica născută Grumberg (n. 1913, Piteşti), căsătorită cu Ariel Iacob (n. 1907, Turnu-Severin) deţineau un magazin de mărunţişuri, galanterie şi manufacturi pe strada Şerban Vodă, 15. Soţul acesteia era contabilul magazinului fiind  absolvent al Şcolii Superioare de Comerţ şi cu studii de trei ani la Academia de Comerţ. A fost conducătorul Centralei de Aprovizionare a Funcţionarilor (CAF), sucursala Turnu-Severin, Piteşti şi Craiova, întreprindere ce se ocupa cu comerţul de manufactură, galanterie, confecţiuni şi încălţăminte. Aveau domiciliul stabil în strada Al. Lahovary, 38.	Ariel Iacob
Barad Solomon (n. 1903, Brăila), căsătorit cu Barad Eti (n. 1911, Piteşti), aveau împreună doi copii minori, Ana şi Aurel. Acesta avea un magazin de manufacturi în strada Teiuleanu, nr. 4 care era închiriat de la Victoria I. Posescu, domiciliată în str. Teiuleanu, nr. 6.	Barad Solomon
Blau Samoil (n. 1899, Caşin) căsătorit cu Blau Ida (n. 1907, Brăila) era proprietarul magazinului „Pariziana”, din strada Şerban Vodă, 26 specializat în confecţiile pentru femei. Magazinul avea patru angajaţi şi era închiriat de la proprietarul Ion C. Zamfirescu din Căteasca. Patronul a solicitat prelungirea ca angajată a magazinului său pentru nepoata sa orfană Adela Katz (n. 1905), însă cererea i s-a respins. Inclusiv patronul a fost obligat la muncă de folos obştesc la Regimentul 4 Dorobanţi Argeş.	Blau Samoil
Braunstein Roza (n. 1884, Bucureşti) deţinea o librărie, în strada Şerban Vodă, 53. Aceasta solicita prelungirea ca angajat în propriul magazin pentru fiu său Moritz (n. 1909, Piteşti), funcţionar comercial, absolvent de liceu, cu salariu lunar de 2000 lei. Prof. Ilovici a hotărât în 1941 astfel: „Suntem de părere a se acorda 3 luni de prelungire cu obligaţia de a se angaja un dublant, salariat însă cu lei 3000 lei”.
Chivici Moritz (n. 1906, Piteşti) căsătorit cu Chivici Margareta (n. 1909, Piteşti) avea un magazin de articole de cizmărie pe strada Craiovei, 14, înscris încă din 1931 de când lucra împreună cu tatăl său. Magazinul era închiriat de la Florica Boteanu.  Apare pe lista cu evreii deportaţi în Transnistria (jud. Balta).
Cohn (Conescu) Iosif (n. 1903, Vaslui) căsătorit cu Cohn Laura (n. 1900, Piatra) aveau împreună doi copii minori, elevii Silviu şi Raymond. Deţinea un magazin specializat în confecţionarea şi vânzarea de haine pentru copii şi adulţi care era închiriat de la Jean Voicilă din Piteşti. A fost deportat în Transnistria fiind acuzat că „era în contact cu elemente comuniste din localitate”[4].	Cohn (Conescu) Iosif
Davidsohn Smil – Samy (n. 1899, Dârmăneşti) căsătorit cu Davidsohn Debora (1899, Piteşti) aveau împreună doi copii minori, elevii Rebeca şi Izu Israel. Magazinul era specializat în comerţul de coloniale şi era închiriat de la Ion Călugăru, proprietar din Piteşti. Patronul era fiu de veteran din Războiul de Independenţă (1877-1878) care a fost încetăţenit prin legi speciale în 1879, însă nu a îndeplinit condiţiile de scutire pentru muncă obligatorie.	Davidsohn Smil – Samy
Frischtak Leia (n. 1906, Slatina) căsătorită cu Frischtak Moritz (n. 1905, Craiova) care era contabil autorizat şi procuristul firmei pentru agentură şi comision, domiciliaţi în Târgu din Vale, nr. 19, aveau firmă la adresa din strada Brătianu, 26. Imobilul firmei era proprietatea Minei Frischtak (n. 1893, Tg. Ocna). Moritz era absolvent al Şcolii Comerciale Superioare Serale din Piteşti. Acesta a fost deportat în Transnistria (jud. Balta).	Frischtak Moritz
Ghelber Iancu (n. 1893, Buzoeni) căsătorit cu Frima (n. 1895, Burdujeni) era comerciant cu firmă înregistrată din 1931 pentru comerţ de băcănie şi mărunţişuri, cu sediul la adresa de domiciliu din strada Sf. Vineri, 25. Aceştia aveau împreună trei copii Adolf (n. 1921, Piteşti), Solomon (n. 1924, angajat la librăria lui Marcus David) şi Rebeca (n. 1926, Piteşti). Ghelber Adolf a fost deportat în  Transnistria.	Ghelber Iancu
Ghelber Solomon	Ghelber Adolf
Gold Ozias (n. 1903, Bucureşti) căsătorit cu Sabina (1906, Piteşti) aveau împreună un copil minor, elevul Moritz. Patronul era comerciant din 1936, cu magazin de sticlărie, porţelanuri şi articole de menaj, în strada Craiovei nr. 4. Acesta a solicitat autorităţilor prelungirea în funcţia de contabil a cumnatului său Haim S. Herman (n. 1912, Piteşti), pentru a fi scutit de muncă obligatorie, însă cererea a fost respinsă. Proprietarul iniţial al magazinului a fost tatăl lui Herman, decedat în 1940, fiind concentrat. Haim Herman a fost deportat în Transnistria.
Gold Ozias	Haim S. Herman
Hechter Ghizela (n. 1903) deţinea un atelier pentru confecţionarea de perii, pensule şi bidinele din anul 1936 la adresa de domiciliu din strada Al. Lahovary, nr. 30. A fost menţinută în funcţie întrucât lucra obiecte de interes gospodăresc şi pentru nevoile de război ale armatei române, însă cu condiţia de a angaja salariaţi români.	Hechter Ghizela
Herscovici Maier (n. 1901, Bucecea) căsătorit cu Sabina (n. 1907, Piteşti) deţinea un restaurant şi o  cafenea, în strada Şerban Vodă din anul 1938, localul fiind închiriat de la Enache I. Dumitrescu. Cererea de menţinere în funcţie pentru a fi scutit de munca obligatorie i-a fost respinsă deoarece afacerea sa nu mai funcţiona în 1941.	Herscovici Maier
Horovitz Calman (n. 1894, Buhuşi) căsătorit cu Horovitz Serina (n. 1901, Craiova) aveau doi copii minori, elevii Dorina şi Tudor. În anul 1941, în calitate de specialist în pielărie a fost mobilizat pentru muncă de folos obştesc la Cercul de Recrutare Argeş unde se ocupa de confecţionarea de articole din piele, în special  cojoace şi căciuli pentru nevoile armatei.	Horovitz Calman
Lang Iosif (n. 1876, Târgu-Neamţ) căsătorit cu Lora Debora (n. 1876, Piteşti) aveau împreună 4 fete majore şi căsătorite: Raşela, Mela, Cecilia şi Roza. Acesta era comerciant de mobile din Piteşti, b-dul Elisabeta 17. A fost acuzat de „ne-etichetarea mărfii” şi judecat de către Judecătoria Mixtă Piteşti care în final, îl achită.
Leibovici Az. Michael (n. 1899, Iaşi) deţinea un magazin cu sediul în strada Prinţul Carol, nr. 4 care se ocupa cu comerţul de mărfuri în consignaţie. De asemenea, era agent reprezentativ pentru Societatea de Asigurări „Agricola – Fonciera” din Bucureşti. A fost funcţionar şi procurist  la Societatea Anonimă „Clucereasa” şi Societatea Anonimă Ripiceni (1923-1940). Magazinul în care îşi exercita comerţul era închiriat de la Alexandru B. Constantinescu din Piteşti. Societatea „Agricola – Fonciera” îi făcea acestuia cunoscut că trebuie „să cereţi pentru dvs. personal menţinerea în exercitarea profesiunii pentru o durată de cel puţin 12 luni”. I s-a aprobat cerea deoarece îşi administra singur magazinul.	Leibovici Michael
Leibovici Rachela (n. 1893, Bucureşti, născută Lupu) căsătorită cu Leibovici Iancu (n. 1888, Vaslui) deţinea un atelier de ceasornicărie şi articole optice „La Iancu”, în strada Şerban Vodă, 45. Aducând un certificat medical, aceasta solicita autorităţilor menţinerea în serviciu a soţul său Iancu care era maestru ceasornicar cu carte de meşter şi  brevet de meseriaş. I s-a prelungit şederea pentru 5 luni, însă fiul acestora, Leibovici Armand (n. 1918, Piteşti) cu patru clase de liceu i-a fost respinsă.
Leibovici Iancu	Leibovici Armand
Leibovici Rubin căsătorit cu Rebeca (n. 1883, Piteşti) aveau împreună trei copii: Emil Wilhelm (n. 1911, Piteşti – licenţiat în fizico-chimice, cu diplomă de liberă practică de chimie medicinală dată de Ministerului Sănătăţii), Eugeniu (n. 1914 Piteşti – inginer constructor cu diplomă de la Şcoala Politehnică Bucureşti, preşedinte al Oficiului Judeţean Argeş al Centralei Evreilor din România) şi Suzeta (n. 1912, Piteşti).  Deţineau magazinul de manufactură „La Vulturul de Aur” cu local propriu, în strada Şerban Vodă 28 cu doi angajaţi, din care un evreu, Lazăr Leibovici (n. 1907, Bucureşti -  cu patru clase primare, lucra în firmă ca vânzător din 1932, îşi începuse meseria ca ucenic la vârsta de 12 ani şi avea 23 ani practică ca funcţionar comercial). Firma a fost exceptată de la expropriere întrucât Leibovici Rubin luptase în primul război mondial fiind rănit. Firma era impusă în anul 1941 la un impozit uriaş de 215.079 lei, la un venit comercial de 520.000 lei anual.  În 1942, o parte din imobile compuse din două prăvălii şi mai multe apartamente la parter şi etaj, s-au scos la licitaţie publică; Leibovici Eugeniu a fost rechiziţionat în calitate de inginer la Regia Autonomă CFR, Inspecţia II Bucureşti pentru prestarea de muncă obligatorie. A fost deportat în Transnistria sub acuzaţia de activitate comunistă.	Leibovici Eugeniu
Marcus David (n. 1889, Găeşti), deţinea un magazin de articole de librărie şi mărunţişuri numit „Depozitul Universal” în strada Craiovei, nr. 4. Avea un singur angajat, acela fiind evreu, Ghelber Solomon (n. 1924, avea 4 clase de liceu comercial, domiciliat în strada Sf. Vineri, 25). Deşi patronul firmei a solicitat menţinerea în funcţie pentru singurul său vânzător, cererea nu i s-a aprobat. Mai mult, angajatul a fost  concediat prin decizia 7.022, publicată în „Monitorul Oficial” din 6 mai 1942, fiind acuzat de „sabotaj la legea românizării”, pentru că a fost prins în flagrant, în urma unei înscenări, în timp ce vindea clienţilor în prăvălie oglinzi pentru sergentul Dumitrescu Hariton de la Subdepozitul de muniţii Bascov, originar din comuna Serioştea, jud. Teleorman. În schimb, proprietarul a fost deportat împreună cu familia în Transnistria din ordinul generalului Antonescu pe motiv că „sabotează opera de românizare”[5].	Ghelber Solomon
Marcus Lupu (n. 1912, Ploieşti) căsătorit cu Ella (n. 1913, Bucureşti) aveau împreună o fată minoră, eleva Rozeta (n. 1936, Găeşti). Acesta deţinea un magazin de galanterie şi parfumerie în strada Şerban Vodă, 32. Prăvălia era închiriată de la Ion şi Ana Ionescu din Găvana.	Marcus Lupu
Mencer Iosif (n. 1883, Oiniscani) era căsătorit cu Debora (n. 1895, Craiova) deţinea un atelier de fotografie în strada Şerban Vodă, 81.
Merovici Emil (n. 1905, Dumbrăveni) căsătorit cu Sabina (n. 1900, Piteşti) deţinea societate în nume colectiv cu depozit de produse petroliere din strada T. Vladimirescu, 60 numită „Petrolul”. Asociatul român era Adela Bucătaru, soţia avocatului C. Bucătaru din Piteşti, strada Egalităţii, nr. 16, care era mobilizat. Firma avea 6 salariaţi din care un evreu, Filip Lazarovici (n. 1916, absolvent al cursului inferior al şcolii comerciale), funcţionar şi vânzător pentru care se solicita prelungirea în funcţie, însă nu s-a aprobat. Merovici Emil a fost acuzat în iunie 1942 de „crimă de sabotaj la românizarea personalului din întreprinderi”, pentru că a angajat un salariat evreu „vagabond” numit Sandu Cohn (Cogan), fără să fie trecut în statele de plată. A fost deportat în Transnistria. Avocatul Bucătaru declara că din neglijenţa evreului Sandu Cohn s-a produs o explozie la autopompa-depozit din strada C.A. Rosetti, fiind găsit  mort împreună cu vânzătorul.
Michelstein Menachem – Mişu (n. 1885, Bucureşti) căsătorit cu Netty (n. 1885, Piteşti) aveau împreună un fiu Haim (n. 1921, Piteşti) şi patru fete: Sofia, Tea, Bica şi Berta (căsătorită Levy) fiind domiciliaţi în B-dul Elisabeta 64. Acesta era comerciant cu magazin de manufacturi şi mărunţişuri en-gros şi en-detail numit „Hora Ţărănească”, cu sediul în strada Doamna Bălaşa, nr. 3, fiind impus la un impozit comercial de 350.000 lei în anul 1941. Magazinul avea un angajat evreu, Mayer I. Avram (n. 1910, Piteşti, cu patru clase primare) care lucra în magazin de 21 ani. Pentru a respecta legislaţia antisemită referitoare la românizare, patronul a „dublat” angajatul evreu cu unul român, însă această măsură nu a fost suficientă. Angajatul a fost deportat în Transnistria. Patronul a fost acuzat de „depăşire de preţuri” pentru că a vândut aţică cu 300 lei metrul în loc de 147 lei metrul, constatarea fiind făcută de procurorul C. Şeicaru de la Parchetul Argeş. A fost judecat de Tribunal Argeş şi condamnat la 5 ani de lagăr. Haim Michelstein, fiul patronului avea bacalaureat comercial din 1939 ca absolvent al Liceului Comercial de Băieţi din Piteşti. Pentru a-şi scuti fiul de muncă obligatorie, tatăl acestuia susţinea cu certificat medical că el este bolnav şi fiul îl înlocuia în magazin pe bază de procură. De asemenea, pe numele acestuia figurau două prăvălii şi două apartamente situate în strada Sf. Vineri, nr. 7. O prăvălie şi un apartament au fost închiriate pentru suma de 24.000, plus alte taxe de către Gheorghe D. Mircea, cealaltă prăvălie Elenei Nicolae pentru 12.000 lei şi un alt apartament de către Avram Lazarovici cu suma de 24.000 lei anual.	Haim Michelstein Mayer I. Avram
Schwartz Maier (n. 1909, Bacău) căsătorit cu Pepi (1904, Piteşti), avea magazinul  cu emblema „Elefant” care se ocupa cu comerţul de parfumerie şi galanterie. Magazinul era închiriat de la Anton Antonescu din Piteşti, Piaţa Episcopiei. A fost deportat în Transnistria.	Schwartz Maier
Siegler Janeta (n. 1895, Bucureşti), căsătorită cu Siegler Iancu (n. 1888, Gohor) aveau un copil Silviu Adrian (n. 1923, Piteşti), absolvent de 5 clase comerciale, aflat în practică în magazinul de manufactură şi galanterie deţinut de părinţii săi cu emblema „La Lupu” – J. Siegler. Firma a avut în serviciu din 1921 până în 1939 un angajat evreu Adelberg Iosif care a fost concediat. Autoritatea statului întruchipată de prof. Ilovici a aprobat iniţial menţinerea în magazin a fiului patroanei, însă cu condiţia de a fi angajat şi un salariat român. Neavând posibilitatea angajării unui etnic român, Siegler Silviu a fost obligat să facă muncă de folos obştesc.
Siegler Silviu Adrian	Adelberg Iosif
Silberstein D. Lily (n. 1881) era proprietara magazinului de încălţăminte „Durabil”, strada Şerban Vodă 31, închiriat de la J. Voicilă. Patroana a fost scutită de munca de folos obştesc deoarece era necesară continuării comerţului. Magazinul avea doar doi angajaţi, dintre care un evreu, Grumberg Ghidale (n. 1907, Bacău, cu patru clase primare), domiciliat în Piteşti, Şerban Vodă 66, fiind de 9 ani în firmă. Acesta a fost deportat în Transnistria.
Silberstein D. Lily	Grumberg Ghidale
Simovici Uşer Filip (n. 1877, Huşi) căsătorit cu Maria (n. 1877, Măicăneşti) deţinea în coproprietate cu Constantin C. Ionescu un magazin de manufactură şi galanterie „La Ruleta”, cu apartament la etaj, în strada Şerban Vodă, 27.  Se solicita prelungirea în funcţie pentru băiatul de prăvălie Iancu Haimovici (n. 1928, Botoşani) în vârstă de 14 ani, cu 4 clase primare care era rudă cu patronul Filip. A subscris la Împrumutul Reîntregirii suma de 240.000 lei din care a achitat 155.000 lei până în anul 1942. Era decorat cu „Crucea comemorativă” cu 4 barete pentru participarea la primul război mondial[6].	Iancu Haimovici
Wasserman Alexandru (n. 1905, Târgu Neamţ) deţinea un magazin de galanterie şi mărunţişuri în strada Craiovei, 15 închiriat de la neamţul Adreas Horn. Patronul era domiciliat în Bucureşti, magazinul era fiind administrat de un prepus numit Wasserman Mauriciu (n. 1895, Târgu Neamţ), luptător în primul război mondial, fost comerciant  timp de 12 ani, domiciliat în strada Egalităţii, 17. Nu reiese gradul de rudenie dintre cei doi.	Wasserman Alexandru
Zingher Ana (n. 1900, Focşani) căsătorită cu Zingher Avram (n. 1895, Adjud)  aveau împreună o fată, Clarice (n. 1926, Piteşti). Zingher (scris şi Singher) Ana era proprietara  magazinului cu emblema „Parfumeria Lilas” din Şerban Vodă 24, specializat în comerţul de parfumerie şi galanterie. Magazinul şi un apartament deasupra, erau închiriate de la Enache Dumitrescu, proprietar cu domiciliul în Mălureni, Argeş. Fiind bolnavă, patroana susţinea că este ajutată în magazin de soţul său care luptase în campania din primul război mondial, ceea ce i-a permis menţinerea în funcţie şi scutirea de muncă obligatorie. În schimb, autorităţile au cerut concediere altei angajate evreice, vânzătoarea Ditza Mayer (scris şi Diţa Maier, n. 1918, Piteşti, cu 4 clase primare) care era în firmă din 1938. Firma a subscris suma de 100.000 lei pentru „Împrumutul Reîntregirii”.
Zuckermann Francisc (n. 1896, comuna Lompert, jud. Sălaj), căsătorit cu Schwaitz Rosa (n. 1896, Bocşa) cu care avea un copil, Magdalena (n. 1920, Zalău). S-a recăsătorit cu Richilda (n. 1916, Ploieşti) care avea o fată Buiu Florenţa (n. 1936, Bucureşti)[7]. Ca instrucţie şcolară avea doar 5 clase  primare, însă a început activităţi comerciale încă din 1919. A fost coasociat în societatea în nume colectiv „Fr. Zuckerman & Cătălina Fulop”. Deţinea magazinul specializat în confecţii de damă şi copii cu emblema „Femina” din Piteşti, strada Şerban Vodă, 21, închiriat de la Rada Dobrian. Firma avea 9 angajaţi dintre care doar 3 erau evrei: –        Rosentzweig Saul (n. 1912, Piteşti), funcţionar şi contabil, avea diplomă de la Şcoala Superioară de Comerţ şi bacalaureat comercial. Practica de 10 ani contabilitatea la diferite firme şi era de 3 ani în branşa confecţiilor de damă fiind în firmă din 1939. –        Adelberg Ernestina (n. 1914, Piteşti), casieră şi vânzătoare. –        Weissman Iehudi (n. 1905, Arad), magaziner cu 4 clase de liceu. Ultimii doi fuseseră deja înlocuiţi cu români refugiaţi din Ardeal, iar pentru primul autorităţile nu au prelungit menţinerea în funcţie în anii 1941 şi 1942. Patronul a fost judecat sub acuzaţia de  „depăşire de preţuri” fiind condamnat de Tribunalul Argeş la 4 luni de lagăr, însă Curtea de Apel Bucureşti a respins decizia.	Zuckermann Francisc Rosentzweig Saul
Adelberg Ernestina	Weissman Iehudi

---

[1] Ibidem, dosar 24/1941, f. 86.


[2] Ibidem, dosar 193/1941, f. 25.


[3] Bobancu N. Nicolae (n. 25 august 1904, Târgu-Jiu), fiul lui Nicolae Bobancu şi Tatiana (n. 1874 – d. 1948, născută Petculescu) a fost un farmacist proprietar domiciliat în Piteşti, strada Doamna Bălaşa, nr. 15. A activat în cadrul PNL, a fost preşedintele Sfatului Negustoresc din Piteşti, consilier, vicepreşedinte şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Piteşti, consilier comunal şi ajutor de primar, deputat de Argeş, apud Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 24/1941, f. 11.


[4] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Prefectura Argeş, dosar 7/1942, f. 295.


[5] Ibidem, dosar 7/1942, f. 303.


[6] Ibidem, dosar 7/1942, f. 214.


[7] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Camera de Comerţ şi Industrie Piteşti, dosar 1969.