Aspecte referitoare la activitatea împuternicitului de Culte din regiunea Piteşti (1953-1954)

Responsabilul pentru activitatea cultelor din regiunea Piteşti a fost Pascal Ion numit „împuternicit de culte”, după model sovietic, fiind cel care asigura legătura între stat şi cultele de la nivel local, a cărui activitate era dirijată de Ministerul Cultelor, pe de o parte şi de Securitate, pe de altă parte[1]. De asemenea, raporta superiorilor ierarhici de la nivelul Comitetului PMR din regiunea Piteşti, inspectorului general Dimulescu şi respectiv Lefter Gheorghe.

Pascal Ion avea studii de specialitate în domeniul teologic şi coordona activitatea împuterniciţilor pentru culte de la nivelul celor 12 raioane ale regiunii Piteşti. Împuterniciţii raionali erau în majoritatea lor semianalfabeţi, cu câteva clase primare şi fără pregătire în domeniu, după cum reiese din situaţia cu personalul din anul 1954[2]:

Nr. crt.	Numele şi prenumele	Funcţia	Data naşterii	Profesia de bază Studii	Din ce regiune provine
1.	Pascal Ion	Împuternicit Regiunea Piteşti	15.06.1914	Funcţionar, Liceu Teologic	Ploieşti
2.	Chiriac Nicolae	Împuternicit ajutor Regiunea Piteşti	03.05.1911	Funcţionar, 3 clase comerciale	Bârlad
3.	Zdreală Spiridon	Împuternicit Raion Piteşti	04.10.1916, Cerbureni	Bucătar, 5 clase primare	Piteşti
4.	Anastasescu Aurel	Împuternicit Raion Topoloveni	06.11.1921	Funcţionar, 2 clase comerciale	Piteşti
5.	Drumea Gheorghe	Împuternicit Raion Muşcel	06.03.1915	Cizmar, 4 clase primare	Piteşti
6.	Ionescu Florea	Împuternicit Raion Curtea de Argeş	11.10.1917	Frizer, 5 clase primare	Piteşti
7.	Moisescu Florea	Împuternicit Raion Costeşti	10.04.1927	Agricultor, 7 clase primare	Piteşti
8.	Rădulescu Vasile	Împuternicit Raion Slatina	12.06.1925, Comani	Vânzător textilist, 4 clase primare şi 1prof.	Raion Drăgăneşti, Reg. Bucureşti
9.	Tărăbugeac Nicolae	Împuternicit Raion Drăgăşani	10.01.1926	Muncitor teracotist, 7 clase primare	Piteşti
10.	Diaconu Constantin	Împuternicit Raion Horezu	04.12.1918	Agricultor, 5 clase primare	Vâlcea
11.	Târnoveanu Nicolae	Împuternicit Raion Loviştea	03.10.1900	Muncitor forestier, 4 clase primare	Cluj
12.	Cârstea Ion	Împuternicit Raion Vedea	23.10.1929	Muncitor, 5 clase primare	Piteşti
13.	Niţoi Gherghina Marin	Împuternicit Raion Găieşti	11.10.1922	Muncitor, 4 clase primare	Piteşti
14.	Gănciulescu Eugen	Împuternicit Raion Rm. Vâlcea	06.01.1921	Funcţionar, 8 clase liceu	Piteşti

Zdreală Spiridon

Este interesant cazul împuternicitului de la raionul Piteşti, în ceea ce priveşte devenirea şi promovarea pe line ierarhică în cadrul nomenclaturii de partid. Tovarăşul Zdreală Spiridon (foto) era semianalfabet, cu cinci clase primare urmate în satul Cerbureni din comuna Valea Iaşului având origine socială „sănătoasă” – ţărănească. Acesta a fost nevoit să lucreze de mic copil pe la diverşi patroni din Bucureşti ca vânzător de pâine, de fructe şi zarzavat sau ajutor de bucătar într-un restaurant, după cum afirmă în autobiografia sa. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost concentrat ca bucătar la popota ofiţerilor, fiind astfel ferit de lupta directă de pe front. După război a fost angajat ca bucătar la Fabrica de Cherestea „Silva Moroieni” (ASAM) din Curtea de Argeş de unde a continuat ascensiunea ca şef de cadre în fabrică (1948), mai apoi şef de cadre la ICS Feralbet Piteşti (1952), vicepreşedinte la U.R.C.C. raionul Piteşti (1953), instructor la secţia Organizatorică a Sfatului Popular Raion Piteşti şi din 1953 este angajat prin transfer la Ministerul Cultelor ca împuternicit pentru cultele din raionul Piteşti[3].

Raportările împuternicitului regional de culte Pascal Ion erau întocmite într-un mod bine structurat, pe fiecare cult în parte, fiind urmărite cu precădere aspecte referitoare la: înscrierea deservenţilor cultelor în Comitetul de Luptă pentru Pace[4] (CLP) şi în Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), participarea deservenţilor cultelor la adunări şi conferinţe interconfesionale regionale sau la cele de „orientare” la nivel raional, sprijinirea planului de stat cincinal şi a acţiunilor de interes obştesc, cunoaşterea manifestărilor şi activităţilor cultelor pentru identificarea acelor „elemente duşmănoase la adresa regimului”, acţiunile de prozelitism ale cultelor, respectiv misionarismul şi catehizarea, cunoaşterea bazelor economice de susţinere a cultelor, situaţia mănăstirilor, schiturilor şi şcolilor cultice şi a cultelor neautorizate etc. De asemenea, împuternicitul regional trebuia să-şi facă autocritica şi să puncteze acele aspecte referitoare la greutăţile şi lipsurile întâmpinate în activitate, propuneri şi angajamente de viitor.

Pascal Ion se plângea superiorilor săi că nu existau sedii de lucru pentru împuterniciţii de culte de la nivelul raioanelor. Deoarece nu erau suficiente mijloace de transport în comun în acea perioadă, la propunerea acestuia s-au cumpărat biciclete pentru împuterniciţii raionali astfel încât aceştia să-şi ducă la îndeplinire mai bine sarcinile din teritoriu[5].

Cultul ortodox

În regiunea Piteşti erau 29 mănăstiri şi schituri cu un personal monahal de peste 500 (635) persoane. Într-o altă situaţie de la sfârşitul anului 1953 se arăta că în regiunea Piteşti erau 35 schituri şi mănăstiri cu un număr de 980 persoane. Mănăstirile Bistriţa şi Horezu din Vâlcea aparţineau direct de Patriarhia Română.

În ceea ce priveşte situaţia economică a mănăstirilor, împuternicitul regional susţinea că acestea mai posedau încă 206,09 ha teren arabil, 73 ha fâneţe, 2,50 ha pomicultură, 51 bovine, 420 ovine, 17 cabaline[6]. În cadrul mănăstirilor funcţionau cooperative meşteşugăreşti care se aflau în circuitul economic planificat de stat. Din raportul de activitate al împuternicitului regional aflăm, fără vreo altă precizare, că cele 25 de fete din satele din jurul mănăstirii Bistriţa care lucrau în cadrul cooperativei meşteşugăreşti, au părăsit mănăstirea, în condiţiile în care maica stareţă Tiberiada a fost mutată la mănăstirea Şerbăneşti deoarece a fost acuzată că a făcut „mare delapidare de bani” din banii cooperativei, însă stareţa nu vroia să părăsească mănăstirea, deşi avea ordin în acest sens[7]. Alte surse de venit erau cele din prelucrarea şi vânzarea produselor apicole (miere, ceară şi producerea de lumânări), orice formă de colectă fiind strict interzisă. O bună parte din egumenii de la mănăstiri erau salariaţi de stat astfel încât s-a conturat treptat un cler constrâns financiar şi în acelaşi timp fidelizat faţă de politica Partidului.

Nici mănăstirile nu au scăpat de „sistemul cotelor obligatorii” fiind impuse la cote de carne pe care, în mod surprinzător, le respectau şi le duceau la îndeplinire cu stoicism. S-au introdus restricţii în ceea ce priveşte ieşirea şi accesul în mănăstiri. Deplasarea personalului monahal în afara mănăstirii trebuia să se facă numai în interes de serviciu şi cu ordin scris. De asemenea, persoanele care veneau în pelerinaj la mănăstiri trebuiau legitimate şi înscrise într-un registru, iar acei pelerini care nu aveau actele legale la îndemână trebuiau „să nu fie admişi a vizita pentru a nu se ascunde în aceste mănăstiri elemente duşmănoase regimului”[8].

În 1953 şi-a făcut apariţia în regiunea Piteşti, un călugăr din eparhia Clujului numit Nil Dorobanţu[9] care era considerat „un viu propagandist al misticismului” şi prin urmare, a fost trimis în izolator la mănăstirea Arnota. Acesta avea interdicţie de păşi în alte mănăstiri din regiune, însă „avusese îndrăzneala să apară în catedrala Episcopiei de la Râmnicu Vâlcea şi să ţină predici fără ştirea chiriarhului”, ceea ce i-a grăbit evacuarea înapoi la Cluj[10]. Combaterea şi condamnarea misticismului în rândul clerului era o prioritate. Spre exemplificare, în comuna Racoviţa (raion Loviştea) s-a încercat un pelerinaj la o femeie care afirma că a văzut pe Dumnezeu în vis. Preotul paroh Constantinescu Ion a fost acuzat că este implicat direct în această acţiune fiindcă ar fi cerut diverse sume de bani încasate de la pelerini. În consecinţă, a fost suspendat imediat, trimis în judecata Consistoriului şi în anchetă mixtă de la Ministerul Culelor[11].

Pentru implementarea politicii de stat în rândul cultelor recunoscute, aveau loc conferinţe interconfesionale cu toţi protopopii la nivel regional şi zeci de conferinţe de „orientare” la nivel raional prin care se urmărea în special starea de spirit şi îndoctrinarea clerului. Clerul ortodox era încurajat sau constrâns să facă parte în special din Comitetul de Luptă pentru Pace (CLP), după cum reiese din statistica de la sfârşitul anului 1953[12]: 

Nr. crt.	Raionul	Deservenţi ortodocşi	Deservenţi ortodocşi în CLP
1.	Piteşti	121	89
2.	Topoloveni	47	35
3.	Muşcel	101	70
4.	Curtea de Argeş	72	31
5.	Costeşti	78	22
6.	Slatina	107	32
7.	Drăgăşani	77	31
8.	Horezu	44	32
9.	Loviştea	27	12
10.	Vedea	57	32
11.	Găieşti	80	56
12.	Rm. Vâlcea	55	36
13.	Băbeni	39	18
14.	Total	905	496

La finele anului 1954, în regiunea Piteşti erau în CLP 659 deservenţi ortodocşi, iar 750 aveau, mai mult din obligaţie, abonamente la publicaţiile de propagandă ale vremii, la ziarul „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară” şi revista „În apărarea păcii”[13]. Numărul conferinţelor interconfesionale pentru pace şi a celor de „orientare” era de ordinul zecilor în fiecare an. Cei care nu participau la aceste „conferinţe de orientare” trebuiau sancţionaţi în conformitate cu decizia Patriarhiei, astfel: la prima absenţă nemotivată se reţinea o zi din salariu, la două absenţe nemotivate se reţinea salariul pentru 10 zile lucrate, iar la a treia absenţă se făcea destituirea din funcţie.

De asemenea, preoţii erau încurajaţi să intre în cercurile ARLUS, însă interesul şi numărul celor afiliaţi era mic, de 376 membri în 1953. De aceea, episcopul a dat o circulară prin care îndemna preoţii ortodocşi să popularizeze în biserică „necesitatea prieteniei româno-sovietice şi ajutorul dat de popoarele sovietice ţării noastre”[14].

Împuterniciţii raionali se ocupau îndeaproape de supravegherea modului în care se desfăşurau sărbătoririle hramurilor bisericeşti şi mănăstireşti, sfinţirile de biserici. Preoţii aveau interdicţie de a ţine predici în mod liber şi deschis, să facă procesiuni la râuri de Bobotează, să facă pelerinaje la mănăstiri şi schituri. Din documente aflăm că la 6 ianuarie 1954, de Bobotează, nu s-au mai făcut pelerinaje la râuri sau fântâni aşa cum s-au făcut în anii anteriori. Preoţii trebuiau să susţină în mod efectiv şi eficient „lupta pentru pace” prin reducerea programului slujbelor religioase care se încheiau până în orele 12 sau cel târziu 14, pentru a veni în sprijinul campaniilor agricole, să ţină predici prin care să îndemne enoriaşii să susţină şi să termine campania de însămânţări sau recoltări agricole.

În perioada interbelică, în verile caniculare cu secetă prelungită, preoţii ortodocşi sprijiniţi de autorităţile locale, obişnuiau să facă procesiuni religioase cu enoriaşii la râuri sau fântâni pentru invocarea ploii. Aceste procesiuni religioase publice au fost cu desăvârşire interzise, deşi au existat cazuri în care au fost susţinute chiar de unii preşedinţi ai sfaturilor populare comunale aşa cum s-a întâmplat în comuna Spătaru din raion Drăgăşani când preotul Florea Nicola a făcut procesiune de ploaie cu acordul autorităţilor locale[15].

Problemele de personal din rândul cultelor erau urmărite atent de împuternicitul regional care în 1953 se plângea superiorilor că protopopul Branişte din raionul Piteşti a fost schimbat din funcţie „din motive duhovniceşti”, fiind înlocuit provizoriu cu secretarul acestuia numit Uţoiu. Schimbarea din funcţie s-a făcut tacit în cadrul cultului ortodox, însă „fără consultarea împuternicitului regional sau a tovarăşului inspector general şi în condiţii secrete”. Mutările de personal trebuiau cunoscute şi aprobate de împuternicitul regional care atrăgea atenţia că anumite „elemente duşmănoase” reuşesc „să se mişte dintr-un loc în altul, pentru a se sustrage supravegherii”, cum a fost cazul cu preotul Ion D. Turcu[16] care a venit din parohia Buda din raionul Mihăileşti, regiunea Bucureşti în parohia Valea Zimbrului din Raionul Topoloveni. Acesta era rudă apropiată a liderului ţărănist Ion Mihalache aflat în închisoare şi se susţinea că a reuşit să vină în comuna unde avea relaţii cu elementele din fostul Partid Ţărănesc şi că ar fi spus că „nu-l interesează împuterniciţii, deoarece are cunoscuţi în Minister”[17].

Împuternicitul regional Pascal Ion cerea sprijinul Ministrului Cultelor pentru a schimba din funcţie anumiţi reprezentanţi ai clerului ortodox care-i făceau greutăţi în desfăşurarea activităţii: „Propun să fiu ajutat în problema schimbării protopopului Petre Topologeanu de la Curtea de Argeş pentru care împreună cu tov. inspector general Lefter, am căzut de acord cu chiriarhul ca să fie schimbat, însă care refuză să demisioneze spunând că este cunoscut de patriarh şi că nici ministerul nu este de acord cu schimbarea sa. Acest element ne-a făcut permanente greutăţi şi ne face şi în prezent. Astfel, deşi dispoziţia a fost să vândă calendarele cu 3 lei, pe baza unui proces verbal al consiliului parohial, la parohia sa le-a vândut cu 5 lei. De asemenea, să fiu ajutat în problema schimbării preotului Chiriţă Grigore, inspector bisericesc, asupra căruia am căzut de acord cu chiriarhul ca să fie schimbat, însă care afirmă că ministerul nu cunoaşte această situaţie, deşi tov. inspector general Lefter Gh. este în cunoştinţă perfectă de cauză. Deşi chiriarhul a căzut de acord, nu ia măsurile necesare. Propun ca eventual conducerea Ministerului să stea de vorbă cu chiriarhul şi să-i atragă atenţiunea să-şi respecte cuvântul dat”[18].

Subminarea economică a clerului s-a făcut pe de o parte prin impunerea sistemului de cote obligatorii către stat şi prin aplicarea prevederilor HCM 308 din 1953 pe de altă parte, prin care preoţii „cedau de bunăvoie” terenurile agricole deţinute. În fapt, sub masca unei formalităţi de legalitate, s-a făcut o preluare abuzivă a terenurilor, prin constrângere. În regiunea Piteşti, circa 432 de preoţi „au predat” statului suprafaţa de 2148 hectare, deşi alţii au refuzat pentru un timp să-şi „cedeze” pământurile. În urma „cedării” terenului, preotul Ioan Leca din comuna Oteşti (raion Vâlcea) a revenit şi a făcut o altă cerere ca „să-i fie restituit pământul pe motivul că are vite şi nu are cu ce le hrăni”, însă a renunţat să-şi revendice terenul întrucât Partidul avea întotdeauna dreptate, dar mai ales „metode de convingere”. În special la nivelul cel mai de jos a clerul ortodox a existat o îndârjire la plata cotelor obligatorii. Preotul Teodor Popescu din parohia Aninoasa a introdus 450 grame de păr de câine la predarea cotei de lână, fapt pentru care a fost „demascat” şi trimis în judecată pentru „atitudine duşmănoasă”. Preotul Popescu Gheorghe din parohia Şerbăneştii de Jos nu şi-a predat cotele de lapte, preotul Iulian Dumitrescu din parohia Coloneştii de Jos (raion Slatina), Presură Nicolae din parohia Pojogi, Mihai Ioan din parohia Slăveşti (raion Horezu), Oancea Toma de la parohia Bârseşti (raion Curtea de Argeş) fiindcă nu şi-au plătit cotele şi impozitele către stat până nu le-au fost sigilate podurile cu porumb[19]. Preotul Tinca din comuna Oporelu l-a ameninţat cu furca pe delegatul sfatului popular când i-a cerut cota[20].

Un alt preot era acuzat că subminează campania agricolă de recoltare, pentru că refuza să-şi repare propria batoză de treieriş, în timp ce preotul Tache Ion din parohia Vâlsăneşti era condamnat la 4 ani de închisoare şi 400 lei amendă pentru „neîndeplinirea planului de transport”. Preotul Rădulescu Cristea de la parohia Măniceşti (raion Curtea de Argeş), era acuzat că a dărâmat un zid al casei sale pentru a nu se face dispensar într-una din camere[21].

Deşi în perioada 1953-1954 se construiau biserici numai cu acordul Ministerului Cultelor, numai în regiunea Piteşti s-au făcut zeci de slujbe de sfinţiri de biserici noi la care au participat uneori patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei şi vicarul Patriarhiei, episcopul Teoctist Arăpaşu. La sfinţirea bisericii din Văleni-Dâmboviţa au participat mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei şi episcopul Teoctist fiind prezente circa 1500 persoane[22]. De asemenea, în 1954, la Dragoslavele şi la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung, a existat o vizită a patriarhului împreună cu o delegaţie sovietică, unde „totul a fost găsit în ordine, deoarece se ştia dinainte de această vizită”[23].

Bineînţeles că acei preoţi credincioşi idealurilor Partidului au fost susţinuţi şi promovaţi în continuare. Spre exemplificare, stareţa mănăstirii Văleni a fost aleasă ca deputat comunal, iar pe linie de „propagandă şi agitaţie”, preotul Ionescu Ion (n. 1922 – d. 2004), secretarul protoieriei Topoloveni, a pregătit, la cererea organelor de partid, un cor de 180 persoane din comunele Leordeni şi Topoloveni cu care s-a prezentat la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti din 1953[24].

 

Şcoli de cult

La Curtea de Argeş exista o Şcoală de Cântăreţi cu 125 elevi, însă aceştia nu erau afiliaţi organizaţiei UTM, în timp ce ARLUS avea o activitate foarte slabă. În noiembrie 1953 aici a fost o grevă a elevilor din anul terminal îndreptată, se pare, împotriva profesorului de muzică Popescu care era acuzat că era autoritar cu elevii şi că ducea o viaţă imorală. Totuşi această grevă a necesitat intervenţia patriarhului care s-a deplasat la Curtea de Argeş unde a hotărât destituirea directorului, eliminarea definitivă a patru elevi şi suspendarea burselor pe un an[25].

La Horezu exista în anul 1953 un seminar monahal pentru fete condus de monahia Serafima Popescu (1951-1953) care avea 63 eleve şi 7 profesoare. Stareţa Serafima a fost schimbată din funcţie la cererea împuternicitului de culte în 1953. În acelaşi an s-a deschis la mănăstirea Văleni (raion Curtea de Argeş) o Şcoală monahală. Nici mediul ecleziastic nu a scăpat de acţiunea naţională de "alfabetizare" generală, având în vedere că în mănăstirile din regiune urmau cursurile de instruire în tainele buchisitului un număr impresionat de 88 persoane, în timp ce la şcolile monahale erau 94 de monahii[26].

Mişcări anarhice

Mişcarea religioasă apărută în sânul Bisericii Ortodoxe Române numită Oastea Domnului a fost catalogată ca mişcare anarhică şi în consecinţă a fost trecută în ilegalitate, fiind lichidată în focarele existente din regiunea Piteşti. Preotul Niţu din parohia Dianu din comuna Stroeşti (R. Horezu) a fost anchetat pentru că a întreţinut Oastea Domnului, i s-au reţinut drepturile salariale, a fost detaşat în alte comune aproape un an şi judecat în consistoriul duhovnicesc. De asemenea, preotul Piru Buchiu[27] din parohia Colţu, comuna Ungheni (R. Costeşti) a întreţinut această mişcare, însă după arestare nu a mai continuat prozelitismul.

Alte culte neautorizate, scoase în afara legii erau adventiştii reformişti şi martorii lui Iehova.

Exista o comunitate restrânsă de adventişti reformaţi în comuna Budeşti (raion Vâlcea) cu 15 credincioşi care se întâlneau în casa cetăţeanului Florea Mirea şi în comuna Piatra (raion Slatina). Aceştia erau cunoscuţi de organele Miliţiei şi Securităţii fiind în permanentă în supraveghere. Pastorul Tolan Vasile din Râmnicu-Vâlcea, s-a deplasat la cererea împuternicitului de culte regional în aceste comune pentru a-i convinge pe aceşti „nealiniaţi” să revină în sânul adventiştilor de ziua a 7-a, însă fără vreo finalitate în acest sens. Aceştia au fost supuşi represiunii organelor Miliţiei fiind arestaţi temporar tocmai în momentul întrunirii ţinute în casa lui Beznea Ştefan din satul Criva (raion Slatina) la 2 mai 1953.

De asemenea, despre martorii lui Iehova sunt puţine referiri, în evidenţa împuternicitului de culte fiind trecute doar 6 persoane din comuna Brezoiu (raion Loviştea). Aceştia nu aveau o viaţă de cult sau alte manifestări fiind sub supraveghere permanentă.

Cultul romano-catolic

În regiunea Piteşti erau trei parohii catolice: în Piteşti (cca. 120 enoriaşi), Râmnicu-Vâlcea (cca. 80 enoriaşi) şi Câmpulung (cca. 70 enoriaşi). Spre nemulţumirea împuternicitului de culte, preoţii catolici nu făceau parte din CLP. În 1953, cele trei parohii au fost vizitate de protopopul romano-catolic Bachmaier[28] din Craiova care s-a ocupat de problemele administrative ale bisericilor parohiale şi mai puţin de popularizarea „luptei pentru pace”. A fost acuzat de „atitudinea duşmănoasă” la adresa regimului, întrucât nu a participat în mod activ la conferinţele interconfesionale regionale de luptă pentru pace şi nici la cele raionale, nu a prelucrat hotărârile Congresului Mondial de Pace de la Viena, HCM 308/1953 şi nu a întreprins nimic pe linia prieteniei româno-sovietice etc. I s-a fixat domiciliu obligatoriu la Râmnicu Vâlcea. În schimb, preotul parohiei catolice din Piteşti Iacob Iosif (1952-1956) şi cel de la Câmpulung erau cooperanţi la chemările CLP[29].

Cultul adventist de ziua a 7-a

Cea mai mare comunitate era considerată cea din comuna Curtişoara din raionul Slatina şi cea din comuna Vaideeni din Vâlcea. De asemenea, în oraşul Piteşti exista o comunitate importantă deoarece în 1953 împuternicitului de culte a decis înlăturarea pastorului Cucurezeanu Păun[30] din Piteşti fiind acuzat că „nu şi-a dat interes în rezolvarea problemei prozelitismului”. În consecinţă, a fost mutat la Slatina unde avea un „câmp de activitate mai mic”, fiind o comunitate de credincioşi mai restrânsă. În locul acestuia a fost adus la Piteşti pastorul Mihai Radu care sub masca repetiţiilor corale, aduna în cursul săptămânii şi duminica credincioşii în biserică pentru a transforma repetiţiile corale în slujbe religioase, spre nemulţumirea şi totala opoziţie a împuternicitului regional[31].

La 18 septembrie 1953 s-a făcut inaugurarea unei case de rugăciune în comuna Săpata (raion Costeşti) în prezenţa lui Dumitru Florea şi M. Manea de la Conferinţa Muntenia. De asemenea, alţi credincioşi au dorit să-şi ridice propria casă de rugăciuni pe proprietatea lor din comuna Stâlpeni (raion Muşcel), însă s-au lovit de împotrivirea preşedintelui Sfatului Popular, „întrucât Stâlpeni va deveni oraş muncitoresc”. Ministerul Cultelor a aprobat ridicarea bisericii, însă într-un sat apropiat[32].

Alegerile din cadrul cultului din 1953 s-au desfăşurat cu acordul împuternicitului de culte, întrucât se afirma că delegatul Conferinţei Muntenia şi de la Uniunea Adventistă „au luat legătura cu împuternicitul regional, din timp, cu care au discutat felul cum să decurgă alegerile”[33]. Se arăta că adventiştii erau mult mai cooperanţi în sensul că nu au mai existat credincioşi care au refuzat să exercite serviciul militar obligatoriu.

Cultul penticostal

În evidenţă împuternicitului era o singură comunitate de 140 persoane din comuna Oarja (raion Piteşti) condusă de Sinescu Gheorghe. Se arăta că reprezentanţii acestui cult „se păstrează în rezervă faţă de acţiunile sociale” şi nu se implicau în sprijinirea GAC din Oarja. Era contestată activitatea pastorului Sinescu Gheorghe deoarece nu participa la şedinţele pentru pace sau la conferinţele interconfesionale deşi a fost „invitat” în mai multe rânduri. Un alt punct de nemulţumire erau adunările care se făceau în case particulare şi acţiunile de prozelitism, motive suficiente pentru retragerea autorizaţiei de funcţionare a cultului.

Zdreală Spiridon, împuternicitul raionului Piteşti, a descoperit în anul 1953 în comuna Mărăcineni un număr de 32 credincioşi penticostali care se întâlneau în case particulare, fără să aibă autorizaţie de la minister. S-au impus măsurile coercitive obişnuite, s-au făcut arestări şi anchete care au urmărit în principal impunerea unui sentiment de frică în rândul credincioşilor, astfel încât să-i determine să renunţe la adunări[34].

Cultul creştin după evanghelie

Existau credincioşi în comuna Malu cu Flori (raion Muşcel) care cu ocazia unei înmormântări au intrat în conflict cu ortodocşii din localitate. Acest cult era acuzat că duce o acţiune intensă de prozelitism producând agitaţie în rândul cultelor. În comuna Vlădeşti, responsabil de comunitate Ion Manole care a încercat acţiuni de prozelitism, iar directorul Alexandrescu de la Tipografia din Câmpulung era acuzat că „vorbeşte contra regimului”. De asemenea, era apreciată atitudinea responsabilul de cult, Călin Iorga care împreună cu alţi credincioşi s-au implicat social şi au prestat muncă voluntară în comuna Schitu Goleşti[35].

Cultul evanghelic

Era o singură comunitate la Râmnicu-Vâlcea condusă de preotul Magnezius Gustav care deservea şi comunitatea de la Craiova cu 72 credincioşi.

Cultul baptist

Reprezentanţii cultului aveau interdicţie de a întreprinde acţiuni de prozelitism sau să se întâlnească în case particulare. Mincu Turmel din comuna Buzeşti (raion Slatina) era acuzat că „săvârşeşte acte de ură confesională prin profanare de icoane”. O scăpare majoră recunoscută de împuternicit era că la 7 iulie 1953 în comuna Potcoava a avut loc botezul a 5 persoane la râu fiind organizat „cu mult fast” şi cu participarea a circa 200 persoane[36].

Cultul mozaic

În regiunea Piteşti erau două comunităţi mozaice mai importante: una la Râmnicu Vâlcea cu 70 credincioşi condusă de hahamul Lovea Avram şi cealaltă la Piteşti cu 120 credincioşi, aceştia din urmă fiind deserviţi de Bucureşti. În oraşul Slatina, sacrificarea animalelor şi păsărilor pentru carne cuşer, se făcea de un credincios din oraş numit Feisenberg.

* * *

Mai jos, am redat în întregime o situaţie biografică întocmită de împuternicitul regional în anul 1954 referitoare la preoţii ortodocşi care aveau „atitudine duşmănoasă faţă de regim”[37]: 

Nr. crt.	Numele şi prenumele preotului	Parohia/ Raionul	Caracterizare
1.	Stângescu Constantin	Morăreşti, R. Piteşti	Deşi a cedat terenul conform decretului 308/1953, după un an, acest element a alungat pe ţăranii care însămânţau pământul, teren repartizat de sfatul popular comunal ţăranilor. Prin aceasta a încercat să saboteze campania de însămânţări. Este dat în judecata procuraturii.
2.	Constantinescu Ion	Racoviţa, R. Piteşti	Este preot chiabur, se ocupă cu acatistele de 3 ori pe săptămână, de la orele 21-24 noaptea, în zilele de luni, miercuri şi vineri, cu toate că i s-a pus în vedere să nu mai practice acest serviciu, aducând astfel credincioşii de la 30-40 şi chiar 60 km.
3.	Mateescu Dumitru	Valea Mărului, R. Piteşti	Preot chiabur, caută să saboteze campania de treieriş refuzând să repare batoza care este proprietatea sa. În trecut a făcut politică liberală.
4.	Popescu Ion	Albota, R. Piteşti	Face comerţ cu ţuică în mod clandestin, mută cazanul de ţuică în timpul nopţii fără ştirea organelor locale pentru a se sustrage atât el cât şi cei pentru care fabrică ţuică de la plata cotelor cuvenite. Este preot chiabur.
5.	Pascaru Artenie	Bradul de Sus, R. Piteşti	Element duşmănos, încercând să împiedice construcţia unui cămin cultural în comună prin agitaţie produsă în comitetul parohial pentru a nu ceda la schimb o bucată de teren a bisericii necesară construcţiei căminului cultural din comună, deşi sfatul popular i-a acordat teren în loc, de aceiaşi calitate şi în aceiaşi suprafaţă, în vatra satului în prelungirea terenului casei parohiale.
6.	Popescu Virgil	Brezoi I, R. Loviştea	Este preot chiabur, a făcut politică liberală şi pactizează cu duşmanii poporului făcând slujbe religioase în timpul cât era judecat de justiţia poporului, pentru cazuri de furturi ale bunurilor poporului. Face greutăţi la orice acţiune obştească din comună.
7.	Radu Marin	Dăngeşti, R. Loviştea	Este preot chiabur şi a făcut politică liberală. Face greutăţi organelor locale şi nu popularizează nicio hotărâre a guvernului, nerespectând nici dispoziţiile chiriarhiei. Se află în anchetă mixtă.
8.	Mogoşanu Grigore	Puroinica I, R. Găeşti	Face greutăţi organelor locale şi îndeamnă credincioşii în biserică ca în loc să cumpere de îmbrăcăminte sau să meargă la Căminul Cultural să aducă banii la biserică şi să participe la slujbe.
9.	Popescu Florică	Gura Foii, R. Găeşti	Face greutăţi organelor locale şi îndeamnă credincioşii la colecte, contrar dispoziţiilor legale.
10.	Popescu A. Ion	Icoana, R. Slatina	Preot chiabur care nu a cedat terenul şi a făcut politică liberală în trecut. După 23 august a făcut greutăţi în comună GAC-ului şi a fost reţinut de organele de stat, iar după revenire nu-şi achită obligaţiile către stat şi nu răspunde la chemarea organelor locale fiind cunoscut şi de aceste organe ca element duşmănos.
11.	Stănescu Nicolae	Teiuş, R. Slatina	Preot chiabur şi deşi a fost condamnat pentru nepredarea cotelor, nici în  prezent nu vrea să predea cotele. A făcut greutăţi la întovărăşire şi ţine legături cu elementele duşmănoase, foşti legionari din comună, pentru a face greutăţi organelor locale.
12.	Tica Ilie	Beria, R. Slatina	Preot chiabur, a afirmat că poate să stea regimul încă 10 ani că poate rezista contra lui. A făcut politică liberală, nu a cedat terenul, iar în 195… a ameninţat cu furca pe delegatul de la batoza de treier. Face greutăţi organelor locale.
13.	Mihai Ion	Slăveşti, R. Horezu	Face greutăţi organelor locale la predarea cotelor, sabotează campania de însămânţări nefăcându-şi lucrările agricole la timp.
14.	Stergăruş Grigore	Oteşani, R. Horezu	Nu-şi plăteşte cotele şi impozitele către stat şi nu sprijină niciun fel de acţiuni sociale din comună, nu-şi îndeplineşte planul agricol la timp.
15.	Rusen Ioan	Ciulniţa Eustasiade, R. Topoloveni	Cunoscut element duşmănos care a fost caterisit şi a câştigat recursul. Este chiabur şi face acatiste în mod permanent sustrăgându-se de la muncile agricole. A făcut greutăţi la înfiinţarea întovărăşirii, determinând 3 credincioşi să nu se înscrie. A fost reintegrat fără nici un aviz din partea Regiunii sau a Raionului respectiv. Face greutăţi la orice acţiuni sociale.
16.	Marinescu Constantin	Baloteasca, R. Topoloveni	Este preot chiabur, nu participă deloc la conferinţele de orientare, iar conducerea bisericească nu ia măsuri. Nu sprijină nici un fel de acţiuni sociale în comună.
17.	Mărgăritescu Nicolae	Vulpeşti, R. Costeşti	Preot chiabur, sabotează planul de stat şi comite acte false pentru a se sustrage la cote. Face medicină ilicită. Împreună cu cumnatul său a fraudat statul cu circa 80.000 lei pentru care a făcut închisoare. În prezent are atitudini duşmănoase.
18.	Popescu Dumitru	Şerbăneşti, R. Costeşti	Preot chiabur, nu execută la timp lucrările agricole pentru a sabota planul de stat. Nu răspunde la niciun fel de chemare a organelor locale.
19.	Manea Toma	Cerşani, R. Costeşti	Preot chiabur, nu plăteşte cotele către stat pentru a sabota, pentru care a şi fost condamnat. Nu face nici un fel de îndemnuri credincioşilor pentru muncile obşteşti. Are atitudini duşmănoase.
20.	Isbăşoiu Nicolae	Bratia II, R. Muşcel	Este preot chiabur, se sustrage de la cote şi pentru a nu plăti cota de lapte a scos certificat fals pentru cele două vaci, fapt pentru care a fost dat în judecata procuraturii. Nu face niciun îndemn credincioşilor pentru campanie şi cote. Face greutăţi organelor locale, la colectări, strângând bani pentru biserică în cadrul bisericii.
21.	Proca Nicolae	Popa Savu, Câmpulung, R. Muşcel	Deşi în vârstă de 68 ani, face greutăţi şi fiind biserica plasată în faţa sfatului orăşenesc, face acatiste zilnic, nu se supune ordinelor bisericeşti şi continuu face anonime pentru a discredita pe ceilalţi deservenţi. A fost moşier de pădure şi 20 ani protopop. Nu participă la conferinţe.
22.	Popescu Gheorghe	Groşani, R. Muşcel	Fost moşier expropriat, ţine slujbe peste program făcând greutăţi organelor locale. Face acatiste pentru sustragerea credincioşilor de la muncile agricole şi pentru a realiza beneficii materiale.
23.	Popescu Tudor	Aninoasa, R. Muşcel	Deşi preot mijlocaş, se sustrage de la cote, nu sprijină cu nimic organele locale, iar în trecut a făcut politică legionară.
24.	Gogoncea Traian	Domnească, Câmpulung, R. Muşcel	Fost protopop legionar în Basarabia, are atitudini duşmănoase atacând însuşi pe primul secretar al raionului PMR (Muşcel) şi târând în greşeală pe fostul preşedinte al Sfatului Popular orăşenesc, pentru interese personale. Face instigaţii între deservenţi contra protopopului.
25.	Oancea Toma	Bârseşti, R. Curtea de Argeş	Fost legionar, nu-şi achită cotele către stat iar 4 ha de teren al filialei Blaj a fost sustras de la plata cotelor. Nu a vrut să cedeze terenul deşi are 10 ha. Nu sprijină lupta pentru pace, deşi a fost solicitat.
26.	Postelnicescu Ioan	Ciofrângeni, R. Curtea de Argeş	Fost comandant legionar, se manifestă pe faţă spunând că preoţii au salarii de mizerie, nu sprijină nicio acţiune socială în comună şi face greutăţi Cooperativei care deşi ar putea să cedeze o cameră pentru birouri, refuză categoric. Nu-şi plăteşte obligaţiile la timp şi deşi preot mijlocaş, nu sprijină cu nimic CLP-ul.

Concluzii

Din perioada scurtă analizată, 1953-1954, reiese că împuternicitul regional de culte Pascal Ion avea o activitate susţinută şi intensă în raport cu toate cultele din regiunea Piteşti, atât cele autorizate, cât şi reprezentanţii celor aflate în ilegalitate. Acesta supraveghea îndeaproape activitatea desfăşurată de culte prin împuterniciţii de la nivelul fiecărui raion aflaţi în coordonarea şi subordonarea sa. Raporta la rândul său Ministerului Cultelor în subordinea căruia se afla, însă colabora în mod eficient şi cu reprezentanţii Comitetului de Partid regional sau cu organele represive ale statului, Miliţia şi Securitatea.

Împuternicitul de culte regional era responsabil de aplicarea în general a liniei partidului, pe de o parte şi cea referitoare la culte, pe de altă parte. De asemenea, misiunea acestuia era de a îngrădi cât mai mult activitatea cultelor religioase prin diverse metode şi măsuri, adesea coercitive, care să asigure aservirea şi obedienţa clerului: interzicerea prozelitismului pentru a restrânge baza aderenţilor, interzicerea adunărilor în case particulare, a procesiunilor, a pelerinajelor, supravegherea sărbătoririi hramurilor bisericeşti, subminarea economică etc. astfel încât Partidul Unic să devină principala religie de stat acceptată în viitor.

Era pus la punct un întreg sistem represiv pentru acei reprezentanţi ai clerului care nu respectau acele interdicţii ale împuternicitului de culte. Înlăturarea acelor persoane indezirabile se făcea adesea sub acuzaţia generală de „atitudine duşmănoasă la adresa regimului”, urmată de anchete mixte făcute de Ministerul Cultelor, Consistoriul bisericesc, Miliţie sau Securitate care aveau adesea ca rezultat izolarea „inculpatului”, supravegherea permanentă, caterisirea sau condamnarea la închisoare. De asemenea, o parte numeroasa a clerului a colaborat îndeaproape cu împuternicitul de culte, primind în schimb beneficii şi promovări.

Abstract

 Aspects regarding the activity of the „cults commissioner” from the region of Pitesti (1953-1954). From the short period analyzed, 1953-1954, it appears that regional cults commissioner Pascal Ion had a sustained and intense activity concerning all religious cults in the region of Pitesti, both authorized and representatives of those that were illegal. He closely supervised the activity of the religious cult through the cult commissioners at district level which were under his coordination and subordination. In turn, he reported to the Ministry of Religious Affairs, which he was under, but also he effectively collaborated with the representatives of the Regional Party Committee or the repressive organs of the state, the Militia and the Securitate.

The regional cults commissioner was in general responsible for applying the Party line on the one hand and on religion matters on the other hand. Also, his mission was to restrict religious activity as much as possible by various methods and measures, often coercive, ensuring the clergy servitude and obedience: prohibiting proselytism to restrict the members, banning gatherings in private homes, processions, pilgrimages, supervision of the religious celebration, economic disruption, and so on, so that the Single Party will become the only state religion accepted in the future.

A whole system of repression was developed for those representatives of the clergy who did not comply with those prohibitions of the cults commissioner. Removal of those undesirable persons was often made under general charges like "hostile attitude towards the regime" followed by a joint survey made ​​by the Ministry of Religious Affairs, church Consistory, the Militia or the Securitate, which often resulted in isolation of the "defendant", constant supervision, defrocking or imprisonment. Also, a large part of the clergy worked closely with the cults commissioner in exchange of benefits and promotions.

[1] Carmen Chivu-Duţă, Cultele din România între prigonire şi colaborare, Iaşi, 2007, p. 14-15; Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport Final, Bucureşti, 2008, apud www.presidency.ro, 2012, cap. Regimul comunist şi cultele religioase.

[2] Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale - Argeş (în continuare S.J.A.N. - Argeş), fond Comitetul Regional PMR Piteşti, dosar 81/1954, f. 62.

[3] Idem, Colecţia dosarelor membrilor PCR Argeş, litera „Z”, dosar 118, f. 5, 44-48.

[4] Prin CLP se urmărea îndoctrinarea, după model sovietic, a tuturor cultelor recunoscute în România care să fie folosite ca armă de propagandă unitară în lupta mocnită din perioada Războiului Rece.

[5] S.J.A.N. - Argeş, fond Comitetul Regional PMR Piteşti, dosar 81/1954, f. 33.

[6] Ibidem, dosar 131/1953, f. 81.

[7] Ibidem, dosar 81/1954, f. 15.

[8] Ibidem, dosar 131/1953, f. 18, 34, 81.

[9] Nil Dorobanţu zis Zănatecul (n. 1920 – d. 1977), ieroschimonah, licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie, apud http://bucovinaprofunda.wordpress.com, 2012.

[10] S.J.A.N. - Argeş, fond Comitetul Regional PMR Piteşti, dosar 131/1953, f. 81-82.

[11] Ibidem, dosar 131/1953, f. 59.

[12] Ibidem, f. 72.

[13] Ibidem, f. 26, 28.

[14] Ibidem, dosar 81/1954, f. 29.

[15] Ibidem, dosar 131/1953, f. 96.

[16] Preotul Ion D. Turcu este fiul preotului Dumitru Turcu (n. 1892, Cornetu, Ilfov), fost senator din partea PNŢ, apud www.protoieriailfovsud.ro, 2012.

[17] S.J.A.N. - Argeş, fond Comitetul Regional PMR Piteşti, dosar 81/1954, f. 61.

[18] Ibidem, f. 33.

[19] Ibidem, dosar 131/1953, f. 36.

[20] Ibidem, f. 96.

[21] Ibidem, f. 75.

[22] Ibidem, f. 58, 78.

[23] Ibidem, dosar 81/1954, f. 58.

[24] Ibidem, dosar 131/1953, f. 62.

[25] Ibidem, f. 81.

[26] Ibidem, f. 17.

[27] Din fişa matricolă penală întocmită de Penitenciarul Piteşti în 1952 reiese că Piru Buchiu (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti) domiciliat în Ungheni era fiul lui Ioan şi Xanela, avea 4 ani de studii teologice, căsătorit cu Viorica Dobrescu cu care avea la acea dată 4 copii (trei băieţi şi o fată), apud www.crimelecomunismului.ro, 2012.

[28] Este menţionat doar numele preotului catolic, transcris de fiecare dată în variante diferite, ceea ce denotă superficialitatea împuternicitului de culte. Probabil este vorba despre preotul catolic arestat de autorităţi în 1958, Adolf Bachmeier (n. 1898, Caramurat, astăzi M. Kogălniceanu, Constanţa – d. 1983, Regensburg, Germania) sau mai puţin probabil de vicarul Gaspar Bachmeier (n. 1909, Crasna, Basarabia – d. 1971, Constanţa).

[29] S.J.A.N. - Argeş, fond Comitetul Regional PMR Piteşti, dosar 131/1953, f. 37, 84, 85.

[30] Cucurezeanu Păun, născut la 15 decembrie 1894, a urmat Seminarul Adventist de la Stupini – Braşov, este pastor din 1938, apud Adrian Nicolae Petcu, Securitatea şi Cultele în 1949, în Partidul, Securitatea şi Cultele 1945-1989, Editura Nemira, Bucureşti, 2005, p. 159.

[31] S.J.A.N. - Argeş, fond Comitetul Regional PMR Piteşti, dosar 131/1953, f. 27, 30; dosar 81/1954, f. 87v.

[32] Ibidem, dosar 131/1953, f. 65.

[33] Ibidem, f. 31.

[34] Ibidem, dosar 131/1953, f. 89, dosar 81/1954, f. 58.

[35] Ibidem, dosar 131/1953, f. 39, 52, 94.

[36] Ibidem, f. 40, 67.

[37] Ibidem, dosar 81/1954, f. 38-42. 

Aurel Radu, Aspecte referitoare la activitatea împuternicitului de Culte  din regiunea Piteşti (1953-1954), în „Argesis”, Studii şi comunicări, seria Istorie, XXI, Muzeul Judeţean Argeş, Editura Ordessos, Piteşti, 2012, p. 289-303.