Documente vechi despre Biserica Sf. Nicolae din Pitești (1805, 1863, 1873)

În rândurile care urmează prezentăm trei documente referitoare la procesul de judecată intentat de Biserica Sf. Nicolae din Pitești prin care revendică în anul 1856 o parte din moșia Geamăna (Vătăşeşti), proprietatea bisericii pierdută din cauza neglijenței epitropiilor din vechime, după cum afirma preotul paroh N. Mateescu.

Pentru susținerea dreptului său, epitropia Bisericii Sf. Nicolae din Pitești prezintă Tribunalului Argeș o hotărnicie din anul 1805 a moșiei numită Topliceanca care se învecina cu moșia orașul Pitești și cu moșia numită Marcea, hotărnicie în care se consemnează dania făcută bisericii de preoteasa Despa a răposatului preot Tănase.   

Tribunalul Argeş, prin sentința din anul 1863 dă câștig de cauză Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti și îi recunoaște acesteia dreptul de proprietate pentru un teren de 324 stânjeni din moşia Geamăna zisă și Vătăşeşti, stăpânită de serdarul Ştefan Jianu şi moștenitorii lui N. Socolescu.

Aceștia din urmă fac recurs la Curtea de Apel din București care prin sentința definitivă din anul 1873 anulează cu totul hotărârea dată de Tribunalul Argeș. Biserica pierde astfel irevocabil terenul din moșia Geamăna însă continuă să administreze o avere importantă formată din prăvălii aflate în centrul orașului Pitești pe care le închiria anual, dar și alte câteva terenuri cu embatic aflate tot în orașul Pitești.

 

1.

1805 octombrie 18, Hotărnicia moşiei Topliceni din judeţul Teleorman care se învecinează cu moşia Piteştilor şi Marcea.

 

+ Din luminată porunca mării sale preaînălţatului nostru domn Io Costandin Alecsandru Ipsilant voievod, după jalba ce-au dat-o înălţimii sale Vlad şi Gheorghe ot satul Oarjăle dintr-acest judeţ Teleorman pentru că având moşia toată într-un hotar ce să numeşte Topliceni cu diaconu<l> Dumitru, i diaconu<l> Pană, i diaconu<l> Bebul şi diaconu<l> Ioan, i Voicu, i Dumitru uncheaş  şi Pană tot de acolo, stăpânind ei o parte şi numiţii o parte, acum s-ar fi întinzând pârâţii cu stăpânirea şi face hotarul moşii trei părţi rugându-să înălţimii sale ca prin luminata poruncă către dumnealor boierii ispravnici să li se orânduiască boiernaşi şi după sineturile ce au să li să dea întru stăpânire jumătate moşia prin cinstit pitac <al> dumnealor boierilor ispravnici.

Orânduiţi fiind noi am mers la faţa locului în hotarul Topliceni unde adunând pe toţi moşnenii cum şi pe răzaşii din sus şi din jos, am intrat în cercetare şi mai întâi cerând de la jeluitori ca să ne arate sineturile ce zic că au, să vedem de au dreptate ca să stăpânească jumătate hotarul moşii precum cer.

Ne deteră o carte de hotărnicie ot leat 7257 (1749) aprilie 23, ce sunt trecuţi ani 57, iscălită de 6 boiernaşi hotarnici cu coprindere că din poruncă domnească şi cu pârtărel orânduiţi fiind <am> fost la hotarul moşii Topliceni. După cercetarea ce au făcut au tras tot hotarul Toplicenilor prin trei locuri după obicei şi s-au găsit stânjeni 11.700 adică stânjeni 4.125 la capul despre Apus arătând şi semnele cu trăsurile moşii din hotarul Marcii şi până în hotarul Piteştilor la mijloc stânjeni 3.875, iar din hotarul Marcii şi până în hotarul Piteştilor la cap despre Răsărit stânjeni 3.700, iar din hotarul Marcii şi până în hotarul Piteştilor şi făcându-i masă s-au ales stânjeni 3.900.

Din care după cărţi şi sineturi ş-o carte de blestem ce s-au primit de moşneni zic hotarnicii să ţie Ioan zet Marica, soţia badii Albagiului ot Piteşti stânjeni 900 ce au avut cumpărătoare să ţie şi Despa preoteasa stânjeni 324 ce i-au avut popa bărbatul ei danie de la un şotringhie, pentru care danie văzurăm şi noi o carte tot a acestor şase boiernaşi că i-i dă să-i aibă în stăpânire pe lângă hotarul Piteştilor. Au rămas şi moşnenilor Topliceni stânjeni 1.676 pe care învoindu-să moşnenii înaintea dumnealor li s-au dat să stăpânească Ioan sin Bădilă Fusea cu fraţii şi verii lui (din care se trag jeluitorii) jumătate moşia i Balea cu fraţii i verii lui i Şerban Cerşan sin lui Dragomir cu fraţii şi verii lui şi Frâncu sin Voinea cu fraţii şi verii lui (din care aceştia se trag pârâţii) jumătatea moşia ce se înţelege hotarul Topliceni partea moşnenilor, bez cumpărătoarea Maricăi şi dania Despi preotesii să se stăpânească în două, care vine departe câte stânjeni 1.338 a cărora carte de hotărnicie nu fu tăgăduită nici de răzaşii din sus, nici de răzaşii din jos.

Întrebarăm dar pe pârâţi împotriva aceştii cărţi de hotărnicie unde zice jumătate şi jumătate, de au şi ei niscarva cărţi cu care fac moştenirea trei părţi, cum jeluitorii arată că se întind (asupra căria întindere şi luare pe trei părţi fuse ş-o carte de blestem pe numele lor) să ne arate. Şi cât pentru alte cărţi ziseră că n-au, iar pentru părţi trei ce le-au făcut la împărţeala vârfului moşiei, după ce li se citiră şi cartea de blestem, se alese un Dumitru Diaconu om în vârstă de ani 80, unul din pârâţi şi-şi dete adevărul cum că după hotărnicia aceasta şi până de sunt acum zece ani, au stăpânit tot în fiinţă, iar de la zece ani încoace au făcut trei părţi, însă nu cu voea jeluitorilor ci după zisa unor moşneni din ceata lor. Că el Dumitru diacon, i Belu diacon, i Pană diacon şi diaconu<l> Ioan ce sunt pârâţi se trag moşneni într-această moşie Topliceni după un zapis al satului Topliceni ce l-au dat de frăţie pe moşia Topliceni la mâna unui Voinii şi Fătul (din care se trag ei pentru o cruce de piatră ce au ridicat-o Voinea şi Fătul) care zapis se văzu şi de noi cu leat 7165 (1656-1657) ce sunt trecuţi ani la mijloc 149. Şi cum că într-acel zapis intră şi neamul jeluitorilor nevrând cetaşii lor pârâţi să ţie în seamă hotărnicia de care vorbirăm mai sus şi învoirea pârâţilor lor ot leat 7257 (1748-1749). Și cu această pricină au făcut ei trei părţi, iar nu cu vreun alt temei, faţă fiind şi acei pricinuitori: Pană Dumitru uncheaşu, Voico şi alţi doi trei, care se trag din Balea şi fraţii şi verii lui.

Întrebându-i tot acest fel de răspunsuri deteră ca şi Dumitru diacon şi că ei n-au primit să fie moşia două părţi precum hotărnicia zice, ci au făcut trei părţi şi nici acum ziseră că nu ţin hotărnicia în seamă (închipuind ca cum părinţii şi moşii lor nu ştiu ce au făcut) şi cum că de nu va da parte celor cu zapisu<l> crucii care sunt acum părtaşi cu dânşii şi jeluitori ce se trag din Ioan sin Bădilă Fusea cu fraţii şi verii lui, nu dau nici ei cei care se trag din Balea cu fraţii şi verii lui, măcar deşi scrie în cartea de hotărnicie ca jumătate moşia să se stăpânească de Ioan sin Bădilă cu fraţii şi verii lui şi jumătate Balea i Şerban sin Dragomir şi Frâncu sin Voinea cu fraţii şi verii lor.

Le arătarăm că nu se poate face moşia trei părţi, ci numai dacă de vreme că părinţii şi moşii lor aşa s-au învoit la hotărnicie înaintea celor 6 boiernaşi precum însuşi boiernaşii scrie dintr-al cărora răspuns văzând că au niciun temei, alte scrisori, cărţi nu avură să ne arate, dreptatea ne-au îndemnat să urmăm hotărnicii aceştiea. Şi cu toate că ei pricinuitorii numai cei curşi din Balea cu fraţii şi verii lui, pricinuiră aceste uşurele răspunsuri cu graiu, dar cei care se trag din Şărban sin lui Dragomir şi Frâncu sin Voinea cu fraţii şi verii lor, oameni în toată ştiinţa aflându-se primiră ca să se urmeze după hotărnicia cu leat 7257 (1748-1749).

Ş-aşadar şi-n puterea acelii hotărnicii ce văzurăm şi după chiar netăgăduirea lor, că de la hotărnicie încoace au stăpânit pe din două şi jeluitori şi pârâţi pentru 45 de ani şi după primirea pârâţilor ce se trag din Şerb şi din Frâncu care sunt mai mulţi şi mai întemeiaţi decât pricinuitorii ce se trag din Balea, am intrat în tragerea moşii Toplicenilor fiind cererea jeluitorilor să se despartă de pârâţi urmându-se trasul moşii întocmai prin semnele hotărnicii de mai sus numită.

Trăsura despre Apus s-au pus sfoară din hotarul moşiei Marcea lângă o mâncătură de apă unde trece Drumul Udenilor, de curmeziş Drumul Giurgiului care semn este scris în hotărnicie ni l-au arătat şi moşnenii şi răzaşii din moşia Marcea, un diacon Dumitru cu cetaşii lui. Şi am tras de curmeziş în sus dă ţintea locului bisericii cei vechi prin locul din Drumul Giurgiului i prin locul crucii lui Ioan Gorgotă i pe lângă piscuri cu funii 56 stânjeni 73 funia de stânjeni 25 stânjenul lui Şărban vodă ce se fac stânjeni 1.401 şi partea jumătate unde s-au făcut şi semn groapă. Dintr-acea groapă iarăşi în sus pe la cornul Buciumilor, pe marginea braniştii şi pe Drumul Scoarţii, iar cu funii 56 stânjeni 74 ce se fac stânjeni 1.404 unde despre Răsărit de marginea Drumului Scoarţii s-au făcut semn groapă care groapă tot spre Răsărit cade în dreptul unui păr şi măr ce sunt de la vale de casa lui Şerban Torova, iarăşi partea jumătate. Ș-acolea am stătut căci s-au împlinit suma stânjenilor de la capul moşii despre Apus, trăsura de la mijloc, negăsindu-se gârniţa cea văruită care se numeşte în hotărnicie la hotarul Marcii după arătarea Bebului diacon unul din pârâţi moşnean şi toplicean şi răzaş din Marcea, om în vârstă ca de 70 ani, de a căruia arătare s-au mulţămit şi topliceni moşneni şi a făcut groapa în tufiş despre Miază-noapte de drumul Udenilor numindu-să acolo hotarul Marcii. Şi din groapa acea s-au pus sfoara şi am tras în sus pe obrajie funii 53 stânjeni 74 ce se fac stânjeni 13.324 unde s-au făcut groapa în tufe despre Răsărit de o leasă de mărăcini ce este în deal şi din groapă tot în sus prin siliştea Buciumului pe de la vale de un zarzăr, prin groapa puţului bătrân ce este în drumul dintre silişti şi pe obrajie, iar cu funii 53 stânjeni 74 ce se fac stânjeni 13.324 partea jumătate unde s-au făcut semn groapă despre Răsărit de marginea Drumului Orjanilor care merge la moară şi iarăşi am stătut împlinindu-se suma stânjenilor mijlocului moşii.

Trăsura de la Răsărit iarăşi negăsindu-se semnul de două gârniţe văruite la hotarul Marcii, precum în hotărnicie scrie, au ieşit la noi diaconul Bebul, moşnean toplicean şi marcean şi ne-au arătat o rădăcină de copaci stejar care zicea că el l-au pomenit văpsit hotar al Marcii cu Topliceni, de unde vrând să punem sfoara, moşnenii Topliceni pricinuia că n-au fost hotaru<l> acolo ci mai spre Marcea şi că li să cotropeşte moşia. Noi şi ca să nu să întâmple mai mare prigonire între toţi am găsit cu cale la capul moşii despre Răsărit fiindcă semnul nu se găsi şi după arătarea Bebului diacon nu sunt odihniţi moşnenii să facem cercare peste tot curmezişul hotarului ca să vedem iese suma stânjenilor ce scrie hotărnicia din hotarul Marcii şi până-n hotarul Piteştilor şi cu partea lui Ioan zet Marica şi cu dania priotesii Despii (care cumpărători şi danie la celelalte două trăsuri n-au intrat). Și s-a pus sfoara din rădăcina copaciului, arătarea diaconului Bebul ş-am tras drept în sus pe despre Răsărit de eleşteu<l> Mărunţeilor şi pe coasta obrajei şi pe subt obrajie, pe lângă un agurizar mic în sus peste o vâlcea ce merge la Nâjlâlvie sus pe pisc şi prin redie şi pe drumul ce merge de la siliştile Buciumilor la Piteşti, până ce am coborât în vale şi pân luncă trecând drumul Giurgiului am mai coborât într-altă vale ce se cheamă Gura Gemenilor unde ajungând în dreptul pietrii hotarului Piteştilor care piatră este scrisă şi în hotărnicie s-au găsit funii 136 ce se fac stânjeni 3.400 lipsă 12 funii ce fac stânjeni 300 din suma stânjenilor ce se numesc în cartea de hotărnicie, unde zice la capul moşiei despre Răsărit, din hotarul Marcii şi până la hotarul Piteştilor funii 148 ce se fac stânjeni 3.700. Pentru care lipsă ne-au îndemnat dreptatea de a-i căuta înapoi la hotarul Marcii fiind bănuială, iar nu înainte la hotarul Piteştilor, căci ne sta împotrivă peatra şi semnele hotărnicii cele adevărate. Şi aşa, faţă aflându-se şi diaconul Bebul, ne-am întors înapoi iar cu sfoara şi după ce am lăsat funii 46 ce se fac stânjeni 1.150 care să cadă la acel cap de moşie partea cumpărătorilor ot Marica şi dania priotesii Despii făcând groapă semn în tufe despre Răsărit de drumul ce merge de la Buciumi la Piteşti, din groapa aceasta s-au pus sfoara şi am mers la vale tot prin semnele cele arătate mai sus cu funii 51 ce se fac stânjeni 1.275 jumătate partea moştenirii unde s-au făcut semn groapă despre Miază-zi cu stânjeni cinci de drumul ce vine de la siliştile Buciumilor şi merge la Tunsul spre Argeş. Şi iarăşi din groapa aceasta la vale tot prin semnele ce am arătat mai sus pe despre Răsărit de eleşteu Mărunţeilor şi la vale prin rede cu funii 51 stânjeni 1.275 partea jumătate şi unde s-au împlinit s-au făcut şi semn groapă despre Miază-noapte cu stânjeni 20 de drumul ce vine dămlac sud Vlaşca şi merge la Argeş. Şi în dreptul gropii în lungu<l> moşii despre Apus fiindu-ne mergerea ca să îndreptăm hotarul subt coasta dealului s-au găsit şi două rădăcini de gârniţă mari, care rădăcini doi din moşnenii topliceni şi mărceni, numele lor Pană sin Şărb şi Costandin sin G<h>eorg<h>e ni le-au încredinţat că acelea sunt rădăcinile gârniţelor cele scrise în hotărnicie despre hotarul Marcea.

Câte trele aceste trăsuri adunându-se fac stânjeni 8.029, iar masă făcându-se rămân stânjeni 2.676 şi s-au împlinit suma hotărnicii care zic hotarnicii că s-au dat în două.

După aceasta i-am întrebat şi pe pârâţi şi pe jeluitori care şi cu cetaşii lor pe unde primesc ca să le dăm părţile de moşie fiindcă jeluitorii cer să se desparţă. Şi unii, cei curşi din Balea cu fraţii şi verii lui ne-au răspuns că toată partea ce se numeşte Balea Şărb, Frâncul cu fraţii şi verii lor, adică jumătate moşia fiindcă este câmp şi se cade pe alături cu locuinţa lor căci ei şed pe cumpărătoarea ce o au de la Marica soţia Badii din sus de trăsura aceasta să le-o dăm pe din sus ca să o aibă şi pentru păşunea vitelor. Alţii, tot din ceata lor, care se trag din Şerb şi-şi au căminurile pe moşia Topliceanca din jos despre hotarul Marcea cerea ca pe de la vale să le-o dăm. Iar jeluitorii cei curşi din Ioan Bădilă care au partea moşii jumătate, răspunseră că unde li să va <da> acolo şi primesc măcar că ei îşi au căminurile pe cumpărătoarea ot Marica şi li s-ar cădea să ceară şi ei pe dânsul.

Intrarăm în cercetare ca să vedem a cărora din părtaşi cei pârâţi le este cererea mai temeinică, celor curşi din Balea sau celor curşi din Şerban (fiindcă Frâncu sin Voinea ziseră toţi că este pierdut). Şi atât dintr-a tuturor răspundere, cum şi după vederea căminurilor ce se află, ne încredinţarăm că este mai cu temei cererea celor curşi din Şărb sin Dragomir decât a celor traşi din Balea pentru că cei curşi din Şărb, au căminuri, case, livezi de pomi, livezi de fân, curături de hrană şi alte coprinsuri pe partea de la vale şi deosebit că au moştenire în hotarul Marcea ce este răzorită cu Topliceanca prin jumătatea satului lor Oarjăle în care hotar Marcea au moştenire şi cei curşi din Balea pricinuitori.

Iar la cuvântul curşi ce zic din neamul Bali că se strâmtorează cu păşunea vitelor nici un temei nu au pentru că pe moşie în care locuiesc ei acum, fiind tot a lor cumpărătoare de la Marica au şi loc slobod îndestul şi nici de nimeni n-au oprire. Şi aşa au rămas să dăm jumătate moştenirea partea pârâţilor  pe de la vale şi jumătate partea moştenirii jeluitorilor pe de la deal după cum le şi detărăm să stăpânească. La capul despre Apus stânjeni 1.897 la mijlocu<l> moşiei stânjeni 1.330 pl. la capul despre Răsărit stânjeni 1.275 pe care făcându-i masă rămân stânjeni 1.338 pentru care li s-au dat şi câte o carte de hotărnicie la mâna celor curşi din Ioan Bădilă jeluitori.

Iar pârâţilor le-au dat să stăpânească jumătate moştenirea partea lor ce li s-au cuvenit stânjeni 1.338 masă pe de la vale pe lângă hotarul moşii Marcea unde îşi au cei mai mulţi dintr-înşii căminurile şi moştenirea vecinătăţii, însă stânjeni 1,895 la capul moşii despre Apus din semnul ce s-au făcut părţii jeluitorilor şi la vale până în hotarul moşii Marcea care se stăpâneşte tot de dânşii i stânjeni 1.330 pl. la mijlocul moşii i iarăşi din partea jeluitorilor la vale şi stânjeni 1.275 la capul moşii despre Răsărit tot din semnul părţii jeluitorilor şi până în hotarul moşii Marcea unde s-au făcut groapă în tufe despre Miază-noapte cu 20 stânjeni de drumul ce vine de la şi merge la Argeş.

Şi fiindcă pricinuitorii cei curşi din Balea pe această împărţeală nu se mulţumesc şi au cercat judecată la dumnealor boieri ispravnici cu părtaşii lor cei curşi din Şărb sin Dragomir Cerşanu cu pricină că nu-i sufere să stăpânească cu dânşii moşia ce li se dete pentru că acei părtaşi sunt şi după o cruce părtaşi cu dânşii şi că nu se trag din Şerb Cerşanu fiind alţi părtaşi tot de-ai lor din Şerb Cerşanu sin lui Dragomir unde după cercetarea ce li s-au făcut au rămas tot buni părtaşi cu aceia şi că bine li s-au dat moştenirea cu dânşii amestecaţi.

Din care jumătate moştenirea ce li s-au dat cum și mai sus se coprinde cerând şi însuşi pricinuitorii ca să se desparţă de părtaşii lor cei curşi din Şărb Cerşanu a-şi şti stăpânirea celor curşi din Şărb adică diaconului Dumitru i diaconului Pană şi diaconului Ioan cu cetaşii lor li s-au deosebit şi li s-au dat stânjeni 669 masă să-şi stăpânească pe de la vale pe lângă hotarul moşii Marcea unde îşi au căminurile, li s-au dat la mână şi cartea noastră de hotărnicie.

Iar lui Şărb i Voico Toroveşti cu cetaşii lor cei curşi din Balea cu verii şi fraţii lui le deterăm să stăpânească stânjeni 669 masă pe de la vale de partea celor curşi din Ioan Bădilă jeluitori și pe de la deal din cei curși din Şărb Cerşanu sin Dragomir însă stânjeni 7.034 la capul mai despre Apus i stânjeni 676 la mijlocul moşii şi stânjeni 6.374 la capul moşii despre Răsărit puind şi semne printre dânşii drept aceea au mai primit şi s-au odihnit toate părţile pe această alegere ce făcurăm şi mai vârtos şi după cercetarea dumnealor boierilor ispravnici, deterăm şi noi această carte a noastră la mâna celor curşi din Balea cu fraţii lui ca să-şi aibă stăpânirea întocmai aceasta.

1805 septemvrie 30

Sandu postelnic ot Roşii de Vede

Sud Teleorman

Şărb i Voicol Toroveşti cu cetaşii lor cei curşi din Balea cu fraţii lui cerând adeverirea aceştii alegeri ce au făcut-o orânduiţii hotarnici boiernaşi dreaptă şi cu orânduială fiind făcută, ca unii ce s-au mulţămit spre a-şi avea stăpânirea lor întocmai trecându-să în condica judecătorii li s-au adeverit şi de către noi aceasta.

1805 octomvrie 18 

 

***

Văzută la înfăţişare dată de reclamantu<l> Stroe Torovescu şi cetaşii lui. Prezedent Costică Vărzaru. 1853 mai 26, dela cu nr. 849/852

Văzută la Trebunalul de Argeş.  Prez. Matei Cioranu. 1862 ghenar 2, dela nr. 893/856

 

***

Ocolniţa bisericii Sfântului Nicolae întocmai copiată după original

Pentru conformitate preot N. Matheescu

 

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Parohia Sf. Nicolae Piteşti, dosar 1/1852-1864, f. 4-7.

Copie, hârtie, filigran, transcriere realizată de preotul Nicolae Mateescu aflată în „Dosar pentru procesul moșii Vătășești cu casa răposatului Nae Socolescu și Ștefan Jieanu. 1852 septembrie 23”.

 

2.

1863 ianuarie 11, Piteşti. Sentinţa Tribunalului Argeş prin care recunoaşte dreptul de proprietate Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti asupra unui teren de 324 stânjeni în moşia Geamăna (Vătăşeşti) stăpânit de serdarul Ştefan Jianu şi Casa răp. N. Socolescu.

 

Principatele Unite Române

Tribunalu Distr. Argeşiu

Nr. 4

 

D-lor Eftimie Niculau şi Nicolae Chirculescu epitropii bisericii Sf. Nicolae din acest oraş prin suplica emisă Trib. la 4 sept. anul 1856 înreg. la no. 5424 au indicat că acea sf. biserică au avut mai dinainte în posesie o moşie din trupul satului Geamăna ce-i zice şi Vătăşeşti şi că vede că zisa moşie să stăpâneşte jumătate de d. Sărdar Ştefan Jianu şi jumătate de Casa răp. Clucer Nicolae Socolescu, iar în ce chip o stăpânesc nu poate şti, că ca epitropi ai bisericii cere ca să se cheme în judecată amândouă aceste persoane de mai sus spre a se înfăţişa şi după dreptul ce va avea biserica să-şi afle îndestularea cuvenită.

După legiuitele chemări făcute procesanţilor şi în urma mai multor ziare cu care s-au tot amânatu procesul acesta, s-a înfăţişat astăzi în judecată numai avocatul public precum şi d. Eftimie Niculau epitropu<l> sfintei biserici în lipsa d-lui Ştefan Jianu şi a d-lui Ion Văleanu epitropu<l> Casei răp. Nicolae Socolescu care având chemările primite nu s-au arătat şi fiindcă după observaţiile făcute acest proces ce se găseşte intentat încă de la anul 1856, s-a văzut că de mai multe ori s-a amânat după cererea d-lui Văleanu pentru cuvânt că se afla deputat în Cameră, iar prin dovada dată de primirea celui din urmă sorociri nezicând nimic despre aceasta, Trib. pe cât are în vedere timpul de când procesul se găseşte în cercetarea sa pe baza art. 251 din regulament în lipsa celor neveniţi a şi procedat în citirea actelor din dosar din care s-au văzut acestea.

Că la anul 1858 înfăţişându-se reclamanta biserică prin procuratorul rânduit de epitropii ei d. Dimitrie Antonescu, atunci în constatarea dreptăţilor ce are biserica pe stânjeni ce-i pretinde, osebit de argumentele făcute, a presentat d. Antonescu şi două înscrise unul cu data 1832 aprilie 6 şi altul din 1856 aprilie 16, cel dintâi în formă de însemnare sub aceeaşi slovă şi iscălitură ca din partea răp. Ion Socolescu scriind lui Costache Cornăţeanu ca să îngrijească de biserică căci între alte venituri are şi un petic de moşie în Geamăna pentru care plăteşte câte lei cinci embatic însemnând şi pe faţă alţi lei zece pentru doi ani pe peticul de moşie Geamăna căci pe ani 20 s-a dat embatichiu înainte la răp. Partenică, iar cel din urmă dat ca din partea a câţiva locuitori din comuna Bradu de Sus, că biserica Sf. Nicolae au avut în stăpânire stânj. 324 şi (un ciric) în chirie de de la deal de ei, alături cu Geamăna fiind dăruită de prioteasa Despa care e chiar şi în ocolniţa satului lor.

Că la 11 august 1861 când iarăşi s-a înfăţişat procesul d. avocat public a mai înfăţişat o copie de pe ocolnică nelegalisată cu an vechi din a căria coprindere s-au văzut zicându-se că au venit Despa preoteasa soţia răp. popii Tănase şi nu avu zapis zicând cum că s-au răpus în vremea răsmeriţii, că a primit carte de blestem şi i s-a dat aceste trei delniţe să le stăpânească şi că socotind stânjeni şi dând şi celorlalţi pe delniţe, priotesii delniţe trei pe deplin stânj. 324, mai înfăţişând pe lângă acestea încă trei bilete care sunt reproduse în ziarul încheiat atunci sub nr. 1638 unul cu anul 1830 ghenarie 23, altul tot cu acest an 8 : 9 şi cel din urmă cu anul 1831 dechemvrie 2 adresate către chir Dincă Popovici prin care-l îndatorează să dea pentr-unul talere 22 printr-altul talere 150 şi prin ce de-al treilea că au primit nişte argint şi că la 2 ghenarie 1862 tot d. avocat public prin înfăţişarea a dat de s-a văzut o ocolniţă cu anul 1805 în formă de hotărnicie subscrisă de Sandu postelnicu prin care dă şi Despii prioteasa să ţie stânjeni 324 ce au avut bărbatul ei danie precum a mai presentat şi un bilet cu anul 1832 septembrie 6 subscris de Ion Socolescu, acum încetat din viaţă, din a căreia coprindere s-a văzut arătând că mai are biserica a lua de la d-lui pe an talere 15 însă talere zece chiria locului şi talere cinci embaticu peticului de moşie Geamăna când tot atunci d. avocat în urma îndatoririi ce i se pusese au dat şi martori pe Pârvu Pană Torovescu şi Stroe Ioan ceea ce au arătat cu jurământ în biserică după cum se atestă din adresa protopopului nr. 2, căci înaintea zaverei aflându-se în devălmăşie la stăpânirea proprietăţilor ştiu că în toţi anii veneau preoţii bisericii de aduna veniturile locurilor şi la zaveră răp. Ioan Socolescu făcând hotărnicie n-a mai văzut pe preoţi să vie ca mai nainte a aduna venitul ce se aduna de către acesta, că despre d. Jianu nu cunosc ce amestec are, decât numai ştiu că este ca la vreo 15 ani de când s-au împărţit pe din două această proprietate cu numitul.

S-a mai observat după aceasta şi răspunsurile date de d. Ştefan Jianu de primirea sorocirilor unde arată că proprietatea sa o are de zestre fără nicio împrejurare şi nici cunoaşte a se învecina cu vreo moşie a bisericii şi alte.

D. avocat public după ce şi astăzi au stăruit tot în argumentele de mai nainte a mai adăugat că prin actele ce a înfăţişat a probat dreptul de proprietate ce au avut Despa prioetesa pe aceşti 324 stânjeni moşie ce în urmă a devenit danie bisericii pe care o reprezintă, că din înscrisele d-lui Ioan Socolescu se învederează că acesta plătea bisercii un oarecare embatic pentru aceşti stânjeni şi din aceasta se constată că numitul nu era adevăratul posesor, că din arătarea martorilor bazată pe jurământ se atestă că biserica au avut în posesie arătaţii stânjeni adunându-i venitul până la zaveră prin preoţii săi, că ceea ce va fi mijlocind între d. Jianu cu Casa Socolescului nu poate privi pe biserica decât că d-lui stăruieşte să se îndatoreze Casa răp. Socolescu şi d. Jianu a lăsa în posesia bisericii stânjeni pretinşi despre al căror venit şi tăierea pădurii de pe ei se rezervă a-şi căuta mai în urmă, îndatorindu-se numai acum la plata cheltuielilor ce au făcut biserica cu punerea de avocaţi şi altele care se suie la cifra de lei o mie cinci sute no. 1500.

Sentinţa Tribunalului

Tribunalul,

Având în vedere că obiectul procesului pentru care este chemat a se pronunţa constă în cererea făcută de către d-lor epitropii bisericii cu patronajul Sf. Nicolae dintr-acest oraş care s-a reprezentat şi prin d. avocat public de a se îndatora Casa răp. Nicolae Socolescu de aici şi d. Ştefan Jianu să-i lase în posesie suma de stânjeni de moşie trei sute douăzeci şi patru ce o are de danie de la Despa pioteasa în trupul comunii Geamăna ce-i zice şi Vătăşeşti şi pe care numiţii i-a împărţit pe din două.

Având în vedere conclusiunile d-lui M.N. Negulescu reprezentantul Ministerului Public de lângă acest Tribunal. Considerând că din ocolnica şi hotărnicia ce s-a presentat de d. avocat public la înfăţişările de mai nainte şi reproduse în practică în fragment  se constată că Despa prioteasa i se dă dreptul de a stăpâni trei sute douăzeci şi patru stânjeni moşie pe lângă hotarul Piteştilor.

Considerând că osebit de acestea d. Avocat a mai înfăţişat tot atunci şi mai multe obecte, bilete, precum acela cu anul 1832 aprilie 6 şi acela cu anul 1832 septembrie 6 şi altele ale răp. Ioan Socolescu din a cărora coprindere se dovedeşte că biserica reclamantă are în adevăr posesie pe moşia din Geamăna şi pentru care numitul Socolescu declară prin trânsele că a luat cu embatic câte lei cinci precum şi că mai datora bisericii la anul 1832 septembrie 6 talere 15 dintre care 10 chiria unui loc, iar cinci embaticul peticului de moşie.

Considerând că atât din coprinderea acestor acte împotriva cărora în tot cursul procesului nu s-a adus vreo defăimare căci pârâţii n-au voit a veni la înfăţişare cât şi din arătarea martorilor încredinţată cu jurământ în sf. biserică se probeasă că biserica reclamantă a avut în posesie pretinşii stânjeni de moşie până la zavera adunându-se venitul de către preoţii săi, iar de atunci de când Ion Socolescu şe-a făcut hotărnicie a văzut-o stăpânindu-se de către acesta fără să ştie cum.

Considerând că d. Ştefan Jianu la nici una din înfăţişările ce s-a dat procesului n-a venit la Trib. ca să înfăţişeze actele ce va avea pe stânjenii de moşie cu care să-şi constate titlurile şi dreptul ce se crede a avea pe stânjenii de moşie ce stăpâneşte din cei în chestiune.

Considerând din toate acestea că pârâţii stăpânesc aceşti stânjeni fără nici un drept sau temei pe cât n-a venit să facă opuneri legale la cererea reclamantei biserici.

Considerând că reclamanta biserică prin intentarea acestui proces la anul 1856 n-a lăsat să treacă termenul prescripţiunii a-l stăpâni cu rea credinţă pe câtă vreme, cât pentru casa Socolescului acesta începe a curge de la anul 1832 că ei până aici răp. Ion Socolescu a plătit embatic după cum se vede din biletele sale, iar d. Jianu se găseşte stăpânind numai de vreo 15 ani după cum au arătat martorii şi după un astfel de chip a fost reclamanta în facultate a-şi revendica dreptăţile sale şi considerând după art. 1, cap. II, partea VI din Codul Civil cu împrejurările de mai sus şi-a probat cererile.

Judecată în virtutea acestora în numele mării sale domnitorului Principatelor Unite Alecsandru Ioan I-iu conform şi cu concluziunile d-lui representant al Ministerului Public hotărăşte ca Casa răp. N. Socolescu şi d-ni Ştefan Jianu să lase în desăvârşită posesie a bisericii reclamantă suma de trei sute douăzeci şi patru stânjeni moşie din comuna Geamăna ce i-au însuşit fără niciun drept pe lângă care va mai plăti şi lei  una mie cheltuieli făcute de biserică de la anul 1856 cu aducere de martori şi punere de procuratori în care intră şi taxa de 4 lei.

Aceasta fiind sentinţa Trib. partea nemulţumită are dreptul de apel la onor Curte Apelativă Civilă secţia I în termen de două luni.

Judecaţii în lipsă se pot folosi şi de sorocu oposiţii de opt zile către acest Trib. de va dovedi legalmente cauzele ce i-a poprit de n-a venit astăzi calculându-se amândouă soroacele din ziua primirii copii de sentinţă.

Membri M.I. Vladimirescu

              N.T. Grigorescu

1863 ianuarie 11, Nr. 493/1856

Gref. I. Ştefănescu

 

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Parohia Sf. Nicolae Piteşti, dosar 1/1852-1864, f. 18-21.

 

3.

1873 mai 5, Bucureşti. Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti prin care reformează sentinţa Tribunalului Argeş şi apără Casa răp. N. Socolescu de acţiunea în revendicare a moşiei Geamăna intentată de Epitropia Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti.

 

 

Curtea Apelativă Secţia I-a

Anul 1873 mai 5

Membri presinţi

D. Adolf Cantacuzino, preşedinte

Gheorghe Economu

Apostol Mănescu

Petre Ştefănescu, membri presinţi

 

Fotoliul Ministerului Public ocupat de d. G. Schina procurorile de secţiune

No. 172.

 

Astăzi fiind la ordinea zilei examinarea procesului civil dintre Epitropia Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti cu Epitropia Casei Socolescu şi Ştefan Jianu. S-a presentat apelantului Ştefan Jianu asistat de avocat Nicolae Serghescu asemenea şi d. T. Socolescu moştenitorul autorului Nae Socolescu asistat şi de avocat Petre Grădişteanu cum şi intimata Epitropia Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti prin epitropul actual al acei biserici d. Ioan Purcăreanu în puterea procurii Primării Piteşti no. 663/1873.

S-a dat citire apelului făcut care văzându-se dat în condiţiunile legei s-a admis. Asemenea s-a dat citire sentinţei Tribunalului no. 4/1863 prin care hotărăşce ca Casa răp. Nicolae Socolescu şi Ştefan Jianu să lase în desăvârşită posesie a bisericii reclamantă suma de 324 stânjeni moşie din comuna Geamăna ce s-a însuşit fără nici un drept pe lângă care va mai plăti şi lei 1000 cheltuieli făcute de biserică de la anul 1856 cu aduceri de martori şi punere de procuratori în care intră şi taxa.

Mai înainte d-a se discuta procesul în fond s-a văzut jurnalul no. 1988/1872 prin care s-a pronunciat perimarea apelului făcut de Ştefan Jianu contra sentinţei Tribunalului Argeş no. 4/1863.

S-a întrebat de d. Preşedinte că în urma acestui jurnal ce rol mai are d. Jianu prin procuratorele său d. Sergescu, răspunse că conform legii face intervenţiune la Curte în proces.

D. Grigorescu advocatul Bisericii Sf. Nicolae luând cuvântul zise că intervenţiunea nu se poate face la Curte că în cazul de faţă intervenientul a figurat atât la Tribunal cât şi la  Curte. Că în urmă Curtea după cererea epitropilor bisericii văzând că a trecut termenul prescris de lege pentru perempţiune a pronunţat perempţiunea.

Că lucrările petrecându-se astfel intervenţiunea nu poate fi admisibilă.

D. procurore opinia pentru respingerea intervenţiunei, Curtea pentru motivele din deciziune a respins cererea de intervenţiune făcută de d. Ştefan Jianu.

După acestea dându-se în fond cuvântul apelantului Socolescu, acesta prin advocatul său Petre Grădişteanu zise că procesul de faţă este o acţiune în revendicaţiune, Epitropia Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti revendică de la clientele său şi de la d. Jianu 324 stânjeni din hotarul Geamăna.

Această revendicaţiune nu şi-o întemeiază pe niciun titlu legal şi acele acte pe care se întemeiază Trib. de admite acţiunea în revendicaţiune sunt acte relative la alţi stânjeni de moşie, nu la aceia ce se posedă, prin urmare, dar n-are decât a cere de la Curte ca să respingă această acţiune ca neprobată. Prin actele însă ce presentăm, constatăm că posedăm jumătate din stânjenii ce se revendică de la 1821 şi acţiunea s-a intentat la 1854 prin urmare avem posesiunea şi de bună şi de rea-credinţă, cere şi cheltuieli de instanciă.

D. Grigorescu luând cuvântul cere confirmarea sentinţei Tribunalului deoarece din actele menţionate în sentinţă rezultă că locul ce se revendică este proprietate a bisericii şi că rău se posedă de apelanţi.

În ceea ce priveşce prescripţiunea, această prescripţiune nu ni se poate opune deoarece epitropia, deşi a posedat, însă nu în numele persoanei sale, cere şi cheltuieli de judecată.

D. procurore se uni cu concluziile d-lui Grădişteanu. După acestea Curtea a pronunciat următoarea decisiune.

Decisiune

Asupra cererii de intervenţiune la Curte făcută de d. Ştefan Jianu. Având în vedere în regulă generală că o cerere de intervenţiune nu se poate face la Curte. Că o intervenţiune nu se poate face decât de o persoană care n-a figurat în instancie. Că în spesie Jianu a figurat atât la Tribunal cât şi aici la Curte şi Curtea provocată de cererea Bisericii Sf. Nicolae d-a perima, instancia a pronunciat prin jurnalul no. 1988/1872 perempţiunea apelului. Că prin urmare, dar cererea de intervenţiune nu este fondată, Curtea o respinge.

În ceea ce priveşte chestiunea în fond. Având în vedere apelul făcut de Gheorghe Văleanu tutorele casei Socolescu. Având în vedere că acest apel s-a găsit dat în condiţiunile legii şi s-au admis. Având în vedere că apelantul Socolescu prin apelul său tinde d-a se reforma sentinţa Tribunalului şi a fi apărat dânsul de acţiunea în revendicaţiune intentată de Epitropia bisericii Sf. Nicolae din Piteşti pentru 324 stânjeni  de loc din moşia Geamăna deoarece zisa epitropie nu probează prin nimic serios această cerere şi deoarece dânsul apelantul are în favorul său prescripţiunea atât de bună-credinţă cât şi de rea-credinţă posedând locul în litigiu de la 1821 până la 1854. Având în vedere că după cum resultă din dezbaterile şi actele excelate de părţi apelantul Socolescu a posedat locul ce se revendică de Biserica Sf. Nicolae de la 1821 până la 1854. Că prin urmare, acest mijloc peremptoriu este oposabil epitropiei Bisericii Sf. Nicolae. Că titlurile bisericii pe care se întemeiază Tribunalul d-a admite acţiunea în revendicaţiune intentată de intimată, nu constituie dreptul său asupra acestor stânjeni ce se revendică, ci la hotărnicia moşii Geamăna. Că astfel fiind acţiunea nefondată şi apelul lui Socolescu admisibil.

Pentru aceste motive

În unire cu conclusiunile d-lui procurore Schina

În virtutea Legii

Decide,

Admite apelul făcut de Gheorghe Văleanu tutorele Casei Socolescu. Reformează sentinţa Tribunalului Argeş nr. 4/1863 şi apără pe d. Socolescu de acţiunea în revendicaţiune a moşii Geamăna intentată de epitropia Bisericii Sf. Nicolae din Piteşti. Se condamnă intimaţii a plăti d-lui Socolescu lei noi cincizeci cheltuieli de judecată. Decisiunea este supusă recursului în casaţie şi revizuirei conform legii. Dată şi pronuciată în şedinţă publică în capitala Bucureşti astăzi cinci mai 1873.             

Adolf Cantacuzino, G.D. Economu, P. Ştefănescu, Apostol Mănescu.

Grefier, N.P. Geani

 

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Parohia Sf. Nicolae Piteşti, dosar 2/1873-1881, f. 1, 18.

Aurel Radu, Documente vechi despre Biserica Sf. Nicolae din Pitești, în „Restituiri”, nr. 54/2019, p. 13-20.