Aspecte edilitare din Pitești în vara anului 1921

În vara anului 1921, I. Posescu[2], președintelui Comisiei interimare a orașului Pitești trimite o adresă-raport către Constantin Argetoianu, ministru de Interne privind starea edilitară a orașului în perioada postbelică, reorganizarea mijloacelor de refacere și modificarea bugetului de venituri și cheltuieli al orașului.

I. Posescu trece în revistă principalele probleme edilitare ale orașului din primii ani după încheierea războiului: repararea acoperișurilor multor instituții și servicii publice (teatru, primărie, școli, judecătorii, pompieri), reorganizarea serviciului de salubritate pentru asigurarea curățeniei urbane și prevenirea izbucnirii focarelor de holeră, alimentarea cu apă a orașului, repararea halei de carne din piața orașului, a abatorului, a canalizării, a pavajelor trotuarelor, a împrejmuirii de la Cimitirul Sf. Gheorghe.

Acesta deplânge lipsa unor toalete publice esențiale pentru igiena urbană, dezorganizarea de la Serviciul pompierilor, lipsa de oameni și dotări la Serviciul salubrității față de perioada antebelică când personalul era mult mai numeros, lipsa unui motor suplimentar la stația de pompare de la Mărăcineni, fapt ce punea în pericol alimentarea orășenilor cu apă potabilă, critica lipsa de interes din partea foștilor edili pentru îngrijirea zăvoaielor, a locurilor virane și a terenurilor de cultură ale orașului care erau arendate și speculate de particulari.

I. Posescu are inițiativa lăudabilă de a crea o cantină unde angajații de la serviciile publice (pompieri și salubritate) puteau lua masa de două ori pe zi în mod gratuit. Această inițiativă a avut rezultate excelente în contextul reorganizării postbelice și a motivat suplimentar angajații serviciului salubrității urbane, însă mandatul lui I. Posescu în fruntea administrației urbane a fost de scurtă durată, astfel încât demersul său nu a mai avut continuitate.

 

***

Obiectul: Starea gospodăriei comunale, modificarea bugetului de cheltuieli. Reorganizarea mijloacelor de refacere. Prezentul raport este în legătură cu ordinul Ministerului de Interne nr. 23.282/1921, înregistrat la nr. 5.425/1921. Dosar 25/1921.

 

Primăria orașului Pitești

Intrarea nr. 5.955, 1921 august 26

Nr. 7.679, 27.08.1921

 

D-lui Ministru de Interne București

 

Răspunzând la ordinul Dv. instructiv nr. 23.282 din august curent asupra măsurilor preventive în contra holerei, avem onoare a vă raporta că încă înainte de a-l primi am lucrat din toate puterile pentru a scoate orașul din starea de infecție în care l-am primit la 10 iunie când am fost chemați în fruntea administrației comunale, împreună cu noua Comisie interimară de astăzi și rezultatul este vădit simțitor.

Avem încă mult de lucrat și pentru a reuși așa cum o doriți și Dv., vă rugăm a ne asculta și a ne da concursul ce venim a vi-l cere.

Suntem inspirați de ordinul Dv. mai sus citat și profitând de ocaziunea că ne-am întâlnit pe același teren, vă vom expune starea lucrurilor și piedicile ce le întâmpinăm în realizarea operei de asanare ce ne-am propus-o.

Eforturile noastre s-au îndreptat cu deosebire asupra curățeniei și alimentației cu apă a orașului, apoi asupra ordinii, higienei publice și alimentația în general, fără a neglija celelalte îndatoriri.

Pentru a vă dovedi aceasta, vă trimitem anexat aici ultimele ordonanțe cu nr. 6.486 și 7.080/1921.

O simplă ochire asupra stării în care se află serviciul de economat (zis de salubritate), de incendiu, uzina de apă, abatorul, asistența publică, clădirile publice etc. dovedește că comuna Pitești a fost privată de edilii ce i-a meritat.

Ca să vă faceți o idee de starea lucrurilor, vom căuta numai două cazuri de incurie.

Sunt cinci ani de când acoperămintele clădirilor comunale n-au fost reparate. Din această cauză, ploaia pătrunde și ruinează localul teatrului și al băilor comunale (o clădire relativ nouă), localul primăriei, al judecătoriilor, școlilor primare, clădirea de la pompieri etc.

Ordinea, curățenia și estetica sunt lucruri necunoscute la noi.

Un singur fapt ilustrează această stare de lucruri. La serviciul zis de salubritate, unde funcționează astăzi peste 40 oameni permanenți, iar mai înainte 120, nu există o latrină pentru nevoile inexorabile ale vieții, așa că oamenii sunt nevoiți a se pune pe sub garduri, iar în grajduri ploaia cade pe spinarea vitelor pe când urina lor, în loc de a se scurge prin un tub în subsol, curge la suprafață, așa că gazele amoniacale ce se dezvoltă din fermentația ei, infectează aerul. În această atmosferă trăiesc și oamenii nevoiți a dormi în grajd.

Dacă aceste nevoi elementare n-au putut fi văzute, cum se puteau prevedea reparațiunile sau exigențele viitoare și mai cu seamă, mijloacele de a le întâmpina?

Una din piedicile care se opun la reorganizarea serviciului de higienă este lipsa prevederilor bugetare pentru acest scop. Bugetul este rău combinat și pentru a repara neajunsurile ce izvorăsc de aici este nevoie de aprobarea Dv. ca modificarea lui să se facă înainte de termenul fixat de legea contabilității.

Pe când în starea normală dinainte de război, comuna dispunea de 79 oameni, 26 boi, 25 căruțe la serviciul de salubritate, astăzi când totul este de refăcut, nu dispunem decât de un stat de 51 oameni, 27 boi și 11 căruțe, în care intră și 6 boi cu 5 căruțe cumpărați de noi în ultimele două luni. Am fi cumpărat mai multe animale și vehicule, însă nu se mai găsesc oameni vrednici cu salariul bugetar actual și nici prevederi bugetare nu mai sunt.

La serviciul de pompieri erau înainte de război 17 oameni, 18 cai, 10 sacale, iar astăzi sunt 14 oameni, 10 cai, 2 sacale.

La intrarea noastră în funcțiune am găsit oameni foarte rău dispuși la lucru și aproape descurajați. Adeseori s-a observat fuga de la serviciu a pompierilor, mai cu seamă. Acest serviciu, foarte important pentru paza de foc a orașului trebuie să se sprijine pe elemente devotate și vigilență, iar nu pe haimanale fără conștiința datoriei, dispuse să fugă la fiecare moment.

Pentru a disciplina și atașa oamenii de la pompieri și salubritate am înființat o popotă oferindu-le gratis masa zilnică. Această masă se servește de două ori pe zi și se compune din un singur fel de mâncare caldă, de carne în zilele de dulce și de legume în zilele de post.

Rezultatele obținute sunt excelente. Oamenii se hrănesc la o masă frugală, dar curată și sănătoasă, la ora fixă, nemaifiind nevoiți a-și roade codrul de pâine uscată cu ceapă pe sub garduri ca câinii. Ei sunt foarte mulțumiți cu acest regim, sunt mai voioși la lucru, mai disciplinați, vin și pleacă după comandă, serviciul este mai regulat, iar energia de muncă a sporit cu sută în sută. Grație acestei reguli am reușit să scoatem orașul din boală, nu se mai văd pe străzi mormanele de gunoaie și animale moarte zăcând în putrefacție, curțile cetățenilor au început a se curăța și cu tot numărul restrâns al mijloacelor de curățire am început să organizăm ridicarea regulată a gunoaielor de la casele situate în străzile principale unde populația este mai deasă.

Pe de altă parte, cheltuiala cu popota care nu trece de 3 lei pe zi de om, răsplătește întreit serviciul public prin sporul muncii, al rostului la treabă și al energiei, după cum am spus mai sus.

Uzina de apă. Din cauza uzajului excesiv al singurului motor în funcțiune suntem în pericol de a rămâne fără apă în tot momentul. Pasul necesar pentru funcționarea celui de-al doilea motor s-a comandat de mult, fără a se fi comandat și alte piese accesorii care lipsesc sau sunt defectuoase. Acest neajuns a fost înlăturat după revizia făcută mașinilor de dl. ing. Schmidt, reangajat de noi cu aprobarea Dv. și astfel s-a evitat o nouă întârziere.   

Cu hala centrală stăm tot atât de rău ca și în 1918 la retragerea armatei de ocupațiune. Ama luat măsuri pentru punerea ei în funcțiune, măcar provizorie, îndată ce vom avea rezultatul anchetei in futurum făcută deja.  Din cauza stagnării lucrărilor, comerțul de carne se face în niște maghernițe construite și întreținute în cele mai rele condițiuni. Tot așa este și cu comerțul de pește. Totul este înghesuit într-un spațiu restrâns pe care s-a făcut și greșeala de a se ceda terenuri pentru diferite barăci la negustorii ambulanți de felurite mărfuri, care numai alimente nu sunt, în timp ce hala centrală, neglijată multă vreme se ruinează de ploaia care cade peste tot, acoperământul fiind spart pretutindeni.

Abatorul se găsește într-o stare lamentabilă. Canalele de scurgere, instalația de apă de aici, aparatele de manipulație în interior, împrejmuirea și sistemul de evacuare al resturilor animale lasă foarte mult, mult de dorit.

Locurile comune din abator și oborul de vite sunt într-o stare ce nu se poate descrie, în tot orașul nu este un pisoar sistematic, nicio privată, lipsă foarte dăunătoare pentru higiena publică, mai cu seamă pe timpul de față.

Canalizarea orașului nu este terminată, iar în multe locuri tuburile de scurgere sunt înfundate, cea ce cauzează revărsarea apelor pe drumuri și stricarea pavajelor, cum s-a întâmplat acum trei luni, producându-se o pagubă de sute de mii de lei la asfaltul de pe strada principală.

Pavajele trotuarelor străzilor principale sunt dislocate,  dalele în multe locuri desprinse și pierdute sau furate, de multă vreme nu s-a mai făcut nicio reparație și lucrul nu mai poate fi amânat fără a se mări paguba.

Cimitirul este încă neîmprejmuit și morga de acolo se află în cele mai rele condițiuni. Măsurile de reparație și refacere sunt în curs de executare. Sunt prea multe observațiile ce avem de făcut asupra drumurilor nepavate, a toaletei clădirilor publice, a grădinilor, parcurilor, zăvoaielor, a pepinierei de pomi fructiferi și ornamentali care nu există, asupra asistenței copiilor găsiți, a azilului de infirmi, asupra organizației economice în general, a înființării unui control eficace pentru înstrădarea veniturilor la destinație, stârpirea abuzurilor, a contrabandelor, asanarea politicii cu deosebire etc. dar nu putem sfârși fără a insista în treacăt asupra unui singur fapt dezolant și anume.   

Zăvoaiele, locurile virane și terenurile de cultură cu livezile comunei, printr-o sistemă de gospodărie cu prisosință capabilă, în loc de a fi utilizate pentru cultura plantelor furajere, ierboase sau rădăcinoase, sunt arendate pentru a le specula la persoane particulare cu prețuri derizorii, pe când pe de altă parte comuna, lucru straniu, plătește sume colosale pentru achiziționarea nutrețului trebuincios la hrana celor ...[3] cai de la serviciul pompierilor și a celor ...[4] boi de la așa-zisul serviciu al salubrității. O mai mare nedestoinicie nu se poate imagina.

 

Domnule Ministru,

 

V-am expus în trăsături generale starea lucrurilor de la noi pentru a vă face o idee de prevederile predecesorilor noștri și prin urmare de combinația bugetară după care suntem condamnați a lucra. Multe alocațiuni sunt exagerate, altele sunt insuficiente, altele nu există.

Pentru a alinia mai din timp neajunsurile, a face față nevoilor timpului și a putea executa lucrările prea mult neglijate, care nu mai pot fi amânate pentru epoca de iarnă, a întreține un serviciu de higienă publică corespunzător serviciului superior sanitar, serviciu a cărui reputațiune nu trebuie știrbită, consecvenți și îndemnului pe care mi-l dați cu ordinul Dv. nr. 23.282 de a înlătura alte cheltuieli mai puțin importante, vă rugăm a aproba, în mod cu totul excepțional, ca modificarea bugetului nostru de cheltuieli să se poată face acum, în loc de 1 octombrie.

Aprobându-se aceste propuneri, vă asigurăm D-le Ministru că activitatea și rezultatele obținute vor fi sporite la maximum.

Asupra modificării bugetului de cheltuieli vă vom prezenta un deosebit raport.

 

Președinte, I. Posescu

Pitești, 22/8/21

SJAN Argeș, Primăria Pitești, dosar 15/1921-1922, f. 76-78.

---

[2] Ion Posescu (n. 28.04.1858, Tg. Neamț – d. 01.03.1951, Pitești), stabilit din anul 1898 în orașul Pitești, a fost deputat de Argeș, președinte al Comisiei interimare a orașului Pitești (1921-1922), s-a remarcat în domeniile feroviar și viticol. O biografie documentată publică profesorul Mircea Crăciun:  150 ani de la nașterea lui Ion Posescu (1858-1951), o victimă a regimului comunist, în „Memoria”, nr. 63(2)/2008, p. 86-96 și 150 de ani de la naşterea lui Ion Posescu (1858-1951), o personalitate marcantă a oraşului Piteşti şi a judeţului Argeş, în „Argesis”, tom XVII, 2008, p. 359-372.

[3] Loc liber, necompletat.

[4] Loc liber, necompletat. 

 Aurel Radu, Aspecte edilitare din Pitești în vara anului 1921, în „Restituiri”, nr. 57/2020, p. 23-25.