Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei din București a publicat în acest an două volume referitoare la activitatea neoficială a domnitorului Carol I în perioada 1866-1877, așa cum este reflectată în paginile publicației statului „Monitorul Oficial”[1]. Trebuie făcută precizarea că o parte însemnată din discursurile ținute de principele Carol I cu ocazia vizitelor sale, precum și răspunsurile și doleanțele autorităților publice au fost strânse și publicate în volume mai vechi[2].
Totuși, cele mai interesante extrase din „Monitorul Oficial” sunt cele referitoare la vizitele făcute de principele Carol în țară, vizite care sunt descrise adesea minuțios și pitoresc.
La prima vizită în Câmpulung (1868), principele Carol este întâmpinat de autoritățile administrative și bisericești, cu pâine și sare, conform vechiului obicei. Principele vizitează bisericile din oraș, face câteva donații pentru acestea (Sf. Treime, Sf. Nicolae cel Mare, Flămânda sau Schitul Mărculeștilor), fiind întâmpinat cu flori de doamnele orașului îmbrăcate adesea în costum popular muscelean. Principele trece în revistă mai toate autoritățile, acordând de fiecare dată un interes special pentru cazarma dorobanților, spitalul orășenesc, școli, penitenciar și biserici.
Domnitorul a vizitat bâlciul de la Câmpulung, concursul de arături pentru plugari, expoziția de produse agricole și a participat activ la concursul de tir, fiind secondat de generalul Florescu, în prezența unui public numeros (4.000 persoane). La Câmpulung este întâmpinat și cazat, după moda balcanică, de familiile de vază ale orașului, Crasan și Aricescu, acesta din urmă fiind președintele Consiliului județean Muscel.
Vizitele în împrejurimi sunt la băile de la Bughea, proprietatea lui P. Rucăreanu, unde o întâlnește pe Ana Racoviță din familia Goleștilor. Principele își dorea să fie mai bine puse în valoare asemenea stabilimente balneare din țară, după modelul celor existente în străinătate, însă această dorință nu s-a concretizat la Bughea, deși în această zonă a existat o anumită tradiție balneară pomenită în scrierile familiilor Brătianu și Golescu.
Cu ocazia vizitei princiare la Câmpulung, S. Tresnea, prefectul județului Muscel prezintă o scurtă expunere cu privire la situația economică și socială a acestei părți de țară, în care rolul principal îl avea agricultura. Comerțul era reprezentat în general de vânzarea materiilor prime: animale vii, produse alcoolice, lemne pentru cherestea și var. În schimb, industria era slab reprezentată, nefiind menționate nici măcar manufacturile rudimentare existente în oraș și în împrejurimile județului Muscel.
Din expunerea prefectului reiese că în orașul Câmpulung existau patru clase primare pentru băieți și trei clase primare pentru fete, iar în rural se aflau 65 de școli primare mixte de băieți și fete, din care cinci erau școli „model”. În anul școlar 1867-1868, școlile primare din județul Muscel au fost frecventate de 1.339 băieți și doar de 142 fete, diferența dintre băieți și fete fiind însemnată. Chiar dacă învățământul primar era obligatoriu pentru băieți și fete deopotrivă, societatea patriarhală considera încă inoportună alfabetizarea fetelor, care erau în continuare „pregătite” pentru o viață casnică.
Autoritățile urbane din Câmpulung și cele rurale din comunele Rucăr și Dragoslavele sunt interesate de dezvoltarea economică a comunităților lor cerând insistent intervenția principelui pentru înființarea și consolidarea căilor de comunicație între orașul de reședință a județului Muscel și Austro-Ungaria, prin Vama Giuvala, spre Bran și Brașov.
Principele vizitează în mai multe rânduri Schitul Nămăești, comunele Piatra-Nămăiești, Dragoslavele și Rucăr, unde este întâmpinat de locuitori cu arcade de flori și verdeață. Acești munteni îi prezintă principelui produsele agricole și naturale specifice zonei: covoare, cergi, marame, fructe și o cadă mare plină cu apă în care se aflau o „mulțime de păstrăvi vii”, aspecte de care principele s-a arătat impresionat.
Carol I face o călătorie pentru a cunoaște frumusețile naturale ale zonei. A vizitat Peștera Dâmbovicioara, aflată într-o zonă greu accesibilă, de care cei mai mulți locuitori din Rucăr au auzit doar vorbindu-se, însă fără să fi văzut vreodată acest impresionant monument al naturii, a urmat apoi o călătorie spre granița țării cu Austro-Ungaria până la Vama Giuvala. Din cauza vremii nefavorabile și a terenului accidentat, principele nu a putut urca pe Muntele Păpușa, iar pe dealul Mateiaș – „unul din cele mai înalte vârfuri, de unde vederea se întinde spre Brașov și spre Câmpulung” a fost surprins de o furtună puternică care a anulat plănuita călătorie în munți.
Domnitorul Carol a vizitat ruinele de la Cetățeni – „Cetatea lui Radu Negru, care din locuri tari își făcea puncte de apărare”, și a donat pentru reconstruirea bisericilor din comunele Gemenea și Cetățenii din Vale. Itinerarul principelui prin localitățile din județul Muscel s-a făcut prin comunele Stâlpeni, Schitu Golești, Domnești și mai ales Leordeni (în documente Leurdeni), unde principele adesea s-a oprit la vila soților Sofia și Nicolae Kretzulescu[3], intimi ai familiei princiare române.
Încă din primul deceniu de domnie, peisajul urban din Câmpulung, dar și cel rural din județul Muscel se transformă în mod pozitiv. Domnitorul acordă într-adevăr o importanță deosebită căilor de comunicație, astfel încât într-o primă etapă, orașul Câmpulung este legat de orașul Pitești printr-o șosea modernizată, care mergea până la București. Drumul promis de la Câmpulung spre Brașov se afla deja într-o fază terminală fiind executat cu ingineri și meșteri străini. Acest drum va influența în mod pozitiv comerțul național și local, însă calea ferată va ajunge la Câmpulung cu o ușoară întârziere, abia în anul 1887, la 15 ani după orașul Pitești.
Încă de la prima vizită (1868), Carol I s-a simțit atașat de pitorescul Câmpulungului și a zonelor limitrofe, unde a dorit să-și ridice reședința de vară, însă s-a lovit de refuzul obștii de moșneni câmpulungeni, care nu a acceptat înstrăinarea unor posesiuni, astfel încât la scurt timp centrul de interes s-a mutat la Sinaia, pe Valea Prahovei, unde spre finele anului 1873 a început construcția Castelului Peleş. Cu toate acestea, principele nu a lăsat să răzbată în jurnalul personal vreo urmă de ranchiună față de moșnenii câmpulungeni, mai mult, Carol I revine oficial la Câmpulung în anul 1875 fiind însoțit de această dată de principesa consoartă Elisabeta, într-o zi importantă, 10 mai, data începerii domniei și zi de sărbătoare națională. În semn de apreciere pentru cultura zonei, principesa Elisabeta a îmbrățișat purtarea costumului popular muscelean fiind un exemplu pentru urmașele Casei Regale a României și doamnele din elita românească[4].
***
Republicarea extraselor din paginile Monitorului Oficial din perioada 1866-1877 referitoare la vizitele neoficiale ale domnitorului Carol I în Câmpulung și în împrejurimile din județul Muscel s-a făcut ținându-se seama de normele de scriere actuale, cuvintele arhaice au fost explicate în notele de subsol, iar anumite forme vechi au fost păstrate (țăran – țărance). Unele prescurtări au fost întregite (d. pentru domn/domnul), altele au fost lăsate ca atare (Î.S. – Înălțimea Sa, M.S. – Măria Sa, Î.Î.L.L. – Înălțimile Lor, M.M.L.L. – Măriile Lor).
1.
22 iulie 1868. Vizită la Găești, Pitești și Câmpulung.
Călătoria Măriei Sale Domnitorului
Măria Sa pretutindeni a fost întâmpinat și în această călătorie cu aclamațiunile cele mai călduroase de către populațiunea care se adunase, în mulțime, pentru a felicita pe augustul suveran.
La Găiești, Măria Sa fu primit într-un umbrar improvizat ce era decorat cu verdeață și covoare frumoase românești, în cântări muzicale și strigări de veselie pentru bună sosire; aici se pregătise un mic prânz Măriei Sale.
De aici, Înălțimea Sa plecând, se opri în încrucișarea drumurilor dintre districtul Argeș și Muscel, unde era așteptat de toate autoritățile din Pitești, garda orășeană cu muzicile ei și un numeros popor și sub un umbrar de verdeață i s-a rostit un cuvânt la care Înălțimea Sa a răspuns cu multă bunăvoință, ș-apoi trecând în revistă garda, a înaintat spre Câmpulung[5] vizitând înainte d-a face intrarea Sa în oraș, ruinele celei dintâi cetăți fundată în România de Radu Negru spre apărarea capitalei sale.
La orele 8 și jumătate seara, 1 august (st.n.), Măria Sa intrând în Câmpulung fu întâmpinat la bariera orașului de toate autoritățile locului, prezentându-i-se pâine și sare, după obiceiul țării și condus la catedrală, unde doi arhierei și preoți primiră, în cântări, pe Măria Sa.
După închinare, Înălțimea Sa intră în sala de recepțiune a monastirii, primi vizită pentru buna venire și invită a lua parte la prânz toate autoritățile și notabilitățile locului.
Seara orașul a fost iluminat foarte frumos și străzile erau înțesate de poporul ce circula continuu.
A doua zi, Măria Sa însoțit de domnul ministru al Cultelor a binevoit a merge la Catedrală, la 9 ore de dimineață pentru a asculta celebrarea Sfintei Liturghii; aici au fost prezente toate autoritățile, mai mulți monahi, școlari și domni profesori. De la ieșirea din biserică și până la Palat, Măria Sa a fost salutat foarte călduros de cetățeni, aruncându-i-se buchete de flori în tot drumul.
Pe la orele 1 ziua, Măria Sa a binevoit a merge la bâlci, a-l vizita tot și a cumpăra mai multe obiecte, între care: o stofă frumoasă, pe care o făcu dar bisericii Sf. Treimi, ce este una din bisericile cu mijloacele cele mai puține din Câmpulung, o cruce, cinci icoane de argint și mai multe obiecte.
Alteța Sa Domnitorul, la sosirea în bâlci fu primit într-un pavilion de către damele societății îmbrăcate în costum național, care-i prezentară buchete de flori. Măria Sa părăsind bâlciul, s-a suit în munte pentru a vizita bisericuța Flămânda, căreia îi făcu de asemenea dar una din icoanele de argint, și d-aici intrând în oraș văzu spitalul și rămase mulțămit de regula și curățenia ce a aflat în acest stabiliment; în urmă, Măria Sa trecu la cazarma dorobanților, unde găsi curățenie și regulă, se încredință pentru buna întreținere a uniformelor, care păreau ca noi, și a binevoit a arăta grațioasa mulțămire comandantului Anghelichi, în fine vizită penitenciarul, cercetă cu de-amănuntul pe fiecare individ aflător în acel local de corecțiune, și pe cinci dintre cei mai puțini culpabili, și ale căror termene erau aproape de expirat a binevoit a-i grația.
La prânzul dat în onoarea Î.S., și care a avut loc la 6 ore au fost invitate toate autoritățile și notabilii comercianți. După terminarea prânzului, seara, Măria Sa binevoind a răspunde la invitarea ce i se făcuse de pe zi, merse în pavilionul din bâlci, unde Î.S. fu primit de domnul prefect al județului, domnul primar, domnul președinte și de o grupă numeroasă de dame și domnișoare. Muzicile intonau diferite cântece naționale, danțul se prinsese și damele-și alesese de preferință costumul național. Astă petrecere ținu mai multe ore, și după lungi întrevorbiri cu mai toți invitații, Măria Sa s-a retras.
A doua zi, duminică, la 9 ore dimineață, Măria Sa însoțit de domnul ministru al Cultelor și toate autoritățile a mers la Biserica Sf. Nicolae pentru a asista la liturghie și apoi la 10 ore intră în Biserica Catolică, unde se făcu asemenea rugăciuni. De aici, Măria Sa întorcându-se în sala de recepție a monastirii, află adunați pe toți școlarii și școlarele, care veniseră pentru a-l saluta, și după ce i s-au prezentat, le adresă cuvinte părintești făcându-le dar cărți pentru băieți și cartoane cu modele de cusut și făcut flori pentru fete.
În aceeași zi, la orele 1, Măria Sa însoțit de domnul ministru al Cultelor a asistat la concursul plugurilor din județul Muscel. Sub un umbrar de verdeață decorat cu obiecte agricole și de manufactură, protoiereul județului făcu sfințirea apei, și la un semnal dat, 42 pluguri începură a brăzda un pământ de țelină. Era o bucurie în fața fiecărui privitor, era o îngrijire plină de speranță în munca plugarilor, și care mai de care se întrecea a-și ara peticul însemnat.
Dibăcia unora în purtarea coarnelor plugului, a altora în conducerea boilor și pe d-alta a confecționării plugurilor indigene dau mari speranțe pentru progres. Dintre toți concurenții, trei fură premianți, iară ceilalți au obținut încurajare pentru viitor. O masă de 120 persoane fu întinsă pentru plugari.
După aceea, Măria Sa vizită expozițiunea deosebitelor articole ce erau așezate pentru expunere, și îndată se începu tragerea la semn. Î.S. fu cel dintâi care a tras și puse glonțul în tablă la distanță de 400 pași; în urmă trase domnul General Florescu[6] și un număr de locuitori țărani. Măria Sa Domnitorul a binevoit să asiste atât la concurența plugarilor cât și la tragerea la țintă, înconjurat de un public ca de 4.000 spectatori. Măria Sa, după asistarea de la concurență a vizitat băile de la Bughea, proprietatea domnul P. Rucăreanu, care sunt în apropriere de oraș și de locuitorii d-acolo, plini de veselie pentru prezența augustului suveran.
Măria Sa vizitând minuțios stabilimentul exprimă domnul proprietar dorința de a vedea cât mai curând asemenea stabilimente binefăcătoare aduse în o stare mai perfectă, ca în țările străine, unde românii atunci vor înceta de a mai fi siliți să caute mijloacele de restaurare fizică, găsindu-le în sânul țării, care are din fericire atâtea bunuri și avuții. Aici, Măria Sa vizită pe D-na Ana Racoviță, născută Golescu.
Măria Sa după aceea prânzi în mijlocul mai multor doamne și domni invitați.
Monitorul Oficial nr. 166 din 23 iulie (4 august) 1868, p. 970.
2.
22-23 iulie 1868. Vizită la Câmpulung și Rucăr.
Călătoria Măriei Sale Domnitorului
După sosirea și închinarea Măriei Sale la Catedrala din Câmpulung, primi vizitele de bună venire în casele onorabilului domnul Sterie Steriu, unde se pregăti casa de ospitalitate pentru Măria Sa. Tote recepțiunile, precum și împărțirea de cărți și alte obiecte la școlari și școlărițe se făcură iarăși în casele D-lui Sterie, unde se afla Măria Sa.
După vizitarea băilor de la Bughea, Măria Sa întorcându-se în oraș, tot în casele D-lui Sterie invită la prânz pe doamnele, care ca plăcere se prezentaseră Măriei Sale în costumări naționale.
Cu ocazia trecerii Măriei Sale pe lângă Pitești, primarul, în numele orașului, rosti Domnitorului următorul cuvânt:
Măria Ta,
Cu ocazia trecerii Alteței Voastre pe lângă acest oraș, cetățenii pătrunși de o veselie și de o nespusă bucurie vin cu profund respect, prin organul meu a arăta Alteței Voastre devotamentul și iubirea sinceră, pe care nu o putem ascunde în fața atâtor fapte patriotice cu care ați înzestrat țara și cu care zel încă lucrați neobosiți pentru binele și fericirea noastră în parte și a României în genere.
Să vă ajute Dumnezeu ca nimic să nu vă poată împiedica de la această deviză înrădăcinată în Augusta Voastră persoană și a guvernului Măriei Tale.
Să trăiască Alteța Voastră!
Să trăiască guvernul!
Să trăiască România, una și nedespărțită!
P. primar, Ion Meculescu.
Măria Sa a răspuns D-lui primar în termenii următori:
Vă mulțumesc pentru simțămintele și iubirea ce-mi arătați, cu ocazia trecerii mele pe aici.
Cuvântul președintelui Consiliului general al județului Muscel, rostit Mariei Sale la sosire:
Prea Înălțate Domn,
Locuitorii acestui județ felicită cu bucurie venirea Măriei Voastre pentru a doua oră în mijlocul lor.
Plini de speranță într-un viitor mai bun ce Măria Voastră pregătiți tuturor Românilor în genere prin marea operă de regenerare a națiunii pentru care luptați fără preget, eră pentru acest district în parte prin deschiderea unei căi către frontiera Austriei, vin cu profund respect a vă asigura de iubirea și devotamentul lor sincer pentru Măria Voastră și ilustra dinastie a Măriei Voastre.
Să trăiți Măria Voastră mulți și fericiți ani!
Președintele Consiliului general de Muscel, Gr. Iorgulescu. Membru consilier, I. Topoloveanu.
Măria Sa, ascultând, a răspuns astfel:
Cu a D-voastră îngrijire și cu brațele locuitorilor sper în curând a avea acest drum atât de dorit și de folositor pentru țară.
După aceea, domnul prefect al județului prezentă Măriei Sale următorul raport de starea județului Muscel:
Prea Înălțate Domn,
Am onoare a supune cu profund respect starea județului Muscel a cărui administrație Alteța Voastră ați binevoit a o încredința subscrisului.
Județul Muscel este împărțit în trei plase, două plaiuri și orașul Câmpulung, subîmpărțindu-se și acestea în 84 comune rurale și 5 suburbii urbane sau mahalale, locuite toate de 18.932 familii cu 78.255 suflete, din care:
|
Contribuabili majori |
13.641 |
|
Contribuabili minori |
241 |
|
Patentari |
1.459 |
|
Iar venitul anual al contribuțiilor directe: |
380.503,10 lei |
Locuitorii împroprietăriți după legea rurală sunt 8.633, care urmează a plăti aproximativ pentru răscumpărarea clăcii și dijmei anuale 241.713 lei noi.
Întinderea totală a județului este de 320.838 pogoane sau 29 mile pătrate.
În anul acestea s-au cultivat: 1.264 pogoane grâu, 148 pogoane orz, 29.553 pogoane porumb, 30 pogoane ovăz, 31 pogoane mei, 73 pogoane fasole, 227 pogoane cânepă, 2 pogoane tutun, 142 pogoane rapiță, în total 31.470 pogoane.
Recolta și fânețele până acum sunt foarte bune din cauza ploilor date la timp.
Starea sănătății locuitorilor este mulțumitoare, vreo câteva cazuri de tifos s-au ivit în vreo câteva comune în primăvara anului curent, dar au încetat cu desăvârșire.
În temniță se află 34 arestați, din care 6 condamnați corecțional și 28 preveniți și încă în instrucțiune.
Spitalul județului cuprinde 15 paturi întreținute din fondurile județului.
Instrucțiunea se predă la oraș în patru clase primare pentru băieți și trei clase pentru fete, iar în comunele rurale se află 65 școli primare de băieți și fete, din care cinci de model.
În anul școlar[7] ce a expirat, toate aceste școli au fost frecventate de 1.339 școlari băieți și 142 fete.
Comerțul cel mai întins din acest județ este: vitele, rachiurile, varul și lemne de cherestele.
Prețurile articolelor de întâia necesitate în orașul Câmpulung sunt: 26 bani ocaua jimblă, 40 bani ocaua carne de vacă, 1 leu și 55 bani ocaua lumânările[8] de seu.
Aceasta este starea județului Muscel în care a domnit și domnește liniștea, pacea și înfrățirea.
Sunt cu cel mai profund respect Prea Înălțate Domn, al Măriei Voastre, prea plecat și supus servitor.
Prefectul județului Muscel, S. Tresnea.
Luni, în 22 iulie, Măria Sa Domnitorul, la 6 ore dimineața a plecat din Câmpulung spre Rucăr. La pornire, domnul primar cu consiliul comunal, domnul președinte al tribunalului și mulți onorabili cetățeni au venit de a ura drum bun, și în mijlocul acestor strigări de bucurie și a sunetului bandei, Măria Sa porni călare, însoțit de un număr din cei mai notabili orășeni; grupa călărilor era mai bine de 70 persoane.
La 7¾ ore, Măria Sa ajunse la Schitul Nămăești; superioara cu soborul primi pe Măria Sa în sunetul clopotelor și al cântărilor, cu Sfânta Evanghelie și Crucea introducându-l în biserică, unde se făcu rugăciuni pentru Măria Sa, cântându-i-se și un imn într-adins compus de maicile cântărețe. Măria Sa observă cu atenție acest templu monolit, fiindcă biserica e săpată într-o singură stâncă. Vizitatorul acolo se umilește mai mult înaintea lui Dumnezeu, văzând simțământul religiei, simțământul creștinătății că au ridicat Sfânta Cruce pe creștetul munților în măruntaiele stâncilor. Măria Sa vizită cu de-amănuntul chiliile maicilor, se informă de la superioară despre traiul și îndeplinirea îndatoririlor lor monahale și în simțământul de evlavie, și plecând lasă o iconiță de argint. Binecuvântările maicilor însoțiră pe Principele creștin. Descinzând[9] din munte, Măria Sa descălecă și se închină la biserica comunei ce este la piciorul muntelui; astfel, Măria Sa plecându-și fruntea în casa Domnului, păși înainte și descinse râposul munte ce dă drumul către satul Dragoslavele.
La 9½ ore, Măria Sa ajunse sub uriașele poale ale stâncii Dragoslavelor al cărei vârf înalt se ascundea în nori ca fața unei vergure[10] sub vălul umbritor. La capul podului se afla ridicat un arc împodobit cu verdeață și flori; preoții comunei îmbrăcați în veșmintele bisericești cu evanghelia și crucea se înfățișară invocând asupra-i binecuvântările cerului; femeile și fetele azvârleau Domnitorului mănunchi de flori, iar primarul citi următorul cuvânt:
Prea Înălțate Domn,
La sosirea Măriei Voastre în această comună, pătrunși de simțiminte și eminente bucurie și iubire către Augusta Voastră persoană, pentru că ați binevoit a călca și peste strâmte și coborâtoare drumuri, venim cu cel mai profund respect în numele locuitorilor a depune la picioarele Înălțimii Voastre sincerele noastre salutări.
Fiți siguri, Prea Înălțate Domn, că venirea Alteței Voastre în râpele acestea ne va lăsa nouă și succesorilor noștri o vie și memorabilă plăcere, și nu ne rămâne decât a ne uni inimile și vocile îndreptându-le către cel Atotputernic[11], rugându-l să dea iubitului nostru Domn, Carol I, zile îndelungate și pașnice spre a conduce România pe calea progresului, măririi și fericirii.
Să trăiești Măria Ta!
Prospere și înflorească tot românismul!
Primarul comunei Dragoslavele, I. Voiculescu.
Măria Sa la acestea a răspuns:
Sunt prea bucuros aflându-mă în mijlocul vostru, în aceste locuri așa de grele și mărețe, care în curând se vor ușura prin brațele voastre; primirea voastră mă face mai mult a mă îngriji de traiul vostru cel bun, care e și fericirea mea.
Pe o masă lângă arcul ce era făcut se afla așezat porumb, fructe de ale județului și faguri de miere. De acestea apropiindu-se domnul ministru al Cultelor și Instrucțiunii zise:
Ca fructele cele bune și ca mierea cea dulce pe care o prezentați astăzi Domnitorului este inima Românului, dar toată această bunătate dulceață este în sufletul cel mare al Domnitorului nostru, care vă cercetează prin găurile munților în mijlocul familiei voastre.
O horă se și întinse între fete și flăcăi, și Măria Sa privi cu mulțumire la ei, și ordonă a li se împărți mici daruri, după care în mijlocul urărilor neîntrerupte plecă mai departe. Măria Sa nu se putu depărta de acest sat fără a-și aduce aminte că acolo, ca pretutindeni, religia este sprijinul cel puternic al omului, și prin domnul primar oferi bisericii din comună, acest simbol al tăriei, o cruce mare de argint.
La 10 și jumătate ore, Măria Sa ajunse la satul Rucăr; în gura satului se afla un arc frumos ridicat și împodobit cu flori și verdeață, puțin mai înainte și în dreapta era un pavilion mare de verdeață tapisat cu covoare de munte, în stânga se aflau înșirați sub arme un număr de grăniceri cu comandanții lor, vizitatorii ce fac cură, sătenii bătrâni și tineri cu preoții de la trei biserici în frunte primiră pe Măria Sa. Un strigat de ura, pe care munții îl ribomba[12], trompetele și tobele grănicerilor, care amestecați sunetele lor cele tari și surde, anunțau că Domnitorul României sosise în acea înfundătură de munți. Preoții prezentară spre sărutare Măriei Sale Sfânta Cruce și Evanghelie, femeile și fetele azvârliră buchetele și mănunchiurile lor de flori, iară bătrânii plecară capetele cele albite și pleșuve înaintea tânărului lor suveran.
Aici, primarul în numele mai multor locuitori rosti următorul cuvânt:
Prea Înălțate Doamne!
Augusta Mariei Voastre prezență între noi, locuitori izolați ai Carpaților, umple inima noastră de o vie mulțumire. Comuna Rucăr se simte transportată de fericire, Prea Înălțate Domn, că i se prezintă această frumoasă ocazie de a putea să depună la picioarele Înălțimii Voastre asigurarea despre al ei sincer și profund devotament către Augusta Măriei Voastre persoană.
Dară comuna Rucăr nu se oprește numai întru a se felicita de a Măriei Voastre bună venire, ea cutează a-și permite ceva mai mult, cutează a vă ruga umilit, Prea Înălțate Domn, ca Măria Voastră, în părinteasca solicitudine ce aveți pentru prosperitatea Statului și a supușilor Măriei Voastre, să binevoiți a-i permite a ridica puțin vălul mizeriilor sale, căci această comună, Prea Înălțate Domn are mizerii!
Ei bine, mizeria cea mai aprigă, sursa tuturor celorlalte mizerii care împiedică prosperitatea acestei comune este, Prea Înălțate Domn, lipsa absolută pentru dânsa de o cale de comunicație.
Binevoiți, Prea Înălțate Domn, a ne scote din această mizerie! Binevoiți a face să poată și comuna noastră Rucăr a comunica liber ca toate celelalte comune din țară! Binevoiți a o dota cu o linie de șosea, începând din Câmpulung, traversând Rucărul și d-aici înainte până la frontieră, până la punctul numit Giuvala, și comuna Rucărul împreună cu șase județe: Muscel, Argeș, Olt, Teleorman, Romanați și Dolj, care n-au altă linie mai directă de comunicațiune cu Brașovul, cu Austria, se vor grăbi a ridica Măriei Voastre un mare monument, și vor scrie pre dânsul cu litere de aur: Glorie și recunoștință eternă bunului Domnitor Carol I.
Ne place a spera, Prea Înălțate Domn, că umilita noastră rugăciune va fi bine primită de Înălțimea Voastră; ne place a spera că Măria Voastră nu veți voi a priva posteritatea de fericirea de a vă binecuvânta, și în această dulce speranță, cu un singur glas pornind din fundul inimilor noastre zicem: Să trăiești Măria Ta! Să trăiască România!
(Urmează 54 sub-semnături).
Măria Sa răspunse:
Bunilor locuitori, această mizerie cu ajutorul lui Dumnezeu se va înlătura, și se va face și acolo un drum de comunicație spre ușurarea voastră și folosul întreg al țării.
Bucuria sufletului era descrisă în fața Domnitorului, care cu bătrân și tânăr convorbi. Acești fii bravi ai munților, pe lângă inimile și sufletele lor, înfățișară Domnului și toate obiectele de care dispun: covoare, cergi, marame, fructe, toate erau desfășurate în pavilion. Într-o cadă mare plină cu apă erau o mulțime de păstrăvi vii și acești pești agili la înotat și delicioși la mâncare făcu deosebită plăcere Domnitorului. În acest moment începu o ploaie, care prin munți vine pe neașteptate, Măria Sa însă trecu în revistă grănicerii, intră în cazarma lor, care se află într-o stare mai mult decât proastă.
Intră în cancelaria vămii, ceru registrele, se informă de veniturile zilnice, lunare și anuale, observă că punctul de acolo vamal nu e așezat tocmai cu cel mai priincios loc vamal fiind departe de frontieră și prin urmare în dezavantajul fiscului. Măria Sa trase în ospitalitate la casa unui moșnean din Rucăr, unde în curtea casei, sub un pavilion de verdeață prânzi. Îndată după acestea plecă spre Grotă, peștera după Dâmbovicioara. Drumul e de tot rău având a trece și a retrece poate de sute ori această apă capricioasă, când în dreapta, când în stânga, pe sub niște ziduri de stânci de o înălțime spăimântătoare și amenințătoare de a nu fi zdrobiți sub ele. Gâtlejul acesta de munți care aspumă[13] și urlă, pe unele locuri e îngust până la doi stânjini și albia râului baricadată de bolovani, care îngreună de tot mersul calului, și nu poate ieși din pas. La 2½ ore, Măria Sa ajunse la piciorul Grotei; drumețul trebuie a descăleca pe malul râpos al Dâmbovicioarei și apoi a se cățăra până la ea. Un număr de locuitori înarmați cu lumânări de ceară aprinzându-le pășiră unii înainte, alții în dreapta și stânga, iar alții în urmă. Măruntaiele pustii și fioroase ale acestei grote nu se crede a fi fost vreodată vizitate de un așa strălucit personaj, nici de vreo mulțime de oaspeți mai numeroasă. Oamenii din Rucăr spuneau că ei auziseră, dar încă nu văzuse acest loc. Grota se ramifică în deosebite direcții prin unele locuri de o înălțime destul de însemnată, prin altele de o îngustime și josime ce trebuie a te pleca; pretutindenea însă stalactitele, aceste ornamente sălbatice și ciudate stau agățate de bolțile informe și pe ici-colea făcându-le pilaștri de sprijin. Douăzeci de minute ținu vizita grotei și Măria Sa ieșind din ea, încălecă în pragul râului și apucă în susul apei, urcă munți înalți șt păduroși, după care la 4 jumătate ajunse la marginea țării, la fruntaria de la Giuvala[14]. Măria Sa descălecă acolo la stabilimentele părăsite și ruinate ale României, ce stau în față cu poarta de intrare în Transilvania; o parte din suita Măriei Sale rămânând în urmă și rătăcind drumul, li se deschise porțile de a intra în țară prin bariera Austriei. O ploaie începu a curge și asta precipită pasul drumeților. Măria Sa la 7¼ sosi în Rucăr, pe vârful munților se aprinsese focuri, satul cu fața casei unde era Măria Sa se iluminase, muzici de lăutari cântau, hora se încinse în mijlocul curții și la prânzul Măriei Sale, cei mai bătrâni și notabili rucăreni cu primarul luară parte, jocul ținu până la miezul nopții. Munții erau luminați și din plămânul[15] lor se auzea cântarea cea duioasă a buciumului care mângâie pe român și-l împle de amintiri dulci și patriotice. Noaptea, cu liniștea ei, puse toate în tăcere până a doua zi.
Marți, 23 iulie, Măria Sa pe la orele 9 a mers de s-a închinat în câte trele bisericile din satul Rucăr, lăsând la una din ele o icoană mare de argint, Maica Domnului. A vizitat apoi școala unde se afla un număr însemnat de băieți, pe care în prezența Măriei Sale, a părinților și a publicului prezent, domnul ministru al Instrucțiunii a examinat din rugăciuni, calculul pe de rost și scriere; răspunsurile au fost prea mulțumitoare; școlarii cântară un imn Măriei Sale Domnitorului, care intră alăturea în camera primăriei, vizitând și autoritatea aceasta comunală. Zidirea școlii și primăriei fac onoare comunei din Rucăr. Măria Sa, la orele 10, plecă din Rucăr salutat cu entuziasm și petrecut de mai mulți din locuitori până departe din comună în munți. Numai o părere de rău avu Măria Sa, aceea că după calculele bătrânilor de acolo nu se putea sui în înaltul munte Păpușa[16], de unde privirea după trâmba Carpaților domină amândouă coastele sale, întinzându-se departe către apus într-un pământ locuit iarăși de o mulțime de frați români ai căror munți și văi încinse de râuri argintate și întrețesute peste ele desfășoară ochiului cea mai frumoasă panoramă. Măria Sa apucă pe malul drept al Dâmboviței, urcă munții, văzu punctele cele mai înalte și mai însemnate, și dându-se în vale trecu albia râului cea îngustă și încadrată de munți râpoși și stâncoși, care formează acolo unul din cele mai grele și mai tari puncte. Pe creștetul muntelui, o stâncă mai înaltă și mai superbă își înalță fruntea ca o viglă[17] ce priveghează cursul râului și poarta de intrare a munților. Această stâncă este o cheie a Carpaților, e Cetatea lui Radu Negru, care din locuri tari își făcea puncte de apărare. Acolo, pe vârful cel mai înalt de unde Românul cu ochiul de amor și îngrijire priveghea asupra țării sale, se află scobit în cremenea stâncii, ca o biserică, puterea cea mai mare, în care lângă brațul pământeanului încrezuse lui Dumnezeu apărarea moșiei sale. Omul se dă pe jos și se cocoțară spre a ajunge sus, tânărul Domn descalecă și pe poteci părăsite ajunse în vârf la 4½. Creștinul acolo se închină și Domnul după închinare aruncă privirile împrejur cercetând adâncul, înălțimea și tăria poziției în acest templu al creștinătății, <unde> un preot în toate duminicile și sărbătorile mari face serviciul Dumnezeiesc. Fumul tămâii și curățenia rugilor se înalță către Dumnezeu și din sălbătăcia acestor munți, căci omul trebuie a adora pe părintele său.
Monitorul Oficial nr. 175 din 3 (15 august) 1868, p. 1020.
3.
13-15 iunie 1870. Vizită în județele Dâmbovița și Muscel.
Înălțimea Sa Domnul plecând sâmbătă, 13 ale curentei, la orele 8 ante-meridiane de la reședința sa de vară, a intrat la orele 10 în județul Dâmbovița. Măria Sa având a trece pe lângă orașul Târgoviște[18], orășenii l-au adăstat la Dragomirești, comună rurală situată la un cvart[19] de oră departe de oraș, unde a binevoit a se opri și a convorbi cu cea mai mare parte dintre D-lor.
De acolo, continuându-și călătoria, Î.S. a ajuns pe la orele 5 post meridiane la comuna Gemenea din plaiul Dâmbovița. Aici, Măria Sa s-a coborât spre a petrece noaptea în casa săteanului Nicolae Diaconescu, care se pregătise înadins pentru a primi Augustul oaspete. Seara, toată comuna a fost iluminată și mișcarea populației a durat până târziu spre noapte.
A doua zi, 14 iunie, la orele 7 și jumătate A.M., Î.S. a pornit din Gemenea spre Rucăr, urmat de o mulțime de flăcăi călări. Intrând pe la orele 8 în județul Muscel, M.S. a fost primit la confiniile[20] județului de către autoritățile administrative, judiciare și județene.
La trecerea Î.S. prin comuna Dragoslavele, locuitorii i-au exprimat prin strigăte entuziaste, recunoștința lor pentru crucea ce M.S. Domnul a binevoit să ofere bisericii acestei comune.
Asemenea și în comuna Stoenești, Î.S. a dovedit o dată mai mult, repetatele sale binefaceri, oferind bisericii de acolo o sumă de bani spre a se putea continua construcțiunea ei care încetase din cauza lipsei de mijloace. Cu ocazia acestei călătorii, Î.S. a putut constata cu plăcere că cu sumele de bani ce acum doi ani a oferit bisericilor de la comuna Gemenea și Cetățenii de Vale, ele au fost reconstruite.
Pe la ora 1 P.M., Î.S. a sosit la Rucăr, unde a fost primit cu cea mai respectoasă simpatie de către locuitorii orașului Câmpulung și sătenii de prin comunele învecinate. Î.S. a petrecut noaptea de 14 spre 15 la Rucăr.
Astăzi, 15 iunie mergând prin munți, Î.S. se va înturna prin Bărbuleț și Târgoviște la București.
În județul Muscel, M.S. Domnul a întâmpinat din partea locuitorilor dorința unanimă de a vedea săvârșită, cu o oră mai înainte, șoseaua județeană care va uni Câmpulung, prin Rucăr și Piatra-Nămăești, cu Transilvania.
Această cerere a numiților locuitori, Înălțimea Sa, binevoit o și recomandă îndată D-lui ministru al Lucrărilor Publice, de care este însoțit.
Monitorul Oficial, nr. 130 din 16 (28) iunie 1870, p. 713.
4.
19 iunie 1870. Scrisori de mulțumire adresate de oficiali ai orașului Câmpulung și ai comunelor Rucăr și Dragoslavele.
În numărul de ieri am făcut mențiune despre adresele ce Înălțimea Sa Domnul a primit în cursul călătoriei întreprinsă zilele trecute în județele Dâmbovița și Muscel. Astăzi ne aflăm în pozițiune a insera în extenso aceste adrese:
Prea Înălțate Doamne,
Eu primarele urbei Câmpulung vin cu cel mai profund respect, în numele colegilor mei primari rurali, să felicit pe Alteța Voastră pentru sosirea sa pe teritoriul districtului nostru Muscel, care ne-a umplut sufletul de cea mai profundă bucurie. Ne simțim, Prea Înălțate Doamne, cei mai fericiți când vedem că providența v-a îndreptat cugetul și pașii a veni în mijlocul nostru. Iubim, Măria Ta, ordinea și stabilitatea, singurele elemente care fac adevărata tăria a unui Stat, cu atât mai mult al nostru, care încă este june în instituțiunile sale.
Primiți, vă rugăm, Prea Înălțate Doamne, din brațele noastre, simbolul abundenței, pâinea și sarea ce vi le oferim ca cei mai devotați fii, și Dumnezeu cel atotputernic să vă îndelungească viața, împreună cu augusta voastră consoartă Doamna Elisabeta, spre a putea să pregătiți un ferice viitor, atât țării întregi, cât și județului nostru, în parte, prin deschiderea unui drum ce duce la frontiera țării, prin punctul Giuvala, care va da resurse de bogăție și înflorire anticei noastre urbe rezidențiale, pe lângă care nu puțin va prospera; și toate comunele ce cad atât în districtul Câmpulung, cât și acelea ce sunt spre linia frontierei.
Să trăiți mulți ani, Prea Înălțate Doamne, împreună cu prea iubita și buna noastră Doamnă.
Să trăiască România tare și unită prin ordine și libertate!
Sunt al Măriei Voastre prea plecat și prea supus serv, primarul urbei Câmpulung.
I.C. Potoceanu
Prea Înălțate Doamne,
Sunt doi ani de când comuna Rucăr, în mijlocul uriașilor stânci și munți ai Carpaților primi pentru prima oră cu căldură și amor pe Alteța Voastră prin întrețesutele sale căi cu totul obscure de atâtea secole.
Ziua de astăzi, în care această comună izolată are pentru a doua oară onoarea de a fi vizitată de Alteța Voastră, va fi o zi fericită și memorabilă pentru noi. N-avem destule cuvinte spre a exprima bucuria noastră pentru ocazia ce și astădată avem de a depune la picioarele Alteței Voastre, asigurarea sincerilor și profundelor noastre simțăminte de devotament și de fidelitate.
Dară această comună nu se oprește numai în a exprima bucuria sa pentru vizita Înălțimii Voastre, ea cunoscându-vă părinteasca solicitudine și nenumăratele binefaceri revărsate în comun și îndeosebi și aici, cutează ceva mai mult, cutează Alteță și acum, ca și acum doi ani a vă ruga umil pentru promisiunea ce atunci ați dat de a-i deschide căi de comunicațiune de care se află privată de atâtea secole.
Binevoiți, Prea Înălțate Doamne a ne elibera din această încarcerare a naturii, binevoiți a face ca să poată și comuna Rucăr a ieși odată la lumină și a comunica liber cu toate celelalte comune din țară, binevoiți a o dota cu o line de șosea începând din Câmpulung, traversând Rucărul până la frontieră, înlesnindu-se și îmbelșugându-se cu aceasta și negoțul a mai multe județe din țară, ce n-au altă linie mai directă de comunicație cu Brașovul și Austria decât aceasta.
Crezând că rugăciunea noastră va fi bine primită de Alteța Voastră, sperăm că în curând ne vom grăbi, însoțiți și de alte județe, a ridica un monument pe care vom scrie cu litere de aur: Glorie și recunoștință eternă principelui Carol I și Alteței Sale Principesa Elisabeta, iubitorii și patronii neamului românesc.
Și în această parfumatoare și dulce speranță rămânând, pornim din fundul animei noastre, zicând:
Să trăiești Măria Ta!
Trăiască iubita noastră Doamnă Elisabeta!
Trăiască România!
Suntem, prea Înălțate Doamne, ai Alteței Voastre,
Prea plecați și prea supuși servitori,
Oratore-preot, Ion Lungeanu.
Primar, T.G. Naitan.
(Mai urmează 106 semnături).
Dragoslavele
Prea Înălțate Doamne,
De la primul pas ce ați binevoit a face în aceste locuri strâmtorate de munți, încă din anul 1868, și pe care până în timpul Măriei Tale puțini suverani le-au vizitat, de atunci locuitorii acestei comune au recunoscut în Măria Ta un bun părinte.
Măria Ta, sfânta noastră biserică păstrând într-însa mărețul odor Sfânta Cruce, cu care ați binevoit a o dota, de câte ori se ridică această cruce este însoțită de rugăciuni pentru sănătatea și fericirea Înălțimilor Voastre.
Măria Ta, spre a ajunge și noi odată mai înlesniți cu viețuirea, dorința ar fi să vedem o șosea în aceste localități.
Sperăm dară în înalta providență, o rugăm neîncetat să vă dăruiască ani mulți și fericiți pe Tronul României împreună cu augusta noastră suverană Elisabeta.
(Urmează douăsprezece semnături).
Monitorul Oficial, nr. 134 din 20 iunie (1 iulie) 1870, p. 729.
5.
25-30 mai 1873. Vizită în județele Vâlcea, Argeș și Muscel.
[…]
La 10 ore, Înălțimea Sa continuă drumul spre Câmpulung traversând Muscelul, astfel se numesc acele patru-cinci dealuri care despart Curtea de Argeș de Câmpulung.
La o oră după amiază, Măria Sa sosi în satul Domnești, care este limita județelor Argeș și Muscel. La acest sat, unde sub un umbrar de verdeață era pregătit dejunul Înălțimii Sale, Domnitorul fu întâmpinat de către domnul prefect de Muscel și mai multe persoane notabile din urbea Câmpulung, care felicitară pe Măria Sa de buna venire.
După ce inspectă și făcu să manevreze milițienii și grănicerii concentrați aici, Înălțimea Sa întruni la dejun pe D-nii prefecți de Argeș și de Muscel, pe domnul președinte al Consiliului județean de Argeș, pe membrii consiliilor județene ale ambelor districte și pe domnul primar al comunei.
La finele dejunului, un bătrân moșnean rugă pe Măria Sa, în numele consătenilor săi, să binevoiască a onora cu prezența Sa, Biserica comunei a cărei zidire s-a putut termina grație liberalității Înălțimii Sale, care în prima excursiune ce a făcut în această localitate, a venit în ajutor cu un însemnat dar spre a se putea termina religiosul edificiu.
Măria Sa Domnitorul binevoi a concedia aici pe domnul prefect de Argeș și mulțumi președintelui Consiliului județean și tuturor cetățenilor argeșeni de sentimentele de iubire ce pururea a întâlnit în acest județ. Apoi, Înălțimea Sa continuă călătoria spre Câmpulung, și la 5 ore, Domnitorul făcea intrarea Sa în acea urbe. La barieră, cu toată ploaia ce căzuse câteva minute mai înainte, un foarte numeros public aștepta sosirea Suveranului său.
Aici, primarul înconjurat de Consiliul comunal, prezentă pâinea și sarea și felicită pe Măria Sa de buna venire.
De la barieră, Înălțimea Sa merse mai întâi la Biserica Catedrală, unde ascultă Serviciul Divin, și în urmă la casele D-lui P. Crasan, unde Măria Sa a fost găzduit, și unde a binevoit a primi toate autoritățile civile și militare și numerosul public ce veni să prezinte respectuoasele lor omagii Augustului lor Suveran. Domnul Aricescu, președintele Consiliului județean, în numele conjudețenilor săi, printr-un discurs bine simțit, mulțumi Înălțimii Sale de interesul ce poartă acestui district, interes ale cărui binefăcătoare rezultate se resimt pe toată ziua; astfel, grație înaltei interveniri a Măriei Sale, o șosea lucrată în cele mai bune condițiuni unește și înlesnește circulațiunea între Câmpulung și Pitești și, prin urmare, București, și tot astfel șoseaua spre Brașov înaintează pe fiecare an și, în curând, se speră a se vedea terminată. Înălțimea Sa mulțumi de urările ce i se aduceau de județeni și-i asigură de interesul ce Măria Sa portă acestui district, cu drept cuvânt numit „Grădina României”.
La prânz, Înălțimea Sa Domnitorul binevoi a întruni vreo 20 de persoane, impiegați superiori ai autorităților și notabilități ale orașului și ale districtului.
Petrecând noaptea în orașul Câmpulung, duminică, 27 mai, Măria Sa asistă de dimineață la Serviciul Divin care se celebră în Biserica Catedrală, unde se aflau prezente toate autoritățile civile și militare și un numeros public. Apoi, Înălțimea Sa inspectă școlile publice, spitalul și arestul județean construit de curând de către Consiliul județean și despre starea căruia Măria Sa rămase foarte mulțumit. Cu această ocazie, Înălțimea Sa binevoi a grația 5 condamnați.
La 10 ore A.M., Domnitorul porni în trăsuri spre a întreprinde o excursiune în munți și a inspecta totodată lucrările șoselei care merge de la Câmpulung spre Brașov. Ajungând la schitul Nămăești, această mică monastire săpată în stânci de piatră, Măria Sa după ce ascultă Serviciul Divin se coborî spre a urma excursiunea pe dealul Mateiaș[21] spre Toplița, unul din cele mai înalte vârfuri și de unde vederea se întinde spre Brașov și spre Câmpulung. Aici se pregătise, sub un umbrar de verdeață, dejunul Înălțimii Sale. Mii de săteni, profitând de sărbătoarea duminicii, se strânsese la Nămăești pentru a întâmpina și a însoți pe Suveranul lor în această excursiune. Totul promitea ca această zi să rămână o suvenire plăcută pentru totdeauna; din nenorocire însă, o furtună teribilă, lucru așa de frecvent în munții noștri, izbucni deodată, cerul se acoperi de nori negri, fulgerele începură a luci și trăsnetele, repetate de ecoul văilor, măreau sălbătăcia acestor locuri. Peste puțin, o ploaie torențială prefăcu în râuri spumegoase toate văile. Măria Sa nemaiputând continua excursiunea, se înturnă la schitul Nămăești unde luă dejunul și unde așteptă ca furia elementelor să se potolească spre a se putea întoarce la Câmpulung, căci excursiunea proiectată în munți devenise imposibilă.
Prânzind în Câmpulung, Înălțimea Sa binevoi a întruni la masă mai mulți membri ai autorităților județene și câțiva comercianți și alte notabilități din urbe.
Luni, 28 curent, la 8 ore dimineața, Măria Sa urmat de suita Sa, de domnul prefect de Muscel și de mai mulți membri din Consiliul județean, urmă călătoria spre Pitești.
Cu această ocazie, Înălțimea Sa putu vedea frumoasa șosea ce de puțin timp leagă Câmpulung cu Pitești și înlesnește astfel comunicațiunea și comerțul însemnat ce se face între ambele districte. Cu toată ploaia ce nu discontinuă toată ziua, la toate releurile și în toate comunele erau adunați milițienii, proprietarii și sătenii de pe împrejur, care aclamau venirea Măriei Sale cu strigăte entuziaste. Înălțimea Sa binevoi a se opri peste tot locul și a se întreține cu proprietarii și sătenii despre recoltă, care cu toate ploile frecvente se anunță a fi de o abundență rară.
Pe la 11 ore, Domnitorul sosea la podul de peste Argeș, de lângă Pitești, unde domnul prefect, Consiliul județean, autoritățile civile și militare și un numeros public ieșise înaintea Înălțimii Sale, care făcuse să se anunțe că va continua drumul spre București.
Pe la 12 ore și jumătate, Măria Sa ajungea la proprietatea D-lui N. Krețulescu, Leurdeni, unde fu primit de Doamna Sofia Kretulescu. Înălțimea Sa luă dejunul aici, la finele căruia domnul ministru N. Krețulescu purtă un toast în sănătatea Măriilor Lor, urându-le o îndelungată viață pentru fericirea și prosperitatea României, ale căror destine sunt așa de strâns legate.
Monitorul Oficial, nr. 114 din 31 mai (12 iunie) 1873, p. 757-758.
6.
9 mai 1875. Vizită a familiei domnitoare la Pitești și Câmpulung.
[...]
La releul Stâlpeni, M.M.L.L. Domnitorul și Doamna au fost salutate de primarii comunelor învecinate precum și de mai mulți proprietari de primprejur. La Schitul Golești, primarul și o mulțime de săteni au întimpinat pe Înălțimile Lor și preotul satului a adresat o alocuțiune M.S. Domnitorului, mulțumindu-l pentru ajutorul ce a binevoit a da spre a se reconstrui vechia biserică istorică a acestei localități, care căzuse în ruină.
La orele 6, Înălțimile Lor au ajuns în Câmpulung, unde au fost primite la bariera orașului de către autoritatea comunală.
D-nu Istrate Rizeanu, primarul orașului, a rostit următorul discurs:
Măria Ta,
Orașul Câmpulung, fondat de Radu Negru, se simte fericit de a saluta venirea Măriei Voastre și a Î.S. Doamnei și vă oferă prin mine, conform uzului strămoșesc, pâinea și sarea tradițională, simbol de abundență națională.
Să trăiți Măria Voastră!
Să Trăiască M.S. Doamna!
Să Trăiască România!
După ce M.S. Domnitorul a mulțumit, Înălțimile Lor s-au urcat în trăsura pregătită spre a-i conduce în oraș, unde toată populația era în picioare spre a saluta venirea Domnului și a Doamnei. Cortegiul s-a oprit la Biserica Sfântul Nicolae cel Mare, unde protopopul județului, înconjurat de tot clerul orașului a primit la ușa bisericii pe Înălțimile Lor cu Crucea și Evanghelia. După o scurtă rugăciune, M.M.L.L. s-au dirijat spre locuința cuviosului părinte Aninoșianu, unde se pregătise cvartirul Domnesc și unde erau adăstate de toate autoritățile civile și militare ale județului, care au urat Înălțimilor Lor buna venire în Câmpulung.
La orele 7 seara s-a servit prânzul, la care au luat parte peste 24 persoane notabile, domni și doamne. Domnul Potoceanu, deputat al orașului a ridicat un toast în sănătatea Înălțimilor Lor, arătând veselia ce simte urbea Câmpulung și întregul județ de venirea M.M.L.L. Domnului și Doamnei. M.S. Domnitorul i-a mulțumit urând prosperitatea vechiului oraș Câmpulung.
După masă, Înălțimile Lor au ieșit pe balcon spre a privi iluminațiunea ce preparase orașul pentru a serba prezența înalților oaspeți și spre a mulțumi mulțimii care umplea strada și aclama pe suverani. Apoi, după ce Înălțimile Lor au binevoit a convorbi în mod grațios cu fiecare din asistenți, pe la orele 9 și jumătate s-au retras.
Monitorul Oficial, nr. 103 din 13(25) mai 1875, p. 2383-2385.
7.
10 mai 1875. Vizită domnească la Câmpulung, Nămăești și Dragoslavele
Sâmbătă, 10 mai, la orele 9 de dimineață, Î.Î.L.L. Domnul și Doamna, escortați de un detașament de călărași au mers la Biserica Sfântului Nicolae cel Mare din Câmpulung spre a asista la Te-Deum celebrat cu ocaziunea aniversării acelei zile.
Străzile erau pline de lume, printre care se vedea și un mare număr de țărani și țărance care aflând de sosirea Măriilor Lor veniseră de prin comunele învecinate. Pe tot parcursul, mulțimea saluta cu respect și aclama cu entuziasm pe Domnitor și pe Doamna, care în acea zi de serbare națională revestise[22] portul românesc. Toate autoritățile județene și comunale și un public numeros, printre care se vedeau multe doamne din orașul Câmpulung, umpleau spațioasa biserică care în acea zi era prea mică spre a conține pe toți asistenții. Protopopul județului înconjurat de tot clerul orășenesc a oficiat Sfânta Ceremonie la care a luat parte și corul orașului, care la finele slujbei a cântat un imn. În momentul când clerul oficiant a exclamat: Întru mulți ani, trupele ce compuneau parada au salutat printr-o întreită salvă.
După terminarea Oficiului Divin, Înălțimile Lor s-au întors la cartierul Domnesc, unde așteptau copiii școlilor primare, care au oferit buchete de flori și apoi Măriile Lor au primit succesiv felicitările tuturor autorităților și ale cetățenilor.
După aceea, la orele 10 și jumătate, Măriile Lor însoțite de suită și de un mare număr de orășeni au pornit spre Nămăești și Dragoslavele. Ajungând la Nămăești, înalții călători au fost primiți de stareța monastirii, de primarul comunei și de un mare număr de țărani și țărance.
Era un frumos spectacol a vedea această frumoasă și robustă populație a munților, cu portul ei mândru, cu hainele ei pitorești, care se pogorâse din plaiuri spre a saluta pe Domnul și pe Doamna țării. Veșmintele naționale ce, ca și dânșii purta Măria Sa Doamna, cauza sătenilor o nespusă bucurie, și ei nu încetau de a o aclama în trecerea ei.
Măriile Lor, însoțite de superioara monastirii au purces îndată spre vestita biserică de la Nămăești săpată toată într-o stâncă de piatră și au asistat la un scurt serviciu, închinându-se la icoana miraculoasă a Maicii Domnului, care se revelă aici din cea mai înaintată vechime.
Apoi Măriile Lor, după ce au privit frumusețea locurilor și pozițiunea romantică a acestui schit, la orele 12 au luat dejunul ce era pregătit la arhondărie. O ploaie repede și persistentă a împiedecat pe Înălțimile Lor a urma excursiunea spre Dragoslavele, precum și creșterea apelor din cauza ploilor în munți i-a silit a renunța la excursiunea proiectată la Dragoslavele, Rucăr, Dâmbovicioara și Gemine.
Pe la orele 4 după amiază, auguștii călători, după ce au asistat la vecernie în monastire, s-au întors în Câmpulung. Aici, timpul îndreptându-se, Măriile lor au mers la punctul aproape de oraș ce se numește Flămânda sau Schitul Mărculeștilor, unde au inspectat lucrările de reconstrucțiune a bisericii ce se află în acel loc, și de unde se oferă ochilor cea mai frumoasă vedere a orașului Câmpulung, a văii râului Târgului și a falnicilor munți acoperiți cu zăpadă ce se văd în apropiere.
La orele 7 seara, Înălțimile Lor au luat prânzul în oraș, binevoind a invita iarăși un număr de 24 persoane notabile la masa domnească. Cu această ocazie, domnul ministru al Justiției a închinat următorul toast:
Sunt astăzi nouă ani de când Măria Sa Domnitorul nostru Carol I a pus piciorul pe pământul României. Ne aducem cu toții aminte de acele timpuri în care a doua zi după o revoluțiune, țara noastră sfâșiată prin anarhie se îndoia de viitorul său. Toate vederile și toate speranțele erau îndreptate către acel ce națiunea-l alesese pentru scăparea sa. Membru din una din cele mai vechi și mai nobile familii ale lumii, făcând parte dintr-o armată glorioasă, Prințul Carol de Hohenzollern nu se îndoi câtuși de puțin a răspunde la apelul nostru. Cele mai multe puteri ale Europei erau nepăsătoare, câteva fățiș ostile; și cu toate acestea, el nu s-a dat îndărăt nici înaintea necunoscutului în care intra, nici înaintea sarcinii îngrozitoare a acelora ce sunt chemați a domni. Știa că pe aceste tărâmuri depărtate de țara sa natală era o națiune întreagă de ridicat, un nobil scop de atins și uitând orice altă cugetare mergea acolo unde-l chema o datorie de împlinit.
Nouă ani sunt de atunci și cavalerescul Prinț din 1866 este astăzi suveranul matur, ferm, pe care națiunea-l iubește și Europa-l stimă. Nouă ani au trecut și fața acestei țări a fost schimbată, învingând dificultățile ridicate de evenimente și acelea pe care pasiunile omenești adeseori le-au pus în calea sa, el a știut a împinge națiunea ce o guvernă între nobilele aspirațiuni și sănătoasele progrese.
Astăzi activitatea națională în toate ramurile sale a luat un puternic avânt și nu ne mai rămâne decât a merge înainte cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ridic acest toast în sănătatea nobilului suveran al țării, în sănătatea Doamnei noastre Elisabeta cu care s-au așezat pe tronul României grația și bunătatea. Ridic acest toast și pentru Dinastia augustă de care sunt legate nedespărțit destinele patriei. La umbra ei va crește mărirea noastră, cu dânsa vom deștepta reamintirea glorioaselor tradiții și vom asigura României în viitor locul ce este chemată să ție între națiunile Europei.
Să Trăiască Domnitorul nostru!
Să Trăiască Măria Sa Doamna!
La aceste cuvinte care au făcut o vie impresie asupra asistenților, Î.S. Domnitorul a răspuns: Să trăiască România!
După masă Înălțimile Lor s-au întreținut mai mult timp cu persoanele primite, iar pe la orele 10 s-au retras.
Duminică, 11 mai, la orele 8 de dimineață Măriile Lor Domnul și Doamna au asistat la Sfânta Liturghie în vechea mănăstire a Câmpulungului, și la orele 10 au pornit spre Pitești, salutați fiind la barieră de școala primară împreună cu învățătoarea Școlii de fete, care a adresat un cuvânt Înălțimilor Lor.
La Stâlpeni, sub un chioșc frumos decorat cu scoarțe țărănești și cu verdeață, Î.Î.L.L. au luat un dejun câmpenesc la care au invitat câțiva proprietari de primprejur, ce le ieșise înainte spre a-i saluta, și tot aici erau adunați o mulțime de săteni, flăcăi și fete, care jucau hora și diferite danțuri naționale pe tot timpul cât Măriile Lor au stat la masă. M.S. Domnul porunci a se da câteva vedre de vin jucătorilor, și însoțiți de urările cele mai vii ale asistenților, Înălțimile Lor urmară întoarcerea spre Pitești, unde sosiră în gara căii ferate la orele 3, primite fiind aici de toate autoritățile județului și de un numeros public.
Puține minute după aceasta, trenul Domnesc care aștepta în gară se pune în mișcare, oprindu-se numai câteva minute la stația Titu, unde asemenea un numeros public era adunat împreună cu învățătorul și copii școlii comunale, care cântară un imn în onoarea Înălțimilor Lor.
La orele 6 precis, trenul domnesc se opri în gara de la Cotroceni, unde D-nii miniștri, Casa militară a Înălțimii Sale, domnul general comandant al Diviziei Teritoriale și domnul prefect al Poliției Capitalei se aflau față spre a saluta întoarcerea Înălțimilor Lor.
Monitorul Oficial nr. 104 din 14 (26) mai 1875, p. 2398.
[1] Casa Regală a României în cronicile „neoficiale” ale „Monitorului Oficial”: 1866-1877: Carol I, vol. 3-4, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2022, pp. 730; 800.
[2] Academia Română, Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I, Cuvântări și acte, vol. I, 1866-1880, vol. II, 1881-1896, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1897, 600p., 515p.
[3] Nicolae Kretzulescu (n. 1812, București – d. 1900, Leordeni, Argeș) a fost medic, diplomat și politician liberal, membru fondator al Academiei Române.
[4] Sterian Pricope, De ce n-au vrut țăranii muşceleni să-i vândă pământ Regelui Carol I?, în „Historia”, nr. 238/2021; https://evenimentulmuscelean.ro/2017/02/18/campulung-muscel-file-regale-de-poveste-i-dupa-a-cincea-vizita-a-regelui-carol-i-in-muscel-insotit-de-regina-elisabeta-curtea-regala-a-adoptat-portul-popular-romanesc/, 2022.
[5] Câmpu-Lung, în original.
[6] Ion Emanoil Florescu (n. 1819, Râmnicu Vâlcea - d. 1893, Paris), a fost general de armată și om politic.
[7] Scolastic, în original.
[8] Luminele, în original.
[9] Descendând, în original.
[10] Vergură (înv.) = Fecioară, fată castă.
[11] A-Tot-Putinte, în original.
[12] Rimbombare (it.) = a răsuna.
[13] Aspumă (înv.) = spumegă.
[14] Juvala, în original.
[15] Plămâele, în original.
[16] Păpușa este un vârf muntos situat în Masivul Iezer-Păpușa cu altitudinea de 2.391 metri.
[17] Viglă (ngr.) = Gardă.
[18] Tergu-Vestei, în original.
[19] Cvart = sfert.
[20] Confinii (fr.) = frontieră, graniță.
[21] Matheaș, în original.
[22] Revesti (înv.) = 1. a îmbrăca. 2. a lua o formă, un chip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
“Fii drăguţ cu arhiviştii. Ei te pot şterge din istorie“