Relatări despre activitatea Staţiei Meteorologice de la Piteşti (1927-1930)

Institutul Meteorologic Bucureşti, apud www.dacoromanica.ro

România a fost printre primele ţări din Europa care au avut un Observator Meteorologic înfiinţat în Bucureşti încă din anul 1884 de către Ştefan Hepites. Încă de la înfiinţare, au fost publicate zilnic în Monitorul Oficial toate buletinele meteorologice din sute de localităţi din ţară, inclusiv de la Curtea de Argeş, Câmpulung şi Piteşti[1].

La Arhivele Naţionale Argeş s-au păstrat câteva documente referitoare la activitatea staţiei meteorologice din oraşul Piteşti care în anul 1927 era instalată la Şcoala Normală de Băieţi, fostă Şcoală Normală de Învăţători „Alexandru Odobescu” din Piteşti. De această staţie meteo răspundea „o persoană însărcinată cu observaţiile meteorologice” şi anume pedagogul I. Popescu care era plătit o singură dată în acel an cu suma de 1200 lei.

Observatorul trebuia să citească instrumentele de măsurare şi să completeze buletine cu date legate de fenomenele atmosferice care trebuiau să fie trimise prin telegrame zilnice la Institutul Meteorologic Central din Bucureşti aflat pe strada Cuţitul de Argint nr. 5, mai apoi pe Calea Griviţei nr. 28. Institutul era condus de directorul Enric Otetelişanu şi se afla pe atunci în subordinea Ministerului de Război. 

În septembrie 1927, staţia avea în dotare următoarele instrumente: un barometru cu mercur Fuess, un termometru uscat, ud, maxim şi minim, un higrometru Koppe, un aspirator Asmann, un udometru sau pluviometru de 200² şi o giruetă Wild montată pe clădirea şcolii.

Activitatea staţiei meteo de la Piteşti era deficientă, datele trimise la Bucureşti referitoare la presiunea atmosferică şi temperaturi fiind trecute adesea greşit, aşa cum rezultă din plângerile Institutului. Radu Petre, directorul şcolii, atrăgea la rândul său atenţia pedagogului I. Popescu care era „rugat cu insistenţă să fie mai conştiincios în obligaţiunile ce şi le-a luat faţă de Institutul Meteorologic şi să ţină socoteală de lămuririle care se dau”[2].    

Prin plecarea pedagogului Popescu în comuna Putineiu din judeţul Vlaşca, în locul acestuia este numit ca observator meteo Ioan Ene, secretarul şcolii. La scurt timp de la numire, acesta făcea cunoscut Institutului că „în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1927, termometrul ud, din cauze inexplicabile l-am găsit spart, iar mercurul a fost adunat – o parte – de subsemnatul într-o eprubetă şi dacă va fi nevoie îl voi trimite la cerere”[3]. De asemenea, se plângea că nu înţelege modul de citire şi comunicare a datelor meteorologice aşa cum sunt precizate în instrucţiunile din „Codul pentru redactarea telegramelor meteorologice” şi în volumul „Instrucţiuni prescurtate pentru staţiunile meteorologice” de G.D. Elefteriu. În 1928, barometrul nu a funcţionat mai bine de patru luni din acel an…

În aprilie 1929 se făcea cunoscut că un carnet cu observaţiile meteo din luna martie a fost pierdut „din greşeală” în zilele de sărbători ale Paştelui de elevul însărcinat cu observaţiile meteorologice, în timp ce secretarul şcolii era plecat pentru „aranjarea situaţiei militare”, urmând să fie încorporat pe data de 10 martie 1929.  În acelaşi an, în procesul de control efectuat de către delegatul Al. Georgescu din partea Institutului s-au consemnat aceleaşi probleme în activitatea staţiei întrucât observaţiile meteorologice, afirma acesta: „s-au făcut până în prezent de către diferiţi elevi, fapt care a dat naştere la plângeri din partea Institutului în mai multe rânduri, observaţiile fiind greşit făcute” [4].

Din februarie 1930, activitate este preluată de o altă persoană (Lupescu) şi nu se mai regăsesc alte informaţii legate de funcţionarea staţiei meteorologice de la şcoala din Piteşti.

---

[1] „Monitorul Oficial al României”, 52, nr. 106, 15 august 1884, p. 2462-2463.

[2] Arhivele Naţionale – Argeş, fond Staţia Meteorologică Piteşti, dosar 1/1927, f. 5-6.

[3] Ibidem, dosar 2/1927, f. 2.

[4] Ibidem, dosar 5/1929-1930, f.n. 

Aurel Radu, Elena Marta, Elevii Şcolii de Băieţi din Piteşti, printre primii meteorologi din Argeş, în "Universul Argeşean", nr. , 2012.

Câteva documente de arhivă