Istorie locală: (IV) Evreii din Pitesti (1940-1944)

V. Firme deţinute de „etnici români” sau alţi minoritari care aveau angajaţi evrei

Profesorul Ilovici se plângea la 2 ianuarie 1942 într-o adresă confidenţială şi personală către Ministerul Muncii că la fabrica „Ţesătoria Română” din Piteşti unde erau angajaţi mai mulţi evrei, a fost subminată autoritatea statului prin atitudinea şi mesajele transmise cu ocazia unei adunări ţinută în ziua de Crăciun a anului 1941, când au fost prezenţi inclusiv reprezentanţii autorităţilor locale, după cum reiese din adresa redată integral:

„La întreprinderea „Ţesătoria Română” SA Piteşti din al cărei capital de 35.000.000 lei, românii au (loc liber), iar jidanii belgieni şi francezi restul de lei (loc liber) s-au sărbătorit datinile de Crăciun şi Anul Nou în prezenţa d-lor Constantin Popescu, prefectul judeţului, avocat Spiridon Emanuil, fost prefect sub Armand Călinescu, colonelul Ion Alexandru, primarul oraşului, P. Costăchescu, inspector al Muncii de la Subinspectoratul Piteşti, Th. Damian, şeful poliţiei.

Surprinzând probabil buna credinţă a unora, conducerea întreprinderii a găsit cu cale ca în fruntea acestei serbări cu caracter creştin, tradiţional şi de binefacere să aşeze patronajul obraznic al jidanului F. Bomchis, administratorul delegat al societăţii care a ţinut cuvântarea de deschidere şi o altă cuvântare ocazională.

Ofensând sentimentele patriotice ale tuturor bunilor români, jidanul F. Bomchis a făcut urări pentru M.S. Regele şi domnul Mareşal Antonescu, după care s-a executat Imnul Regal, aşa cum relatează corespondenţa din ziarul Universul cu data de 29.12.1941 pe care o anexez împreună cu programul serbării.

Apoi, pentru ca ruşinea să fie şi mai mare, acelaşi jidan, F. Bomchis, este lăudat în corespondenţa amintită (de unde se poate vedea că este interesată) în felul următor: «A ţinut o frumoasă cuvântare ocazională. Încheind a spus că gândurile noastre (ale cui?) se îndreaptă cu mare admiraţie spre un ilustru fiu al Argeşului, pe care mareşalul Ion Antonescu – conducătorul statului – l-a chemat lângă sine spre a colabora la greaua povară a conducerii statului. E vorba de dl. profesor Mihail Antonescu. Îl asigură de devotament, admiraţie şi dragoste».

Mă întreb îngrozit şi umilit cum a fost posibil să i se permită uni jidan, acum după ce coreligionarii săi au tras cu mitraliera în ostaşul român şi german în mod laş pe ferestre în Iaşi şi aiurea –, să spurce vorbind sărbătorirea sfintei Naşteri a Domnului Christos, să închine pentru M.S. Regele pe care îl adorăm, să ureze pentru dl. mareşal Antonescu care întruchipează destinul neamului românesc, să «asigure de devotament, admiraţie şi dragoste» pe dl. profesor Mihail Antonescu cu a cărui activitate patriotică se mândreşte o ţară. Ofensa şi obrăznicia acestui jidan sunt prea mari. Trebuie pedepsit. Iar cei care au tolerat cu bună ştiinţă această ofensă, cu scopul de a atrage simpatia publică asupra unui jidan spre a îndulci soarta pe deplin meritată a iudaimii blestemată şi trădătoare -, trebuie să-şi primească plata.

De aceea propun domniei voastre, rugându-vă să binevoiţi a aproba:

1. Înlocuirea imediată a jidanului F. Bomchis cu dl. ing. Anghel Vasilescu, în postul de administrator delegat şi trimiterea acestuia în lagărul de muncă.

2. Înlocuirea directorului întreprinderii dl. Ştefan Minoescu cu dl. (loc liber) fiindcă cu bună ştiinţă a admis amestecul ofensator al unui jidan în sărbătorirea sfintei naşteri a Somnului Cristos, urmând în acelaşi timp atragerea simpatiei muncitorilor şi publicului asupra unui jidan prin împărţirea de daruri la 1000 persoane.

3. Cercetarea şefilor de autorităţi spre a se vedea care au admis cu bună ştiinţă acest amestec jignitor al jidanului F. Bomchis în sărbătorirea menţionată şi care au fost aceia a căror bună credinţă a fost surprinsă de procedarea conducerii societăţii.

4. Intervenirea la direcţia ziarului Universul pentru a fi schimbat corespondentul din Piteşti care a făcut publicitate acestui jidan”[1].

Datorită faptului că evreii erau specializaţi în domeniul în care lucrau, mulţi patroni erau nemulţumiţi că trebuia să-şi concedieze angajaţii calificaţi sau să accepte specializarea unor angajaţi noi numiţi prin intermediul OCR. Am redat mai jos o listă cu toţi patronii „etnici români” şi firmele româneşti sau străine cu angajaţi evrei care au fost obligaţi să-şi dubleze şi mai apoi să-şi concedieze toţi angajaţii evrei.

Alexiu Ilie, grec din Piteşti deţinea firma de băuturi din strada Egalităţii, 52 cu 6 angajaţi dintre care 2 erau evrei. Patronul solicita prelungirea în funcţie pentru cei doi evrei: Adelberg Maier (n. 1924, Piteşti), ajutor contabil şi cumpărător de mărfuri cu studii comerciale şi Leibovici Strul (n. 1887, Botoşani), pivnicer. Profesorul Ilovici nu le-a aprobat menţinerea în funcţie întrucât, afirma acesta, este ştiut că „specialitatea pivnicerilor jidani este aceia de a falsifica vinurile”.	Adelberg Mayer
Andreas Horn, german din Piteşti, care deţinea un atelier fotografic, şi-a concediat toţi angajaţii evrei: – Mendelovici Jack, de profesiune lucrător fotograf, domiciliat în strada Şerban Vodă, 28 a fost concediat conform legii de românizare din noiembrie 1941. – Isac Penchas (n. 1920, Piteşti) era fiul lui Isac Avram (n. 1883, Calafat) şi Janeta (n. 1893, Piteşti), domiciliaţi în strada Brătianu, nr. 18. Deşi avea numai 4 clase primare a lucrat ca fotograf mai întâi în atelierul lui Mencer Iosif din Piteşti şi mai apoi 13 luni în atelierul lui Andreas Horn. A fost deportat în Transnistria.
Mendelovici Jack	Isac Penchas
Antonescu P. Anton, armean, era proprietarul magazinului de manufacturi şi mărunţişuri cu emblema „Pavalache Antonescu Fiu”, cu sediul în Piaţa Episcopiei, nr. 9. Firma avea 4 salariaţi din care un evreu, Pascu Enghel (n. 1912, Piteşti). Nu s-a aprobat de către prof. Ilovici menţinerea salariatul evreu în serviciu şi în cursul anului 1942. A fost deportat în Transnistria.	Pascu Enghel
Borănescu Ioan, deţinea o cofetărie în strada Şerban Vodă, 67 cu 6 angajaţi şi solicita menţinerea în funcţie pentru contabilul său Mişu Elias (n. 1905, Bucureşti), însă nu s-a aprobat.
Breoiu Dumitru deţinea o gheretă în Piaţa Episcopiei cu un vânzător evreu numit Lazăr Solomon (n. 1897, Piteşti), cu 4 clase primare, domiciliat în Piteşti, Negru Vodă, 29.	Lazăr Solomon
Constantin Mircea, proprietarul cinematografului Aquila din Piteşti, strada Justiţiei, nr. 2 solicita revizuirea evreului Saia Alisei din Bucureşti, str. Vasile Cârlova nr. 2 deoarece acesta îi era necesar pentru aranjarea intereselor sale pentru programări şi expedieri de filme. S-a aprobat menţinerea salariatul evreu „întrucât întreprinderea are nevoie de acesta spre a nu se împiedica mersul întreprinderii – evreul are şi o justificare medicală de a fi scutit”, afirma prof. Ilovici.	Saia Alisei
Diaconeasa Alexandru deţinea în strada Craiovei, 113 o moară ţărănească şi brutărie şi făcea de asemenea comerţ cu coloniale şi cereale în strada Doamna Bălaşa, 13. Avea 43 de angajaţi dintre care un evreu Friedman Israel (n. 1906, Brăila), domiciliat în strada Brătianu, nr. 18, angajat în funcţia de contabil având 6 clase de liceu şi 2 clase de comerţ superior. Deşi a fost 12 ani şeful contabilităţii la Moara „Progresul” şi Brutăria Populară din Piteşti, prof. Ilovici a solicitat concedierea pe motivul că existau suficienţi contabili etnici români.	Friedman Israel
Doctor C. Leza Paiu din strada Brătianu 65, avea un angajat evreu, dr. Haim Samuel Sandi (n. 1907, Piteşti) domiciliat în strada Oescu, nr. 4. Acesta din urmă a lucrat ca maestru tehnic dentar cu 22 ani de practică, specialist în sisteme germane şi paste răşinoase dentare Paladon şi Palapont.	Haim Samuel Sandi
Doctor căpitan Gruiţă Aurel din Piteşti, strada Industriei nr. 11, avea angajat la cabinetul său pe evreul Avram Haim (n. 1910, Piteşti), cu 4 clase primare, domiciliat în strada Egalităţii, nr. 38.	Avram Haim
Doctor căpitan Păunescu Anghel medic stomatolog cu laborator dentar în Piteşti, b-dul Elisabeta, nr. 38, solicita în 1942 menţinerea evreului Grunfeld Nicolae (n. 1912, Aleşd, Bihor) căsătorit cu Erica (n. 1921, Zilina, Slovacia) cu care avea împreună o fată Magda (n. 1942, Piteşti). Grunfeld era tehnician dentar brevetat de Ministerul Muncii şi avea un salariu de 2500 lei fiind ajutat şi de părinţii săi de la Fabrica Textilă din Eşelniţa (Orşova). Iniţial dl. Ilovici a aprobat prelungirea de 4 luni în vederea angajării unui ucenic român, însă ulterior a precizat că „întrucât dl. dr. A. Păunescu nu mai are cabinet, fiind mutat din garnizoană (fiind militar) se respinge cererea”.	Grunfeld Nicolae
Doctor Dămănescu Emil avea un cabinet dentar în strada Şerban Vodă, 28 şi solicita prelungirea în funcţie pentru tehnicianul dentar Mişu Vasilescu (n. 1907, Vaslui), absolvent a 4 clase liceale. A lucrat timp de 16 ani în această branşă în diferite cabinete şi laboratoare. Autorităţile au aprobat prelungirea pentru 4 luni, cu condiţia de a se angaja şi un ucenic român.	Mişu Vasilescu
Doctor Ionescu Mitică deţinea laboratorul dentar „Higiena” aflat pe strada Şerban Vodă, 30, etaj I. Avea angajat un evreu, tehnicianul dentar Iarchi Marcel (n. 1918, Bucureşti, cu două clase secundare), domiciliat în strada Sf. Vineri, nr. 2. Iniţial i s-a aprobat prelungirea în funcţie pentru 5 luni, pentru a-i învăţa pe ceilalţi trei angajaţi, însă după aceea a fost repartizat să lucreze 3 zile pe săptămână cu instrumentele sale la Colegiul Militar Mareşal Antonescu de la Curtea de Argeş fiind „scutit de muncă obligatorie”.	Iarchi Marcel
Doctor Richter Horst era medic dentist cu cabinet în strada Doamna Bălaşa, 43. Acesta declara că de la 1 martie 1942 îl avea în serviciu pe evreul Pascu Nurenberg (n. 1908, Piteşti), tehnician dentar.	Pascu Nurenberg
Fabrica „Dermata” din Cluj deţinea un magazin pentru desfacerea încălţămintei în Piteşti, strada Şerban Vodă, 41, unde aveau un angajat evreu, vânzătorul Adelberg Boris (n. 1914, Brăila) domiciliat în strada Sf. Vineri, nr. 2 care a fost concediat. Acesta a fost mai apoi deportat în Transnistria. Contele Ernest Teleky, administrator delegat la societatea „Uzinele Dermata – Fabrică de încălţăminte şi pielărie SA Cluj” aflată în teritoriul cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena, a autorizat în 1942 lichidarea tuturor magazinelor sale din ţară aflate în 25 de oraşe, printre care şi magazinul din Piteşti[2].	Adelberg Boris
Fabrica „Petrescu Costică” de tăbăcărie, sandale şi bocanci din Găvana (Piteşti) avea 52 angajaţi dintre care doar un singur evreu, Ladner Mauriciu zis Mora (n. 1901, Cluj), domiciliat în strada Negru Vodă, 84. Patronul solicita prelungirea în funcţie pentru angajatul său „specialist mecanic la maşinile de încălţăminte din întreprinderea mea, care deşi era dublat de OCR, nu poate părăsi întreprinderea fiind absolut necesar pentru a nu dezorganiza producţia fabricii care are masive comenzi cu Ministerul Apărării Naţionale şi care trebuie livrate la termen”. S-a aprobat prelungirea în funcţie numai pentru 5 luni.	Ladner Mauriciu
Fabrica „Textila Românească” Găvana avea cei mai mulţi angajaţi evrei specializaţi în industria textilă care erau foarte utili desfăşurării activităţii fabricii şi de aceea conducerea a încercat să-şi păstreze salariaţii evrei solicitând adesea autorităţilor menţinerea în activitate. – Mendelovici Solomon (n. 1908, Lunca de Jos) căsătorit cu Mendelovici Gabriela (n. 1912, Craiova), avea 6 clase de liceu teoretic. A fost 15 ani funcţionar în întreprinderi comerciale şi industriale din ţară. Ultimii 6 ani a lucrat la Fabrica Textila ca funcţionar magazie, de unde a fost concediat în decembrie 1941. – Tuperman Mauriciu scris şi Zuppermann (n. 1920, Bucureşti) a absolvit Şcoala Superioară de Textile din Bucureşti fiind angajat ca specialist pentru reglajul maşinilor la secţia Filatură. De aceea, fabrica nu se putea dispensa de un angajat util activităţii pe care acesta o desfăşura şi a cerut să fie repartizat pentru a presta munca de folos obştesc tot în cadrul fabricii, deoarece acesta fusese rechiziţionat prin ordinul Cercului de Recrutare Argeş. – Wolf Samuel (n. 1903, Timişoara) căsătorit cu Irman (n. 1901, Bucureşti) aveau împreună doi copii, Hans (n. 1931, Roşiorii de Vede) şi Harry (n. 1934, Alexandria). Acesta era absolvent cu bacalaureat al Şcolii Comerciale din Timişoara şi absolvent al Şcolii Superioare Textile (Textile Hochschule) din Reichenberg (Germania). A mai lucrat la firma Saturn SAR Bucureşti şi Marin Bădescu din Roşiorii de Vede. – Bando Szlama Mailech (n. 1886, Blasky, Polonia) căsătorit cu Rebeca (n. 1888, Varşovia) aveau un copil student Ghetzel (n. 1917, Lotz), era şef de fabricaţie la Textila. Aceştia aveau cetăţenie polonă. – Pitovschi David, era şef preparator. – Sanieleovici Hipolit (n. 1909, Bucureşti), botezat ortodox, era chimist vopsitor. Întreprinderea a refuzat să primească dublanţi în locul evreilor şi chiar a încercat să menţină în lucru anumiţi angajaţi evrei fără să fie trecuţi în statele de plată, însă prof. Ilovici susţinea că avea informaţii că în întreprindere sunt evrei care lucrau camuflat şi trebuiau trimişi la muncă în afara oraşului Piteşti sau comuna Găvana[3].	Mendelovici Solomon Tuperman L. Mauriciu Wolf Samuel
Fabrica „Ţesătoria Română” din Piteşti avea în 1941 următorii angajaţi evrei: – Bomchis Ferdinand, director comercial. – Axelrad Maier (n. 1914, Piteşti), funcţionar. A fost deportat în Transnistria. – Weiss Bertha, dactilografă. – Rabinovici Lazăr, inspector la sate.
Fabrica de Perii, Pensule şi Bidinele „La doi ciobani” din strada Craiovei 51 şi C.A. Rosetti 1 era deţinută de Tătăranu Ioan. Fabrica avea trei angajaţi evrei la care nu dorea să renunţe: – Lazarovici Stoleru Avram Isac (n. 1911, Piteşti) căsătorit cu Elisabeta (n. 1911, Bustina), absolvent al Şcolii Superiore de Comerţ (curs seral), contabil autorizat, specialist în cumpărături de materii prime (păr) şi calculator-corespondent. – Hechter Richard (n. 1899, Piteşti), cu 4 clase primare, lucrător specialist perier de mic copil care a învăţând meseria de la tatăl său, fost meşter perier. – Hechter Israel (n. 1924, Rm.Vâlcea), cu 2 clase de comerţ era practicant perier care a învăţat meseria de mic copil, în mod practic, de la tatăl său. Deoarece fabrica avea comenzi pentru 80.000 bucăţi perii de cizme şi haine pentru Ministerul Apărării Naţionale, s-a aprobat solicitarea patronului de menţinere a angajaţilor evrei, deşi aceştia erau deja dublaţi de angajaţi români.	Lazarovici Stoleru Hechter Richard
Figură 1, Hechter Israel	Figură 2, Hechter Israel
Fabrică de Ciorapi şi Tricotaje „Hercules” din Bucureşti, strada Lipscani, 58 solicita prelungirea în serviciu până la data de 31 mai 1943 a angajaţilor săi de la depozitul de desfacere din Piteşti, Şerban Vodă, 37. Acţionarii societăţii cu sediul central în Bucureşti erau inginerul Dessilă Virgil (9.500 acţiuni), ing. Şeibulescu Alexandru (2.326 acţiuni), Moscu Socrate (174 acţiuni) şi elveţianul Gut Heinrich (3.000 acţiuni). La magazinul de desfacere din Piteşti erau angajaţi trei evrei: – Reiter Adolf (n. 1910, Lucavetz, Ucraina) căsătorit cu Ana (n. 1910, Noua Suliţă) era conducătorul depozitului de desfacere din Piteşti care deşi era dublat de Brandt Juliana, care nu a avut timpul necesar pentru a-şi însuşi cunoştinţele necesare noii funcţii, i s-a prelungit menţinerea în funcţie şefului Reiter. Acesta avea ca studii trei clase comerciale, însă cu practică comercială de 15 ani. – Mendelovici Gabriela (n. 1912, Craiova) căsătorită cu Mendelovici Solomon (n. 1908, Lunca de Jos). Avea funcţia de casieră, cu 5 clase secundare, dar cu practică comercială 10 ani, din 1933. – Isac Miriam – Marietta (n. 1915, Piteşti) era sora lui Isac Penchas. Avea 3 clase secundare, practică comercială 5 ani cu o vechime din 1937. Cele două femei au fost concediate.	Reiter Adolf Mendelovici Gabriela Isac Miriam
Nicolae Elena avea un atelier de perii, pensule şi bidinele în strada Sf. Vineri, 12 în care lucra un angajat evreu, Hechter Iosif Leon zis Leopold (n. 1897, Piteşti) cu carte de meşter, domiciliat în strada Sf. Vineri, nr. 2. S-a aprobat menţinerea în funcţie.	Hechter Iosif Leon
Steriade Gheorghe, era comerciant de coloniale en-gos şi en-detail cu magazin în strada Al. Lahovary, nr. 9. Firma acestuia avea 18 angajaţi, dintre care doar un evreu, Lobel Leon (n. 1868, Ploieşti) căsătorit cu Hanna (1873, Craiova) care era contabil, absolvent al Şcolii Comerciale. A fost concediat, locul fiindu-i luat de Mihail Steriade, fiul patronului.	Lobel Leon
Tefas Hristu, grec din Piteşti, deţinea depozitul en-gros „Podgoria Argeş” de vinuri, ţuică şi bere „Bragadiru”, cu sediul în strada Teiuleanu nr. 16-18. Firmă înmatriculată în 1931, avea un singur angajat evreu, contabilul Lupu Adler (n. 1905, Bucureşti) căsătorit cu Evelina (n. 1913, Piteşti). Nu s-a aprobat menţinerea în funcţie.	Lupu Adler
Tomescu Alexandru deţinea firma de ceasornicărie şi bijuterii „La Omega” înscrisă din 1933 din strada Şerban Vodă 71. Avea un salariat evreu, maistrul giuvaergiu Gross Nandor (n. 1902, Oradea Mare) cu 3 clase de liceu. La insistenţele autorităţilor a fost concediat.	Gross Nandor
Vasiliu Ioan era proprietarul magazinului de manufactură „Crisantema” din strada Şerban vodă, 25. Proprietarul refuza primirea persoanei numite de OCR şi insista să fie prelungită şederea în funcţie şi în anul 1942 a angajatului evreu de origine cehoslovacă Tandlich Gheza (n. 1903, Otterbach), solicitare care nu fost aprobată.