Două documente vechi referitoare la disputele preoțești din orașul Pitești (1847, 1870)

Când cercetăm documentele vechi identificăm uneori aspecte care nu fac întotdeauna cinste tagmei preoțești care vin să întărească zicala populară „Să faci ce zice popa, iar nu ce face popa”.

În anul 1847, preotul David de la Biserica Sf. Nicolae din Pitești cunoscut pentru „zurbalâcul” pe care îl crea adesea în oraș este reclamat de Alecu Preda cojocarul din Piteşti care susține cu martori că preotul l-a lovit și i-a spart capul în două locuri.

Peste mai mulți ani, în 1870, preotul Dimitrie duhovnic din Pitești reclamă că este adesea amenințat și jignit de către vecinii săi, preoții Nicolae Mateescu de la Biserica Sf. Nicolae și Alexandru Antonescu, din cauza unor aparente rivalități politice.

Idilizarea trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat devenită adesea un loc comun poate fi demontată când facem recurs la documentele de arhivă, la sursele de bază ale Istoriei.

 

1.

1847 mai 2, Piteşti. Alecu Preda cojocarul din Piteşti se plânge episcopului de Argeş, Samuil Tărtăşescu Sinadon că preotul David de la Biserica Sf. Nicolae l-a bătut şi i-a spart capul în două locuri. Răspunsul protopopului Gheorghie iconomul înaintat episcopului referitor la cercetarea cauzei. 

 

Prea sfinţii sale părintelui ocârmuitor al Sfintei Episcopii Argeşu<l>

Plecată jalbă,

 

Aseară plecând cu d-or postelnicu Gh., vecinul meu, m-am dus pă deal la Iosif tâmplaru pentru în parte-m<i> trebuinţă, negăsindu-l acasă, m-am întors şi am dat pe la preotu<l> mahalali noastre, anume Matei, unde şezând de vorbă am plecat câte trei, am trecut pă dinaintea casi dascălu<lu>i Badea şi văzându-i căscioara ce au făcut-o noă ne-am bucurat şi strigându-l de afară a şi işit numitul dascăl întru întâmpinarea noastră şi vorbind ca nişte oameni cât au cheltuit cu facerea ei, ne-am pomenit cu preotul David, unde întrebându-ne ce am căutat e-am răspuns că ce trebuinţă are să ne dea sama noastră, apoi începând dupe obiceiul său în gura mare a ne necinsti cu destule vorbe proaste, e-am zis şi eu că unui preot nu i să cuvine să necinstească oameni, ci să-i blagoslovească şi de odată sărind la mine me-au dat brânci pă scara casi, mi-au spart capul precum să vede şi vrând a mă sâli să mă bată, abia m-au scos cei ce au fost faţă cu mine, carii vor şi arăta înaintea preasfinţii voastre.

 

Prea sfinţite stăpâne,

Mă rog plecat ca să porunceşti aducerea numitului înaintea preasfinţii voastre şi eu voi veni cu martori ce am spre încredinţarea preasfinţii voastre de arătarea mea şi încredinţându-vă de adevărata sa faptă să faceţi cele de cuviinţă spre înfrânarea numitului, iar la protopopie să nu mă mai îndreptaţi, că întru zadar, că s-au dus cei mai mulţi şi nimic n-au folosit pen acest dârz preot care geme mai toată mahalaoa după deal pentru multele zurbalâcuri ce urmează şi de nu să va înfrâna sunt silit împreună cu cei pătimaşi asemenea mie să alergăm unde ne vom găsi izbăvirea.

Fiind preaplecat,

1847 mai 2                                                                                      

Slugă,

1. Preda

 

Preacinstitei cârmuiri a Sfintei Episcopii Argeş

Protopopul oraşului Piteşti

 

După porunca preacinstitei cârmuiri cu nr. 31 de la 20 ale următorului mai pusă la jalba Alecului Preda cojocaru<l> dintr-acest oraş prin care se plânge pentru preotul David de la Biserica Sfântului Nicolae dintr-acest oraş că l-ar fi bătut spărgându-i capu<l> şi altele precum într-însa se cuprinde, următori fiind stăpâneşti<i> porunci am adus înaintea mea pre amîndoă părţile precum şi martori<i> jeluitorului şi anume preotul Matei de la biserica Sfintei Troiţi, postelnicu<l> Gheorghiţă şi dascălul Badea, care toţi aceştia fiind împreună cu jeluitorul la casa dascălului Badi şezând în fuişor de vorbă, s-a pomenit cu preotul David venind la iei, unde să şi gâlcevise mai nainte cu vreun ceas cu nevasta dascălului Badi pentru un topor şi aşa au început iarăşi în gura mare tot în pricina toporului şi apoi au început a zice către jeluitori şi către postelnicu<l> Gheorghiţă multe vorbe aspre pentru dascălul Badea şi aceştia i-au răspuns, părinte noi nu suntem judecători, apoi au început preotul a necinsti pre numitul jeluitori cu destule înjurături încât sălbăticindu-se de mânie şi puindu-i mâinile în piept i-au dat brânci pe scară unde şi-au spart jeluitorul capu<l> în doă locuri, i-au curs destul sânge precum să văzu pre hainele sale şi sărind ceilalţi abia i l-au scos din mână. Şi care această urmare am înţeles-o din multele lor spuse că ar fi fost precugetată de mai nainte de către preot şi care toate aceste urmate nu le tăgădui pârâtul preot, ci deodată au început a-şi cere iertăciune de la jeluitori, iar jeluitorul i-au zis înaintea mea că l-ar fi înjurat în multe rânduri şi l-au iertat, iar acum nu-l mai poate ierta. Şi de urmare, cu toată plecăciunea, supui la cunoştinţa preacinstitei cârmuiri împreună şi cu jalba.

Protopop Gheorghie iconomul

 Anul <1>847 luna mai 3.

     

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeş, dosar 60/1847, f.n.

 

2.

1870, Piteşti. Plângerea preotului Dimitrie duhovnic din Pitești către Protopopiatul  Judeţului Argeş în care susţine că este ameninţat şi jignit de către vecinii săi, preoţii Alexandru Antonescu şi Nicolae Mateescu, din cauza unor rivalităţi politice.

 

Onorabila Protopopie a Judeţului Argeş

 

De 17 ani sunt preot şi duhovnic, proprietar în acest oraş, dar n-am suferit ce sufăr astăzi. Şi de la cine? De la fraţii mei! On<orabile> părinte, vecinii mei, preotul Alexandru Antonescu şi Nicolae Mateescu m-au pus în punctul disperării, de a-mi părăsi proprietatea mea, preoteasa şi copiii şi a mă duce în lume din pricina acestor fraţi. Nu este zi bună de la Dumnezeu ca să poci sluji liniştit ca preot,  fiindcă de dimineaţă când plec la biserică îmi iese înainte, mă înjură, mă ocăreşte, mă loveşte în demnitatea mea de preot, îmi face tot ce nu e de suferit. Câte o dată mă întorc şi le răspund că de are ceva cu mine, să-şi caute prin autoritate şi-mi răspunde că să mă duc cui nu trebuie şi să mănânc scârne, eu împreună cu toate autorităţile bisericeşti şi politiceşti, mai cu osebire cu persoana protopopului şi a domnului ministru. Nu cunosc că din altă cauză decât îmi strigă că nu sunt unit cu partidul lor şi că să mă duc dracului cu albii mei cu toţi. Acestea tot şi altele mult m-au deznădăjduit şi nu mai poate suferi sufletul meu ca preot şi duhovnic bătrân. Aceste fapte scandaloase pieitoare sufletului meu, urzite de aceşti fraţi ai mei nu le mai poci suferi cu niciun chip.

Vă rog onorabile părinte, binevoiţi de a supune acestea la cunoştinţa preasfinţitului nostru episcop care cu înţelepciunea preasfinţii sale va sparge această vrajbă şi ispită diavolească ce a venit asupra casei mele, a capului meu, a preotesei şi copiilor mei. Căci aceşti fraţi ni-au întins asupră-ne mrejile satanei şi numai Dumnezeu şi milostivirea stăpânirii noastre bisericeşti ne va putea scăpa ca să putem mai vieţui pe pământ de la care credem că vinovatul şi dreptul îşi va lua fiecare plata sa.

 

Prea plecat şi supus, smeritul preot şi duhovnic.

Preotul Dimitrie duhovnic.

 

Arhivele Naţionale – Argeş, fond Episcopia Argeşului, dosar 126/1870, f. 1-5.

Aurel Radu, Două documente vechi referitoare la disputele preoțești din orașul Pitești, în „Restituiri”, nr. 55/2020, p. 13-14.